Printre cele ce mă fac să mă tem pentru voi după ce nu voi mai fi, se află și splendoarea …

Islam > Hadith > Atentionari blande si predici > Printre cele ce mă fac să mă tem pentru voi după ce nu voi mai fi, se află și splendoarea …

Hadith transmis de Narat de Bukhari și Muslim

Textul hadithului: Printre cele ce mă fac să mă tem pentru voi după ce nu…

Explicarea hadithului: Printre cele ce mă fac să mă tem pentru voi după ce nu…

Învățămintele: Printre cele ce mă fac să mă tem pentru voi după ce nu…

• Imam An-Nawawi a spus: Acest hadis arată virtutea și valoarea averii pentru cel care o dobândește în mod legitim și o cheltuiește în cauze bune.
• Este o informare din partea Profetului (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) despre starea (viitoare) a comunității sale și despre ceea ce i se va deschide din podoabele acestei vieți lumești și din încercările și ispitele ei.
• Era din practica Profetului (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) să folosească pilde pentru a face sensurile mai clare și mai accesibile oamenilor.
• Îndemnarea la caritate și la cheltuirea averii în cauze bune, și avertizarea împotriva zgârceniei și a reținerii de la a dărui pe Calea lui Allah.
• Se deduce din afirmația: „Binele nu aduce răul” că provizia (averea), chiar dacă este abundentă, face parte din ceea ce este bun. Însă răul poate apărea din cauza zgârceniei celui care o reține față de cei care o merită sau din cauza risipei în cheltuirea ei în lucruri nepermise. Și că tot ceea ce Allah a hotărât să fie bun nu poate deveni rău, și invers. Totuși, există teama pentru cel căruia i s-a dat binele (averea), ca nu cumva modul său de a o folosi să atragă asupra lui răul.
• Nu trebuie să te grăbești cu răspunsul atunci când situația necesită reflecție și cugetare.
• A spus At-Tibyy: Din aceasta se pot desprinde patru tipuri de oameni: (1) cel care mănâncă din ea (viața lumească) cu poftă nestăvilită, cufundat în plăcere, până când i se umflă coastele și nu se oprește, așa că pieirea vine repede asupra lui; (2) cel care mănâncă în același fel, dar apoi încearcă să găsească leac după ce boala a devenit cronică, iar aceasta îl copleșește și îl ucide; (3) cel care mănâncă la fel, dar se grăbește să elimine ceea ce îi dăunează și depune efort pentru a-l combate până când hrana se digeră și scapă; (4) cel care mănâncă fără exces și fără lăcomie, ci doar cât să-și potolească foamea și să se păstreze în viață. Primul este exemplul necredinciosului, al doilea este exemplul păcătosului nepăsător, care nu se întoarce la Allah și nu se căiește decât atunci când este prea târziu, al treilea este exemplul celui ce oscilează între bine și rău, care se grăbește să se căiască atunci când căința este încă acceptată, iar al patrulea este exemplul celui care se delasă de această lume, căutând Viața de Apoi.
• Ibn al-Munir a spus: În acest hadis se află metafore și comparații desăvârșite. Prima este compararea averii și a creșterii ei cu vegetația care răsare. A doua este compararea celui cufundat în acumularea de avere și în cauzele materiale cu animalele care se afundă în pășunat. A treia este compararea lăcomiei pentru avere și a dorinței de a o aduna și păstra cu pofta nestăvilită de mâncare și cu umplerea cu ea peste măsură. A patra este compararea banilor cheltuiți pe Calea lui Allah — în ciuda valorii lor în ochii oamenilor care ajung să fie extrem de zgârciți — cu excrementele eliminate de animal, ceea ce semnifică, într-un mod subtil, disprețuirea acestora din punct de vedere religios. A cincea este compararea celui care renunță la strângerea și acumularea averii cu oaia care, atunci când se liniștește, se culcă pe o parte și stă întinsă la Soare — într-una dintre cele mai senine și tihnite stări ale ei — ceea ce simbolizează că înțelege ceea ce vine în folosul ei. A șasea este compararea morții celui care strânge și reține averea cu moartea animalului care nu este conștient de pericolul care îl poate afecta. A șaptea este compararea averii cu un prieten care nu este sigur că va rămâne prieten, căci este posibil să se transforme într-un dușman — averea are tendința de a fi păzită și legată strâns din iubire pentru ea, ceea ce duce la împiedicarea ajungerii ei la cei care o merită, devenind astfel un motiv de pedeapsă pentru cel care o posedă. A opta este compararea celui care ia bani pe nedrept cu acela care mănâncă dar nu se satură niciodată.
• Al-Sindi a spus: „În acest hadis sunt două condiții esențiale: prima este obținerea averii într-un mod corect, iar a doua este cheltuirea ei în scopuri corecte. Când una dintre aceste condiții lipsește, aceasta este o cauză a răului. Se poate spune că acest hadis sugerează o legătură strânsă între cele două condiții; și astfel, nu se poate ca omul să cheltuiască averea sa în scopuri corecte decât dacă a obținut-o în mod corect.

Categorii : Atenționări blânde și predici · Blamarea iubirii pentru viața lumească · Virtuți și maniere