Citește Ruku 377 din Coran

أَفَمَن زُيِّنَ لَهُۥ سُوٓءُ عَمَلِهِۦ فَرَءَاهُ حَسَنًۭا ۖ فَإِنَّ ٱللَّهَ يُضِلُّ مَن يَشَآءُ وَيَهْدِى مَن يَشَآءُ ۖ فَلَا تَذْهَبْ نَفْسُكَ عَلَيْهِمْ حَسَرَٰتٍ ۚ إِنَّ ٱللَّهَ عَلِيمٌۢ بِمَا يَصْنَعُونَ ﴿8﴾

Ce va fi cu cel căruia îi este împodobită răutatea faptelor sale încât le vede bune? Dumnezeu rătăceşte pe cine voieşte şi călăuzeşte pe cine voieşte. Să nu ţi se frângă sufletul în suspine pentru ei! Dumnezeu este Ştiutor a ceea ce făptuiesc.

وَٱللَّهُ ٱلَّذِىٓ أَرْسَلَ ٱلرِّيَـٰحَ فَتُثِيرُ سَحَابًۭا فَسُقْنَـٰهُ إِلَىٰ بَلَدٍۢ مَّيِّتٍۢ فَأَحْيَيْنَا بِهِ ٱلْأَرْضَ بَعْدَ مَوْتِهَا ۚ كَذَٰلِكَ ٱلنُّشُورُ ﴿9﴾

Dumnezeu este Cel ce trimite vânturile ca să ridice norii pe care Noi îi mânăm către un ţinut mort şi dăm viaţă pământului după moartea sa. Aşa va fi şi Învierea!

مَن كَانَ يُرِيدُ ٱلْعِزَّةَ فَلِلَّهِ ٱلْعِزَّةُ جَمِيعًا ۚ إِلَيْهِ يَصْعَدُ ٱلْكَلِمُ ٱلطَّيِّبُ وَٱلْعَمَلُ ٱلصَّـٰلِحُ يَرْفَعُهُۥ ۚ وَٱلَّذِينَ يَمْكُرُونَ ٱلسَّيِّـَٔاتِ لَهُمْ عَذَابٌۭ شَدِيدٌۭ ۖ وَمَكْرُ أُو۟لَـٰٓئِكَ هُوَ يَبُورُ ﴿10﴾

Cine vrea putere, să ştie că puterea toată este a lui Dumnezeu. Către El urcă cuvântul cel bun şi fapta cea bună pe care El o înălţă. Cei care urzesc rele vor avea o osândă aprigă! Zadarnic le va fi vicleşugul.

وَٱللَّهُ خَلَقَكُم مِّن تُرَابٍۢ ثُمَّ مِن نُّطْفَةٍۢ ثُمَّ جَعَلَكُمْ أَزْوَٰجًۭا ۚ وَمَا تَحْمِلُ مِنْ أُنثَىٰ وَلَا تَضَعُ إِلَّا بِعِلْمِهِۦ ۚ وَمَا يُعَمَّرُ مِن مُّعَمَّرٍۢ وَلَا يُنقَصُ مِنْ عُمُرِهِۦٓ إِلَّا فِى كِتَـٰبٍ ۚ إِنَّ ذَٰلِكَ عَلَى ٱللَّهِ يَسِيرٌۭ ﴿11﴾

Dumnezeu v-a creat din ţărână, apoi dintr-o picătură de sămânţă. El v-a făcut perechi. Nici o femeie nu va purta rod ori nu va naşte fără ştiinţa Lui. Viaţa nici unei făpturi nu este lungită ori scurtată fără ca să nu fie scris într-o Carte. Acesta Îi este lesne lui Dumnezeu!

وَمَا يَسْتَوِى ٱلْبَحْرَانِ هَـٰذَا عَذْبٌۭ فُرَاتٌۭ سَآئِغٌۭ شَرَابُهُۥ وَهَـٰذَا مِلْحٌ أُجَاجٌۭ ۖ وَمِن كُلٍّۢ تَأْكُلُونَ لَحْمًۭا طَرِيًّۭا وَتَسْتَخْرِجُونَ حِلْيَةًۭ تَلْبَسُونَهَا ۖ وَتَرَى ٱلْفُلْكَ فِيهِ مَوَاخِرَ لِتَبْتَغُوا۟ مِن فَضْلِهِۦ وَلَعَلَّكُمْ تَشْكُرُونَ ﴿12﴾

Cele două mări nu sunt deopotrivă: aceasta este bună, dulce, plăcută la băut, cealaltă este sărată şi amară. Din amândouă mâncaţi, însă, o carne proaspătă şi din ele scoateţi podoabe cu care vă gătiţi. Vezi corabia cum îi taie valurile ca să puteţi căuta din harul Său? Poate veţi mulţumi!

يُولِجُ ٱلَّيْلَ فِى ٱلنَّهَارِ وَيُولِجُ ٱلنَّهَارَ فِى ٱلَّيْلِ وَسَخَّرَ ٱلشَّمْسَ وَٱلْقَمَرَ كُلٌّۭ يَجْرِى لِأَجَلٍۢ مُّسَمًّۭى ۚ ذَٰلِكُمُ ٱللَّهُ رَبُّكُمْ لَهُ ٱلْمُلْكُ ۚ وَٱلَّذِينَ تَدْعُونَ مِن دُونِهِۦ مَا يَمْلِكُونَ مِن قِطْمِيرٍ ﴿13﴾

El face ca noaptea să străpungă ziua, iar ziua să străpungă noaptea. El a supus soarele şi luna să alerge fiecare către un anumit soroc. Acesta este Dumnezeu, Domnul vostru! A Lui este împărăţia. Cei pe care îi chemaţi afară de El, nu au putere nici cât o pieliţă de sâmbure de curmală.

إِن تَدْعُوهُمْ لَا يَسْمَعُوا۟ دُعَآءَكُمْ وَلَوْ سَمِعُوا۟ مَا ٱسْتَجَابُوا۟ لَكُمْ ۖ وَيَوْمَ ٱلْقِيَـٰمَةِ يَكْفُرُونَ بِشِرْكِكُمْ ۚ وَلَا يُنَبِّئُكَ مِثْلُ خَبِيرٍۢ ﴿14﴾

Dacă îi chemaţi, ei nu aud chemarea voastră, şi chiar dacă ar auzi-o, tot nu v-ar răspunde. În Ziua Învierii, ei vor tăgădui alăturarea voastră. Nimeni nu îţi dă de ştire precum cel Cunoscător.