Citește sura An-Naziat

إِذْ نَادَىٰهُ رَبُّهُۥ بِٱلْوَادِ ٱلْمُقَدَّسِ طُوًى ﴿١٦﴾

Domnul său l-a chemat în valea sfântă Tova:

ٱذْهَبْ إِلَىٰ فِرْعَوْنَ إِنَّهُۥ طَغَىٰ ﴿١٧﴾

“Du-te la Faraon, căci este un ticălos

فَقُلْ هَل لَّكَ إِلَىٰٓ أَن تَزَكَّىٰ ﴿١٨﴾

şi spune-i: ‘Eşti gata să te mântui?

وَأَهْدِيَكَ إِلَىٰ رَبِّكَ فَتَخْشَىٰ ﴿١٩﴾

Eu te voi călăuzi la Domnul tău, teme-te!’”

فَأَرَىٰهُ ٱلْـَٔايَةَ ٱلْكُبْرَىٰ ﴿٢٠﴾

Apoi i-a arătat semnul cel mare.

فَكَذَّبَ وَعَصَىٰ ﴿٢١﴾

Faraon a hulit şi nu a dat ascultare,

ثُمَّ أَدْبَرَ يَسْعَىٰ ﴿٢٢﴾

apoi zorit a întors spatele.

فَحَشَرَ فَنَادَىٰ ﴿٢٣﴾

El şi-a adunat poporul şi i-a strigat:

فَقَالَ أَنَا۠ رَبُّكُمُ ٱلْأَعْلَىٰ ﴿٢٤﴾

“Eu sunt Domnul vostru, Preaînaltul!”

فَأَخَذَهُ ٱللَّهُ نَكَالَ ٱلْـَٔاخِرَةِ وَٱلْأُولَىٰٓ ﴿٢٥﴾

Dumnezeu l-a făcut pildă de pedeapsă în Viaţa de Apoi şi în Viaţa de Acum.

إِنَّ فِى ذَٰلِكَ لَعِبْرَةًۭ لِّمَن يَخْشَىٰٓ ﴿٢٦﴾

Întru aceasta este o amintire pentru cel care se teme de Dumnezeu.

ءَأَنتُمْ أَشَدُّ خَلْقًا أَمِ ٱلسَّمَآءُ ۚ بَنَىٰهَا ﴿٢٧﴾

Sunteţi voi oare mai greu de creat decât cerul pe care l-a zidit?

رَفَعَ سَمْكَهَا فَسَوَّىٰهَا ﴿٢٨﴾

Dumnezeu a înălţat bolta şi a rânduit-o desăvârşit;

وَأَغْطَشَ لَيْلَهَا وَأَخْرَجَ ضُحَىٰهَا ﴿٢٩﴾

El i-a dat nopţii întunericul, El i-a izvodit zilei lumina.

وَٱلْأَرْضَ بَعْدَ ذَٰلِكَ دَحَىٰهَآ ﴿٣٠﴾

Apoi a întins pământul,

أَخْرَجَ مِنْهَا مَآءَهَا وَمَرْعَىٰهَا ﴿٣١﴾

şi din el a dat la iveală apa şi păşunile.

وَٱلْجِبَالَ أَرْسَىٰهَا ﴿٣٢﴾

A pironit munţii,

مَتَـٰعًۭا لَّكُمْ وَلِأَنْعَـٰمِكُمْ ﴿٣٣﴾

zestre vouă şi turmelor voastre.

فَإِذَا جَآءَتِ ٱلطَّآمَّةُ ٱلْكُبْرَىٰ ﴿٣٤﴾

Când va veni Potopul cel Mare,

يَوْمَ يَتَذَكَّرُ ٱلْإِنسَـٰنُ مَا سَعَىٰ ﴿٣٥﴾

în Ziua aceea omul îşi va aminti pentru ce s-a trudit.

وَبُرِّزَتِ ٱلْجَحِيمُ لِمَن يَرَىٰ ﴿٣٦﴾

Iadul va fi scos pentru cel care trebuie să-l vadă!

فَأَمَّا مَن طَغَىٰ ﴿٣٧﴾

Celui ticăloşit

وَءَاثَرَ ٱلْحَيَوٰةَ ٱلدُّنْيَا ﴿٣٨﴾

şi legat de Viaţa de Acum,

فَإِنَّ ٱلْجَحِيمَ هِىَ ٱلْمَأْوَىٰ ﴿٣٩﴾

Iadul îi va fi liman.

وَأَمَّا مَنْ خَافَ مَقَامَ رَبِّهِۦ وَنَهَى ٱلنَّفْسَ عَنِ ٱلْهَوَىٰ ﴿٤٠﴾

Celui care se teme de înălţimea Domnului său şi opreşte pofta din sufletul său,

فَإِنَّ ٱلْجَنَّةَ هِىَ ٱلْمَأْوَىٰ ﴿٤١﴾

Raiul îi va fi liman.

يَسْـَٔلُونَكَ عَنِ ٱلسَّاعَةِ أَيَّانَ مُرْسَىٰهَا ﴿٤٢﴾

Ei te vor întreba despre Ceas: “Când se va opri?”

فِيمَ أَنتَ مِن ذِكْرَىٰهَآ ﴿٤٣﴾

Ce le-ai putea tu aminti?

إِلَىٰ رَبِّكَ مُنتَهَىٰهَآ ﴿٤٤﴾

Întru Domnul tău este sfârşitul lui.

إِنَّمَآ أَنتَ مُنذِرُ مَن يَخْشَىٰهَا ﴿٤٥﴾

Tu nu faci decât să-i predici celui care se teme.

كَأَنَّهُمْ يَوْمَ يَرَوْنَهَا لَمْ يَلْبَثُوٓا۟ إِلَّا عَشِيَّةً أَوْ ضُحَىٰهَا ﴿٤٦﴾

În Ziua când îl vor vedea, li se va părea că au zăcut numai o seară ori numai o dimineaţă.