Citește pagina 518 a Coranului

قٓ ۚ وَٱلْقُرْءَانِ ٱلْمَجِيدِ ﴿١﴾

Qaf. Pe Coranul cel slăvit!

بَلْ عَجِبُوٓا۟ أَن جَآءَهُم مُّنذِرٌۭ مِّنْهُمْ فَقَالَ ٱلْكَـٰفِرُونَ هَـٰذَا شَىْءٌ عَجِيبٌ ﴿٢﴾

Ba nu! Ei se miră că a venit la ei un predicator dintre ei. Cei tăgăduitori spun: “Este un lucru de mirare ca atunci

أَءِذَا مِتْنَا وَكُنَّا تُرَابًۭا ۖ ذَٰلِكَ رَجْعٌۢ بَعِيدٌۭ ﴿٣﴾

când vom muri şi vom fi ţărână, va mai fi o întoarcere de departe?”

قَدْ عَلِمْنَا مَا تَنقُصُ ٱلْأَرْضُ مِنْهُمْ ۖ وَعِندَنَا كِتَـٰبٌ حَفِيظٌۢ ﴿٤﴾

Noi ştim ceea ce pământul înghite din ei, căci avem o Carte păstrătoare.

بَلْ كَذَّبُوا۟ بِٱلْحَقِّ لَمَّا جَآءَهُمْ فَهُمْ فِىٓ أَمْرٍۢ مَّرِيجٍ ﴿٥﴾

Ba nu! Ei socotesc Adevărul minciună când vine la ei şi sunt în încurcătură.

أَفَلَمْ يَنظُرُوٓا۟ إِلَى ٱلسَّمَآءِ فَوْقَهُمْ كَيْفَ بَنَيْنَـٰهَا وَزَيَّنَّـٰهَا وَمَا لَهَا مِن فُرُوجٍۢ ﴿٦﴾

Oare nu văd deasupra lor cerul cum l-am zidit şi l-am împodobit şi nici o crăpătură nu are?

وَٱلْأَرْضَ مَدَدْنَـٰهَا وَأَلْقَيْنَا فِيهَا رَوَٰسِىَ وَأَنۢبَتْنَا فِيهَا مِن كُلِّ زَوْجٍۭ بَهِيجٍۢ ﴿٧﴾

Pământul! Noi l-am întins şi am aruncat pe el munţii, am făcut să crească pe el fiece soi de bucurie aducător,

تَبْصِرَةًۭ وَذِكْرَىٰ لِكُلِّ عَبْدٍۢ مُّنِيبٍۢ ﴿٨﴾

ca prevedere şi amintire pentru fiece rob care se căieşte.

وَنَزَّلْنَا مِنَ ٱلسَّمَآءِ مَآءًۭ مُّبَـٰرَكًۭا فَأَنۢبَتْنَا بِهِۦ جَنَّـٰتٍۢ وَحَبَّ ٱلْحَصِيدِ ﴿٩﴾

Noi facem să cadă din cer o apă binecuvântată cu care facem să crească grădini şi grâne de secerat,

وَٱلنَّخْلَ بَاسِقَـٰتٍۢ لَّهَا طَلْعٌۭ نَّضِيدٌۭ ﴿١٠﴾

precum şi curmalii falnici cu ciorchini bine rânduiţi

رِّزْقًۭا لِّلْعِبَادِ ۖ وَأَحْيَيْنَا بِهِۦ بَلْدَةًۭ مَّيْتًۭا ۚ كَذَٰلِكَ ٱلْخُرُوجُ ﴿١١﴾

ca înzestrare a robilor noştri. Noi dăm astfel viaţă unui ţinut mort. Şi aşa va fi şi Ieşirea!

كَذَّبَتْ قَبْلَهُمْ قَوْمُ نُوحٍۢ وَأَصْحَـٰبُ ٱلرَّسِّ وَثَمُودُ ﴿١٢﴾

Şi alţii înaintea lor au hulit: poporul lui Noe, oamenii din Ar-Rass, tamudiţii,

وَعَادٌۭ وَفِرْعَوْنُ وَإِخْوَٰنُ لُوطٍۢ ﴿١٣﴾

adiţii, Faraon, fraţii lui Lot,

وَأَصْحَـٰبُ ٱلْأَيْكَةِ وَقَوْمُ تُبَّعٍۢ ۚ كُلٌّۭ كَذَّبَ ٱلرُّسُلَ فَحَقَّ وَعِيدِ ﴿١٤﴾

oamenii din Al-Aika, poporul lui Tubba’. Toţi i-au hulit pe trimişi şi atunci ameninţarea Mea s-a împlinit.

أَفَعَيِينَا بِٱلْخَلْقِ ٱلْأَوَّلِ ۚ بَلْ هُمْ فِى لَبْسٍۢ مِّنْ خَلْقٍۢ جَدِيدٍۢ ﴿١٥﴾

Oare Noi am obosit la creaţia dintâi? Ba nu! Ei stau însă la îndoială asupra unei noi creaţii!