Citește pagina 591 a Coranului

وَٱلسَّمَآءِ وَٱلطَّارِقِ ﴿١﴾

Pe cer şi pe luceafăr!

وَمَآ أَدْرَىٰكَ مَا ٱلطَّارِقُ ﴿٢﴾

Cum vei şti tu oare care este luceafărul?

ٱلنَّجْمُ ٱلثَّاقِبُ ﴿٣﴾

El este steaua cea sfredelitoare!

إِن كُلُّ نَفْسٍۢ لَّمَّا عَلَيْهَا حَافِظٌۭ ﴿٤﴾

Fiece suflet are asupra sa un păzitor!

فَلْيَنظُرِ ٱلْإِنسَـٰنُ مِمَّ خُلِقَ ﴿٥﴾

Omul, să privească din ce a fost creat!

خُلِقَ مِن مَّآءٍۢ دَافِقٍۢ ﴿٦﴾

El a fost creat dintr-o apă ţâşnitoare

يَخْرُجُ مِنۢ بَيْنِ ٱلصُّلْبِ وَٱلتَّرَآئِبِ ﴿٧﴾

ieşită dintre şale şi coaste.

إِنَّهُۥ عَلَىٰ رَجْعِهِۦ لَقَادِرٌۭ ﴿٨﴾

El îl poate aduce înapoi

يَوْمَ تُبْلَى ٱلسَّرَآئِرُ ﴿٩﴾

în Ziua când tainele vor fi puse la încercare

فَمَا لَهُۥ مِن قُوَّةٍۢ وَلَا نَاصِرٍۢ ﴿١٠﴾

şi atunci acel om nu va avea nici putere şi nici ajutor.

وَٱلسَّمَآءِ ذَاتِ ٱلرَّجْعِ ﴿١١﴾

Pe cer cu întoarcerea lui!

وَٱلْأَرْضِ ذَاتِ ٱلصَّدْعِ ﴿١٢﴾

Pe pământ cu desfacerea lui!

إِنَّهُۥ لَقَوْلٌۭ فَصْلٌۭ ﴿١٣﴾

Acesta este un Cuvânt despărţitor

وَمَا هُوَ بِٱلْهَزْلِ ﴿١٤﴾

ce nu are în el nimic uşuratic.

إِنَّهُمْ يَكِيدُونَ كَيْدًۭا ﴿١٥﴾

Dacă ei urzesc ceva,

وَأَكِيدُ كَيْدًۭا ﴿١٦﴾

şi Eu voi urzi.

فَمَهِّلِ ٱلْكَـٰفِرِينَ أَمْهِلْهُمْ رُوَيْدًۢا ﴿١٧﴾

Dă-le un răgaz tăgăduitorilor! Mai dă-le doar un scurt răgaz!

سَبِّحِ ٱسْمَ رَبِّكَ ٱلْأَعْلَى ﴿١﴾

Slăveşte numele Domnului tău, Prea-Înaltul,

ٱلَّذِى خَلَقَ فَسَوَّىٰ ﴿٢﴾

Cel ce plăsmuieşte şi şlefuieşte,

وَٱلَّذِى قَدَّرَ فَهَدَىٰ ﴿٣﴾

Cel ce sorteşte şi călăuzeşte,

وَٱلَّذِىٓ أَخْرَجَ ٱلْمَرْعَىٰ ﴿٤﴾

Cel ce păşunea o face ivită

فَجَعَلَهُۥ غُثَآءً أَحْوَىٰ ﴿٥﴾

şi o preface apoi în fâneaţă înnegrită.

سَنُقْرِئُكَ فَلَا تَنسَىٰٓ ﴿٦﴾

Noi te vom pune să citeşti şi nu vei uita,

إِلَّا مَا شَآءَ ٱللَّهُ ۚ إِنَّهُۥ يَعْلَمُ ٱلْجَهْرَ وَمَا يَخْفَىٰ ﴿٧﴾

decât ceea ce Dumnezeu voieşte, căci El cunoaşte cele dezvăluite şi cele tăinuite.

وَنُيَسِّرُكَ لِلْيُسْرَىٰ ﴿٨﴾

Pe tine te vom înlesni întru înlesnire.

فَذَكِّرْ إِن نَّفَعَتِ ٱلذِّكْرَىٰ ﴿٩﴾

Adu-le aminte, căci aducerea aminte este de folos.

سَيَذَّكَّرُ مَن يَخْشَىٰ ﴿١٠﴾

Cel care se teme îşi va aduce aminte,

وَيَتَجَنَّبُهَا ٱلْأَشْقَى ﴿١١﴾

însă cel preanemernic se va da la o parte.

ٱلَّذِى يَصْلَى ٱلنَّارَ ٱلْكُبْرَىٰ ﴿١٢﴾

Acela va fi aruncat în Focul cel Mare,

ثُمَّ لَا يَمُوتُ فِيهَا وَلَا يَحْيَىٰ ﴿١٣﴾

unde nici nu va muri şi nici nu va trăi.

قَدْ أَفْلَحَ مَن تَزَكَّىٰ ﴿١٤﴾

Fericit va fi cel care se mântuie,

وَذَكَرَ ٱسْمَ رَبِّهِۦ فَصَلَّىٰ ﴿١٥﴾

cel care aminteşte numele Domnului său şi se roagă.