Citește pagina 576 a Coranului

إِنَّهُۥ فَكَّرَ وَقَدَّرَ ﴿١٨﴾

S-a gândit şi a hotărât.

فَقُتِلَ كَيْفَ قَدَّرَ ﴿١٩﴾

Să fie omorât precum a hotărât!

ثُمَّ قُتِلَ كَيْفَ قَدَّرَ ﴿٢٠﴾

Da! Să fie omorât precum a hotărât!

ثُمَّ نَظَرَ ﴿٢١﴾

Apoi s-a uitat,

ثُمَّ عَبَسَ وَبَسَرَ ﴿٢٢﴾

s-a încruntat şi s-a întunecat,

ثُمَّ أَدْبَرَ وَٱسْتَكْبَرَ ﴿٢٣﴾

şi spatele a întors îngâmfat.

فَقَالَ إِنْ هَـٰذَآ إِلَّا سِحْرٌۭ يُؤْثَرُ ﴿٢٤﴾

El spuse: “Nu este decât o vrajă care se leagă!

إِنْ هَـٰذَآ إِلَّا قَوْلُ ٱلْبَشَرِ ﴿٢٥﴾

Nu este decât spusa unui om!”

سَأُصْلِيهِ سَقَرَ ﴿٢٦﴾

Îl voi azvârli în Focul mistuitor!

وَمَآ أَدْرَىٰكَ مَا سَقَرُ ﴿٢٧﴾

Cum vei şti tu oare ce este Focul mistuitor?

لَا تُبْقِى وَلَا تَذَرُ ﴿٢٨﴾

El nu cruţă şi nu lasă,

لَوَّاحَةٌۭ لِّلْبَشَرِ ﴿٢٩﴾

el este cel care îi înegreşte pe oameni,

عَلَيْهَا تِسْعَةَ عَشَرَ ﴿٣٠﴾

iar asupra lui sunt nouăsprezece (păzitori).

وَمَا جَعَلْنَآ أَصْحَـٰبَ ٱلنَّارِ إِلَّا مَلَـٰٓئِكَةًۭ ۙ وَمَا جَعَلْنَا عِدَّتَهُمْ إِلَّا فِتْنَةًۭ لِّلَّذِينَ كَفَرُوا۟ لِيَسْتَيْقِنَ ٱلَّذِينَ أُوتُوا۟ ٱلْكِتَـٰبَ وَيَزْدَادَ ٱلَّذِينَ ءَامَنُوٓا۟ إِيمَـٰنًۭا ۙ وَلَا يَرْتَابَ ٱلَّذِينَ أُوتُوا۟ ٱلْكِتَـٰبَ وَٱلْمُؤْمِنُونَ ۙ وَلِيَقُولَ ٱلَّذِينَ فِى قُلُوبِهِم مَّرَضٌۭ وَٱلْكَـٰفِرُونَ مَاذَآ أَرَادَ ٱللَّهُ بِهَـٰذَا مَثَلًۭا ۚ كَذَٰلِكَ يُضِلُّ ٱللَّهُ مَن يَشَآءُ وَيَهْدِى مَن يَشَآءُ ۚ وَمَا يَعْلَمُ جُنُودَ رَبِّكَ إِلَّا هُوَ ۚ وَمَا هِىَ إِلَّا ذِكْرَىٰ لِلْبَشَرِ ﴿٣١﴾

Am pus păzitori ai Focului numai îngeri şi n-am făcut din numărul lor decât o încercare pentru cei care au tăgăduit, pentru ca cei care au primit Cartea să se convingă, pentru ca cei care cred să crească în credinţă, pentru ca cei care au primit Cartea şi cei credincioşi să nu se mai îndoiască, pentru ca cei care au boala în inimă şi tăgăduitorii să spună: “Ce voieşte Dumnezeu cu aceasta ca pildă?” Astfel, Dumnezeu rătăceşte pe cine voieşte şi călăuzeşte pe cine voieşte. Şi nimeni afară de El nu cunoaşte oştirile Domnului tău. Aceasta nu este decât o amintire pentru oameni!

كَلَّا وَٱلْقَمَرِ ﴿٣٢﴾

Ba nu!... Pe lună!

وَٱلَّيْلِ إِذْ أَدْبَرَ ﴿٣٣﴾

Pe noapte când se risipeşte!

وَٱلصُّبْحِ إِذَآ أَسْفَرَ ﴿٣٤﴾

Pe dimineaţă când mijeşte!

إِنَّهَا لَإِحْدَى ٱلْكُبَرِ ﴿٣٥﴾

Acela este unul dintre cele mai mari.

نَذِيرًۭا لِّلْبَشَرِ ﴿٣٦﴾

Aceasta este o predică oamenilor,

لِمَن شَآءَ مِنكُمْ أَن يَتَقَدَّمَ أَوْ يَتَأَخَّرَ ﴿٣٧﴾

celor dintre voi care vor să iasă înainte ori care vor să rămână în urmă.

كُلُّ نَفْسٍۭ بِمَا كَسَبَتْ رَهِينَةٌ ﴿٣٨﴾

Fiece suflet pentru ceea ce a agonisit este chezaş,

إِلَّآ أَصْحَـٰبَ ٱلْيَمِينِ ﴿٣٩﴾

afară de cei de-a dreapta.

فِى جَنَّـٰتٍۢ يَتَسَآءَلُونَ ﴿٤٠﴾

Aceştia în Grădini se vor întreba

عَنِ ٱلْمُجْرِمِينَ ﴿٤١﴾

despre nelegiuiţi:

مَا سَلَكَكُمْ فِى سَقَرَ ﴿٤٢﴾

“Cine v-a mânat în Focul mistuitor?”

قَالُوا۟ لَمْ نَكُ مِنَ ٱلْمُصَلِّينَ ﴿٤٣﴾

Ei vor răspunde: “Noi nu am fost dintre cei rugători,

وَلَمْ نَكُ نُطْعِمُ ٱلْمِسْكِينَ ﴿٤٤﴾

nu am fost printre cei care au ospătat sărmanul,

وَكُنَّا نَخُوضُ مَعَ ٱلْخَآئِضِينَ ﴿٤٥﴾

ci la palavre am stat cu palavragii.

وَكُنَّا نُكَذِّبُ بِيَوْمِ ٱلدِّينِ ﴿٤٦﴾

Noi am socotit Ziua Judecăţii o minciună

حَتَّىٰٓ أَتَىٰنَا ٱلْيَقِينُ ﴿٤٧﴾

până când ne-a venit adeverirea.”