Citește Hizb 53 din Coran

۞ قَالَ فَمَا خَطْبُكُمْ أَيُّهَا ٱلْمُرْسَلُونَ ﴿٣١﴾

Abraham spuse: “O, voi trimişilor! Care este treaba voastră?”

قَالُوٓا۟ إِنَّآ أُرْسِلْنَآ إِلَىٰ قَوْمٍۢ مُّجْرِمِينَ ﴿٣٢﴾

Ei spuseră: “Noi am fost trimişi la un popor de nelegiuiţi

لِنُرْسِلَ عَلَيْهِمْ حِجَارَةًۭ مِّن طِينٍۢ ﴿٣٣﴾

ca să trimitem asupra lui bolovani de lut

مُّسَوَّمَةً عِندَ رَبِّكَ لِلْمُسْرِفِينَ ﴿٣٤﴾

însemnaţi de Domnul tău pentru cei desfrânaţi.”

فَأَخْرَجْنَا مَن كَانَ فِيهَا مِنَ ٱلْمُؤْمِنِينَ ﴿٣٥﴾

Noi i-am scos aşadar din cetate pe cei credincioşi şi

فَمَا وَجَدْنَا فِيهَا غَيْرَ بَيْتٍۢ مِّنَ ٱلْمُسْلِمِينَ ﴿٣٦﴾

nu am aflat decât o casă de supuşi.

وَتَرَكْنَا فِيهَآ ءَايَةًۭ لِّلَّذِينَ يَخَافُونَ ٱلْعَذَابَ ٱلْأَلِيمَ ﴿٣٧﴾

Am pus în ea un semn pentru cei care se tem de Osânda cea dureroasă,

وَفِى مُوسَىٰٓ إِذْ أَرْسَلْنَـٰهُ إِلَىٰ فِرْعَوْنَ بِسُلْطَـٰنٍۢ مُّبِينٍۢ ﴿٣٨﴾

precum în Moise când l-am trimis cu o împuternicire desluşită la Faraon

فَتَوَلَّىٰ بِرُكْنِهِۦ وَقَالَ سَـٰحِرٌ أَوْ مَجْنُونٌۭ ﴿٣٩﴾

care s-a întors către suita sa spunând: “Este fie vrăjitor, fie îndrăcit!”

فَأَخَذْنَـٰهُ وَجُنُودَهُۥ فَنَبَذْنَـٰهُمْ فِى ٱلْيَمِّ وَهُوَ مُلِيمٌۭ ﴿٤٠﴾

Noi i-am luat pe ei şi oştile lor şi i-am aruncat în mare, în vreme ce el se dojenea pe sine.

وَفِى عَادٍ إِذْ أَرْسَلْنَا عَلَيْهِمُ ٱلرِّيحَ ٱلْعَقِيمَ ﴿٤١﴾

Aşa a fost şi cu adiţii când am trimis asupra lor vântul pustiilor

مَا تَذَرُ مِن شَىْءٍ أَتَتْ عَلَيْهِ إِلَّا جَعَلَتْهُ كَٱلرَّمِيمِ ﴿٤٢﴾

care nu a lăsat nimic peste care a trecut fără să nu-l facă fărâme.

وَفِى ثَمُودَ إِذْ قِيلَ لَهُمْ تَمَتَّعُوا۟ حَتَّىٰ حِينٍۢ ﴿٤٣﴾

Aşa a fost şi cu tamudiţii când li s-a spus: “Bucuraţi-vă o vreme!”

فَعَتَوْا۟ عَنْ أَمْرِ رَبِّهِمْ فَأَخَذَتْهُمُ ٱلصَّـٰعِقَةُ وَهُمْ يَنظُرُونَ ﴿٤٤﴾

Ei n-au luat însă în seamă porunca Domnului lor, iar trăsnetul i-a luat pe când priveau.

فَمَا ٱسْتَطَـٰعُوا۟ مِن قِيَامٍۢ وَمَا كَانُوا۟ مُنتَصِرِينَ ﴿٤٥﴾

Atunci nu s-au putut ţine pe picioare şi nici ajuta.

وَقَوْمَ نُوحٍۢ مِّن قَبْلُ ۖ إِنَّهُمْ كَانُوا۟ قَوْمًۭا فَـٰسِقِينَ ﴿٤٦﴾

Aşa a fost şi cu poporul lui Noe: Era un popor de desfrânaţi.

وَٱلسَّمَآءَ بَنَيْنَـٰهَا بِأَيْي۟دٍۢ وَإِنَّا لَمُوسِعُونَ ﴿٤٧﴾

Şi cerul? Noi l-am zidit cu trăinicie şi i-am dat apoi lărgime!

وَٱلْأَرْضَ فَرَشْنَـٰهَا فَنِعْمَ ٱلْمَـٰهِدُونَ ﴿٤٨﴾

Şi pământul? Noi l-am aşternut şi ce buni întinzători am fost!

وَمِن كُلِّ شَىْءٍ خَلَقْنَا زَوْجَيْنِ لَعَلَّكُمْ تَذَكَّرُونَ ﴿٤٩﴾

Din fiece lucru am creat o pereche. Poate vă veţi aminti!

فَفِرُّوٓا۟ إِلَى ٱللَّهِ ۖ إِنِّى لَكُم مِّنْهُ نَذِيرٌۭ مُّبِينٌۭ ﴿٥٠﴾

Zoriţi către Dumnezeu! Eu de la El vă previn desluşit!

وَلَا تَجْعَلُوا۟ مَعَ ٱللَّهِ إِلَـٰهًا ءَاخَرَ ۖ إِنِّى لَكُم مِّنْهُ نَذِيرٌۭ مُّبِينٌۭ ﴿٥١﴾

Nu puneţi lângă Dumnezeu alt dumnezeu! Eu de la El vă previn desluşit!

كَذَٰلِكَ مَآ أَتَى ٱلَّذِينَ مِن قَبْلِهِم مِّن رَّسُولٍ إِلَّا قَالُوا۟ سَاحِرٌ أَوْ مَجْنُونٌ ﴿٥٢﴾

Aşa a fost întotdeauna. Nici un trimis n-a venit la cei dinaintea lor fără ca ei să nu-i fi spus: “Este fie vrăjitor, fie îndrăcit!”

أَتَوَاصَوْا۟ بِهِۦ ۚ بَلْ هُمْ قَوْمٌۭ طَاغُونَ ﴿٥٣﴾

Ei s-au sfătuit unii pe alţii asupra lui? Acesta este un popor de ticăloşi!

فَتَوَلَّ عَنْهُمْ فَمَآ أَنتَ بِمَلُومٍۢ ﴿٥٤﴾

Întoarce-le spatele şi nu vei fi dojenit!

وَذَكِّرْ فَإِنَّ ٱلذِّكْرَىٰ تَنفَعُ ٱلْمُؤْمِنِينَ ﴿٥٥﴾

Adu-le aminte, căci amintirea le este credincioşilor de folos.

وَمَا خَلَقْتُ ٱلْجِنَّ وَٱلْإِنسَ إِلَّا لِيَعْبُدُونِ ﴿٥٦﴾

Eu nu i-am creat nici pe ginnii şi nici pe oamenii decât ca să Mi se închine.

مَآ أُرِيدُ مِنْهُم مِّن رِّزْقٍۢ وَمَآ أُرِيدُ أَن يُطْعِمُونِ ﴿٥٧﴾

Eu nu vreau nici un dar de la ei. Eu nu vreau să Mă ospăteze.

إِنَّ ٱللَّهَ هُوَ ٱلرَّزَّاقُ ذُو ٱلْقُوَّةِ ٱلْمَتِينُ ﴿٥٨﴾

Dumnezeu este Împărţitorul de bunuri. El este Stăpânul de nezdruncinat al puterii.

فَإِنَّ لِلَّذِينَ ظَلَمُوا۟ ذَنُوبًۭا مِّثْلَ ذَنُوبِ أَصْحَـٰبِهِمْ فَلَا يَسْتَعْجِلُونِ ﴿٥٩﴾

Cei care s-au ticăloşit în păcate, precum păcatele semenilor lor, să nu o ceară degrabă (Judecata)!

فَوَيْلٌۭ لِّلَّذِينَ كَفَرُوا۟ مِن يَوْمِهِمُ ٱلَّذِى يُوعَدُونَ ﴿٦٠﴾

Vai tăgăduitorilor pentru Ziua ce li s-a făgăduit!

وَٱلطُّورِ ﴿١﴾

Pe Munte!

وَكِتَـٰبٍۢ مَّسْطُورٍۢ ﴿٢﴾

Pe Cartea scrisă

فِى رَقٍّۢ مَّنشُورٍۢ ﴿٣﴾

pe un pergament desfăşurat!

وَٱلْبَيْتِ ٱلْمَعْمُورِ ﴿٤﴾

Pe Casa vizitată!

وَٱلسَّقْفِ ٱلْمَرْفُوعِ ﴿٥﴾

Pe bolta înălţată!

وَٱلْبَحْرِ ٱلْمَسْجُورِ ﴿٦﴾

Pe marea umflată!

إِنَّ عَذَابَ رَبِّكَ لَوَٰقِعٌۭ ﴿٧﴾

Osânda Domnului tău va cădea fără tăgadă

مَّا لَهُۥ مِن دَافِعٍۢ ﴿٨﴾

şi nimeni nu-i va putea sta în cale!

يَوْمَ تَمُورُ ٱلسَّمَآءُ مَوْرًۭا ﴿٩﴾

În Ziua când cerul va fi învârtejit,

وَتَسِيرُ ٱلْجِبَالُ سَيْرًۭا ﴿١٠﴾

şi munţii se vor pune în mişcare,

فَوَيْلٌۭ يَوْمَئِذٍۢ لِّلْمُكَذِّبِينَ ﴿١١﴾

în Ziua aceea, vai celor care hulesc

ٱلَّذِينَ هُمْ فِى خَوْضٍۢ يَلْعَبُونَ ﴿١٢﴾

şi celor care cu vorbe deşarte se joacă!

يَوْمَ يُدَعُّونَ إِلَىٰ نَارِ جَهَنَّمَ دَعًّا ﴿١٣﴾

În Ziua aceea, vor fi îmbrânciţi în Focul Gheenei:

هَـٰذِهِ ٱلنَّارُ ٱلَّتِى كُنتُم بِهَا تُكَذِّبُونَ ﴿١٤﴾

“Acesta este Focul pe care l-aţi socotit minciună!

أَفَسِحْرٌ هَـٰذَآ أَمْ أَنتُمْ لَا تُبْصِرُونَ ﴿١٥﴾

Este o vrajă ori nu vedeţi nimic?

ٱصْلَوْهَا فَٱصْبِرُوٓا۟ أَوْ لَا تَصْبِرُوا۟ سَوَآءٌ عَلَيْكُمْ ۖ إِنَّمَا تُجْزَوْنَ مَا كُنتُمْ تَعْمَلُونَ ﴿١٦﴾

Ardeţi în el! De-l răbdaţi ori nu-l răbdaţi, totuna-i pentru voi. Sunteţi răsplătiţi pentru ceea ce aţi făptuit!”

إِنَّ ٱلْمُتَّقِينَ فِى جَنَّـٰتٍۢ وَنَعِيمٍۢ ﴿١٧﴾

Cei care se tem de Dumnezeu vor trăi în Grădini, în desfătare,

فَـٰكِهِينَ بِمَآ ءَاتَىٰهُمْ رَبُّهُمْ وَوَقَىٰهُمْ رَبُّهُمْ عَذَابَ ٱلْجَحِيمِ ﴿١٨﴾

bucurându-se de ceea ce Domnul lor le-a dăruit. Domnul lor i-a ferit de osânda Iadului.

كُلُوا۟ وَٱشْرَبُوا۟ هَنِيٓـًٔۢا بِمَا كُنتُمْ تَعْمَلُونَ ﴿١٩﴾

“Mâncaţi şi beţi în tihnă pentru ceea ce aţi făptuit,

مُتَّكِـِٔينَ عَلَىٰ سُرُرٍۢ مَّصْفُوفَةٍۢ ۖ وَزَوَّجْنَـٰهُم بِحُورٍ عِينٍۢ ﴿٢٠﴾

întinşi pe paturi rânduite!” Noi le vom da de soţii hurii cu ochii mari.

وَٱلَّذِينَ ءَامَنُوا۟ وَٱتَّبَعَتْهُمْ ذُرِّيَّتُهُم بِإِيمَـٰنٍ أَلْحَقْنَا بِهِمْ ذُرِّيَّتَهُمْ وَمَآ أَلَتْنَـٰهُم مِّنْ عَمَلِهِم مِّن شَىْءٍۢ ۚ كُلُّ ٱمْرِئٍۭ بِمَا كَسَبَ رَهِينٌۭ ﴿٢١﴾

Pe cei care cred şi a căror seminţie i-a urmat în credinţă, Noi îi vom aduna la un loc cu seminţia lor şi cu nimic nu le vom micşora faptele lor. Fiece suflet a ceea ce a agonisit este chezaş.

وَأَمْدَدْنَـٰهُم بِفَـٰكِهَةٍۢ وَلَحْمٍۢ مِّمَّا يَشْتَهُونَ ﴿٢٢﴾

Noi le vom rostui fructele şi carnea ce poftesc.

يَتَنَـٰزَعُونَ فِيهَا كَأْسًۭا لَّا لَغْوٌۭ فِيهَا وَلَا تَأْثِيمٌۭ ﴿٢٣﴾

Ei îşi vor trece unii altora pocale ce nu duc la vorbe deşarte, nici la învinuire de păcate.

۞ وَيَطُوفُ عَلَيْهِمْ غِلْمَانٌۭ لَّهُمْ كَأَنَّهُمْ لُؤْلُؤٌۭ مَّكْنُونٌۭ ﴿٢٤﴾

Flăcăiandrii, ce vor umbla printre ei, în slujba lor, vor fi asemenea mărgăritarelor ascunse.

وَأَقْبَلَ بَعْضُهُمْ عَلَىٰ بَعْضٍۢ يَتَسَآءَلُونَ ﴿٢٥﴾

Ei se vor întoarce unii către alţii întrebându-se.

قَالُوٓا۟ إِنَّا كُنَّا قَبْلُ فِىٓ أَهْلِنَا مُشْفِقِينَ ﴿٢٦﴾

Vor spune: “Ne temeam mai înainte pentru ai noştri,

فَمَنَّ ٱللَّهُ عَلَيْنَا وَوَقَىٰنَا عَذَابَ ٱلسَّمُومِ ﴿٢٧﴾

însă Dumnezeu ne-a oblăduit şi ne-a ferit de osânda vântului arzător.

إِنَّا كُنَّا مِن قَبْلُ نَدْعُوهُ ۖ إِنَّهُۥ هُوَ ٱلْبَرُّ ٱلرَّحِيمُ ﴿٢٨﴾

Noi L-am chemat şi mai înainte, căci El este Blândul, Milostivul”

فَذَكِّرْ فَمَآ أَنتَ بِنِعْمَتِ رَبِّكَ بِكَاهِنٍۢ وَلَا مَجْنُونٍ ﴿٢٩﴾

Aminteşte-ţi! Tu nu eşti, har Domnului tău, nici prezicător şi nici îndrăcit!

أَمْ يَقُولُونَ شَاعِرٌۭ نَّتَرَبَّصُ بِهِۦ رَيْبَ ٱلْمَنُونِ ﴿٣٠﴾

Ei vor spune: “Este un poet! Şi pentru el aşteptăm necazurile vremii!”

قُلْ تَرَبَّصُوا۟ فَإِنِّى مَعَكُم مِّنَ ٱلْمُتَرَبِّصِينَ ﴿٣١﴾

Spune: “Aşteptaţi! Eu sunt cu voi printre cei care aşteaptă!”

أَمْ تَأْمُرُهُمْ أَحْلَـٰمُهُم بِهَـٰذَآ ۚ أَمْ هُمْ قَوْمٌۭ طَاغُونَ ﴿٣٢﴾

Oare visele lor le poruncesc aceasta ori sunt un popor de ticăloşi?

أَمْ يَقُولُونَ تَقَوَّلَهُۥ ۚ بَل لَّا يُؤْمِنُونَ ﴿٣٣﴾

Vor spune: “El l-a născocit!” Nu!... Ei nu cred.

فَلْيَأْتُوا۟ بِحَدِيثٍۢ مِّثْلِهِۦٓ إِن كَانُوا۟ صَـٰدِقِينَ ﴿٣٤﴾

Să aducă o spusă asemenea lui, dacă spun adevărul!

أَمْ خُلِقُوا۟ مِنْ غَيْرِ شَىْءٍ أَمْ هُمُ ٱلْخَـٰلِقُونَ ﴿٣٥﴾

Au fost creaţi din nimic ori sunt ei creatorii?

أَمْ خَلَقُوا۟ ٱلسَّمَـٰوَٰتِ وَٱلْأَرْضَ ۚ بَل لَّا يُوقِنُونَ ﴿٣٦﴾

Au creat ei cerurile şi pământul? Nu!... Ei nu sunt convinşi!

أَمْ عِندَهُمْ خَزَآئِنُ رَبِّكَ أَمْ هُمُ ٱلْمُصَۣيْطِرُونَ ﴿٣٧﴾

Au ei comorile Domnului tău ori le pot stăpâni?

أَمْ لَهُمْ سُلَّمٌۭ يَسْتَمِعُونَ فِيهِ ۖ فَلْيَأْتِ مُسْتَمِعُهُم بِسُلْطَـٰنٍۢ مُّبِينٍ ﴿٣٨﴾

Au ei vreo scară de pe care să asculte? Să vină cel care a ascultat dintre ei cu o împuternicire desluşită!

أَمْ لَهُ ٱلْبَنَـٰتُ وَلَكُمُ ٱلْبَنُونَ ﴿٣٩﴾

Dumnezeu o fi având fiice, iar voi fii?

أَمْ تَسْـَٔلُهُمْ أَجْرًۭا فَهُم مِّن مَّغْرَمٍۢ مُّثْقَلُونَ ﴿٤٠﴾

Le ceri tu vreo răsplată? Atunci ar fi împovăraţi de datorii!

أَمْ عِندَهُمُ ٱلْغَيْبُ فَهُمْ يَكْتُبُونَ ﴿٤١﴾

Au ei Taina, aşa încât să o scrie?

أَمْ يُرِيدُونَ كَيْدًۭا ۖ فَٱلَّذِينَ كَفَرُوا۟ هُمُ ٱلْمَكِيدُونَ ﴿٤٢﴾

Vor vreun vicleşug? Cei care au tăgăduit vor fi cei vicleniţi!

أَمْ لَهُمْ إِلَـٰهٌ غَيْرُ ٱللَّهِ ۚ سُبْحَـٰنَ ٱللَّهِ عَمَّا يُشْرِكُونَ ﴿٤٣﴾

Au ei un dumnezeu afară de Dumnezeu? Mărire lui Dumnezeu. deasupra celor pe care I-i alătură!

وَإِن يَرَوْا۟ كِسْفًۭا مِّنَ ٱلسَّمَآءِ سَاقِطًۭا يَقُولُوا۟ سَحَابٌۭ مَّرْكُومٌۭ ﴿٤٤﴾

Dacă văd o bucată de cer năruindu-se, ei vor spune: “Sunt numai nori vălătuciţi.”

فَذَرْهُمْ حَتَّىٰ يُلَـٰقُوا۟ يَوْمَهُمُ ٱلَّذِى فِيهِ يُصْعَقُونَ ﴿٤٥﴾

Lasă-i până când vor întâlni Ziua în care vor fi trăsniţi,

يَوْمَ لَا يُغْنِى عَنْهُمْ كَيْدُهُمْ شَيْـًۭٔا وَلَا هُمْ يُنصَرُونَ ﴿٤٦﴾

Ziua în care vicleşugul lor nu le va mai sluji la nimic, Ziua în care nu vor mai fi ajutaţi.

وَإِنَّ لِلَّذِينَ ظَلَمُوا۟ عَذَابًۭا دُونَ ذَٰلِكَ وَلَـٰكِنَّ أَكْثَرَهُمْ لَا يَعْلَمُونَ ﴿٤٧﴾

Ticăloşii vor avea parte de o osândă înaintea acesteia, însă cei mai mulţi dintre ei nu vor şti nimic.

وَٱصْبِرْ لِحُكْمِ رَبِّكَ فَإِنَّكَ بِأَعْيُنِنَا ۖ وَسَبِّحْ بِحَمْدِ رَبِّكَ حِينَ تَقُومُ ﴿٤٨﴾

Rabdă pentru Judecata Domnului tău, căci tu eşti sub ochii Noştri. Preamăreşte-L cu laude pe Domnului tău când te scoli!

وَمِنَ ٱلَّيْلِ فَسَبِّحْهُ وَإِدْبَـٰرَ ٱلنُّجُومِ ﴿٤٩﴾

Preamăreşte-L noaptea şi la pălitul stelelor!

وَٱلنَّجْمِ إِذَا هَوَىٰ ﴿١﴾

Pe stelele ce asfinţesc!

مَا ضَلَّ صَاحِبُكُمْ وَمَا غَوَىٰ ﴿٢﴾

Prietenul vostru nu se rătăceşte şi nici nu cade în greşeală:

وَمَا يَنطِقُ عَنِ ٱلْهَوَىٰٓ ﴿٣﴾

el nu vorbeşte din patimă.

إِنْ هُوَ إِلَّا وَحْىٌۭ يُوحَىٰ ﴿٤﴾

Aceasta este o Dezvăluire ce i-a fost dezvăluită.

عَلَّمَهُۥ شَدِيدُ ٱلْقُوَىٰ ﴿٥﴾

I-a făcut-o cunoscută cel tare la putere,

ذُو مِرَّةٍۢ فَٱسْتَوَىٰ ﴿٦﴾

cel cu iscusinţă, ce s-a aşezat.

وَهُوَ بِٱلْأُفُقِ ٱلْأَعْلَىٰ ﴿٧﴾

pe orizontul cel mai înalt,

ثُمَّ دَنَا فَتَدَلَّىٰ ﴿٨﴾

apoi s-a apropiat stând aninat.

فَكَانَ قَابَ قَوْسَيْنِ أَوْ أَدْنَىٰ ﴿٩﴾

El era la o depărtare de două aruncături de suliţă

فَأَوْحَىٰٓ إِلَىٰ عَبْدِهِۦ مَآ أَوْحَىٰ ﴿١٠﴾

şi atunci i-a dezvăluit robului Său ceea ce i-a dezvăluit.

مَا كَذَبَ ٱلْفُؤَادُ مَا رَأَىٰٓ ﴿١١﴾

Inima nu a socotit amăgire ceea ce el a văzut.

أَفَتُمَـٰرُونَهُۥ عَلَىٰ مَا يَرَىٰ ﴿١٢﴾

Vă îndoiţi de ceea ce el a văzut?

وَلَقَدْ رَءَاهُ نَزْلَةً أُخْرَىٰ ﴿١٣﴾

El l-a văzut încă o dată,

عِندَ سِدْرَةِ ٱلْمُنتَهَىٰ ﴿١٤﴾

lângă Lotusul de la capăt

عِندَهَا جَنَّةُ ٱلْمَأْوَىٰٓ ﴿١٥﴾

unde se află Grădina Lăcaşului,

إِذْ يَغْشَى ٱلسِّدْرَةَ مَا يَغْشَىٰ ﴿١٦﴾

atunci când Lotusul era învăluit de ceea ce era învăluit.

مَا زَاغَ ٱلْبَصَرُ وَمَا طَغَىٰ ﴿١٧﴾

Privirea sa nu s-a abătut şi nici nu a fost stingherită.

لَقَدْ رَأَىٰ مِنْ ءَايَـٰتِ رَبِّهِ ٱلْكُبْرَىٰٓ ﴿١٨﴾

El a văzut semnele cele mari ale Domnului său.

أَفَرَءَيْتُمُ ٱللَّـٰتَ وَٱلْعُزَّىٰ ﴿١٩﴾

Ce socotiţi despre Al-Lat şi Al-Uzza,

وَمَنَوٰةَ ٱلثَّالِثَةَ ٱلْأُخْرَىٰٓ ﴿٢٠﴾

şi cealaltă, Manat, a treia?

أَلَكُمُ ٱلذَّكَرُ وَلَهُ ٱلْأُنثَىٰ ﴿٢١﴾

Veţi avea voi băieţi şi El fete?

تِلْكَ إِذًۭا قِسْمَةٌۭ ضِيزَىٰٓ ﴿٢٢﴾

Ce împărţire samavolnică!

إِنْ هِىَ إِلَّآ أَسْمَآءٌۭ سَمَّيْتُمُوهَآ أَنتُمْ وَءَابَآؤُكُم مَّآ أَنزَلَ ٱللَّهُ بِهَا مِن سُلْطَـٰنٍ ۚ إِن يَتَّبِعُونَ إِلَّا ٱلظَّنَّ وَمَا تَهْوَى ٱلْأَنفُسُ ۖ وَلَقَدْ جَآءَهُم مِّن رَّبِّهِمُ ٱلْهُدَىٰٓ ﴿٢٣﴾

Nu sunt decât nişte nume pe care voi şi taţii voştri li le-aţi dat, fără ca Dumnezeu să vă fi pogorât vouă vreo împuternicire pentru aceasta. Părinţii voştri nu-şi urmează decât închipuirea şi ceea ce poftesc sufletele lor, cu toate că le-a venit de la Domnul lor călăuzire.

أَمْ لِلْإِنسَـٰنِ مَا تَمَنَّىٰ ﴿٢٤﴾

Va avea omul ceea ce-şi doreşte?

فَلِلَّهِ ٱلْـَٔاخِرَةُ وَٱلْأُولَىٰ ﴿٢٥﴾

Ale lui Dumnezeu sunt Viaţa de Apoi şi Viaţa Dintâi.

۞ وَكَم مِّن مَّلَكٍۢ فِى ٱلسَّمَـٰوَٰتِ لَا تُغْنِى شَفَـٰعَتُهُمْ شَيْـًٔا إِلَّا مِنۢ بَعْدِ أَن يَأْذَنَ ٱللَّهُ لِمَن يَشَآءُ وَيَرْضَىٰٓ ﴿٢٦﴾

Câţi îngeri sunt în cer? Mijlocirea lor nu va sluji la nimic decât după ce Dumnezeu îngăduie aceasta pentru cine voieşte El şi pentru cel de care El este mulţumit.

إِنَّ ٱلَّذِينَ لَا يُؤْمِنُونَ بِٱلْـَٔاخِرَةِ لَيُسَمُّونَ ٱلْمَلَـٰٓئِكَةَ تَسْمِيَةَ ٱلْأُنثَىٰ ﴿٢٧﴾

Cei care nu cred în Viaţa de Apoi dau îngerilor nume de femei.

وَمَا لَهُم بِهِۦ مِنْ عِلْمٍ ۖ إِن يَتَّبِعُونَ إِلَّا ٱلظَّنَّ ۖ وَإِنَّ ٱلظَّنَّ لَا يُغْنِى مِنَ ٱلْحَقِّ شَيْـًۭٔا ﴿٢٨﴾

Ei nu au nici o ştiinţă, ci urmează o închipuire. Închipuirea nu slujeşte la nimic în faţa Adevărului.

فَأَعْرِضْ عَن مَّن تَوَلَّىٰ عَن ذِكْرِنَا وَلَمْ يُرِدْ إِلَّا ٱلْحَيَوٰةَ ٱلدُّنْيَا ﴿٢٩﴾

Îndepărtează-te de cel care întoarce spatele amintirii şi care nu doreşte decât Viaţa de Acum.

ذَٰلِكَ مَبْلَغُهُم مِّنَ ٱلْعِلْمِ ۚ إِنَّ رَبَّكَ هُوَ أَعْلَمُ بِمَن ضَلَّ عَن سَبِيلِهِۦ وَهُوَ أَعْلَمُ بِمَنِ ٱهْتَدَىٰ ﴿٣٠﴾

Aceasta este toată întinderea ştiinţei lor! Domnul tău îl ştie prea bine pe cel care se rătăceşte de la calea Sa, precum îl ştie prea bine şi pe cel drept călăuzit.

وَلِلَّهِ مَا فِى ٱلسَّمَـٰوَٰتِ وَمَا فِى ٱلْأَرْضِ لِيَجْزِىَ ٱلَّذِينَ أَسَـٰٓـُٔوا۟ بِمَا عَمِلُوا۟ وَيَجْزِىَ ٱلَّذِينَ أَحْسَنُوا۟ بِٱلْحُسْنَى ﴿٣١﴾

Ale lui Dumnezeu sunt cele din ceruri şi de pe pământ. El îi va răsplăti pe cei care fac răul după ceea ce fac, precum îi va răsplăti şi pe cei care fac binele cu şi mai bine.

ٱلَّذِينَ يَجْتَنِبُونَ كَبَـٰٓئِرَ ٱلْإِثْمِ وَٱلْفَوَٰحِشَ إِلَّا ٱللَّمَمَ ۚ إِنَّ رَبَّكَ وَٰسِعُ ٱلْمَغْفِرَةِ ۚ هُوَ أَعْلَمُ بِكُمْ إِذْ أَنشَأَكُم مِّنَ ٱلْأَرْضِ وَإِذْ أَنتُمْ أَجِنَّةٌۭ فِى بُطُونِ أُمَّهَـٰتِكُمْ ۖ فَلَا تُزَكُّوٓا۟ أَنفُسَكُمْ ۖ هُوَ أَعْلَمُ بِمَنِ ٱتَّقَىٰٓ ﴿٣٢﴾

Domnul tău este darnic la iertare cu cei care se feresc de păcatele grele şi de desfrâu, precum şi cu cei care săvârşesc greşeli uşoare. El vă ştie prea bine de pe când v-a înălţat din pământ şi de pe când eraţi feţi în pântecele mamelor voastre. Nu vă daţi voi singuri mântuirea! El îi ştia prea bine pe cei care se tem!

أَفَرَءَيْتَ ٱلَّذِى تَوَلَّىٰ ﴿٣٣﴾

L-ai văzut pe cel care a întors spatele,

وَأَعْطَىٰ قَلِيلًۭا وَأَكْدَىٰٓ ﴿٣٤﴾

Are el ştiinţa Tainei ca s-o poată vedea?

أَعِندَهُۥ عِلْمُ ٱلْغَيْبِ فَهُوَ يَرَىٰٓ ﴿٣٥﴾

Nu i s-a dat de ştire oare de ceea ce era în sulurile lui Moise

أَمْ لَمْ يُنَبَّأْ بِمَا فِى صُحُفِ مُوسَىٰ ﴿٣٦﴾

şi în cele ale lui Abraham cel atât de credincios?

وَإِبْرَٰهِيمَ ٱلَّذِى وَفَّىٰٓ ﴿٣٧﴾

Nimănui nu i se va pune în cârcă povara altuia.

أَلَّا تَزِرُ وَازِرَةٌۭ وِزْرَ أُخْرَىٰ ﴿٣٨﴾

Omul nu va avea decât ceea ce trudeşte.

وَأَن لَّيْسَ لِلْإِنسَـٰنِ إِلَّا مَا سَعَىٰ ﴿٣٩﴾

Truda sa va fi recunoscută

وَأَنَّ سَعْيَهُۥ سَوْفَ يُرَىٰ ﴿٤٠﴾

şi va fi din plin răsplătit.

ثُمَّ يُجْزَىٰهُ ٱلْجَزَآءَ ٱلْأَوْفَىٰ ﴿٤١﴾

La Domnul tău este capătul!

وَأَنَّ إِلَىٰ رَبِّكَ ٱلْمُنتَهَىٰ ﴿٤٢﴾

El este Cel ce dăruieşte râsul şi Cel ce dăruieşte plânsul.

وَأَنَّهُۥ هُوَ أَضْحَكَ وَأَبْكَىٰ ﴿٤٣﴾

El este Cel ce dăruieşte moartea şi Cel ce dăruieşte viaţa.

وَأَنَّهُۥ هُوَ أَمَاتَ وَأَحْيَا ﴿٤٤﴾

El a creat perechea, bărbat şi femeie,

وَأَنَّهُۥ خَلَقَ ٱلزَّوْجَيْنِ ٱلذَّكَرَ وَٱلْأُنثَىٰ ﴿٤٥﴾

dintr-o picătură de sămânţă după ce a fost vărsată.

مِن نُّطْفَةٍ إِذَا تُمْنَىٰ ﴿٤٦﴾

A Lui este Facerea cea de apoi.

وَأَنَّ عَلَيْهِ ٱلنَّشْأَةَ ٱلْأُخْرَىٰ ﴿٤٧﴾

El îmbogăţeşte şi îndestulează.

وَأَنَّهُۥ هُوَ أَغْنَىٰ وَأَقْنَىٰ ﴿٤٨﴾

El este Domnul lui Sirius.

وَأَنَّهُۥ هُوَ رَبُّ ٱلشِّعْرَىٰ ﴿٤٩﴾

El i-a nimicit pe adiţii de odinioară,

وَأَنَّهُۥٓ أَهْلَكَ عَادًا ٱلْأُولَىٰ ﴿٥٠﴾

precum şi pe tamudiţi — pe nimeni n-a lăsat dintre ei —

وَثَمُودَا۟ فَمَآ أَبْقَىٰ ﴿٥١﴾

şi mai înainte pe poporul lui Noe — oameni nedrepţi şi ticăloşi.

وَقَوْمَ نُوحٍۢ مِّن قَبْلُ ۖ إِنَّهُمْ كَانُوا۟ هُمْ أَظْلَمَ وَأَطْغَىٰ ﴿٥٢﴾

El a dărâmat cetatea cea de-a-ndoaselea,

وَٱلْمُؤْتَفِكَةَ أَهْوَىٰ ﴿٥٣﴾

acoperind-o cu ceea ce trebuia s-o acopere.

فَغَشَّىٰهَا مَا غَشَّىٰ ﴿٥٤﴾

Care sunt binefacerile Domnului tău pe care tu le tăgădui?

فَبِأَىِّ ءَالَآءِ رَبِّكَ تَتَمَارَىٰ ﴿٥٥﴾

Aceasta este o mustrare dintre mustrările dintâi.

هَـٰذَا نَذِيرٌۭ مِّنَ ٱلنُّذُرِ ٱلْأُولَىٰٓ ﴿٥٦﴾

Cea care trebuie să se apropie, se va apropia!

أَزِفَتِ ٱلْـَٔازِفَةُ ﴿٥٧﴾

Nimeni, afară de Dumnezeu, nu o poate dezvălui.

لَيْسَ لَهَا مِن دُونِ ٱللَّهِ كَاشِفَةٌ ﴿٥٨﴾

Sunteţi miraţi de această spusă?

أَفَمِنْ هَـٰذَا ٱلْحَدِيثِ تَعْجَبُونَ ﴿٥٩﴾

Râdeţi în loc să plângeţi?

وَتَضْحَكُونَ وَلَا تَبْكُونَ ﴿٦٠﴾

Voi sunteţi nepăsători!

وَأَنتُمْ سَـٰمِدُونَ ﴿٦١﴾

Prosternaţi-vă înaintea lui Dumnezeu şi Lui închinaţi-vă!

فَٱسْجُدُوا۟ لِلَّهِ وَٱعْبُدُوا۟ ۩ ﴿٦٢﴾

Se apropie Ceasul şi luna se despică!

ٱقْتَرَبَتِ ٱلسَّاعَةُ وَٱنشَقَّ ٱلْقَمَرُ ﴿١﴾

Dacă ei văd vreun semn, se întorc spunând: “Este o vrajă neîncetată!”

وَإِن يَرَوْا۟ ءَايَةًۭ يُعْرِضُوا۟ وَيَقُولُوا۟ سِحْرٌۭ مُّسْتَمِرٌّۭ ﴿٢﴾

Ei hulesc şi-şi urmează poftele, însă fiece lucru este hotărât!

وَكَذَّبُوا۟ وَٱتَّبَعُوٓا۟ أَهْوَآءَهُمْ ۚ وَكُلُّ أَمْرٍۢ مُّسْتَقِرٌّۭ ﴿٣﴾

Le-a venit dintre veşti una înfricoşătoare

وَلَقَدْ جَآءَهُم مِّنَ ٱلْأَنۢبَآءِ مَا فِيهِ مُزْدَجَرٌ ﴿٤﴾

cu o înţelepciune pătrunzătoare. Prevenirile nu le sunt însă de folos!

حِكْمَةٌۢ بَـٰلِغَةٌۭ ۖ فَمَا تُغْنِ ٱلنُّذُرُ ﴿٥﴾

Întoarce-le spatele! În Ziua când îi va chema Chemătorul la ceva fără seamăn,

فَتَوَلَّ عَنْهُمْ ۘ يَوْمَ يَدْعُ ٱلدَّاعِ إِلَىٰ شَىْءٍۢ نُّكُرٍ ﴿٦﴾

vor ieşi din morminte, cu privirea smerită şi se vor grăbi către Chemător, asemenea lăcustelor răzleţite.

خُشَّعًا أَبْصَـٰرُهُمْ يَخْرُجُونَ مِنَ ٱلْأَجْدَاثِ كَأَنَّهُمْ جَرَادٌۭ مُّنتَشِرٌۭ ﴿٧﴾

Tăgăduitorii vor spune atunci: “Aceasta este o Zi grea!”

مُّهْطِعِينَ إِلَى ٱلدَّاعِ ۖ يَقُولُ ٱلْكَـٰفِرُونَ هَـٰذَا يَوْمٌ عَسِرٌۭ ﴿٨﴾

Poporul lui Noe, înaintea lor, a hulit şi ei l-au socotit pe robul Nostru mincinos. Ei au spus: “Este un îndrăcit!” Şi astfel a fost alungat!

۞ كَذَّبَتْ قَبْلَهُمْ قَوْمُ نُوحٍۢ فَكَذَّبُوا۟ عَبْدَنَا وَقَالُوا۟ مَجْنُونٌۭ وَٱزْدُجِرَ ﴿٩﴾

El l-a chemat pe Domnul său: “Sunt biruit! Ajută-mă!”

فَدَعَا رَبَّهُۥٓ أَنِّى مَغْلُوبٌۭ فَٱنتَصِرْ ﴿١٠﴾

Atunci am deschis stăvilarele cerului dând drumul apelor vijelioase

فَفَتَحْنَآ أَبْوَٰبَ ٱلسَّمَآءِ بِمَآءٍۢ مُّنْهَمِرٍۢ ﴿١١﴾

şi am rupt izvoarele pământului, iar apele s-au contopit după o Poruncă dată.

وَفَجَّرْنَا ٱلْأَرْضَ عُيُونًۭا فَٱلْتَقَى ٱلْمَآءُ عَلَىٰٓ أَمْرٍۢ قَدْ قُدِرَ ﴿١٢﴾

L-am dus pe Noe pe o corabie din scânduri şi sfoară de curmal.

وَحَمَلْنَـٰهُ عَلَىٰ ذَاتِ أَلْوَٰحٍۢ وَدُسُرٍۢ ﴿١٣﴾

El a plutit sub ochii noştri ca răsplată de la Cel ce a fost tăgăduit.

تَجْرِى بِأَعْيُنِنَا جَزَآءًۭ لِّمَن كَانَ كُفِرَ ﴿١٤﴾

Şi Noi l-am lăsat ca semn. Mai este cineva care îşi aminteşte?

وَلَقَد تَّرَكْنَـٰهَآ ءَايَةًۭ فَهَلْ مِن مُّدَّكِرٍۢ ﴿١٥﴾

Cum au fost osânda Mea şi prevenirile Mele!

فَكَيْفَ كَانَ عَذَابِى وَنُذُرِ ﴿١٦﴾

Noi am făcut uşor Coranul întru amintire. Mai este cineva care îşi aminteşte?

وَلَقَدْ يَسَّرْنَا ٱلْقُرْءَانَ لِلذِّكْرِ فَهَلْ مِن مُّدَّكِرٍۢ ﴿١٧﴾

Adiţii au hulit. Cum au fost osânda Mea şi prevenirile Mele!

كَذَّبَتْ عَادٌۭ فَكَيْفَ كَانَ عَذَابِى وَنُذُرِ ﴿١٨﴾

Noi am dezlănţuit împotriva lor furtuna care urla într-o zi nefericită şi nesfârşită.

إِنَّآ أَرْسَلْنَا عَلَيْهِمْ رِيحًۭا صَرْصَرًۭا فِى يَوْمِ نَحْسٍۢ مُّسْتَمِرٍّۢ ﴿١٩﴾

Acea furtună i-a smuls pe oameni de parcă ar fi fost trunchiuri găunoase de curmali.

تَنزِعُ ٱلنَّاسَ كَأَنَّهُمْ أَعْجَازُ نَخْلٍۢ مُّنقَعِرٍۢ ﴿٢٠﴾

Cum au fost osânda Mea şi prevenirile Mele!

فَكَيْفَ كَانَ عَذَابِى وَنُذُرِ ﴿٢١﴾

Am făcut uşor Coranul întru amintire. “Mai este cineva care-şi aminteşte?

وَلَقَدْ يَسَّرْنَا ٱلْقُرْءَانَ لِلذِّكْرِ فَهَلْ مِن مُّدَّكِرٍۢ ﴿٢٢﴾

Tamudiţii au socotit prevenirile minciunii

كَذَّبَتْ ثَمُودُ بِٱلنُّذُرِ ﴿٢٣﴾

şi au spus: “Să urmăm un om asemenea nouă? Atunci am fi în rătăcire şi nebunie.

فَقَالُوٓا۟ أَبَشَرًۭا مِّنَّا وَٰحِدًۭا نَّتَّبِعُهُۥٓ إِنَّآ إِذًۭا لَّفِى ضَلَـٰلٍۢ وَسُعُرٍ ﴿٢٤﴾

Amintirea i-a fost aruncată când se afla printre noi? Nu! Atunci este un mincinos neruşinat!”

أَءُلْقِىَ ٱلذِّكْرُ عَلَيْهِ مِنۢ بَيْنِنَا بَلْ هُوَ كَذَّابٌ أَشِرٌۭ ﴿٢٥﴾

Mâine vor afla însă cine este mincinosul neruşinat.

سَيَعْلَمُونَ غَدًۭا مَّنِ ٱلْكَذَّابُ ٱلْأَشِرُ ﴿٢٦﴾

Le vom trimite o cămilă ca ispită. Urmăreşte-i şi ai răbdare!

إِنَّا مُرْسِلُوا۟ ٱلنَّاقَةِ فِتْنَةًۭ لَّهُمْ فَٱرْتَقِبْهُمْ وَٱصْطَبِرْ ﴿٢٧﴾

Dă-le de ştire că apa trebuie împărţită între ei şi că fiecare va bea la rândul său.

وَنَبِّئْهُمْ أَنَّ ٱلْمَآءَ قِسْمَةٌۢ بَيْنَهُمْ ۖ كُلُّ شِرْبٍۢ مُّحْتَضَرٌۭ ﴿٢٨﴾

Ei îl chemă pe unul de-al lor care o luă şi o ologi.

فَنَادَوْا۟ صَاحِبَهُمْ فَتَعَاطَىٰ فَعَقَرَ ﴿٢٩﴾

Cum au fost osânda Mea şi prevenirile Mele!

فَكَيْفَ كَانَ عَذَابِى وَنُذُرِ ﴿٣٠﴾

Noi le-am trimis un singur Strigăt şi s-au făcut asemenea nuielelor uscate pe care le aruncă îngrăditorul.

إِنَّآ أَرْسَلْنَا عَلَيْهِمْ صَيْحَةًۭ وَٰحِدَةًۭ فَكَانُوا۟ كَهَشِيمِ ٱلْمُحْتَظِرِ ﴿٣١﴾

Noi am făcut uşor Coranul întru amintire. Mai este cineva care să-şi amintească?

وَلَقَدْ يَسَّرْنَا ٱلْقُرْءَانَ لِلذِّكْرِ فَهَلْ مِن مُّدَّكِرٍۢ ﴿٣٢﴾

Poporul lui Lot a socotit prevenirile minciuni.

كَذَّبَتْ قَوْمُ لُوطٍۭ بِٱلنُّذُرِ ﴿٣٣﴾

Noi am dezlănţuit o furtună de pietre împotriva lor, în afară de casa lui Lot pe care am mântuit-o în zori

إِنَّآ أَرْسَلْنَا عَلَيْهِمْ حَاصِبًا إِلَّآ ءَالَ لُوطٍۢ ۖ نَّجَّيْنَـٰهُم بِسَحَرٍۢ ﴿٣٤﴾

ca o binefacere de la Noi, căci aşa îi răsplătim pe cei mulţumitori.

نِّعْمَةًۭ مِّنْ عِندِنَا ۚ كَذَٰلِكَ نَجْزِى مَن شَكَرَ ﴿٣٥﴾

Noe îi prevenise de tăria Noastră, însă ei au trecut peste aceste preveniri ale sale.

وَلَقَدْ أَنذَرَهُم بَطْشَتَنَا فَتَمَارَوْا۟ بِٱلنُّذُرِ ﴿٣٦﴾

Ei i-au vrut oaspeţii săi de la el, însă Noi le-am lovit ochii cu orbire. “Gustaţi osânda Mea şi prevenirile Mele!”

وَلَقَدْ رَٰوَدُوهُ عَن ضَيْفِهِۦ فَطَمَسْنَآ أَعْيُنَهُمْ فَذُوقُوا۟ عَذَابِى وَنُذُرِ ﴿٣٧﴾

Mâine în zori o osândă hotărâtă îi aşteaptă!

وَلَقَدْ صَبَّحَهُم بُكْرَةً عَذَابٌۭ مُّسْتَقِرٌّۭ ﴿٣٨﴾

“Gustaţi osânda Mea şi prevenirile Mele!”

فَذُوقُوا۟ عَذَابِى وَنُذُرِ ﴿٣٩﴾

Noi am făcut uşor Coranul întru amintire. Mai este cineva care să-şi amintească?

وَلَقَدْ يَسَّرْنَا ٱلْقُرْءَانَ لِلذِّكْرِ فَهَلْ مِن مُّدَّكِرٍۢ ﴿٤٠﴾

Prevenirile au ajuns şi la oamenii lui Faraon,

وَلَقَدْ جَآءَ ءَالَ فِرْعَوْنَ ٱلنُّذُرُ ﴿٤١﴾

însă ei au socotit semnele Noastre minciuni. Atunci i-am luat cum ia un puternic, tare!

كَذَّبُوا۟ بِـَٔايَـٰتِنَا كُلِّهَا فَأَخَذْنَـٰهُمْ أَخْذَ عَزِيزٍۢ مُّقْتَدِرٍ ﴿٤٢﴾

Tăgăduitorii voştri sunt mai buni decât aceia? Ori poate aveţi vreo mântuire în condici?

أَكُفَّارُكُمْ خَيْرٌۭ مِّنْ أُو۟لَـٰٓئِكُمْ أَمْ لَكُم بَرَآءَةٌۭ فِى ٱلزُّبُرِ ﴿٤٣﴾

Ei vor spune: “Sântem o mulţime biruitoare!”

أَمْ يَقُولُونَ نَحْنُ جَمِيعٌۭ مُّنتَصِرٌۭ ﴿٤٤﴾

Această mulţime va fi înfrântă însă, iar ei vor întoarce spatele.

سَيُهْزَمُ ٱلْجَمْعُ وَيُوَلُّونَ ٱلدُّبُرَ ﴿٤٥﴾

Va veni însă Ceasul când iarăşi se vor întâlni, ceasul cel prea dureros şi prea amarnic.

بَلِ ٱلسَّاعَةُ مَوْعِدُهُمْ وَٱلسَّاعَةُ أَدْهَىٰ وَأَمَرُّ ﴿٤٦﴾

Nelegiuiţii sunt în rătăcire şi nebunie.

إِنَّ ٱلْمُجْرِمِينَ فِى ضَلَـٰلٍۢ وَسُعُرٍۢ ﴿٤٧﴾

În Ziua când vor fi târâţi cu faţa în jos în Foc, li se va spune: “Gustaţi mângâierea Focului mistuitor!”

يَوْمَ يُسْحَبُونَ فِى ٱلنَّارِ عَلَىٰ وُجُوهِهِمْ ذُوقُوا۟ مَسَّ سَقَرَ ﴿٤٨﴾

Noi am creat totul cu măsură.

إِنَّا كُلَّ شَىْءٍ خَلَقْنَـٰهُ بِقَدَرٍۢ ﴿٤٩﴾

Porunca Noastră este un singur cuvânt iute precum clipitul ochilor.

وَمَآ أَمْرُنَآ إِلَّا وَٰحِدَةٌۭ كَلَمْحٍۭ بِٱلْبَصَرِ ﴿٥٠﴾

Noi i-am dat pierzaniei pe părtaşii voştri. Mai este cineva care să-şi amintească?

وَلَقَدْ أَهْلَكْنَآ أَشْيَاعَكُمْ فَهَلْ مِن مُّدَّكِرٍۢ ﴿٥١﴾

Orice lucru pe care îl fac este în condici,

وَكُلُّ شَىْءٍۢ فَعَلُوهُ فِى ٱلزُّبُرِ ﴿٥٢﴾

fie mare, fie mic, acolo stă scris.

وَكُلُّ صَغِيرٍۢ وَكَبِيرٍۢ مُّسْتَطَرٌ ﴿٥٣﴾

Cei care se tem de Dumnezeu vor trăi în Grădini cu râuri,

إِنَّ ٱلْمُتَّقِينَ فِى جَنَّـٰتٍۢ وَنَهَرٍۢ ﴿٥٤﴾

în lăcaşul Adevărului, la un Rege Puternic.

فِى مَقْعَدِ صِدْقٍ عِندَ مَلِيكٍۢ مُّقْتَدِرٍۭ ﴿٥٥﴾

Milosul