George Grigore
Pagina 567 a Mushaf-ului conține 26 versete. Apareține Juz 29, Hizb 57.
Actualizat la 10 iulie 2026 la 03h41
coran.read_full_page : Citește pagina 567 a Coranului →
وَجَآءَ فِرْعَوْنُ وَمَن قَبْلَهُۥ وَٱلْمُؤْتَفِكَـٰتُ بِٱلْخَاطِئَةِ ﴿٩﴾
Faraon şi cei care au trăit înaintea lui, precum şi cetăţile cele de-a-ndoaselea, au adus păcatul.
فَعَصَوْا۟ رَسُولَ رَبِّهِمْ فَأَخَذَهُمْ أَخْذَةًۭ رَّابِيَةً ﴿١٠﴾
Ei nu au dat ascultare trimisului Domnului lor şi Dumnezeu i-a luat fără zăbavă.
إِنَّا لَمَّا طَغَا ٱلْمَآءُ حَمَلْنَـٰكُمْ فِى ٱلْجَارِيَةِ ﴿١١﴾
Când apele s-au revărsat, v-am luat în arcă,
لِنَجْعَلَهَا لَكُمْ تَذْكِرَةًۭ وَتَعِيَهَآ أُذُنٌۭ وَٰعِيَةٌۭ ﴿١٢﴾
ca să vă facem vouă din aceasta o amintire pe care urechea păstrătoare să o păstreze.
فَإِذَا نُفِخَ فِى ٱلصُّورِ نَفْخَةٌۭ وَٰحِدَةٌۭ ﴿١٣﴾
Când se va suna din trâmbiţă o dată,
وَحُمِلَتِ ٱلْأَرْضُ وَٱلْجِبَالُ فَدُكَّتَا دَكَّةًۭ وَٰحِدَةًۭ ﴿١٤﴾
când pământul şi munţii vor fi căraţi şi fărâmiţaţi deodată,
فَيَوْمَئِذٍۢ وَقَعَتِ ٱلْوَاقِعَةُ ﴿١٥﴾
cea care cade neapărat în Ziua aceea va cădea,
وَٱنشَقَّتِ ٱلسَّمَآءُ فَهِىَ يَوْمَئِذٍۢ وَاهِيَةٌۭ ﴿١٦﴾
iar cerul se va crăpa şi se va despica în Ziua aceea.
وَٱلْمَلَكُ عَلَىٰٓ أَرْجَآئِهَا ۚ وَيَحْمِلُ عَرْشَ رَبِّكَ فَوْقَهُمْ يَوْمَئِذٍۢ ثَمَـٰنِيَةٌۭ ﴿١٧﴾
Îngerii se vor ţine de marginile lui, iar opt dintre ei vor purta Tronul Domnului în Ziua aceea.
يَوْمَئِذٍۢ تُعْرَضُونَ لَا تَخْفَىٰ مِنكُمْ خَافِيَةٌۭ ﴿١٨﴾
În Ziua aceea veţi fi întorşi pe toate părţile şi nici o taină de-a voastră nu va rămâne ascunsă.
فَأَمَّا مَنْ أُوتِىَ كِتَـٰبَهُۥ بِيَمِينِهِۦ فَيَقُولُ هَآؤُمُ ٱقْرَءُوا۟ كِتَـٰبِيَهْ ﴿١٩﴾
Celui ce i se va da cartea sa în mâna dreaptă va spune: “Iată, citiţi cartea mea!
إِنِّى ظَنَنتُ أَنِّى مُلَـٰقٍ حِسَابِيَهْ ﴿٢٠﴾
Îmi închipui că îmi voi găsi socoteala!”
فَهُوَ فِى عِيشَةٍۢ رَّاضِيَةٍۢ ﴿٢١﴾
El va avea un trai plăcut
فِى جَنَّةٍ عَالِيَةٍۢ ﴿٢٢﴾
într-o Grădină prea-înaltă,
قُطُوفُهَا دَانِيَةٌۭ ﴿٢٣﴾
cu roade de cules la îndemână.
كُلُوا۟ وَٱشْرَبُوا۟ هَنِيٓـًٔۢا بِمَآ أَسْلَفْتُمْ فِى ٱلْأَيَّامِ ٱلْخَالِيَةِ ﴿٢٤﴾
“Mâncaţi şi beţi în pace ca răsplată a ceea ce aţi săvârşit în zilele duse.”
وَأَمَّا مَنْ أُوتِىَ كِتَـٰبَهُۥ بِشِمَالِهِۦ فَيَقُولُ يَـٰلَيْتَنِى لَمْ أُوتَ كِتَـٰبِيَهْ ﴿٢٥﴾
Celui ce i se va da cartea sa în mâna stângă va spune: “Vai mie! Ce bine ar fi fost de nu mi s-ar fi dat cartea
وَلَمْ أَدْرِ مَا حِسَابِيَهْ ﴿٢٦﴾
şi nu mi-aş fi ştiut socoteala!
يَـٰلَيْتَهَا كَانَتِ ٱلْقَاضِيَةَ ﴿٢٧﴾
Vai! Ce bine era de-ar fi fost săvârşitoare (moartea)!
مَآ أَغْنَىٰ عَنِّى مَالِيَهْ ۜ ﴿٢٨﴾
Averea la nimic nu mi-a slujit
هَلَكَ عَنِّى سُلْطَـٰنِيَهْ ﴿٢٩﴾
şi puterea mi-a pierit!”
خُذُوهُ فَغُلُّوهُ ﴿٣٠﴾
“Luaţi-l şi înjugaţi-l!
ثُمَّ ٱلْجَحِيمَ صَلُّوهُ ﴿٣١﴾
Aruncaţi-l în Iad!
ثُمَّ فِى سِلْسِلَةٍۢ ذَرْعُهَا سَبْعُونَ ذِرَاعًۭا فَٱسْلُكُوهُ ﴿٣٢﴾
Legaţi-l apoi cu un lanţ de şaptezeci de coţi.”
إِنَّهُۥ كَانَ لَا يُؤْمِنُ بِٱللَّهِ ٱلْعَظِيمِ ﴿٣٣﴾
El nu credea în Dumnezeu cel Mare
وَلَا يَحُضُّ عَلَىٰ طَعَامِ ٱلْمِسْكِينِ ﴿٣٤﴾
şi nu îndemna pe nimeni să ospăteze sărmanul.