Citește pagina 501 a Coranului

أَفَرَءَيْتَ مَنِ ٱتَّخَذَ إِلَـٰهَهُۥ هَوَىٰهُ وَأَضَلَّهُ ٱللَّهُ عَلَىٰ عِلْمٍۢ وَخَتَمَ عَلَىٰ سَمْعِهِۦ وَقَلْبِهِۦ وَجَعَلَ عَلَىٰ بَصَرِهِۦ غِشَـٰوَةًۭ فَمَن يَهْدِيهِ مِنۢ بَعْدِ ٱللَّهِ ۚ أَفَلَا تَذَكَّرُونَ ﴿23﴾

L-ai văzut pe cel care îşi ia pofta drept dumnezeu al său? Dumnezeu cu ştiinţă l-a rătăcit. I-a pecetluit auzul şi inima, şi un văl i-a pus peste văz. Cine în afară de Dumnezeu îl va călăuzi? Oare nu chibzuiţi?

وَقَالُوا۟ مَا هِىَ إِلَّا حَيَاتُنَا ٱلدُّنْيَا نَمُوتُ وَنَحْيَا وَمَا يُهْلِكُنَآ إِلَّا ٱلدَّهْرُ ۚ وَمَا لَهُم بِذَٰلِكَ مِنْ عِلْمٍ ۖ إِنْ هُمْ إِلَّا يَظُنُّونَ ﴿24﴾

Ei spun: “Nu avem decât Viaţa de Acum. Murim şi trăim. Doar timpul ne nimiceşte. Ei nu au nici o ştiinţă despre acestea, ci numai ceea ce îşi închipuie.

وَإِذَا تُتْلَىٰ عَلَيْهِمْ ءَايَـٰتُنَا بَيِّنَـٰتٍۢ مَّا كَانَ حُجَّتَهُمْ إِلَّآ أَن قَالُوا۟ ٱئْتُوا۟ بِـَٔابَآئِنَآ إِن كُنتُمْ صَـٰدِقِينَ ﴿25﴾

Când versetele Noastre le sunt recitate ca dovezi vădite, nu au alt răspuns decât în a spune: “Aduceţi-i pe taţii noştri, dacă spuneţi adevărul!”

قُلِ ٱللَّهُ يُحْيِيكُمْ ثُمَّ يُمِيتُكُمْ ثُمَّ يَجْمَعُكُمْ إِلَىٰ يَوْمِ ٱلْقِيَـٰمَةِ لَا رَيْبَ فِيهِ وَلَـٰكِنَّ أَكْثَرَ ٱلنَّاسِ لَا يَعْلَمُونَ ﴿26﴾

Spune: “Dumnezeu vă dăruieşte viaţa, apoi vă dăruieşte moartea. El vă va strânge în Ziua Învierii.” Nu este nici o îndoială în aceasta. Cei mai mulţi oameni nu ştiu însă.

وَلِلَّهِ مُلْكُ ٱلسَّمَـٰوَٰتِ وَٱلْأَرْضِ ۚ وَيَوْمَ تَقُومُ ٱلسَّاعَةُ يَوْمَئِذٍۢ يَخْسَرُ ٱلْمُبْطِلُونَ ﴿27﴾

A lui Dumnezeu este împărăţia cerurilor şi a pământului. În Ziua când va veni Ceasul, în ziua aceea, cei care îl credeau zadarnic vor fi pierduţi.

وَتَرَىٰ كُلَّ أُمَّةٍۢ جَاثِيَةًۭ ۚ كُلُّ أُمَّةٍۢ تُدْعَىٰٓ إِلَىٰ كِتَـٰبِهَا ٱلْيَوْمَ تُجْزَوْنَ مَا كُنتُمْ تَعْمَلُونَ ﴿28﴾

Vei vedea fiece adunare îngenunchiată. Fiece adunare va fi chemată înaintea Cărţii sale: “Astăzi veţi fi răsplătiţi pentru ceea ce aţi făptuit.”

هَـٰذَا كِتَـٰبُنَا يَنطِقُ عَلَيْكُم بِٱلْحَقِّ ۚ إِنَّا كُنَّا نَسْتَنسِخُ مَا كُنتُمْ تَعْمَلُونَ ﴿29﴾

“Aceasta este Cartea Noastră! Ea rosteşte asupra voastră întru Adevăr. Noi am scris ceea ce aţi făptuit.”

فَأَمَّا ٱلَّذِينَ ءَامَنُوا۟ وَعَمِلُوا۟ ٱلصَّـٰلِحَـٰتِ فَيُدْخِلُهُمْ رَبُّهُمْ فِى رَحْمَتِهِۦ ۚ ذَٰلِكَ هُوَ ٱلْفَوْزُ ٱلْمُبِينُ ﴿30﴾

Celor care cred şi săvârşesc fapte bune, Domnul lor va pogorî asupra lor milostivenia Sa. Aceasta este fericirea vădită!

وَأَمَّا ٱلَّذِينَ كَفَرُوٓا۟ أَفَلَمْ تَكُنْ ءَايَـٰتِى تُتْلَىٰ عَلَيْكُمْ فَٱسْتَكْبَرْتُمْ وَكُنتُمْ قَوْمًۭا مُّجْرِمِينَ ﴿31﴾

Celor care au tăgăduit: “Nu v-au fost recitate versetele Mele? V-aţi îngâmfat, căci sunteţi un popor nelegiuit.”

وَإِذَا قِيلَ إِنَّ وَعْدَ ٱللَّهِ حَقٌّۭ وَٱلسَّاعَةُ لَا رَيْبَ فِيهَا قُلْتُم مَّا نَدْرِى مَا ٱلسَّاعَةُ إِن نَّظُنُّ إِلَّا ظَنًّۭا وَمَا نَحْنُ بِمُسْتَيْقِنِينَ ﴿32﴾

Când vi se spunea: “Făgăduiala lui Dumnezeu este Adevăr, nu este nici o îndoială asupra Ceasului”, voi spuneaţi: “Nu ştim ce va fi Ceasul acela, însă noi gândim că nu este decât o închipuire, aşa că nu suntem convinşi.”