Citește pagina 529 a Coranului

خُشَّعًا أَبْصَـٰرُهُمْ يَخْرُجُونَ مِنَ ٱلْأَجْدَاثِ كَأَنَّهُمْ جَرَادٌۭ مُّنتَشِرٌۭ ﴿٧﴾

Tăgăduitorii vor spune atunci: “Aceasta este o Zi grea!”

مُّهْطِعِينَ إِلَى ٱلدَّاعِ ۖ يَقُولُ ٱلْكَـٰفِرُونَ هَـٰذَا يَوْمٌ عَسِرٌۭ ﴿٨﴾

Poporul lui Noe, înaintea lor, a hulit şi ei l-au socotit pe robul Nostru mincinos. Ei au spus: “Este un îndrăcit!” Şi astfel a fost alungat!

۞ كَذَّبَتْ قَبْلَهُمْ قَوْمُ نُوحٍۢ فَكَذَّبُوا۟ عَبْدَنَا وَقَالُوا۟ مَجْنُونٌۭ وَٱزْدُجِرَ ﴿٩﴾

El l-a chemat pe Domnul său: “Sunt biruit! Ajută-mă!”

فَدَعَا رَبَّهُۥٓ أَنِّى مَغْلُوبٌۭ فَٱنتَصِرْ ﴿١٠﴾

Atunci am deschis stăvilarele cerului dând drumul apelor vijelioase

فَفَتَحْنَآ أَبْوَٰبَ ٱلسَّمَآءِ بِمَآءٍۢ مُّنْهَمِرٍۢ ﴿١١﴾

şi am rupt izvoarele pământului, iar apele s-au contopit după o Poruncă dată.

وَفَجَّرْنَا ٱلْأَرْضَ عُيُونًۭا فَٱلْتَقَى ٱلْمَآءُ عَلَىٰٓ أَمْرٍۢ قَدْ قُدِرَ ﴿١٢﴾

L-am dus pe Noe pe o corabie din scânduri şi sfoară de curmal.

وَحَمَلْنَـٰهُ عَلَىٰ ذَاتِ أَلْوَٰحٍۢ وَدُسُرٍۢ ﴿١٣﴾

El a plutit sub ochii noştri ca răsplată de la Cel ce a fost tăgăduit.

تَجْرِى بِأَعْيُنِنَا جَزَآءًۭ لِّمَن كَانَ كُفِرَ ﴿١٤﴾

Şi Noi l-am lăsat ca semn. Mai este cineva care îşi aminteşte?

وَلَقَد تَّرَكْنَـٰهَآ ءَايَةًۭ فَهَلْ مِن مُّدَّكِرٍۢ ﴿١٥﴾

Cum au fost osânda Mea şi prevenirile Mele!

فَكَيْفَ كَانَ عَذَابِى وَنُذُرِ ﴿١٦﴾

Noi am făcut uşor Coranul întru amintire. Mai este cineva care îşi aminteşte?

وَلَقَدْ يَسَّرْنَا ٱلْقُرْءَانَ لِلذِّكْرِ فَهَلْ مِن مُّدَّكِرٍۢ ﴿١٧﴾

Adiţii au hulit. Cum au fost osânda Mea şi prevenirile Mele!

كَذَّبَتْ عَادٌۭ فَكَيْفَ كَانَ عَذَابِى وَنُذُرِ ﴿١٨﴾

Noi am dezlănţuit împotriva lor furtuna care urla într-o zi nefericită şi nesfârşită.

إِنَّآ أَرْسَلْنَا عَلَيْهِمْ رِيحًۭا صَرْصَرًۭا فِى يَوْمِ نَحْسٍۢ مُّسْتَمِرٍّۢ ﴿١٩﴾

Acea furtună i-a smuls pe oameni de parcă ar fi fost trunchiuri găunoase de curmali.

تَنزِعُ ٱلنَّاسَ كَأَنَّهُمْ أَعْجَازُ نَخْلٍۢ مُّنقَعِرٍۢ ﴿٢٠﴾

Cum au fost osânda Mea şi prevenirile Mele!

فَكَيْفَ كَانَ عَذَابِى وَنُذُرِ ﴿٢١﴾

Am făcut uşor Coranul întru amintire. “Mai este cineva care-şi aminteşte?

وَلَقَدْ يَسَّرْنَا ٱلْقُرْءَانَ لِلذِّكْرِ فَهَلْ مِن مُّدَّكِرٍۢ ﴿٢٢﴾

Tamudiţii au socotit prevenirile minciunii

كَذَّبَتْ ثَمُودُ بِٱلنُّذُرِ ﴿٢٣﴾

şi au spus: “Să urmăm un om asemenea nouă? Atunci am fi în rătăcire şi nebunie.

فَقَالُوٓا۟ أَبَشَرًۭا مِّنَّا وَٰحِدًۭا نَّتَّبِعُهُۥٓ إِنَّآ إِذًۭا لَّفِى ضَلَـٰلٍۢ وَسُعُرٍ ﴿٢٤﴾

Amintirea i-a fost aruncată când se afla printre noi? Nu! Atunci este un mincinos neruşinat!”

أَءُلْقِىَ ٱلذِّكْرُ عَلَيْهِ مِنۢ بَيْنِنَا بَلْ هُوَ كَذَّابٌ أَشِرٌۭ ﴿٢٥﴾

Mâine vor afla însă cine este mincinosul neruşinat.

سَيَعْلَمُونَ غَدًۭا مَّنِ ٱلْكَذَّابُ ٱلْأَشِرُ ﴿٢٦﴾

Le vom trimite o cămilă ca ispită. Urmăreşte-i şi ai răbdare!

إِنَّا مُرْسِلُوا۟ ٱلنَّاقَةِ فِتْنَةًۭ لَّهُمْ فَٱرْتَقِبْهُمْ وَٱصْطَبِرْ ﴿٢٧﴾

Dă-le de ştire că apa trebuie împărţită între ei şi că fiecare va bea la rândul său.