Citește sura Qaf

قٓ ۚ وَٱلْقُرْءَانِ ٱلْمَجِيدِ ﴿١﴾

Qaf. Pe Coranul cel slăvit!

بَلْ عَجِبُوٓا۟ أَن جَآءَهُم مُّنذِرٌۭ مِّنْهُمْ فَقَالَ ٱلْكَـٰفِرُونَ هَـٰذَا شَىْءٌ عَجِيبٌ ﴿٢﴾

Ba nu! Ei se miră că a venit la ei un predicator dintre ei. Cei tăgăduitori spun: “Este un lucru de mirare ca atunci

أَءِذَا مِتْنَا وَكُنَّا تُرَابًۭا ۖ ذَٰلِكَ رَجْعٌۢ بَعِيدٌۭ ﴿٣﴾

când vom muri şi vom fi ţărână, va mai fi o întoarcere de departe?”

قَدْ عَلِمْنَا مَا تَنقُصُ ٱلْأَرْضُ مِنْهُمْ ۖ وَعِندَنَا كِتَـٰبٌ حَفِيظٌۢ ﴿٤﴾

Noi ştim ceea ce pământul înghite din ei, căci avem o Carte păstrătoare.

بَلْ كَذَّبُوا۟ بِٱلْحَقِّ لَمَّا جَآءَهُمْ فَهُمْ فِىٓ أَمْرٍۢ مَّرِيجٍ ﴿٥﴾

Ba nu! Ei socotesc Adevărul minciună când vine la ei şi sunt în încurcătură.

أَفَلَمْ يَنظُرُوٓا۟ إِلَى ٱلسَّمَآءِ فَوْقَهُمْ كَيْفَ بَنَيْنَـٰهَا وَزَيَّنَّـٰهَا وَمَا لَهَا مِن فُرُوجٍۢ ﴿٦﴾

Oare nu văd deasupra lor cerul cum l-am zidit şi l-am împodobit şi nici o crăpătură nu are?

وَٱلْأَرْضَ مَدَدْنَـٰهَا وَأَلْقَيْنَا فِيهَا رَوَٰسِىَ وَأَنۢبَتْنَا فِيهَا مِن كُلِّ زَوْجٍۭ بَهِيجٍۢ ﴿٧﴾

Pământul! Noi l-am întins şi am aruncat pe el munţii, am făcut să crească pe el fiece soi de bucurie aducător,

تَبْصِرَةًۭ وَذِكْرَىٰ لِكُلِّ عَبْدٍۢ مُّنِيبٍۢ ﴿٨﴾

ca prevedere şi amintire pentru fiece rob care se căieşte.

وَنَزَّلْنَا مِنَ ٱلسَّمَآءِ مَآءًۭ مُّبَـٰرَكًۭا فَأَنۢبَتْنَا بِهِۦ جَنَّـٰتٍۢ وَحَبَّ ٱلْحَصِيدِ ﴿٩﴾

Noi facem să cadă din cer o apă binecuvântată cu care facem să crească grădini şi grâne de secerat,

وَٱلنَّخْلَ بَاسِقَـٰتٍۢ لَّهَا طَلْعٌۭ نَّضِيدٌۭ ﴿١٠﴾

precum şi curmalii falnici cu ciorchini bine rânduiţi

رِّزْقًۭا لِّلْعِبَادِ ۖ وَأَحْيَيْنَا بِهِۦ بَلْدَةًۭ مَّيْتًۭا ۚ كَذَٰلِكَ ٱلْخُرُوجُ ﴿١١﴾

ca înzestrare a robilor noştri. Noi dăm astfel viaţă unui ţinut mort. Şi aşa va fi şi Ieşirea!

كَذَّبَتْ قَبْلَهُمْ قَوْمُ نُوحٍۢ وَأَصْحَـٰبُ ٱلرَّسِّ وَثَمُودُ ﴿١٢﴾

Şi alţii înaintea lor au hulit: poporul lui Noe, oamenii din Ar-Rass, tamudiţii,

وَعَادٌۭ وَفِرْعَوْنُ وَإِخْوَٰنُ لُوطٍۢ ﴿١٣﴾

adiţii, Faraon, fraţii lui Lot,

وَأَصْحَـٰبُ ٱلْأَيْكَةِ وَقَوْمُ تُبَّعٍۢ ۚ كُلٌّۭ كَذَّبَ ٱلرُّسُلَ فَحَقَّ وَعِيدِ ﴿١٤﴾

oamenii din Al-Aika, poporul lui Tubba’. Toţi i-au hulit pe trimişi şi atunci ameninţarea Mea s-a împlinit.

أَفَعَيِينَا بِٱلْخَلْقِ ٱلْأَوَّلِ ۚ بَلْ هُمْ فِى لَبْسٍۢ مِّنْ خَلْقٍۢ جَدِيدٍۢ ﴿١٥﴾

Oare Noi am obosit la creaţia dintâi? Ba nu! Ei stau însă la îndoială asupra unei noi creaţii!

وَلَقَدْ خَلَقْنَا ٱلْإِنسَـٰنَ وَنَعْلَمُ مَا تُوَسْوِسُ بِهِۦ نَفْسُهُۥ ۖ وَنَحْنُ أَقْرَبُ إِلَيْهِ مِنْ حَبْلِ ٱلْوَرِيدِ ﴿١٦﴾

Noi am creat omul şi ştim ispitele la care-l împinge sufletul său, căci Noi suntem mai aproape de el decât vena gâtului său.

إِذْ يَتَلَقَّى ٱلْمُتَلَقِّيَانِ عَنِ ٱلْيَمِينِ وَعَنِ ٱلشِّمَالِ قَعِيدٌۭ ﴿١٧﴾

Când cei doi trimişi la întâlnire se aşează de-a dreapta şi de-a stânga Sa,

مَّا يَلْفِظُ مِن قَوْلٍ إِلَّا لَدَيْهِ رَقِيبٌ عَتِيدٌۭ ﴿١٨﴾

el nu va rosti nici un cuvânt fără ca un păzitor să nu fie gata!

وَجَآءَتْ سَكْرَةُ ٱلْمَوْتِ بِٱلْحَقِّ ۖ ذَٰلِكَ مَا كُنتَ مِنْهُ تَحِيدُ ﴿١٩﴾

Beţia morţii aduce Adevărul de la care tu te-ai îndepărtat!

وَنُفِخَ فِى ٱلصُّورِ ۚ ذَٰلِكَ يَوْمُ ٱلْوَعِيدِ ﴿٢٠﴾

Când se va sufla în trâmbiţă, aceasta va fi Ziua Ameninţării!

وَجَآءَتْ كُلُّ نَفْسٍۢ مَّعَهَا سَآئِقٌۭ وَشَهِيدٌۭ ﴿٢١﴾

Fiece suflet va veni cu un îmbolditor şi cu un martor.

لَّقَدْ كُنتَ فِى غَفْلَةٍۢ مِّنْ هَـٰذَا فَكَشَفْنَا عَنكَ غِطَآءَكَ فَبَصَرُكَ ٱلْيَوْمَ حَدِيدٌۭ ﴿٢٢﴾

Tu ai fost în nepăsare faţă de aceasta, însă Noi ţi-am dat la o parte vălul şi privirea ta este pătrunzătoare astăzi!

وَقَالَ قَرِينُهُۥ هَـٰذَا مَا لَدَىَّ عَتِيدٌ ﴿٢٣﴾

Însoţitorul său va zice: “Ceea ce am este gata!”

أَلْقِيَا فِى جَهَنَّمَ كُلَّ كَفَّارٍ عَنِيدٍۢ ﴿٢٤﴾

Aruncaţi-l, amândoi, în Gheenă pe fiece tăgăduitor încăpăţânat,

مَّنَّاعٍۢ لِّلْخَيْرِ مُعْتَدٍۢ مُّرِيبٍ ﴿٢٥﴾

potrivnic al binelui, călcător de lege şi neîncrezător.

ٱلَّذِى جَعَلَ مَعَ ٱللَّهِ إِلَـٰهًا ءَاخَرَ فَأَلْقِيَاهُ فِى ٱلْعَذَابِ ٱلشَّدِيدِ ﴿٢٦﴾

Aruncaţi-l în osânda cea înfricoşătoare pe cel care-I alătură lui Dumnezeu un alt dumnezeu!

۞ قَالَ قَرِينُهُۥ رَبَّنَا مَآ أَطْغَيْتُهُۥ وَلَـٰكِن كَانَ فِى ضَلَـٰلٍۭ بَعِيدٍۢ ﴿٢٧﴾

Însoţitorul său va spune: “Domnul nostru! Nu eu l-am ticăloşit, ci el era deja într-o rătăcire adâncă.”

قَالَ لَا تَخْتَصِمُوا۟ لَدَىَّ وَقَدْ قَدَّمْتُ إِلَيْكُم بِٱلْوَعِيدِ ﴿٢٨﴾

Dumnezeu va spune: “Nu vă certaţi înaintea Mea! Eu v-am trimis înainte ameninţarea!

مَا يُبَدَّلُ ٱلْقَوْلُ لَدَىَّ وَمَآ أَنَا۠ بِظَلَّـٰمٍۢ لِّلْعَبِيدِ ﴿٢٩﴾

La Mine, cuvântul nu se schimbă. Eu nu sunt nedrept cu robii Mei.”

يَوْمَ نَقُولُ لِجَهَنَّمَ هَلِ ٱمْتَلَأْتِ وَتَقُولُ هَلْ مِن مَّزِيدٍۢ ﴿٣٠﴾

În Ziua când vom spune Gheenei: “Te-ai umplut?”, ea va spune: “Mai sunt încă?”

وَأُزْلِفَتِ ٱلْجَنَّةُ لِلْمُتَّقِينَ غَيْرَ بَعِيدٍ ﴿٣١﴾

Grădina va fi adusă nu departe de cei temători

هَـٰذَا مَا تُوعَدُونَ لِكُلِّ أَوَّابٍ حَفِيظٍۢ ﴿٣٢﴾

“Aceasta este ceea ce vi s-a făgăduit, vouă, fiecăruia ce se întoarce (către Dumnezeu) şi Îi păzeşte (poruncile),

مَّنْ خَشِىَ ٱلرَّحْمَـٰنَ بِٱلْغَيْبِ وَجَآءَ بِقَلْبٍۢ مُّنِيبٍ ﴿٣٣﴾

şi se teme de Milostivul în Taina Sa şi vine cu inima plecată.

ٱدْخُلُوهَا بِسَلَـٰمٍۢ ۖ ذَٰلِكَ يَوْمُ ٱلْخُلُودِ ﴿٣٤﴾

Intraţi în pace: “Aceasta este Ziua veşniciei.”

لَهُم مَّا يَشَآءُونَ فِيهَا وَلَدَيْنَا مَزِيدٌۭ ﴿٣٥﴾

Ei vor avea acolo ceea ce vor şi la Noi vor avea mai mult.

وَكَمْ أَهْلَكْنَا قَبْلَهُم مِّن قَرْنٍ هُمْ أَشَدُّ مِنْهُم بَطْشًۭا فَنَقَّبُوا۟ فِى ٱلْبِلَـٰدِ هَلْ مِن مَّحِيصٍ ﴿٣٦﴾

Câte leaturi am nimicit înaintea lor? Şi erau mult mai de temut decât ei. Străbateţi ţinuturile! Este oare vreun adăpost?

إِنَّ فِى ذَٰلِكَ لَذِكْرَىٰ لِمَن كَانَ لَهُۥ قَلْبٌ أَوْ أَلْقَى ٱلسَّمْعَ وَهُوَ شَهِيدٌۭ ﴿٣٧﴾

Întru aceasta este o amintire pentru cel care are o inimă, pentru cel care îşi apleacă urechea, pentru cel care mărturiseşte.

وَلَقَدْ خَلَقْنَا ٱلسَّمَـٰوَٰتِ وَٱلْأَرْضَ وَمَا بَيْنَهُمَا فِى سِتَّةِ أَيَّامٍۢ وَمَا مَسَّنَا مِن لُّغُوبٍۢ ﴿٣٨﴾

Noi am creat în şase zile cerurile, pământul şi ceea ce se află între ele, iar osteneala nu Ne-a ajuns!

فَٱصْبِرْ عَلَىٰ مَا يَقُولُونَ وَسَبِّحْ بِحَمْدِ رَبِّكَ قَبْلَ طُلُوعِ ٱلشَّمْسِ وَقَبْلَ ٱلْغُرُوبِ ﴿٣٩﴾

Rabdă ceea ce spun! Preamăreşte lauda Domnului tău înainte de ivirea soarelui şi înainte de asfinţit!

وَمِنَ ٱلَّيْلِ فَسَبِّحْهُ وَأَدْبَـٰرَ ٱلسُّجُودِ ﴿٤٠﴾

Preamăreşte lauda Sa în noapte şi după rugăciuni!

وَٱسْتَمِعْ يَوْمَ يُنَادِ ٱلْمُنَادِ مِن مَّكَانٍۢ قَرِيبٍۢ ﴿٤١﴾

Ascultă!... În Ziua când Chemătorul va chema dintr-un loc apropiat,

يَوْمَ يَسْمَعُونَ ٱلصَّيْحَةَ بِٱلْحَقِّ ۚ ذَٰلِكَ يَوْمُ ٱلْخُرُوجِ ﴿٤٢﴾

în Ziua când vor auzi Strigătul întru Adevăr, aceea va fi Ziua Ieşirii!

إِنَّا نَحْنُ نُحْىِۦ وَنُمِيتُ وَإِلَيْنَا ٱلْمَصِيرُ ﴿٤٣﴾

Noi suntem Cei care dăruim viaţa şi Cei care dăruim moartea. Întru Noi este devenirea.

يَوْمَ تَشَقَّقُ ٱلْأَرْضُ عَنْهُمْ سِرَاعًۭا ۚ ذَٰلِكَ حَشْرٌ عَلَيْنَا يَسِيرٌۭ ﴿٤٤﴾

În Ziua când pământul se va despica deasupra lor, vom face lesne adunarea.

نَّحْنُ أَعْلَمُ بِمَا يَقُولُونَ ۖ وَمَآ أَنتَ عَلَيْهِم بِجَبَّارٍۢ ۖ فَذَكِّرْ بِٱلْقُرْءَانِ مَن يَخَافُ وَعِيدِ ﴿٤٥﴾

Noi ştim mai bine ceea ce spun. Tu nu eşti asupra lor un despot. Adu-i aminte de Coran celui ce se teme de ameninţarea Mea!