George Grigore
Ruku 460 este extras din sura An-Najm (versetele 1–25). Conține 25 versete și aparține Juz 27.
Actualizat la 10 iulie 2026 la 03h41
coran.read_full_page : Citește Ruku 460 din Coran →
وَٱلنَّجْمِ إِذَا هَوَىٰ ﴿١﴾
Pe stelele ce asfinţesc!
مَا ضَلَّ صَاحِبُكُمْ وَمَا غَوَىٰ ﴿٢﴾
Prietenul vostru nu se rătăceşte şi nici nu cade în greşeală:
وَمَا يَنطِقُ عَنِ ٱلْهَوَىٰٓ ﴿٣﴾
el nu vorbeşte din patimă.
إِنْ هُوَ إِلَّا وَحْىٌۭ يُوحَىٰ ﴿٤﴾
Aceasta este o Dezvăluire ce i-a fost dezvăluită.
عَلَّمَهُۥ شَدِيدُ ٱلْقُوَىٰ ﴿٥﴾
I-a făcut-o cunoscută cel tare la putere,
ذُو مِرَّةٍۢ فَٱسْتَوَىٰ ﴿٦﴾
cel cu iscusinţă, ce s-a aşezat.
وَهُوَ بِٱلْأُفُقِ ٱلْأَعْلَىٰ ﴿٧﴾
pe orizontul cel mai înalt,
ثُمَّ دَنَا فَتَدَلَّىٰ ﴿٨﴾
apoi s-a apropiat stând aninat.
فَكَانَ قَابَ قَوْسَيْنِ أَوْ أَدْنَىٰ ﴿٩﴾
El era la o depărtare de două aruncături de suliţă
فَأَوْحَىٰٓ إِلَىٰ عَبْدِهِۦ مَآ أَوْحَىٰ ﴿١٠﴾
şi atunci i-a dezvăluit robului Său ceea ce i-a dezvăluit.
مَا كَذَبَ ٱلْفُؤَادُ مَا رَأَىٰٓ ﴿١١﴾
Inima nu a socotit amăgire ceea ce el a văzut.
أَفَتُمَـٰرُونَهُۥ عَلَىٰ مَا يَرَىٰ ﴿١٢﴾
Vă îndoiţi de ceea ce el a văzut?
وَلَقَدْ رَءَاهُ نَزْلَةً أُخْرَىٰ ﴿١٣﴾
El l-a văzut încă o dată,
عِندَ سِدْرَةِ ٱلْمُنتَهَىٰ ﴿١٤﴾
lângă Lotusul de la capăt
عِندَهَا جَنَّةُ ٱلْمَأْوَىٰٓ ﴿١٥﴾
unde se află Grădina Lăcaşului,
إِذْ يَغْشَى ٱلسِّدْرَةَ مَا يَغْشَىٰ ﴿١٦﴾
atunci când Lotusul era învăluit de ceea ce era învăluit.
مَا زَاغَ ٱلْبَصَرُ وَمَا طَغَىٰ ﴿١٧﴾
Privirea sa nu s-a abătut şi nici nu a fost stingherită.
لَقَدْ رَأَىٰ مِنْ ءَايَـٰتِ رَبِّهِ ٱلْكُبْرَىٰٓ ﴿١٨﴾
El a văzut semnele cele mari ale Domnului său.
أَفَرَءَيْتُمُ ٱللَّـٰتَ وَٱلْعُزَّىٰ ﴿١٩﴾
Ce socotiţi despre Al-Lat şi Al-Uzza,
وَمَنَوٰةَ ٱلثَّالِثَةَ ٱلْأُخْرَىٰٓ ﴿٢٠﴾
şi cealaltă, Manat, a treia?
أَلَكُمُ ٱلذَّكَرُ وَلَهُ ٱلْأُنثَىٰ ﴿٢١﴾
Veţi avea voi băieţi şi El fete?
تِلْكَ إِذًۭا قِسْمَةٌۭ ضِيزَىٰٓ ﴿٢٢﴾
Ce împărţire samavolnică!
إِنْ هِىَ إِلَّآ أَسْمَآءٌۭ سَمَّيْتُمُوهَآ أَنتُمْ وَءَابَآؤُكُم مَّآ أَنزَلَ ٱللَّهُ بِهَا مِن سُلْطَـٰنٍ ۚ إِن يَتَّبِعُونَ إِلَّا ٱلظَّنَّ وَمَا تَهْوَى ٱلْأَنفُسُ ۖ وَلَقَدْ جَآءَهُم مِّن رَّبِّهِمُ ٱلْهُدَىٰٓ ﴿٢٣﴾
Nu sunt decât nişte nume pe care voi şi taţii voştri li le-aţi dat, fără ca Dumnezeu să vă fi pogorât vouă vreo împuternicire pentru aceasta. Părinţii voştri nu-şi urmează decât închipuirea şi ceea ce poftesc sufletele lor, cu toate că le-a venit de la Domnul lor călăuzire.
أَمْ لِلْإِنسَـٰنِ مَا تَمَنَّىٰ ﴿٢٤﴾
Va avea omul ceea ce-şi doreşte?
فَلِلَّهِ ٱلْـَٔاخِرَةُ وَٱلْأُولَىٰ ﴿٢٥﴾
Ale lui Dumnezeu sunt Viaţa de Apoi şi Viaţa Dintâi.