Ruku 484 este extras din sura As-Saff (versetele 1–9). Conține 9 versete și aparține Juz 28.
Actualizat la 05 august 2026 la 16h34
Citeste pagina completa : Citește Ruku 484 din Coran →
سَبَّحَ لِلَّهِ مَا فِى ٱلسَّمَـٰوَٰتِ وَمَا فِى ٱلْأَرْضِ ۖ وَهُوَ ٱلْعَزِيزُ ٱلْحَكِيمُ ﴿١﴾
Cele din ceruri şi de pe pământ îl preamăresc pe Dumnezeu. El este Puternicul, Înţeleptul.
يَـٰٓأَيُّهَا ٱلَّذِينَ ءَامَنُوا۟ لِمَ تَقُولُونَ مَا لَا تَفْعَلُونَ ﴿٢﴾
O, voi cei ce credeţi! De ce spuneţi ceea ce nu faceţi?
كَبُرَ مَقْتًا عِندَ ٱللَّهِ أَن تَقُولُوا۟ مَا لَا تَفْعَلُونَ ﴿٣﴾
Mare urâciune este pentru Dumnezeu să spuneţi ceea ce nu faceţi!
إِنَّ ٱللَّهَ يُحِبُّ ٱلَّذِينَ يُقَـٰتِلُونَ فِى سَبِيلِهِۦ صَفًّۭا كَأَنَّهُم بُنْيَـٰنٌۭ مَّرْصُوصٌۭ ﴿٤﴾
Dumnezeu îi iubeşte pe cei care luptă pe calea Sa în rânduri strânse de parcă ar fi o zidire turnată în plumb.
وَإِذْ قَالَ مُوسَىٰ لِقَوْمِهِۦ يَـٰقَوْمِ لِمَ تُؤْذُونَنِى وَقَد تَّعْلَمُونَ أَنِّى رَسُولُ ٱللَّهِ إِلَيْكُمْ ۖ فَلَمَّا زَاغُوٓا۟ أَزَاغَ ٱللَّهُ قُلُوبَهُمْ ۚ وَٱللَّهُ لَا يَهْدِى ٱلْقَوْمَ ٱلْفَـٰسِقِينَ ﴿٥﴾
Moise spuse poporului său: “O, popor al meu! De ce mă chinuiţi, când ştiţi că eu sunt într-adevăr trimisul lui Dumnezeu la voi?” Atunci când s-au abătut, Dumnezeu a făcut ca inimile lor să se abată. Dumnezeu nu călăuzeşte poporul desfrânat!
وَإِذْ قَالَ عِيسَى ٱبْنُ مَرْيَمَ يَـٰبَنِىٓ إِسْرَٰٓءِيلَ إِنِّى رَسُولُ ٱللَّهِ إِلَيْكُم مُّصَدِّقًۭا لِّمَا بَيْنَ يَدَىَّ مِنَ ٱلتَّوْرَىٰةِ وَمُبَشِّرًۢا بِرَسُولٍۢ يَأْتِى مِنۢ بَعْدِى ٱسْمُهُۥٓ أَحْمَدُ ۖ فَلَمَّا جَآءَهُم بِٱلْبَيِّنَـٰتِ قَالُوا۟ هَـٰذَا سِحْرٌۭ مُّبِينٌۭ ﴿٦﴾
Iisus, fiul Mariei, spuse: “O, fii ai lui Israel! Eu sunt, într-adevăr, trimisul lui Dumnezeu la voi ca să întăresc cele în Tora de dinaintea mea şi ca să vă vestesc un trimis ce va veni după mine şi al cărui nume va fi Ahmad.” Şi când acela veni la ei cu dovezi vădite, ei spuseră: “Aceasta este o vrajbă vădită!”
وَمَنْ أَظْلَمُ مِمَّنِ ٱفْتَرَىٰ عَلَى ٱللَّهِ ٱلْكَذِبَ وَهُوَ يُدْعَىٰٓ إِلَى ٱلْإِسْلَـٰمِ ۚ وَٱللَّهُ لَا يَهْدِى ٱلْقَوْمَ ٱلظَّـٰلِمِينَ ﴿٧﴾
Cine este mai nedrept decât cel care Îl huleşte pe Dumnezeu, când este chemat la Supunere? Dumnezeu nu călăuzeşte poporul nedrept.
يُرِيدُونَ لِيُطْفِـُٔوا۟ نُورَ ٱللَّهِ بِأَفْوَٰهِهِمْ وَٱللَّهُ مُتِمُّ نُورِهِۦ وَلَوْ كَرِهَ ٱلْكَـٰفِرُونَ ﴿٨﴾
Aceştia vor să stingă cu gurile lor lumina lui Dumnezeu, însă Dumnezeu împlineşte Lumina în ciuda tăgăduitorilor.
هُوَ ٱلَّذِىٓ أَرْسَلَ رَسُولَهُۥ بِٱلْهُدَىٰ وَدِينِ ٱلْحَقِّ لِيُظْهِرَهُۥ عَلَى ٱلدِّينِ كُلِّهِۦ وَلَوْ كَرِهَ ٱلْمُشْرِكُونَ ﴿٩﴾
El este Cel ce l-a trimis pe profetul Său cu călăuzirea Sa, adevărata Lege, ca să o aşeze deasupra tuturor legilor în ciuda închinătorilor la idoli.