Citește pagina 468 a Coranului

رَبَّنَا وَأَدْخِلْهُمْ جَنَّـٰتِ عَدْنٍ ٱلَّتِى وَعَدتَّهُمْ وَمَن صَلَحَ مِنْ ءَابَآئِهِمْ وَأَزْوَٰجِهِمْ وَذُرِّيَّـٰتِهِمْ ۚ إِنَّكَ أَنتَ ٱلْعَزِيزُ ٱلْحَكِيمُ ﴿8﴾

Domnul nostru! Lasă-i să intre în Grădinile Edenului pe care li le-ai făgăduit, pe ei şi pe cei drepţi dintre părinţii lor, dintre soţiile lor, dintre urmaşii lor. Tu eşti Puternicul, Înţeleptul!

وَقِهِمُ ٱلسَّيِّـَٔاتِ ۚ وَمَن تَقِ ٱلسَّيِّـَٔاتِ يَوْمَئِذٍۢ فَقَدْ رَحِمْتَهُۥ ۚ وَذَٰلِكَ هُوَ ٱلْفَوْزُ ٱلْعَظِيمُ ﴿9﴾

Păzeşte-i de rele, căci pe cel pe care îl păzeşti de rele, în Ziua aceea îl vei milui. Aceasta este fericirea cea mare!”

إِنَّ ٱلَّذِينَ كَفَرُوا۟ يُنَادَوْنَ لَمَقْتُ ٱللَّهِ أَكْبَرُ مِن مَّقْتِكُمْ أَنفُسَكُمْ إِذْ تُدْعَوْنَ إِلَى ٱلْإِيمَـٰنِ فَتَكْفُرُونَ ﴿10﴾

Celor care tăgăduiesc li se va striga: “Sila lui Dumnezeu este mai mare decât sila voastră faţă de voi înşivă când fiind chemaţi la credinţă, rămâneţi tăgăduitori.”

قَالُوا۟ رَبَّنَآ أَمَتَّنَا ٱثْنَتَيْنِ وَأَحْيَيْتَنَا ٱثْنَتَيْنِ فَٱعْتَرَفْنَا بِذُنُوبِنَا فَهَلْ إِلَىٰ خُرُوجٍۢ مِّن سَبِيلٍۢ ﴿11﴾

Ei vor spune: “Domnul nostru! De două ori ne-ai dat moartea şi de două ori ne-ai dat viaţa. Noi ne mărturisim păcatele noastre. Este oare către ieşire vreo cale?”

ذَٰلِكُم بِأَنَّهُۥٓ إِذَا دُعِىَ ٱللَّهُ وَحْدَهُۥ كَفَرْتُمْ ۖ وَإِن يُشْرَكْ بِهِۦ تُؤْمِنُوا۟ ۚ فَٱلْحُكْمُ لِلَّهِ ٱلْعَلِىِّ ٱلْكَبِيرِ ﴿12﴾

Aceasta vă este vouă, căci atunci când Dumnezeu, Unul, era chemat, aţi rămas tăgăduitori, crezând în cei ce îi erau alăturaţi. Judecata este a lui Dumnezeu Înaltul, Marele.

هُوَ ٱلَّذِى يُرِيكُمْ ءَايَـٰتِهِۦ وَيُنَزِّلُ لَكُم مِّنَ ٱلسَّمَآءِ رِزْقًۭا ۚ وَمَا يَتَذَكَّرُ إِلَّا مَن يُنِيبُ ﴿13﴾

El este Cel ce vă arată semnele Sale şi vă pogoară din cer o înzestrare. Numai cel care se căieşte însă îşi aminteşte de El.

فَٱدْعُوا۟ ٱللَّهَ مُخْلِصِينَ لَهُ ٱلدِّينَ وَلَوْ كَرِهَ ٱلْكَـٰفِرُونَ ﴿14﴾

Chemaţi-L pe Dumnezeu, curaţi Lui în credinţă, chiar dacă nu le place tăgăduitorilor.

رَفِيعُ ٱلدَّرَجَـٰتِ ذُو ٱلْعَرْشِ يُلْقِى ٱلرُّوحَ مِنْ أَمْرِهِۦ عَلَىٰ مَن يَشَآءُ مِنْ عِبَادِهِۦ لِيُنذِرَ يَوْمَ ٱلتَّلَاقِ ﴿15﴾

El, sus Aşezatul pe trepte, Stăpânul Tronului, aruncă duhul prin Porunca Sa asupra cui voieşte dintre robii Săi ca să prevină asupra Zilei Întâlnirii,

يَوْمَ هُم بَـٰرِزُونَ ۖ لَا يَخْفَىٰ عَلَى ٱللَّهِ مِنْهُمْ شَىْءٌۭ ۚ لِّمَنِ ٱلْمُلْكُ ٱلْيَوْمَ ۖ لِلَّهِ ٱلْوَٰحِدِ ٱلْقَهَّارِ ﴿16﴾

Ziua când ei se vor înfăţişa şi nimic nu ÎI va fi ascuns lui Dumnezeu. “A cui este împărăţia în Ziua aceea? A lui Dumnezeu, Unul, Biruitorul!”