Islam > Hadith > Virtuti si maniere > Evlavia este un caracter bun, iar păcatul este ceea ce îți tulbură inima și nu îți dorești…
Sahih (hadis autentic)Actualizat la 26 octombrie 2026 la 23h26
📖 1 min de cititعَنِ النَّوَّاسِ بْنِ سِمْعَانَ الْأَنْصَارِيِّ رضي الله عنه قَالَ: سَأَلْتُ رَسُولَ اللهِ صَلَّى اللهُ عَلَيْهِ وَسَلَّمَ عَنِ الْبِرِّ وَالْإِثْمِ، فَقَالَ: «الْبِرُّ حُسْنُ الْخُلُقِ، وَالْإِثْمُ مَا حَاكَ فِي صَدْرِكَ، وَكَرِهْتَ أَنْ يَطَّلِعَ عَلَيْهِ النَّاسُ».
Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) a fost întrebat despre evlavie și păcătuire și a spus:
Cea mai măreață însușire a evlaviei este adoptarea unor calități morale înalte față de Allah prin pietatea (Taqua) arătată față de Acesta, precum și față de oameni, prin îndurarea vătămărilor venite de la ei, evitarea furiei, o față binevoitoare, vorbe bune, menținerea legăturilor (mai ales de rudenie), ascultarea (celor cu un statut mai înalt), blândețe, bunăvoință, conviețuire frumoasă și întovărășire plăcută.
Cât despre păcat, el este ceea ce tulbură și neliniștește sufletul dintre lucrurile îndoielnice, născând ezitarea. Fără a se putea liniști în privința acestuia; în inimă apare îndoiala și teama de a fi un păcat, iar tu nu dorești să-l arăți altora pentru că el este urât în ochii oamenilor de onoare, distinși și desăvârșiți. Și aceasta pentru că firea omului iubește ca lumea să îl vadă în ce e mai bun. Așadar, dacă el urăște să se afle despre o faptă de-a sa, înseamnă că aceasta este un păcat și nu se află niciun bine în ea.
Categorii : Jurisprudența calităților morale · Atenționări blânde și predici · Calități morale alese · Acțiunile inimii · Virtuți și maniere