Citește sura An-Najm

وَٱلنَّجْمِ إِذَا هَوَىٰ ﴿١﴾

Pe stelele ce asfinţesc!

مَا ضَلَّ صَاحِبُكُمْ وَمَا غَوَىٰ ﴿٢﴾

Prietenul vostru nu se rătăceşte şi nici nu cade în greşeală:

وَمَا يَنطِقُ عَنِ ٱلْهَوَىٰٓ ﴿٣﴾

el nu vorbeşte din patimă.

إِنْ هُوَ إِلَّا وَحْىٌۭ يُوحَىٰ ﴿٤﴾

Aceasta este o Dezvăluire ce i-a fost dezvăluită.

عَلَّمَهُۥ شَدِيدُ ٱلْقُوَىٰ ﴿٥﴾

I-a făcut-o cunoscută cel tare la putere,

ذُو مِرَّةٍۢ فَٱسْتَوَىٰ ﴿٦﴾

cel cu iscusinţă, ce s-a aşezat.

وَهُوَ بِٱلْأُفُقِ ٱلْأَعْلَىٰ ﴿٧﴾

pe orizontul cel mai înalt,

ثُمَّ دَنَا فَتَدَلَّىٰ ﴿٨﴾

apoi s-a apropiat stând aninat.

فَكَانَ قَابَ قَوْسَيْنِ أَوْ أَدْنَىٰ ﴿٩﴾

El era la o depărtare de două aruncături de suliţă

فَأَوْحَىٰٓ إِلَىٰ عَبْدِهِۦ مَآ أَوْحَىٰ ﴿١٠﴾

şi atunci i-a dezvăluit robului Său ceea ce i-a dezvăluit.

مَا كَذَبَ ٱلْفُؤَادُ مَا رَأَىٰٓ ﴿١١﴾

Inima nu a socotit amăgire ceea ce el a văzut.

أَفَتُمَـٰرُونَهُۥ عَلَىٰ مَا يَرَىٰ ﴿١٢﴾

Vă îndoiţi de ceea ce el a văzut?

وَلَقَدْ رَءَاهُ نَزْلَةً أُخْرَىٰ ﴿١٣﴾

El l-a văzut încă o dată,

عِندَ سِدْرَةِ ٱلْمُنتَهَىٰ ﴿١٤﴾

lângă Lotusul de la capăt

عِندَهَا جَنَّةُ ٱلْمَأْوَىٰٓ ﴿١٥﴾

unde se află Grădina Lăcaşului,

إِذْ يَغْشَى ٱلسِّدْرَةَ مَا يَغْشَىٰ ﴿١٦﴾

atunci când Lotusul era învăluit de ceea ce era învăluit.

مَا زَاغَ ٱلْبَصَرُ وَمَا طَغَىٰ ﴿١٧﴾

Privirea sa nu s-a abătut şi nici nu a fost stingherită.

لَقَدْ رَأَىٰ مِنْ ءَايَـٰتِ رَبِّهِ ٱلْكُبْرَىٰٓ ﴿١٨﴾

El a văzut semnele cele mari ale Domnului său.

أَفَرَءَيْتُمُ ٱللَّـٰتَ وَٱلْعُزَّىٰ ﴿١٩﴾

Ce socotiţi despre Al-Lat şi Al-Uzza,

وَمَنَوٰةَ ٱلثَّالِثَةَ ٱلْأُخْرَىٰٓ ﴿٢٠﴾

şi cealaltă, Manat, a treia?

أَلَكُمُ ٱلذَّكَرُ وَلَهُ ٱلْأُنثَىٰ ﴿٢١﴾

Veţi avea voi băieţi şi El fete?

تِلْكَ إِذًۭا قِسْمَةٌۭ ضِيزَىٰٓ ﴿٢٢﴾

Ce împărţire samavolnică!

إِنْ هِىَ إِلَّآ أَسْمَآءٌۭ سَمَّيْتُمُوهَآ أَنتُمْ وَءَابَآؤُكُم مَّآ أَنزَلَ ٱللَّهُ بِهَا مِن سُلْطَـٰنٍ ۚ إِن يَتَّبِعُونَ إِلَّا ٱلظَّنَّ وَمَا تَهْوَى ٱلْأَنفُسُ ۖ وَلَقَدْ جَآءَهُم مِّن رَّبِّهِمُ ٱلْهُدَىٰٓ ﴿٢٣﴾

Nu sunt decât nişte nume pe care voi şi taţii voştri li le-aţi dat, fără ca Dumnezeu să vă fi pogorât vouă vreo împuternicire pentru aceasta. Părinţii voştri nu-şi urmează decât închipuirea şi ceea ce poftesc sufletele lor, cu toate că le-a venit de la Domnul lor călăuzire.

أَمْ لِلْإِنسَـٰنِ مَا تَمَنَّىٰ ﴿٢٤﴾

Va avea omul ceea ce-şi doreşte?

فَلِلَّهِ ٱلْـَٔاخِرَةُ وَٱلْأُولَىٰ ﴿٢٥﴾

Ale lui Dumnezeu sunt Viaţa de Apoi şi Viaţa Dintâi.

۞ وَكَم مِّن مَّلَكٍۢ فِى ٱلسَّمَـٰوَٰتِ لَا تُغْنِى شَفَـٰعَتُهُمْ شَيْـًٔا إِلَّا مِنۢ بَعْدِ أَن يَأْذَنَ ٱللَّهُ لِمَن يَشَآءُ وَيَرْضَىٰٓ ﴿٢٦﴾

Câţi îngeri sunt în cer? Mijlocirea lor nu va sluji la nimic decât după ce Dumnezeu îngăduie aceasta pentru cine voieşte El şi pentru cel de care El este mulţumit.

إِنَّ ٱلَّذِينَ لَا يُؤْمِنُونَ بِٱلْـَٔاخِرَةِ لَيُسَمُّونَ ٱلْمَلَـٰٓئِكَةَ تَسْمِيَةَ ٱلْأُنثَىٰ ﴿٢٧﴾

Cei care nu cred în Viaţa de Apoi dau îngerilor nume de femei.

وَمَا لَهُم بِهِۦ مِنْ عِلْمٍ ۖ إِن يَتَّبِعُونَ إِلَّا ٱلظَّنَّ ۖ وَإِنَّ ٱلظَّنَّ لَا يُغْنِى مِنَ ٱلْحَقِّ شَيْـًۭٔا ﴿٢٨﴾

Ei nu au nici o ştiinţă, ci urmează o închipuire. Închipuirea nu slujeşte la nimic în faţa Adevărului.

فَأَعْرِضْ عَن مَّن تَوَلَّىٰ عَن ذِكْرِنَا وَلَمْ يُرِدْ إِلَّا ٱلْحَيَوٰةَ ٱلدُّنْيَا ﴿٢٩﴾

Îndepărtează-te de cel care întoarce spatele amintirii şi care nu doreşte decât Viaţa de Acum.

ذَٰلِكَ مَبْلَغُهُم مِّنَ ٱلْعِلْمِ ۚ إِنَّ رَبَّكَ هُوَ أَعْلَمُ بِمَن ضَلَّ عَن سَبِيلِهِۦ وَهُوَ أَعْلَمُ بِمَنِ ٱهْتَدَىٰ ﴿٣٠﴾

Aceasta este toată întinderea ştiinţei lor! Domnul tău îl ştie prea bine pe cel care se rătăceşte de la calea Sa, precum îl ştie prea bine şi pe cel drept călăuzit.

وَلِلَّهِ مَا فِى ٱلسَّمَـٰوَٰتِ وَمَا فِى ٱلْأَرْضِ لِيَجْزِىَ ٱلَّذِينَ أَسَـٰٓـُٔوا۟ بِمَا عَمِلُوا۟ وَيَجْزِىَ ٱلَّذِينَ أَحْسَنُوا۟ بِٱلْحُسْنَى ﴿٣١﴾

Ale lui Dumnezeu sunt cele din ceruri şi de pe pământ. El îi va răsplăti pe cei care fac răul după ceea ce fac, precum îi va răsplăti şi pe cei care fac binele cu şi mai bine.

ٱلَّذِينَ يَجْتَنِبُونَ كَبَـٰٓئِرَ ٱلْإِثْمِ وَٱلْفَوَٰحِشَ إِلَّا ٱللَّمَمَ ۚ إِنَّ رَبَّكَ وَٰسِعُ ٱلْمَغْفِرَةِ ۚ هُوَ أَعْلَمُ بِكُمْ إِذْ أَنشَأَكُم مِّنَ ٱلْأَرْضِ وَإِذْ أَنتُمْ أَجِنَّةٌۭ فِى بُطُونِ أُمَّهَـٰتِكُمْ ۖ فَلَا تُزَكُّوٓا۟ أَنفُسَكُمْ ۖ هُوَ أَعْلَمُ بِمَنِ ٱتَّقَىٰٓ ﴿٣٢﴾

Domnul tău este darnic la iertare cu cei care se feresc de păcatele grele şi de desfrâu, precum şi cu cei care săvârşesc greşeli uşoare. El vă ştie prea bine de pe când v-a înălţat din pământ şi de pe când eraţi feţi în pântecele mamelor voastre. Nu vă daţi voi singuri mântuirea! El îi ştia prea bine pe cei care se tem!

أَفَرَءَيْتَ ٱلَّذِى تَوَلَّىٰ ﴿٣٣﴾

L-ai văzut pe cel care a întors spatele,

وَأَعْطَىٰ قَلِيلًۭا وَأَكْدَىٰٓ ﴿٣٤﴾

Are el ştiinţa Tainei ca s-o poată vedea?

أَعِندَهُۥ عِلْمُ ٱلْغَيْبِ فَهُوَ يَرَىٰٓ ﴿٣٥﴾

Nu i s-a dat de ştire oare de ceea ce era în sulurile lui Moise

أَمْ لَمْ يُنَبَّأْ بِمَا فِى صُحُفِ مُوسَىٰ ﴿٣٦﴾

şi în cele ale lui Abraham cel atât de credincios?

وَإِبْرَٰهِيمَ ٱلَّذِى وَفَّىٰٓ ﴿٣٧﴾

Nimănui nu i se va pune în cârcă povara altuia.

أَلَّا تَزِرُ وَازِرَةٌۭ وِزْرَ أُخْرَىٰ ﴿٣٨﴾

Omul nu va avea decât ceea ce trudeşte.

وَأَن لَّيْسَ لِلْإِنسَـٰنِ إِلَّا مَا سَعَىٰ ﴿٣٩﴾

Truda sa va fi recunoscută

وَأَنَّ سَعْيَهُۥ سَوْفَ يُرَىٰ ﴿٤٠﴾

şi va fi din plin răsplătit.

ثُمَّ يُجْزَىٰهُ ٱلْجَزَآءَ ٱلْأَوْفَىٰ ﴿٤١﴾

La Domnul tău este capătul!

وَأَنَّ إِلَىٰ رَبِّكَ ٱلْمُنتَهَىٰ ﴿٤٢﴾

El este Cel ce dăruieşte râsul şi Cel ce dăruieşte plânsul.

وَأَنَّهُۥ هُوَ أَضْحَكَ وَأَبْكَىٰ ﴿٤٣﴾

El este Cel ce dăruieşte moartea şi Cel ce dăruieşte viaţa.

وَأَنَّهُۥ هُوَ أَمَاتَ وَأَحْيَا ﴿٤٤﴾

El a creat perechea, bărbat şi femeie,

وَأَنَّهُۥ خَلَقَ ٱلزَّوْجَيْنِ ٱلذَّكَرَ وَٱلْأُنثَىٰ ﴿٤٥﴾

dintr-o picătură de sămânţă după ce a fost vărsată.

مِن نُّطْفَةٍ إِذَا تُمْنَىٰ ﴿٤٦﴾

A Lui este Facerea cea de apoi.

وَأَنَّ عَلَيْهِ ٱلنَّشْأَةَ ٱلْأُخْرَىٰ ﴿٤٧﴾

El îmbogăţeşte şi îndestulează.

وَأَنَّهُۥ هُوَ أَغْنَىٰ وَأَقْنَىٰ ﴿٤٨﴾

El este Domnul lui Sirius.

وَأَنَّهُۥ هُوَ رَبُّ ٱلشِّعْرَىٰ ﴿٤٩﴾

El i-a nimicit pe adiţii de odinioară,

وَأَنَّهُۥٓ أَهْلَكَ عَادًا ٱلْأُولَىٰ ﴿٥٠﴾

precum şi pe tamudiţi — pe nimeni n-a lăsat dintre ei —

وَثَمُودَا۟ فَمَآ أَبْقَىٰ ﴿٥١﴾

şi mai înainte pe poporul lui Noe — oameni nedrepţi şi ticăloşi.

وَقَوْمَ نُوحٍۢ مِّن قَبْلُ ۖ إِنَّهُمْ كَانُوا۟ هُمْ أَظْلَمَ وَأَطْغَىٰ ﴿٥٢﴾

El a dărâmat cetatea cea de-a-ndoaselea,

وَٱلْمُؤْتَفِكَةَ أَهْوَىٰ ﴿٥٣﴾

acoperind-o cu ceea ce trebuia s-o acopere.

فَغَشَّىٰهَا مَا غَشَّىٰ ﴿٥٤﴾

Care sunt binefacerile Domnului tău pe care tu le tăgădui?

فَبِأَىِّ ءَالَآءِ رَبِّكَ تَتَمَارَىٰ ﴿٥٥﴾

Aceasta este o mustrare dintre mustrările dintâi.

هَـٰذَا نَذِيرٌۭ مِّنَ ٱلنُّذُرِ ٱلْأُولَىٰٓ ﴿٥٦﴾

Cea care trebuie să se apropie, se va apropia!

أَزِفَتِ ٱلْـَٔازِفَةُ ﴿٥٧﴾

Nimeni, afară de Dumnezeu, nu o poate dezvălui.

لَيْسَ لَهَا مِن دُونِ ٱللَّهِ كَاشِفَةٌ ﴿٥٨﴾

Sunteţi miraţi de această spusă?

أَفَمِنْ هَـٰذَا ٱلْحَدِيثِ تَعْجَبُونَ ﴿٥٩﴾

Râdeţi în loc să plângeţi?

وَتَضْحَكُونَ وَلَا تَبْكُونَ ﴿٦٠﴾

Voi sunteţi nepăsători!

وَأَنتُمْ سَـٰمِدُونَ ﴿٦١﴾

Prosternaţi-vă înaintea lui Dumnezeu şi Lui închinaţi-vă!

فَٱسْجُدُوا۟ لِلَّهِ وَٱعْبُدُوا۟ ۩ ﴿٦٢﴾

Se apropie Ceasul şi luna se despică!