Citește sura Al-Balad

لَآ أُقْسِمُ بِهَـٰذَا ٱلْبَلَدِ ﴿١﴾

Nu, eu jur pe această cetate!

وَأَنتَ حِلٌّۢ بِهَـٰذَا ٱلْبَلَدِ ﴿٢﴾

Şi tu eşti locuitor al acestei cetăţi!

وَوَالِدٍۢ وَمَا وَلَدَ ﴿٣﴾

Pe un tată şi pe ceea ce a odrăslit!

لَقَدْ خَلَقْنَا ٱلْإِنسَـٰنَ فِى كَبَدٍ ﴿٤﴾

Noi am creat omul în neajuns!

أَيَحْسَبُ أَن لَّن يَقْدِرَ عَلَيْهِ أَحَدٌۭ ﴿٥﴾

Oare el socoate că nimeni nu-l poate dovedi?

يَقُولُ أَهْلَكْتُ مَالًۭا لُّبَدًا ﴿٦﴾

El spune: “Am isprăvit averi cu toptanul!”

أَيَحْسَبُ أَن لَّمْ يَرَهُۥٓ أَحَدٌ ﴿٧﴾

Oare el socoate că nimeni nu l-a văzut?

أَلَمْ نَجْعَل لَّهُۥ عَيْنَيْنِ ﴿٨﴾

Oare nu Noi i-am făcut ochi,

وَلِسَانًۭا وَشَفَتَيْنِ ﴿٩﴾

limbă şi buze?

وَهَدَيْنَـٰهُ ٱلنَّجْدَيْنِ ﴿١٠﴾

Oare nu Noi i-am arătat cele două căi?

فَلَا ٱقْتَحَمَ ٱلْعَقَبَةَ ﴿١١﴾

El nu o apucă însă pe calea suitoare!

وَمَآ أَدْرَىٰكَ مَا ٱلْعَقَبَةُ ﴿١٢﴾

Cum vei şti tu oare care este calea suitoare?

فَكُّ رَقَبَةٍ ﴿١٣﴾

Aceasta înseamnă să răscumperi un prins,

أَوْ إِطْعَـٰمٌۭ فِى يَوْمٍۢ ذِى مَسْغَبَةٍۢ ﴿١٤﴾

să ospătezi, într-o zi de foamete,

يَتِيمًۭا ذَا مَقْرَبَةٍ ﴿١٥﴾

o rudă orfană

أَوْ مِسْكِينًۭا ذَا مَتْرَبَةٍۢ ﴿١٦﴾

ori un sărman lipit pământului.

ثُمَّ كَانَ مِنَ ٱلَّذِينَ ءَامَنُوا۟ وَتَوَاصَوْا۟ بِٱلصَّبْرِ وَتَوَاصَوْا۟ بِٱلْمَرْحَمَةِ ﴿١٧﴾

Aceasta înseamnă să fii în rândul celor care cred, al celor care se îndeamnă la răbdare, al celor care se îndeamnă la îndurare.

أُو۟لَـٰٓئِكَ أَصْحَـٰبُ ٱلْمَيْمَنَةِ ﴿١٨﴾

Aceştia sunt cei de-a dreapta.

وَٱلَّذِينَ كَفَرُوا۟ بِـَٔايَـٰتِنَا هُمْ أَصْحَـٰبُ ٱلْمَشْـَٔمَةِ ﴿١٩﴾

Cei care tăgăduiesc însă semnele Noastre sunt cei de-a stânga,

عَلَيْهِمْ نَارٌۭ مُّؤْصَدَةٌۢ ﴿٢٠﴾

asupra lor un foc se va bolti.