Citește pagina 220 a Coranului

فَلَوْلَا كَانَتْ قَرْيَةٌ ءَامَنَتْ فَنَفَعَهَآ إِيمَـٰنُهَآ إِلَّا قَوْمَ يُونُسَ لَمَّآ ءَامَنُوا۟ كَشَفْنَا عَنْهُمْ عَذَابَ ٱلْخِزْىِ فِى ٱلْحَيَوٰةِ ٱلدُّنْيَا وَمَتَّعْنَـٰهُمْ إِلَىٰ حِينٍۢ ﴿98﴾

Dacă măcar ar mai fi fost o cetate care să fi crezut şi credinţa sa să-i fi fost de folos, în afară de poporul lui Iona! Când oamenii aceia au crezut, Noi am îndepărtat de la ei osânda ruşinii în Viaţa de Acum şi i-am lăsat să se bucure o vreme.

وَلَوْ شَآءَ رَبُّكَ لَـَٔامَنَ مَن فِى ٱلْأَرْضِ كُلُّهُمْ جَمِيعًا ۚ أَفَأَنتَ تُكْرِهُ ٱلنَّاسَ حَتَّىٰ يَكُونُوا۟ مُؤْمِنِينَ ﴿99﴾

Dacă Domnul tău ar fi vrut, toţi locuitorii pământului ar fi crezut. Poţi însă să-i sileşti pe oameni să creadă,

وَمَا كَانَ لِنَفْسٍ أَن تُؤْمِنَ إِلَّا بِإِذْنِ ٱللَّهِ ۚ وَيَجْعَلُ ٱلرِّجْسَ عَلَى ٱلَّذِينَ لَا يَعْقِلُونَ ﴿100﴾

când nimeni nu poate crede decât cu îngăduinţa lui Dumnezeu? El face ca întinăciunea să fie asupra celor care nu înţeleg.

قُلِ ٱنظُرُوا۟ مَاذَا فِى ٱلسَّمَـٰوَٰتِ وَٱلْأَرْضِ ۚ وَمَا تُغْنِى ٱلْـَٔايَـٰتُ وَٱلنُّذُرُ عَن قَوْمٍۢ لَّا يُؤْمِنُونَ ﴿101﴾

Spune: “Vedeţi cele din ceruri şi de pe pământ? Nici semnele şi nici predicile nu sunt de ajuns pentru un popor ce nu crede.”

فَهَلْ يَنتَظِرُونَ إِلَّا مِثْلَ أَيَّامِ ٱلَّذِينَ خَلَوْا۟ مِن قَبْلِهِمْ ۚ قُلْ فَٱنتَظِرُوٓا۟ إِنِّى مَعَكُم مِّنَ ٱلْمُنتَظِرِينَ ﴿102﴾

Ce aşteaptă? Ce altceva, dacă nu zile asemănătoare cu cele ale celor care-au fost înaintea lor? Spune: “Aşteptaţi, căci şi eu aştept cu voi”

ثُمَّ نُنَجِّى رُسُلَنَا وَٱلَّذِينَ ءَامَنُوا۟ ۚ كَذَٰلِكَ حَقًّا عَلَيْنَا نُنجِ ٱلْمُؤْمِنِينَ ﴿103﴾

Noi îi mântuim pe trimişii Noştri şi pe credincioşi: mântuirea credincioşilor este de datoria Noastră.

قُلْ يَـٰٓأَيُّهَا ٱلنَّاسُ إِن كُنتُمْ فِى شَكٍّۢ مِّن دِينِى فَلَآ أَعْبُدُ ٱلَّذِينَ تَعْبُدُونَ مِن دُونِ ٱللَّهِ وَلَـٰكِنْ أَعْبُدُ ٱللَّهَ ٱلَّذِى يَتَوَفَّىٰكُمْ ۖ وَأُمِرْتُ أَنْ أَكُونَ مِنَ ٱلْمُؤْمِنِينَ ﴿104﴾

Spune: “O, voi oameni! Dacă staţi la îndoială asupra Credinţei mele... Eu nu mă închin celor cărora voi vă închinaţi în locul lui Dumnezeu, ci eu mă închin lui Dumnezeu care mă va chema la El. Mie mi s-a poruncit să fiu dintre credincioşi.”

وَأَنْ أَقِمْ وَجْهَكَ لِلدِّينِ حَنِيفًۭا وَلَا تَكُونَنَّ مِنَ ٱلْمُشْرِكِينَ ﴿105﴾

Mi s-a spus: “Ridică-ţi faţa către Credinţă ca un drept credincios şi să nu fii dintre cei închinători la idoli.

وَلَا تَدْعُ مِن دُونِ ٱللَّهِ مَا لَا يَنفَعُكَ وَلَا يَضُرُّكَ ۖ فَإِن فَعَلْتَ فَإِنَّكَ إِذًۭا مِّنَ ٱلظَّـٰلِمِينَ ﴿106﴾

Nu chema în locul lui Dumnezeu pe cei care nu te păgubesc şi nici nu-ţi folosesc. Dacă vei face astfel, vei fi dintre nedrepţi.”