Citește Ruku 64 din Coran

وَٱلَّـٰتِى يَأْتِينَ ٱلْفَـٰحِشَةَ مِن نِّسَآئِكُمْ فَٱسْتَشْهِدُوا۟ عَلَيْهِنَّ أَرْبَعَةًۭ مِّنكُمْ ۖ فَإِن شَهِدُوا۟ فَأَمْسِكُوهُنَّ فِى ٱلْبُيُوتِ حَتَّىٰ يَتَوَفَّىٰهُنَّ ٱلْمَوْتُ أَوْ يَجْعَلَ ٱللَّهُ لَهُنَّ سَبِيلًۭا ﴿15﴾

Chemaţi patru martori dintre voi împotriva acelora dintre femeile voastre care au săvârşit o faptă neruşinată. Dacă ei depun mărturie, atunci închideţi-le în case până la moarte, dacă nu le va da Dumnezeu nici o putinţă de scăpare.

وَٱلَّذَانِ يَأْتِيَـٰنِهَا مِنكُمْ فَـَٔاذُوهُمَا ۖ فَإِن تَابَا وَأَصْلَحَا فَأَعْرِضُوا۟ عَنْهُمَآ ۗ إِنَّ ٱللَّهَ كَانَ تَوَّابًۭا رَّحِيمًا ﴿16﴾

Dacă cei doi care au săvârşit aceasta sunt dintre voi, puneţi-i la cazne! Dacă se căiesc şi se îndreaptă, lăsaţi-i, căci Dumnezeu este De-căinţă-primitorul, Milostivul.

إِنَّمَا ٱلتَّوْبَةُ عَلَى ٱللَّهِ لِلَّذِينَ يَعْمَلُونَ ٱلسُّوٓءَ بِجَهَـٰلَةٍۢ ثُمَّ يَتُوبُونَ مِن قَرِيبٍۢ فَأُو۟لَـٰٓئِكَ يَتُوبُ ٱللَّهُ عَلَيْهِمْ ۗ وَكَانَ ٱللَّهُ عَلِيمًا حَكِيمًۭا ﴿17﴾

De nimeni altcineva decât de Dumnezeu ţine să primească, doară, căinţa celor care au săvârşit răul din neştiinţă şi care se căiesc pe dată. Şi de aceea, Dumnezeu le primeşte căinţa. Dumnezeu este Ştiutor, Înţelept.

وَلَيْسَتِ ٱلتَّوْبَةُ لِلَّذِينَ يَعْمَلُونَ ٱلسَّيِّـَٔاتِ حَتَّىٰٓ إِذَا حَضَرَ أَحَدَهُمُ ٱلْمَوْتُ قَالَ إِنِّى تُبْتُ ٱلْـَٔـٰنَ وَلَا ٱلَّذِينَ يَمُوتُونَ وَهُمْ كُفَّارٌ ۚ أُو۟لَـٰٓئِكَ أَعْتَدْنَا لَهُمْ عَذَابًا أَلِيمًۭا ﴿18﴾

Căinţa nu le este primită însă celor care săvârşesc rele şi care, doar atunci când moartea vine la unul dintre ei, acesta va spune: “Eu mă căiesc acum!” Şi nici celor care mor tăgăduitori! Acestora le-am pregătit dureroasă osândă.

يَـٰٓأَيُّهَا ٱلَّذِينَ ءَامَنُوا۟ لَا يَحِلُّ لَكُمْ أَن تَرِثُوا۟ ٱلنِّسَآءَ كَرْهًۭا ۖ وَلَا تَعْضُلُوهُنَّ لِتَذْهَبُوا۟ بِبَعْضِ مَآ ءَاتَيْتُمُوهُنَّ إِلَّآ أَن يَأْتِينَ بِفَـٰحِشَةٍۢ مُّبَيِّنَةٍۢ ۚ وَعَاشِرُوهُنَّ بِٱلْمَعْرُوفِ ۚ فَإِن كَرِهْتُمُوهُنَّ فَعَسَىٰٓ أَن تَكْرَهُوا۟ شَيْـًۭٔا وَيَجْعَلَ ٱللَّهُ فِيهِ خَيْرًۭا كَثِيرًۭا ﴿19﴾

O, voi cei ce credeţi! Nu vă este îngăduit să primiţi femei ca moştenire, împotriva voinţei lor. Nici să le siliţi să vă înapoieze o parte din ceea ce le-aţi dat, doar dacă nu au preacurvit. Purtaţi-vă cu ele cuviincios! Dacă le urâţi..., însă cum puteţi urî ceva în care Dumnezeu a pus atâta bine?

وَإِنْ أَرَدتُّمُ ٱسْتِبْدَالَ زَوْجٍۢ مَّكَانَ زَوْجٍۢ وَءَاتَيْتُمْ إِحْدَىٰهُنَّ قِنطَارًۭا فَلَا تَأْخُذُوا۟ مِنْهُ شَيْـًٔا ۚ أَتَأْخُذُونَهُۥ بُهْتَـٰنًۭا وَإِثْمًۭا مُّبِينًۭا ﴿20﴾

Dacă vreţi să schimbaţi o soţie pe alta, şi i-aţi dat deja un talant uneia dintre ele, nu-l mai luaţi înapoi. A-l lua înapoi este o josnicie şi-un păcat vădit.

وَكَيْفَ تَأْخُذُونَهُۥ وَقَدْ أَفْضَىٰ بَعْضُكُمْ إِلَىٰ بَعْضٍۢ وَأَخَذْنَ مِنكُم مِّيثَـٰقًا غَلِيظًۭا ﴿21﴾

Şi cum l-aţi lua, atunci când v-aţi legat unul de celălalt şi femeile voastre au primit de la voi un legământ greu?

وَلَا تَنكِحُوا۟ مَا نَكَحَ ءَابَآؤُكُم مِّنَ ٱلنِّسَآءِ إِلَّا مَا قَدْ سَلَفَ ۚ إِنَّهُۥ كَانَ فَـٰحِشَةًۭ وَمَقْتًۭا وَسَآءَ سَبِيلًا ﴿22﴾

Nu vă căsătoriţi cu femeile pe care taţii voştri le-au avut de soţii, în afară de ceea ce a fost înainte, căci cu adevărat aceasta este o faptă neruşinată şi silnică, un drum rău ales.