Citește Hizb 58 din Coran

قُلْ أُوحِىَ إِلَىَّ أَنَّهُ ٱسْتَمَعَ نَفَرٌۭ مِّنَ ٱلْجِنِّ فَقَالُوٓا۟ إِنَّا سَمِعْنَا قُرْءَانًا عَجَبًۭا ﴿١﴾

Spune: “Mi s-a dezvăluit că un pâlc de ginni stătea şi asculta; apoi au spus: ‘Da, am auzit un Coran minunat

يَهْدِىٓ إِلَى ٱلرُّشْدِ فَـَٔامَنَّا بِهِۦ ۖ وَلَن نُّشْرِكَ بِرَبِّنَآ أَحَدًۭا ﴿٢﴾

care călăuzeşte pe calea cea bună. Noi credem în el şi pe nimeni nu vom alătura Domnului nostru,

وَأَنَّهُۥ تَعَـٰلَىٰ جَدُّ رَبِّنَا مَا ٱتَّخَذَ صَـٰحِبَةًۭ وَلَا وَلَدًۭا ﴿٣﴾

căci El — înalţă-se a Domnului nostru măreţie — nu şi-a luat nici soţie şi nici fiu,

وَأَنَّهُۥ كَانَ يَقُولُ سَفِيهُنَا عَلَى ٱللَّهِ شَطَطًۭا ﴿٤﴾

chiar dacă un smintit dintre noi a spus nesăbuinţe despre Dumnezeu!

وَأَنَّا ظَنَنَّآ أَن لَّن تَقُولَ ٱلْإِنسُ وَٱلْجِنُّ عَلَى ٱللَّهِ كَذِبًۭا ﴿٥﴾

Noi ne închipuiam că nici oamenii şi nici ginnii nu vor spune minciuni despre Dumnezeu,

وَأَنَّهُۥ كَانَ رِجَالٌۭ مِّنَ ٱلْإِنسِ يَعُوذُونَ بِرِجَالٍۢ مِّنَ ٱلْجِنِّ فَزَادُوهُمْ رَهَقًۭا ﴿٦﴾

însă sunt unii bărbaţi dintre oameni care cer izbăvire unor bărbaţi dintre ginni, însă aceştia le sporeşte doar prigonirea.

وَأَنَّهُمْ ظَنُّوا۟ كَمَا ظَنَنتُمْ أَن لَّن يَبْعَثَ ٱللَّهُ أَحَدًۭا ﴿٧﴾

Ei îşi închipuie, aşa cum vă închipuiţi şi voi, că Dumnezeu nu va învia pe nimeni.

وَأَنَّا لَمَسْنَا ٱلسَّمَآءَ فَوَجَدْنَـٰهَا مُلِئَتْ حَرَسًۭا شَدِيدًۭا وَشُهُبًۭا ﴿٨﴾

Noi am atins cerul şi l-am aflat plin de aprigi păzitori şi limbi de foc.

وَأَنَّا كُنَّا نَقْعُدُ مِنْهَا مَقَـٰعِدَ لِلسَّمْعِ ۖ فَمَن يَسْتَمِعِ ٱلْـَٔانَ يَجِدْ لَهُۥ شِهَابًۭا رَّصَدًۭا ﴿٩﴾

Ne-am aşezat în jilţuri ca să ascultăm, însă cine ascultă află o limbă de foc pândindu-l.

وَأَنَّا لَا نَدْرِىٓ أَشَرٌّ أُرِيدَ بِمَن فِى ٱلْأَرْضِ أَمْ أَرَادَ بِهِمْ رَبُّهُمْ رَشَدًۭا ﴿١٠﴾

Nu ştim dacă se vrea vreun rău celor de pe pământ, ori dacă Domnul lor îi vrea pe Calea cea bună

وَأَنَّا مِنَّا ٱلصَّـٰلِحُونَ وَمِنَّا دُونَ ذَٰلِكَ ۖ كُنَّا طَرَآئِقَ قِدَدًۭا ﴿١١﴾

Unii dintre noi sunt drepţi, alţii nu sunt şi căi felurite urmăm.

وَأَنَّا ظَنَنَّآ أَن لَّن نُّعْجِزَ ٱللَّهَ فِى ٱلْأَرْضِ وَلَن نُّعْجِزَهُۥ هَرَبًۭا ﴿١٢﴾

Noi ştim că n-am putea slăbi puterea lui Dumnezeu pe pământ şi nici nu i-am putea scăpa Lui fugind.

وَأَنَّا لَمَّا سَمِعْنَا ٱلْهُدَىٰٓ ءَامَنَّا بِهِۦ ۖ فَمَن يُؤْمِنۢ بِرَبِّهِۦ فَلَا يَخَافُ بَخْسًۭا وَلَا رَهَقًۭا ﴿١٣﴾

Noi am crezut în Calea cea Dreaptă îndată ce am auzit de ea. Cel care crede în Domnul său nu se teme nici de neajunsuri şi nici de prigonire.

وَأَنَّا مِنَّا ٱلْمُسْلِمُونَ وَمِنَّا ٱلْقَـٰسِطُونَ ۖ فَمَنْ أَسْلَمَ فَأُو۟لَـٰٓئِكَ تَحَرَّوْا۟ رَشَدًۭا ﴿١٤﴾

Şi printre noi sunt supuşi, şi printre noi sunt răzvrătiţi. Cei care s-au supus au ales Calea cea bună,

وَأَمَّا ٱلْقَـٰسِطُونَ فَكَانُوا۟ لِجَهَنَّمَ حَطَبًۭا ﴿١٥﴾

iar cei răzvrătiţi vor fi Gheenei vreascuri.

وَأَلَّوِ ٱسْتَقَـٰمُوا۟ عَلَى ٱلطَّرِيقَةِ لَأَسْقَيْنَـٰهُم مَّآءً غَدَقًۭا ﴿١٦﴾

Dacă merg drept, le vom da să bea apă din belşug

لِّنَفْتِنَهُمْ فِيهِ ۚ وَمَن يُعْرِضْ عَن ذِكْرِ رَبِّهِۦ يَسْلُكْهُ عَذَابًۭا صَعَدًۭا ﴿١٧﴾

pentru a-i pune la încercare. Dumnezeu va mâna la o osândă din ce în ce mai mare pe cei care se împotrivesc amintirii Domnului lor.

وَأَنَّ ٱلْمَسَـٰجِدَ لِلَّهِ فَلَا تَدْعُوا۟ مَعَ ٱللَّهِ أَحَدًۭا ﴿١٨﴾

Locurile de închinăciune sunt ale lui Dumnezeu! Nu chema dimpreună cu Dumnezeu pe nimeni!

وَأَنَّهُۥ لَمَّا قَامَ عَبْدُ ٱللَّهِ يَدْعُوهُ كَادُوا۟ يَكُونُونَ عَلَيْهِ لِبَدًۭا ﴿١٩﴾

Când robul lui Dumnezeu s-a ridicat pentru a-i chema, era cât pe-aici să se îngrămădească pe el.’”

قُلْ إِنَّمَآ أَدْعُوا۟ رَبِّى وَلَآ أُشْرِكُ بِهِۦٓ أَحَدًۭا ﴿٢٠﴾

Spune: “Eu îl chem pe Domnul meu şi nu Îi alătur Lui pe nimeni.”

قُلْ إِنِّى لَآ أَمْلِكُ لَكُمْ ضَرًّۭا وَلَا رَشَدًۭا ﴿٢١﴾

Spune: “Eu nu vă pot nici păgubi şi nici călăuzi.”

قُلْ إِنِّى لَن يُجِيرَنِى مِنَ ٱللَّهِ أَحَدٌۭ وَلَنْ أَجِدَ مِن دُونِهِۦ مُلْتَحَدًا ﴿٢٢﴾

Spune: “Nimeni nu mă apără de Dumnezeu, iar eu nu aflu adăpost decât la El,

إِلَّا بَلَـٰغًۭا مِّنَ ٱللَّهِ وَرِسَـٰلَـٰتِهِۦ ۚ وَمَن يَعْصِ ٱللَّهَ وَرَسُولَهُۥ فَإِنَّ لَهُۥ نَارَ جَهَنَّمَ خَـٰلِدِينَ فِيهَآ أَبَدًا ﴿٢٣﴾

propovăduind din dezvăluirile lui Dumnezeu şi din soliile Sale.” Cei care nu dau ascultare lui Dumnezeu şi trimisului Său, în focul Gheenei vor veşnici.

حَتَّىٰٓ إِذَا رَأَوْا۟ مَا يُوعَدُونَ فَسَيَعْلَمُونَ مَنْ أَضْعَفُ نَاصِرًۭا وَأَقَلُّ عَدَدًۭا ﴿٢٤﴾

Când vor vedea împlinirea a ceea ce li s-a făgăduit îşi vor da seama cine este cel mai slab întru ajutor şi cel mai mic întru număr.

قُلْ إِنْ أَدْرِىٓ أَقَرِيبٌۭ مَّا تُوعَدُونَ أَمْ يَجْعَلُ لَهُۥ رَبِّىٓ أَمَدًا ﴿٢٥﴾

Spune: “Nu ştiu dacă ceea ce vi s-a făgăduit este aproape ori Domnul meu vă va mai da un răgaz.”

عَـٰلِمُ ٱلْغَيْبِ فَلَا يُظْهِرُ عَلَىٰ غَيْبِهِۦٓ أَحَدًا ﴿٢٦﴾

El cunoaşte Taina întru totul, însă nu descoperă nimănui Taina Sa,

إِلَّا مَنِ ٱرْتَضَىٰ مِن رَّسُولٍۢ فَإِنَّهُۥ يَسْلُكُ مِنۢ بَيْنِ يَدَيْهِ وَمِنْ خَلْفِهِۦ رَصَدًۭا ﴿٢٧﴾

numai celui de care-i mulţumit ca trimis. El va mâna în faţa lor şi în spatele lor o pândă

لِّيَعْلَمَ أَن قَدْ أَبْلَغُوا۟ رِسَـٰلَـٰتِ رَبِّهِمْ وَأَحَاطَ بِمَا لَدَيْهِمْ وَأَحْصَىٰ كُلَّ شَىْءٍ عَدَدًۢا ﴿٢٨﴾

ca să afle dacă ei propovăduiesc soliile Domnului lor. El cuprinde ceea ce ei au şi ţine socoteala fiecărui lucru.

يَـٰٓأَيُّهَا ٱلْمُزَّمِّلُ ﴿١﴾

O, tu cel înfăşurat în mantie!

قُمِ ٱلَّيْلَ إِلَّا قَلِيلًۭا ﴿٢﴾

Scoală-te noaptea, însă nu puţin,

نِّصْفَهُۥٓ أَوِ ٱنقُصْ مِنْهُ قَلِيلًا ﴿٣﴾

jumătate din ea ori mai scade puţin

أَوْ زِدْ عَلَيْهِ وَرَتِّلِ ٱلْقُرْءَانَ تَرْتِيلًا ﴿٤﴾

ori mai adaugă şi psalmodiază Coranul!

إِنَّا سَنُلْقِى عَلَيْكَ قَوْلًۭا ثَقِيلًا ﴿٥﴾

Noi îţi vom da un cuvânt cumpănitor:

إِنَّ نَاشِئَةَ ٱلَّيْلِ هِىَ أَشَدُّ وَطْـًۭٔا وَأَقْوَمُ قِيلًا ﴿٦﴾

începutul nopţii este mai puternic la adâncit şi mai drept la rostit,

إِنَّ لَكَ فِى ٱلنَّهَارِ سَبْحًۭا طَوِيلًۭا ﴿٧﴾

căci peste zi ai trudă lungă.

وَٱذْكُرِ ٱسْمَ رَبِّكَ وَتَبَتَّلْ إِلَيْهِ تَبْتِيلًۭا ﴿٨﴾

Aminteşte Numele Domnului tău şi Lui dăruieşte-te întru totul.

رَّبُّ ٱلْمَشْرِقِ وَٱلْمَغْرِبِ لَآ إِلَـٰهَ إِلَّا هُوَ فَٱتَّخِذْهُ وَكِيلًۭا ﴿٩﴾

El este Domnul Răsăritului şi al Asfinţitului. Nu este dumnezeu afară de El. Ţie ia-ţi-L oblăduitor!

وَٱصْبِرْ عَلَىٰ مَا يَقُولُونَ وَٱهْجُرْهُمْ هَجْرًۭا جَمِيلًۭا ﴿١٠﴾

Rabdă când îi auzi ceea ce spun şi cuviincios îndepărtează-te de ei.

وَذَرْنِى وَٱلْمُكَذِّبِينَ أُو۟لِى ٱلنَّعْمَةِ وَمَهِّلْهُمْ قَلِيلًا ﴿١١﴾

Lasă-Mă pe Mine cu cei care hulesc, cu cei care trăiesc în îndestulare, şi mai dă-le un scurt răgaz!

إِنَّ لَدَيْنَآ أَنكَالًۭا وَجَحِيمًۭا ﴿١٢﴾

Noi avem fiare şi iad,

وَطَعَامًۭا ذَا غُصَّةٍۢ وَعَذَابًا أَلِيمًۭا ﴿١٣﴾

şi mâncare înecătoare şi osândă dureroasă

يَوْمَ تَرْجُفُ ٱلْأَرْضُ وَٱلْجِبَالُ وَكَانَتِ ٱلْجِبَالُ كَثِيبًۭا مَّهِيلًا ﴿١٤﴾

pentru ziua când pământul şi munţii se vor zgudui, când munţii vor fi asemena unei dune răvăşite.

إِنَّآ أَرْسَلْنَآ إِلَيْكُمْ رَسُولًۭا شَـٰهِدًا عَلَيْكُمْ كَمَآ أَرْسَلْنَآ إِلَىٰ فِرْعَوْنَ رَسُولًۭا ﴿١٥﴾

Noi v-am trimis vouă un profet care este martor a ceea ce sunteţi, aşa cum am trimis un profet şi la Faraon.

فَعَصَىٰ فِرْعَوْنُ ٱلرَّسُولَ فَأَخَذْنَـٰهُ أَخْذًۭا وَبِيلًۭا ﴿١٦﴾

Faraon nu i-a dat ascultare profetului şi Noi, atunci, l-am luat cu o grea lovitură.

فَكَيْفَ تَتَّقُونَ إِن كَفَرْتُمْ يَوْمًۭا يَجْعَلُ ٱلْوِلْدَٰنَ شِيبًا ﴿١٧﴾

Cum vă veţi apăra, dacă aţi fost tăgăduitori, de ziua care până şi pe prunci îi va încărunţi?

ٱلسَّمَآءُ مُنفَطِرٌۢ بِهِۦ ۚ كَانَ وَعْدُهُۥ مَفْعُولًا ﴿١٨﴾

Cerul se va despica atunci, iar făgăduiala se va împlini.

إِنَّ هَـٰذِهِۦ تَذْكِرَةٌۭ ۖ فَمَن شَآءَ ٱتَّخَذَ إِلَىٰ رَبِّهِۦ سَبِيلًا ﴿١٩﴾

Aceasta este o amintire! Cel care vrea poate apuca către Domnul său pe o cale!

۞ إِنَّ رَبَّكَ يَعْلَمُ أَنَّكَ تَقُومُ أَدْنَىٰ مِن ثُلُثَىِ ٱلَّيْلِ وَنِصْفَهُۥ وَثُلُثَهُۥ وَطَآئِفَةٌۭ مِّنَ ٱلَّذِينَ مَعَكَ ۚ وَٱللَّهُ يُقَدِّرُ ٱلَّيْلَ وَٱلنَّهَارَ ۚ عَلِمَ أَن لَّن تُحْصُوهُ فَتَابَ عَلَيْكُمْ ۖ فَٱقْرَءُوا۟ مَا تَيَسَّرَ مِنَ ٱلْقُرْءَانِ ۚ عَلِمَ أَن سَيَكُونُ مِنكُم مَّرْضَىٰ ۙ وَءَاخَرُونَ يَضْرِبُونَ فِى ٱلْأَرْضِ يَبْتَغُونَ مِن فَضْلِ ٱللَّهِ ۙ وَءَاخَرُونَ يُقَـٰتِلُونَ فِى سَبِيلِ ٱللَّهِ ۖ فَٱقْرَءُوا۟ مَا تَيَسَّرَ مِنْهُ ۚ وَأَقِيمُوا۟ ٱلصَّلَوٰةَ وَءَاتُوا۟ ٱلزَّكَوٰةَ وَأَقْرِضُوا۟ ٱللَّهَ قَرْضًا حَسَنًۭا ۚ وَمَا تُقَدِّمُوا۟ لِأَنفُسِكُم مِّنْ خَيْرٍۢ تَجِدُوهُ عِندَ ٱللَّهِ هُوَ خَيْرًۭا وَأَعْظَمَ أَجْرًۭا ۚ وَٱسْتَغْفِرُوا۟ ٱللَّهَ ۖ إِنَّ ٱللَّهَ غَفُورٌۭ رَّحِيمٌۢ ﴿٢٠﴾

Domnul tău ştie că tu şi mulţi dimpreună cu tine vă sculaţi pentru rugăciune, aproape două treimi ori o jumătate ori o treime din noapte. Dumnezeu a dat măsura nopţii şi a zilei. El ştie că voi nu ţineţi socoteală de aceasta, însă vă primeşte căinţa. Citiţi tot ce puteţi din Coran! El ştie că unii dintre voi sunt bolnavi, că alţii străbat pământul în căutarea harului lui Dumnezeu, iar alţii luptă pe calea lui Dumnezeu. Citiţi tot ce puteţi din Coran! Faceţi-vă rugăciunea, daţi milostenie şi daţi-I lui Dumnezeu un frumos împrumut. Binele pe care vi-l faceţi voi înşivă înainte, îl veţi afla la Dumnezeu drept cea mai bună şi mai mare răsplată. Cereţi iertare lui Dumnezeu! Dumnezeu este Iertător, Milostiv!

يَـٰٓأَيُّهَا ٱلْمُدَّثِّرُ ﴿١﴾

O, tu cel acoperit cu mantie!

قُمْ فَأَنذِرْ ﴿٢﴾

Scoală-te şi previne!

وَرَبَّكَ فَكَبِّرْ ﴿٣﴾

Preamăreşte-L pe Domnul tău!

وَثِيَابَكَ فَطَهِّرْ ﴿٤﴾

Curătă-ţi veşmintele!

وَٱلرُّجْزَ فَٱهْجُرْ ﴿٥﴾

Fugi de întinăciune!

وَلَا تَمْنُن تَسْتَكْثِرُ ﴿٦﴾

Nu dărui ca să capeţi mai mult!

وَلِرَبِّكَ فَٱصْبِرْ ﴿٧﴾

Pentru Domnul tău rabdă!

فَإِذَا نُقِرَ فِى ٱلنَّاقُورِ ﴿٨﴾

Când se va suna din trâmbiţă,

فَذَٰلِكَ يَوْمَئِذٍۢ يَوْمٌ عَسِيرٌ ﴿٩﴾

acea zi va fi o zi grea,

عَلَى ٱلْكَـٰفِرِينَ غَيْرُ يَسِيرٍۢ ﴿١٠﴾

pentru tăgăduitori nu va fi uşoară.

ذَرْنِى وَمَنْ خَلَقْتُ وَحِيدًۭا ﴿١١﴾

Lasă-mă cu cel pe care singur l-am creat!

وَجَعَلْتُ لَهُۥ مَالًۭا مَّمْدُودًۭا ﴿١٢﴾

O avere întinsă i-am dat

وَبَنِينَ شُهُودًۭا ﴿١٣﴾

şi fiii care să-i fie martori.

وَمَهَّدتُّ لَهُۥ تَمْهِيدًۭا ﴿١٤﴾

Şi i-am făcut orice înlesnire,

ثُمَّ يَطْمَعُ أَنْ أَزِيدَ ﴿١٥﴾

însă el se lăcomeşte să-i dau mai mult!

كَلَّآ ۖ إِنَّهُۥ كَانَ لِـَٔايَـٰتِنَا عَنِيدًۭا ﴿١٦﴾

Ba nu! El s-a încăpăţânat înaintea semnelor Noastre,

سَأُرْهِقُهُۥ صَعُودًا ﴿١٧﴾

însă Eu îl voi sili la greu urcuş!

إِنَّهُۥ فَكَّرَ وَقَدَّرَ ﴿١٨﴾

S-a gândit şi a hotărât.

فَقُتِلَ كَيْفَ قَدَّرَ ﴿١٩﴾

Să fie omorât precum a hotărât!

ثُمَّ قُتِلَ كَيْفَ قَدَّرَ ﴿٢٠﴾

Da! Să fie omorât precum a hotărât!

ثُمَّ نَظَرَ ﴿٢١﴾

Apoi s-a uitat,

ثُمَّ عَبَسَ وَبَسَرَ ﴿٢٢﴾

s-a încruntat şi s-a întunecat,

ثُمَّ أَدْبَرَ وَٱسْتَكْبَرَ ﴿٢٣﴾

şi spatele a întors îngâmfat.

فَقَالَ إِنْ هَـٰذَآ إِلَّا سِحْرٌۭ يُؤْثَرُ ﴿٢٤﴾

El spuse: “Nu este decât o vrajă care se leagă!

إِنْ هَـٰذَآ إِلَّا قَوْلُ ٱلْبَشَرِ ﴿٢٥﴾

Nu este decât spusa unui om!”

سَأُصْلِيهِ سَقَرَ ﴿٢٦﴾

Îl voi azvârli în Focul mistuitor!

وَمَآ أَدْرَىٰكَ مَا سَقَرُ ﴿٢٧﴾

Cum vei şti tu oare ce este Focul mistuitor?

لَا تُبْقِى وَلَا تَذَرُ ﴿٢٨﴾

El nu cruţă şi nu lasă,

لَوَّاحَةٌۭ لِّلْبَشَرِ ﴿٢٩﴾

el este cel care îi înegreşte pe oameni,

عَلَيْهَا تِسْعَةَ عَشَرَ ﴿٣٠﴾

iar asupra lui sunt nouăsprezece (păzitori).

وَمَا جَعَلْنَآ أَصْحَـٰبَ ٱلنَّارِ إِلَّا مَلَـٰٓئِكَةًۭ ۙ وَمَا جَعَلْنَا عِدَّتَهُمْ إِلَّا فِتْنَةًۭ لِّلَّذِينَ كَفَرُوا۟ لِيَسْتَيْقِنَ ٱلَّذِينَ أُوتُوا۟ ٱلْكِتَـٰبَ وَيَزْدَادَ ٱلَّذِينَ ءَامَنُوٓا۟ إِيمَـٰنًۭا ۙ وَلَا يَرْتَابَ ٱلَّذِينَ أُوتُوا۟ ٱلْكِتَـٰبَ وَٱلْمُؤْمِنُونَ ۙ وَلِيَقُولَ ٱلَّذِينَ فِى قُلُوبِهِم مَّرَضٌۭ وَٱلْكَـٰفِرُونَ مَاذَآ أَرَادَ ٱللَّهُ بِهَـٰذَا مَثَلًۭا ۚ كَذَٰلِكَ يُضِلُّ ٱللَّهُ مَن يَشَآءُ وَيَهْدِى مَن يَشَآءُ ۚ وَمَا يَعْلَمُ جُنُودَ رَبِّكَ إِلَّا هُوَ ۚ وَمَا هِىَ إِلَّا ذِكْرَىٰ لِلْبَشَرِ ﴿٣١﴾

Am pus păzitori ai Focului numai îngeri şi n-am făcut din numărul lor decât o încercare pentru cei care au tăgăduit, pentru ca cei care au primit Cartea să se convingă, pentru ca cei care cred să crească în credinţă, pentru ca cei care au primit Cartea şi cei credincioşi să nu se mai îndoiască, pentru ca cei care au boala în inimă şi tăgăduitorii să spună: “Ce voieşte Dumnezeu cu aceasta ca pildă?” Astfel, Dumnezeu rătăceşte pe cine voieşte şi călăuzeşte pe cine voieşte. Şi nimeni afară de El nu cunoaşte oştirile Domnului tău. Aceasta nu este decât o amintire pentru oameni!

كَلَّا وَٱلْقَمَرِ ﴿٣٢﴾

Ba nu!... Pe lună!

وَٱلَّيْلِ إِذْ أَدْبَرَ ﴿٣٣﴾

Pe noapte când se risipeşte!

وَٱلصُّبْحِ إِذَآ أَسْفَرَ ﴿٣٤﴾

Pe dimineaţă când mijeşte!

إِنَّهَا لَإِحْدَى ٱلْكُبَرِ ﴿٣٥﴾

Acela este unul dintre cele mai mari.

نَذِيرًۭا لِّلْبَشَرِ ﴿٣٦﴾

Aceasta este o predică oamenilor,

لِمَن شَآءَ مِنكُمْ أَن يَتَقَدَّمَ أَوْ يَتَأَخَّرَ ﴿٣٧﴾

celor dintre voi care vor să iasă înainte ori care vor să rămână în urmă.

كُلُّ نَفْسٍۭ بِمَا كَسَبَتْ رَهِينَةٌ ﴿٣٨﴾

Fiece suflet pentru ceea ce a agonisit este chezaş,

إِلَّآ أَصْحَـٰبَ ٱلْيَمِينِ ﴿٣٩﴾

afară de cei de-a dreapta.

فِى جَنَّـٰتٍۢ يَتَسَآءَلُونَ ﴿٤٠﴾

Aceştia în Grădini se vor întreba

عَنِ ٱلْمُجْرِمِينَ ﴿٤١﴾

despre nelegiuiţi:

مَا سَلَكَكُمْ فِى سَقَرَ ﴿٤٢﴾

“Cine v-a mânat în Focul mistuitor?”

قَالُوا۟ لَمْ نَكُ مِنَ ٱلْمُصَلِّينَ ﴿٤٣﴾

Ei vor răspunde: “Noi nu am fost dintre cei rugători,

وَلَمْ نَكُ نُطْعِمُ ٱلْمِسْكِينَ ﴿٤٤﴾

nu am fost printre cei care au ospătat sărmanul,

وَكُنَّا نَخُوضُ مَعَ ٱلْخَآئِضِينَ ﴿٤٥﴾

ci la palavre am stat cu palavragii.

وَكُنَّا نُكَذِّبُ بِيَوْمِ ٱلدِّينِ ﴿٤٦﴾

Noi am socotit Ziua Judecăţii o minciună

حَتَّىٰٓ أَتَىٰنَا ٱلْيَقِينُ ﴿٤٧﴾

până când ne-a venit adeverirea.”

فَمَا تَنفَعُهُمْ شَفَـٰعَةُ ٱلشَّـٰفِعِينَ ﴿٤٨﴾

Atunci mijlocirea celor mijlocitori nu le va fi de folos.

فَمَا لَهُمْ عَنِ ٱلتَّذْكِرَةِ مُعْرِضِينَ ﴿٤٩﴾

La ce le-a folosit dacă s-au împotrivit Amintirii,

كَأَنَّهُمْ حُمُرٌۭ مُّسْتَنفِرَةٌۭ ﴿٥٠﴾

ca nişte măgari care o iau razna

فَرَّتْ مِن قَسْوَرَةٍۭ ﴿٥١﴾

fugind din faţa leului?

بَلْ يُرِيدُ كُلُّ ٱمْرِئٍۢ مِّنْهُمْ أَن يُؤْتَىٰ صُحُفًۭا مُّنَشَّرَةًۭ ﴿٥٢﴾

Ba, fiecare dintre ei ar vrea să i se aducă suluri desfăşurate!

كَلَّا ۖ بَل لَّا يَخَافُونَ ٱلْـَٔاخِرَةَ ﴿٥٣﴾

Ba nu, căci ei nu se tem de Viaţa de Apoi!

كَلَّآ إِنَّهُۥ تَذْكِرَةٌۭ ﴿٥٤﴾

Ba nu, căci aceasta este numai o Amintire,

فَمَن شَآءَ ذَكَرَهُۥ ﴿٥٥﴾

iar cel care voieşte şi-o aminteşte.

وَمَا يَذْكُرُونَ إِلَّآ أَن يَشَآءَ ٱللَّهُ ۚ هُوَ أَهْلُ ٱلتَّقْوَىٰ وَأَهْلُ ٱلْمَغْفِرَةِ ﴿٥٦﴾

Oamenii nu-şi vor aminti însă decât dacă va voi Dumnezeu, Cel vrednic de temut şi dăruitor de iertare!

لَآ أُقْسِمُ بِيَوْمِ ٱلْقِيَـٰمَةِ ﴿١﴾

Nu! Jur pe Ziua Învierii!

وَلَآ أُقْسِمُ بِٱلنَّفْسِ ٱللَّوَّامَةِ ﴿٢﴾

Nu! Jur pe sufletul mereu-dojenitor!

أَيَحْسَبُ ٱلْإِنسَـٰنُ أَلَّن نَّجْمَعَ عِظَامَهُۥ ﴿٣﴾

Omul socoate că nu-i vom strânge la un loc oasele?

بَلَىٰ قَـٰدِرِينَ عَلَىٰٓ أَن نُّسَوِّىَ بَنَانَهُۥ ﴿٤﴾

Ba da! Noi avem putinţa de a-i potrivi şi oscioarele degetelor sale.

بَلْ يُرِيدُ ٱلْإِنسَـٰنُ لِيَفْجُرَ أَمَامَهُۥ ﴿٥﴾

Înainte de aceasta însă, omul doreşte întotdeauna desfrâul.

يَسْـَٔلُ أَيَّانَ يَوْمُ ٱلْقِيَـٰمَةِ ﴿٦﴾

El întreabă: “Când va veni Ziua Învierii?”

فَإِذَا بَرِقَ ٱلْبَصَرُ ﴿٧﴾

Atunci când vederea fi-va fulgerată,

وَخَسَفَ ٱلْقَمَرُ ﴿٨﴾

când luna fi-va acoperită,

وَجُمِعَ ٱلشَّمْسُ وَٱلْقَمَرُ ﴿٩﴾

când soarele şi luna împreună fi-vor puşi.

يَقُولُ ٱلْإِنسَـٰنُ يَوْمَئِذٍ أَيْنَ ٱلْمَفَرُّ ﴿١٠﴾

În Ziua aceea omul va spune: “Încotro este oare scăparea?”

كَلَّا لَا وَزَرَ ﴿١١﴾

Ba nu! Nu este nici un cotlon de ascunzătoare.

إِلَىٰ رَبِّكَ يَوْمَئِذٍ ٱلْمُسْتَقَرُّ ﴿١٢﴾

În Ziua aceea, numai la Domnul tău găsi-vei alinare.

يُنَبَّؤُا۟ ٱلْإِنسَـٰنُ يَوْمَئِذٍۭ بِمَا قَدَّمَ وَأَخَّرَ ﴿١٣﴾

În Ziua aceea, omului i se va da ştire cu ce a ieşit înainte şi cu ce a rămas în urmă.

بَلِ ٱلْإِنسَـٰنُ عَلَىٰ نَفْسِهِۦ بَصِيرَةٌۭ ﴿١٤﴾

Omul asupra lui însuşi este mărturie vădită,

وَلَوْ أَلْقَىٰ مَعَاذِيرَهُۥ ﴿١٥﴾

chiar dacă îşi deşartă dezvinuirile.

لَا تُحَرِّكْ بِهِۦ لِسَانَكَ لِتَعْجَلَ بِهِۦٓ ﴿١٦﴾

Nu-ţi mişca limba, atunci când îl citeşti zorindu-te la capăt să ajungi!

إِنَّ عَلَيْنَا جَمْعَهُۥ وَقُرْءَانَهُۥ ﴿١٧﴾

Noi trebuie să-l strângem la un loc şi să-l citim!

فَإِذَا قَرَأْنَـٰهُ فَٱتَّبِعْ قُرْءَانَهُۥ ﴿١٨﴾

Şi dacă l-am citit, să-l citim iarăşi!

ثُمَّ إِنَّ عَلَيْنَا بَيَانَهُۥ ﴿١٩﴾

Căci Nouă ne este lăsat să-l facem pe înţeles!

كَلَّا بَلْ تُحِبُّونَ ٱلْعَاجِلَةَ ﴿٢٠﴾

Ba nu! Voi iubiţi degrabă-trecătoarea

وَتَذَرُونَ ٱلْـَٔاخِرَةَ ﴿٢١﴾

şi daţi la spate Viaţa de Apoi.

وُجُوهٌۭ يَوْمَئِذٍۢ نَّاضِرَةٌ ﴿٢٢﴾

În Ziua aceea, vor fi chipuri luminate

إِلَىٰ رَبِّهَا نَاظِرَةٌۭ ﴿٢٣﴾

către Domnul lor căutând.

وَوُجُوهٌۭ يَوْمَئِذٍۭ بَاسِرَةٌۭ ﴿٢٤﴾

În Ziua aceea, vor fi chipuri întunecate,

تَظُنُّ أَن يُفْعَلَ بِهَا فَاقِرَةٌۭ ﴿٢٥﴾

la ce le va face zdrobitoarea de coaste, cugetând.

كَلَّآ إِذَا بَلَغَتِ ٱلتَّرَاقِىَ ﴿٢٦﴾

Ba nu! Când sufletul va sta să iasă,

وَقِيلَ مَنْ ۜ رَاقٍۢ ﴿٢٧﴾

i se va spune: “Cine este vrăjitor?”

وَظَنَّ أَنَّهُ ٱلْفِرَاقُ ﴿٢٨﴾

Când omul îşi dă seama că desprinderea este aproape,

وَٱلْتَفَّتِ ٱلسَّاقُ بِٱلسَّاقِ ﴿٢٩﴾

şi picioarele i se vor strânge unul într-altul,

إِلَىٰ رَبِّكَ يَوْمَئِذٍ ٱلْمَسَاقُ ﴿٣٠﴾

în Ziua aceea, către Domnul tău vei fi mânat.

فَلَا صَدَّقَ وَلَا صَلَّىٰ ﴿٣١﴾

El nu a crezut şi nici nu s-a rugat,

وَلَـٰكِن كَذَّبَ وَتَوَلَّىٰ ﴿٣٢﴾

ci a hulit şi spatele a întors,

ثُمَّ ذَهَبَ إِلَىٰٓ أَهْلِهِۦ يَتَمَطَّىٰٓ ﴿٣٣﴾

apoi ţanţoş la ai săi a mers

أَوْلَىٰ لَكَ فَأَوْلَىٰ ﴿٣٤﴾

Vai ţie! Vai!

ثُمَّ أَوْلَىٰ لَكَ فَأَوْلَىٰٓ ﴿٣٥﴾

Şi iarăşi: Vai ţie! Vai!

أَيَحْسَبُ ٱلْإِنسَـٰنُ أَن يُتْرَكَ سُدًى ﴿٣٦﴾

Socoate omul oare că va fi lăsat de izbelişte?

أَلَمْ يَكُ نُطْفَةًۭ مِّن مَّنِىٍّۢ يُمْنَىٰ ﴿٣٧﴾

N-a fost el oare o picătură de sămânţă lepădată,

ثُمَّ كَانَ عَلَقَةًۭ فَخَلَقَ فَسَوَّىٰ ﴿٣٨﴾

iar apoi un cheag de sânge? Dumnezeu l-a creat şi l-a cizelat,

فَجَعَلَ مِنْهُ ٱلزَّوْجَيْنِ ٱلذَّكَرَ وَٱلْأُنثَىٰٓ ﴿٣٩﴾

apoi din el o pereche a făcut: bărbat şi femeie.

أَلَيْسَ ذَٰلِكَ بِقَـٰدِرٍ عَلَىٰٓ أَن يُحْـِۧىَ ٱلْمَوْتَىٰ ﴿٤٠﴾

Oare Cel ce a făcut aceasta n-ar avea putinţa să dăruiască morţilor viaţă?

هَلْ أَتَىٰ عَلَى ٱلْإِنسَـٰنِ حِينٌۭ مِّنَ ٱلدَّهْرِ لَمْ يَكُن شَيْـًۭٔا مَّذْكُورًا ﴿١﴾

Nu a trecut oare peste om o vreme când nu este nimic amintit?

إِنَّا خَلَقْنَا ٱلْإِنسَـٰنَ مِن نُّطْفَةٍ أَمْشَاجٍۢ نَّبْتَلِيهِ فَجَعَلْنَـٰهُ سَمِيعًۢا بَصِيرًا ﴿٢﴾

Noi am creat omul, pentru a-l pune la încercare, dintr-o picătură de sămânţă şi amestecuri. Noi i-am dat auzul şi văzul.

إِنَّا هَدَيْنَـٰهُ ٱلسَّبِيلَ إِمَّا شَاكِرًۭا وَإِمَّا كَفُورًا ﴿٣﴾

L-am călăuzit pe Calea cea Dreaptă, fie că va fi mulţumitor, fie că va fi tăgăduitor.

إِنَّآ أَعْتَدْنَا لِلْكَـٰفِرِينَ سَلَـٰسِلَا۟ وَأَغْلَـٰلًۭا وَسَعِيرًا ﴿٤﴾

Tăgăduitorilor le-am pregătit lanţuri, juguri şi Jăratec.

إِنَّ ٱلْأَبْرَارَ يَشْرَبُونَ مِن كَأْسٍۢ كَانَ مِزَاجُهَا كَافُورًا ﴿٥﴾

Neprihăniţii vor bea dintr-un pocal o licoare cu camfor.

عَيْنًۭا يَشْرَبُ بِهَا عِبَادُ ٱللَّهِ يُفَجِّرُونَهَا تَفْجِيرًۭا ﴿٦﴾

Robii lui Dumnezeu vor bea din izvoare pe care le vom face să ţâşnească din belşug,

يُوفُونَ بِٱلنَّذْرِ وَيَخَافُونَ يَوْمًۭا كَانَ شَرُّهُۥ مُسْتَطِيرًۭا ﴿٧﴾

căci ei îşi împlinesc făgăduinţele, se tem de o zi al cărui rău se va răspândi în tot locul.

وَيُطْعِمُونَ ٱلطَّعَامَ عَلَىٰ حُبِّهِۦ مِسْكِينًۭا وَيَتِيمًۭا وَأَسِيرًا ﴿٨﴾

Ei dau de mâncare din dragoste pentru El, sărmanului, orfanului şi prinsului:

إِنَّمَا نُطْعِمُكُمْ لِوَجْهِ ٱللَّهِ لَا نُرِيدُ مِنكُمْ جَزَآءًۭ وَلَا شُكُورًا ﴿٩﴾

“Noi vă dăm de mâncare de dragul lui Dumnezeu şi nu vrem de la voi nici răsplată, nici mulţumire.

إِنَّا نَخَافُ مِن رَّبِّنَا يَوْمًا عَبُوسًۭا قَمْطَرِيرًۭا ﴿١٠﴾

Nouă ne este frică de Domnul nostru în ziua cea cruntă şi nimicitoare.”

فَوَقَىٰهُمُ ٱللَّهُ شَرَّ ذَٰلِكَ ٱلْيَوْمِ وَلَقَّىٰهُمْ نَضْرَةًۭ وَسُرُورًۭا ﴿١١﴾

Dumnezeu i-a ferit însă de răul acelei Zile şi le va da să întâlnească numai voioşie şi bucurie.

وَجَزَىٰهُم بِمَا صَبَرُوا۟ جَنَّةًۭ وَحَرِيرًۭا ﴿١٢﴾

El îi va răsplăti pentru răbdarea lor cu o grădină şi cu mătase.

مُّتَّكِـِٔينَ فِيهَا عَلَى ٱلْأَرَآئِكِ ۖ لَا يَرَوْنَ فِيهَا شَمْسًۭا وَلَا زَمْهَرِيرًۭا ﴿١٣﴾

Culcaţi pe paturi de nuntă nu vor suferi nici de soarele arzător şi nici de gerul pişcător.

وَدَانِيَةً عَلَيْهِمْ ظِلَـٰلُهَا وَذُلِّلَتْ قُطُوفُهَا تَذْلِيلًۭا ﴿١٤﴾

Umbra se va lăsa peste ei, iar fructele se vor apleca să fie culese.

وَيُطَافُ عَلَيْهِم بِـَٔانِيَةٍۢ مِّن فِضَّةٍۢ وَأَكْوَابٍۢ كَانَتْ قَوَارِيرَا۠ ﴿١٥﴾

Printre ei vor umbla vase de argint şi pocaluri de cleştar,

قَوَارِيرَا۟ مِن فِضَّةٍۢ قَدَّرُوهَا تَقْدِيرًۭا ﴿١٦﴾

de cleştar şi de argint, umplute cu măsură.

وَيُسْقَوْنَ فِيهَا كَأْسًۭا كَانَ مِزَاجُهَا زَنجَبِيلًا ﴿١٧﴾

Vor bea dintr-un pocal un amestec de ghimbir,

عَيْنًۭا فِيهَا تُسَمَّىٰ سَلْسَبِيلًۭا ﴿١٨﴾

şi dintr-un izvor numit acolo Salsabil.

۞ وَيَطُوفُ عَلَيْهِمْ وِلْدَٰنٌۭ مُّخَلَّدُونَ إِذَا رَأَيْتَهُمْ حَسِبْتَهُمْ لُؤْلُؤًۭا مَّنثُورًۭا ﴿١٩﴾

Flăcăiandrii nemuritori se vor învârti în jurul lor — văzându-i vei crede că sunt mărgăritare neînşirate!

وَإِذَا رَأَيْتَ ثَمَّ رَأَيْتَ نَعِيمًۭا وَمُلْكًۭا كَبِيرًا ﴿٢٠﴾

Când vei privi în jur, vei vedea desfătare şi o mare împărăţie.

عَـٰلِيَهُمْ ثِيَابُ سُندُسٍ خُضْرٌۭ وَإِسْتَبْرَقٌۭ ۖ وَحُلُّوٓا۟ أَسَاوِرَ مِن فِضَّةٍۢ وَسَقَىٰهُمْ رَبُّهُمْ شَرَابًۭا طَهُورًا ﴿٢١﴾

Ei vor purta veşminte verzi, de satin şi de brocart şi vor fi împodobiţi cu brăţări de argint. Domnul lor le va da să bea o băutură prea-curată.

إِنَّ هَـٰذَا كَانَ لَكُمْ جَزَآءًۭ وَكَانَ سَعْيُكُم مَّشْكُورًا ﴿٢٢﴾

“Toate acestea vă vor fi vouă răsplată a trudei voastre drept mulţumire!”

إِنَّا نَحْنُ نَزَّلْنَا عَلَيْكَ ٱلْقُرْءَانَ تَنزِيلًۭا ﴿٢٣﴾

Noi am pogorât asupra ta Coranul.

فَٱصْبِرْ لِحُكْمِ رَبِّكَ وَلَا تُطِعْ مِنْهُمْ ءَاثِمًا أَوْ كَفُورًۭا ﴿٢٤﴾

Rabdă pentru Domnul tău! Nu da ascultare nici păcătosului şi nici tăgăduitorului dintre ei!

وَٱذْكُرِ ٱسْمَ رَبِّكَ بُكْرَةًۭ وَأَصِيلًۭا ﴿٢٥﴾

Aminteşte Numele Domnului tău în zori şi în amurg!

وَمِنَ ٱلَّيْلِ فَٱسْجُدْ لَهُۥ وَسَبِّحْهُ لَيْلًۭا طَوِيلًا ﴿٢٦﴾

Noaptea, prosternează-te înaintea Lui şi preamăreşte-L noapte lungă.

إِنَّ هَـٰٓؤُلَآءِ يُحِبُّونَ ٱلْعَاجِلَةَ وَيَذَرُونَ وَرَآءَهُمْ يَوْمًۭا ثَقِيلًۭا ﴿٢٧﴾

Ei iubesc degrabă-trecătoarea şi dau la spate o Zi grea.

نَّحْنُ خَلَقْنَـٰهُمْ وَشَدَدْنَآ أَسْرَهُمْ ۖ وَإِذَا شِئْنَا بَدَّلْنَآ أَمْثَـٰلَهُمْ تَبْدِيلًا ﴿٢٨﴾

Noi i-am creat şi le-am întărit încheieturile, însă dacă vrem, îi putem înlocui cu alţii asemenea lor.

إِنَّ هَـٰذِهِۦ تَذْكِرَةٌۭ ۖ فَمَن شَآءَ ٱتَّخَذَ إِلَىٰ رَبِّهِۦ سَبِيلًۭا ﴿٢٩﴾

Aceasta este o amintire! Cel care vrea, apucă spre Domnul său pe o cale,

وَمَا تَشَآءُونَ إِلَّآ أَن يَشَآءَ ٱللَّهُ ۚ إِنَّ ٱللَّهَ كَانَ عَلِيمًا حَكِيمًۭا ﴿٣٠﴾

însă voi nu voiţi decât ceea ce Dumnezeu voieşte. Dumnezeu este Cunoscător, Înţelept.

يُدْخِلُ مَن يَشَآءُ فِى رَحْمَتِهِۦ ۚ وَٱلظَّـٰلِمِينَ أَعَدَّ لَهُمْ عَذَابًا أَلِيمًۢا ﴿٣١﴾

El lasă să intre pe cine voieşte în milostivenia Sa, iar celor nedrepţi le-a pregătit o dureroasă osândă.

وَٱلْمُرْسَلَـٰتِ عُرْفًۭا ﴿١﴾

Pe trimisele neîncetat!

فَٱلْعَـٰصِفَـٰتِ عَصْفًۭا ﴿٢﴾

Pe vântoasele aprige la suflat!

وَٱلنَّـٰشِرَٰتِ نَشْرًۭا ﴿٣﴾

Pe solii iute răspânditori!

فَٱلْفَـٰرِقَـٰتِ فَرْقًۭا ﴿٤﴾

Pe despărţitorii osânditori!

فَٱلْمُلْقِيَـٰتِ ذِكْرًا ﴿٥﴾

Pe ai amintirii aducători!

عُذْرًا أَوْ نُذْرًا ﴿٦﴾

— întru dezvinuire ori întru predicare —

إِنَّمَا تُوعَدُونَ لَوَٰقِعٌۭ ﴿٧﴾

Cu ce sunteţi ameninţaţi va veni neapărat,

فَإِذَا ٱلنُّجُومُ طُمِسَتْ ﴿٨﴾

când stelele vor fi şterse,

وَإِذَا ٱلسَّمَآءُ فُرِجَتْ ﴿٩﴾

când cerul va fi despicat

وَإِذَا ٱلْجِبَالُ نُسِفَتْ ﴿١٠﴾

când munţii vor fi în ţăndări aruncaţi,

وَإِذَا ٱلرُّسُلُ أُقِّتَتْ ﴿١١﴾

când trimişilor un răgaz le va fi dat!

لِأَىِّ يَوْمٍ أُجِّلَتْ ﴿١٢﴾

Pentru ce zi au fost sorocite, oare?

لِيَوْمِ ٱلْفَصْلِ ﴿١٣﴾

Pentru Ziua Cumpenei.

وَمَآ أَدْرَىٰكَ مَا يَوْمُ ٱلْفَصْلِ ﴿١٤﴾

Cum vei şti tu oare ce este Ziua Cumpenei?

وَيْلٌۭ يَوْمَئِذٍۢ لِّلْمُكَذِّبِينَ ﴿١٥﴾

În Ziua aceea, vai celor care hulesc!

أَلَمْ نُهْلِكِ ٱلْأَوَّلِينَ ﴿١٦﴾

Nu i-am nimicit pe oamenii dintâi?

ثُمَّ نُتْبِعُهُمُ ٱلْـَٔاخِرِينَ ﴿١٧﴾

Nu îi facem pe cei de apoi să le urmeze?

كَذَٰلِكَ نَفْعَلُ بِٱلْمُجْرِمِينَ ﴿١٨﴾

Aşa vom face cu toţi nelegiuiţii.

وَيْلٌۭ يَوْمَئِذٍۢ لِّلْمُكَذِّبِينَ ﴿١٩﴾

În Ziua aceea, vai celor care hulesc!

أَلَمْ نَخْلُقكُّم مِّن مَّآءٍۢ مَّهِينٍۢ ﴿٢٠﴾

Nu v-am creat Noi din apă lepădată

فَجَعَلْنَـٰهُ فِى قَرَارٍۢ مَّكِينٍ ﴿٢١﴾

pe care am pus-o într-un vas trainic

إِلَىٰ قَدَرٍۢ مَّعْلُومٍۢ ﴿٢٢﴾

până la un soroc ştiut?

فَقَدَرْنَا فَنِعْمَ ٱلْقَـٰدِرُونَ ﴿٢٣﴾

Noi am sortit aşa! Ferice de cei sortitori!

وَيْلٌۭ يَوْمَئِذٍۢ لِّلْمُكَذِّبِينَ ﴿٢٤﴾

În Ziua aceea, vai celor care hulesc!

أَلَمْ نَجْعَلِ ٱلْأَرْضَ كِفَاتًا ﴿٢٥﴾

N-am făcut Noi pământul loc de adunare

أَحْيَآءًۭ وَأَمْوَٰتًۭا ﴿٢٦﴾

pentru vii şi pentru morţi?

وَجَعَلْنَا فِيهَا رَوَٰسِىَ شَـٰمِخَـٰتٍۢ وَأَسْقَيْنَـٰكُم مَّآءًۭ فُرَاتًۭا ﴿٢٧﴾

Nu am înălţat Noi munţii semeţi? Şi v-am dat să beţi apă dulce?

وَيْلٌۭ يَوْمَئِذٍۢ لِّلْمُكَذِّبِينَ ﴿٢٨﴾

În Ziua aceea, vai celor care hulesc!

ٱنطَلِقُوٓا۟ إِلَىٰ مَا كُنتُم بِهِۦ تُكَذِّبُونَ ﴿٢٩﴾

Duceţi-vă la ceea ce-aţi hulit!

ٱنطَلِقُوٓا۟ إِلَىٰ ظِلٍّۢ ذِى ثَلَـٰثِ شُعَبٍۢ ﴿٣٠﴾

Duceţi-vă către umbra în trei ramuri împărţită

لَّا ظَلِيلٍۢ وَلَا يُغْنِى مِنَ ٱللَّهَبِ ﴿٣١﴾

care nici nu umbreşte şi nici de flacără nu scuteşte!

إِنَّهَا تَرْمِى بِشَرَرٍۢ كَٱلْقَصْرِ ﴿٣٢﴾

Ea împrăştie scântei cât palatul

كَأَنَّهُۥ جِمَـٰلَتٌۭ صُفْرٌۭ ﴿٣٣﴾

asemenea unor galbene cămile!

وَيْلٌۭ يَوْمَئِذٍۢ لِّلْمُكَذِّبِينَ ﴿٣٤﴾

În Ziua aceea, vai celor care hulesc!

هَـٰذَا يَوْمُ لَا يَنطِقُونَ ﴿٣٥﴾

În Ziua aceea, ei nu vor putea vorbi

وَلَا يُؤْذَنُ لَهُمْ فَيَعْتَذِرُونَ ﴿٣٦﴾

şi nu li se va îngădui să se dezvinovăţească.

وَيْلٌۭ يَوْمَئِذٍۢ لِّلْمُكَذِّبِينَ ﴿٣٧﴾

În Ziua aceea, vai celor care hulesc!

هَـٰذَا يَوْمُ ٱلْفَصْلِ ۖ جَمَعْنَـٰكُمْ وَٱلْأَوَّلِينَ ﴿٣٨﴾

Aceasta va fi Ziua Cumpenei când vă vom strânge pe voi laolaltă cu cei dintâi.

فَإِن كَانَ لَكُمْ كَيْدٌۭ فَكِيدُونِ ﴿٣٩﴾

Dacă aveţi vreun vicleşug, vicleniţi asupra Mea!

وَيْلٌۭ يَوْمَئِذٍۢ لِّلْمُكَذِّبِينَ ﴿٤٠﴾

În Ziua aceea, vai celor care hulesc!

إِنَّ ٱلْمُتَّقِينَ فِى ظِلَـٰلٍۢ وَعُيُونٍۢ ﴿٤١﴾

Cei temători vor sta la umbră, lângă izvoare,

وَفَوَٰكِهَ مِمَّا يَشْتَهُونَ ﴿٤٢﴾

şi vor avea fructele pe care şi le doresc.

كُلُوا۟ وَٱشْرَبُوا۟ هَنِيٓـًٔۢا بِمَا كُنتُمْ تَعْمَلُونَ ﴿٤٣﴾

“Mâncaţi şi beţi în tihnă ca răsplată a faptelor voastre!”

إِنَّا كَذَٰلِكَ نَجْزِى ٱلْمُحْسِنِينَ ﴿٤٤﴾

Aşa îi răsplătim Noi pe cei ce-au făptuit binele.

وَيْلٌۭ يَوْمَئِذٍۢ لِّلْمُكَذِّبِينَ ﴿٤٥﴾

În Ziua aceea, vai celor care hulesc!

كُلُوا۟ وَتَمَتَّعُوا۟ قَلِيلًا إِنَّكُم مُّجْرِمُونَ ﴿٤٦﴾

“Mâncaţi şi bucuraţi-vă puţin, voi, cei care sunteţi nelegiuiţi!”

وَيْلٌۭ يَوْمَئِذٍۢ لِّلْمُكَذِّبِينَ ﴿٤٧﴾

În Ziua aceea, vai celor care hulesc!

وَإِذَا قِيلَ لَهُمُ ٱرْكَعُوا۟ لَا يَرْكَعُونَ ﴿٤٨﴾

Când li se spune: “Îngenunchiaţi!” Ei nu îngenunche.

وَيْلٌۭ يَوْمَئِذٍۢ لِّلْمُكَذِّبِينَ ﴿٤٩﴾

În Ziua aceea, vai celor care hulesc!

فَبِأَىِّ حَدِيثٍۭ بَعْدَهُۥ يُؤْمِنُونَ ﴿٥٠﴾

După aceasta, în ce spusă vor mai crede?