Citește pagina 535 a Coranului

يَطُوفُ عَلَيْهِمْ وِلْدَٰنٌۭ مُّخَلَّدُونَ ﴿١٧﴾

Flăcăiandri nemuritori vor umbla printre ei

بِأَكْوَابٍۢ وَأَبَارِيقَ وَكَأْسٍۢ مِّن مَّعِينٍۢ ﴿١٨﴾

cu potire şi ibrice, şi un pocal de la izvor

لَّا يُصَدَّعُونَ عَنْهَا وَلَا يُنزِفُونَ ﴿١٩﴾

de care nu-i va durea capul şi nici nu se vor îmbăta;

وَفَـٰكِهَةٍۢ مِّمَّا يَتَخَيَّرُونَ ﴿٢٠﴾

fructele vor fi pe alese

وَلَحْمِ طَيْرٍۢ مِّمَّا يَشْتَهُونَ ﴿٢١﴾

şi carnea de pasăre după poftă.

وَحُورٌ عِينٌۭ ﴿٢٢﴾

Vor avea acolo hurii cu ochi

كَأَمْثَـٰلِ ٱللُّؤْلُؤِ ٱلْمَكْنُونِ ﴿٢٣﴾

asemenea mărgăritarelor ascunse

جَزَآءًۢ بِمَا كَانُوا۟ يَعْمَلُونَ ﴿٢٤﴾

drept răsplată a faptelor lor.

لَا يَسْمَعُونَ فِيهَا لَغْوًۭا وَلَا تَأْثِيمًا ﴿٢٥﴾

Şi nu vor auzi acolo vorbe deşarte şi nici învinuiri de păcate

إِلَّا قِيلًۭا سَلَـٰمًۭا سَلَـٰمًۭا ﴿٢٦﴾

ci numai un singur cuvânt: “Pace!... Pace!”

وَأَصْحَـٰبُ ٱلْيَمِينِ مَآ أَصْحَـٰبُ ٱلْيَمِينِ ﴿٢٧﴾

Cei de-a dreapta! Ce va fi cu cei de-a dreapta?

فِى سِدْرٍۢ مَّخْضُودٍۢ ﴿٢٨﴾

Ei vor sta sub lotuşi despinaţi,

وَطَلْحٍۢ مَّنضُودٍۢ ﴿٢٩﴾

sub salcâmi frumos înşiraţi.

وَظِلٍّۢ مَّمْدُودٍۢ ﴿٣٠﴾

sub umbră întinsă,

وَمَآءٍۢ مَّسْكُوبٍۢ ﴿٣١﴾

lângă apă curgătoare,

وَفَـٰكِهَةٍۢ كَثِيرَةٍۢ ﴿٣٢﴾

cu fructe din belşug

لَّا مَقْطُوعَةٍۢ وَلَا مَمْنُوعَةٍۢ ﴿٣٣﴾

neculese dinainte şi neoprite,

وَفُرُشٍۢ مَّرْفُوعَةٍ ﴿٣٤﴾

pe aşternuturi înălţate.

إِنَّآ أَنشَأْنَـٰهُنَّ إِنشَآءًۭ ﴿٣٥﴾

Noi le-am făcut pe ele în chip deosebit,

فَجَعَلْنَـٰهُنَّ أَبْكَارًا ﴿٣٦﴾

Noi le-am făcut fecioare,

عُرُبًا أَتْرَابًۭا ﴿٣٧﴾

iubitoare, însoţitoare

لِّأَصْحَـٰبِ ٱلْيَمِينِ ﴿٣٨﴾

celor de-a dreapta.

ثُلَّةٌۭ مِّنَ ٱلْأَوَّلِينَ ﴿٣٩﴾

Mulţi vor fi dintre cei dintâi

وَثُلَّةٌۭ مِّنَ ٱلْـَٔاخِرِينَ ﴿٤٠﴾

şi mulţi vor fi dintre cei de pe urmă.

وَأَصْحَـٰبُ ٱلشِّمَالِ مَآ أَصْحَـٰبُ ٱلشِّمَالِ ﴿٤١﴾

Cei de-a stânga! Ce va fi cu cei de-a stânga?

فِى سَمُومٍۢ وَحَمِيمٍۢ ﴿٤٢﴾

Ei vor sta sub un vânt arzător într-o apă clocotindă,

وَظِلٍّۢ مِّن يَحْمُومٍۢ ﴿٤٣﴾

sub o umbră de fum negru,

لَّا بَارِدٍۢ وَلَا كَرِيمٍ ﴿٤٤﴾

nici răcoroasă şi nici plăcută.

إِنَّهُمْ كَانُوا۟ قَبْلَ ذَٰلِكَ مُتْرَفِينَ ﴿٤٥﴾

Înainte îndestulaţi fiind,

وَكَانُوا۟ يُصِرُّونَ عَلَى ٱلْحِنثِ ٱلْعَظِيمِ ﴿٤٦﴾

stăruiau în marele păcat.

وَكَانُوا۟ يَقُولُونَ أَئِذَا مِتْنَا وَكُنَّا تُرَابًۭا وَعِظَـٰمًا أَءِنَّا لَمَبْعُوثُونَ ﴿٤٧﴾

Ei spuneau: “După ce vom muri şi vom fi ţărână şi oase, vom mai fi noi oare sculaţi

أَوَءَابَآؤُنَا ٱلْأَوَّلُونَ ﴿٤٨﴾

ori strămoşii noştri dintâi?”

قُلْ إِنَّ ٱلْأَوَّلِينَ وَٱلْـَٔاخِرِينَ ﴿٤٩﴾

Spune: “Cei dintâi şi cei de pe urmă,

لَمَجْمُوعُونَ إِلَىٰ مِيقَـٰتِ يَوْمٍۢ مَّعْلُومٍۢ ﴿٥٠﴾

vor fi adunaţi la vremea cunoscută a unei Zile.”