Citește pagina 577 a Coranului

فَمَا تَنفَعُهُمْ شَفَـٰعَةُ ٱلشَّـٰفِعِينَ ﴿٤٨﴾

Atunci mijlocirea celor mijlocitori nu le va fi de folos.

فَمَا لَهُمْ عَنِ ٱلتَّذْكِرَةِ مُعْرِضِينَ ﴿٤٩﴾

La ce le-a folosit dacă s-au împotrivit Amintirii,

كَأَنَّهُمْ حُمُرٌۭ مُّسْتَنفِرَةٌۭ ﴿٥٠﴾

ca nişte măgari care o iau razna

فَرَّتْ مِن قَسْوَرَةٍۭ ﴿٥١﴾

fugind din faţa leului?

بَلْ يُرِيدُ كُلُّ ٱمْرِئٍۢ مِّنْهُمْ أَن يُؤْتَىٰ صُحُفًۭا مُّنَشَّرَةًۭ ﴿٥٢﴾

Ba, fiecare dintre ei ar vrea să i se aducă suluri desfăşurate!

كَلَّا ۖ بَل لَّا يَخَافُونَ ٱلْـَٔاخِرَةَ ﴿٥٣﴾

Ba nu, căci ei nu se tem de Viaţa de Apoi!

كَلَّآ إِنَّهُۥ تَذْكِرَةٌۭ ﴿٥٤﴾

Ba nu, căci aceasta este numai o Amintire,

فَمَن شَآءَ ذَكَرَهُۥ ﴿٥٥﴾

iar cel care voieşte şi-o aminteşte.

وَمَا يَذْكُرُونَ إِلَّآ أَن يَشَآءَ ٱللَّهُ ۚ هُوَ أَهْلُ ٱلتَّقْوَىٰ وَأَهْلُ ٱلْمَغْفِرَةِ ﴿٥٦﴾

Oamenii nu-şi vor aminti însă decât dacă va voi Dumnezeu, Cel vrednic de temut şi dăruitor de iertare!

لَآ أُقْسِمُ بِيَوْمِ ٱلْقِيَـٰمَةِ ﴿١﴾

Nu! Jur pe Ziua Învierii!

وَلَآ أُقْسِمُ بِٱلنَّفْسِ ٱللَّوَّامَةِ ﴿٢﴾

Nu! Jur pe sufletul mereu-dojenitor!

أَيَحْسَبُ ٱلْإِنسَـٰنُ أَلَّن نَّجْمَعَ عِظَامَهُۥ ﴿٣﴾

Omul socoate că nu-i vom strânge la un loc oasele?

بَلَىٰ قَـٰدِرِينَ عَلَىٰٓ أَن نُّسَوِّىَ بَنَانَهُۥ ﴿٤﴾

Ba da! Noi avem putinţa de a-i potrivi şi oscioarele degetelor sale.

بَلْ يُرِيدُ ٱلْإِنسَـٰنُ لِيَفْجُرَ أَمَامَهُۥ ﴿٥﴾

Înainte de aceasta însă, omul doreşte întotdeauna desfrâul.

يَسْـَٔلُ أَيَّانَ يَوْمُ ٱلْقِيَـٰمَةِ ﴿٦﴾

El întreabă: “Când va veni Ziua Învierii?”

فَإِذَا بَرِقَ ٱلْبَصَرُ ﴿٧﴾

Atunci când vederea fi-va fulgerată,

وَخَسَفَ ٱلْقَمَرُ ﴿٨﴾

când luna fi-va acoperită,

وَجُمِعَ ٱلشَّمْسُ وَٱلْقَمَرُ ﴿٩﴾

când soarele şi luna împreună fi-vor puşi.

يَقُولُ ٱلْإِنسَـٰنُ يَوْمَئِذٍ أَيْنَ ٱلْمَفَرُّ ﴿١٠﴾

În Ziua aceea omul va spune: “Încotro este oare scăparea?”

كَلَّا لَا وَزَرَ ﴿١١﴾

Ba nu! Nu este nici un cotlon de ascunzătoare.

إِلَىٰ رَبِّكَ يَوْمَئِذٍ ٱلْمُسْتَقَرُّ ﴿١٢﴾

În Ziua aceea, numai la Domnul tău găsi-vei alinare.

يُنَبَّؤُا۟ ٱلْإِنسَـٰنُ يَوْمَئِذٍۭ بِمَا قَدَّمَ وَأَخَّرَ ﴿١٣﴾

În Ziua aceea, omului i se va da ştire cu ce a ieşit înainte şi cu ce a rămas în urmă.

بَلِ ٱلْإِنسَـٰنُ عَلَىٰ نَفْسِهِۦ بَصِيرَةٌۭ ﴿١٤﴾

Omul asupra lui însuşi este mărturie vădită,

وَلَوْ أَلْقَىٰ مَعَاذِيرَهُۥ ﴿١٥﴾

chiar dacă îşi deşartă dezvinuirile.

لَا تُحَرِّكْ بِهِۦ لِسَانَكَ لِتَعْجَلَ بِهِۦٓ ﴿١٦﴾

Nu-ţi mişca limba, atunci când îl citeşti zorindu-te la capăt să ajungi!

إِنَّ عَلَيْنَا جَمْعَهُۥ وَقُرْءَانَهُۥ ﴿١٧﴾

Noi trebuie să-l strângem la un loc şi să-l citim!

فَإِذَا قَرَأْنَـٰهُ فَٱتَّبِعْ قُرْءَانَهُۥ ﴿١٨﴾

Şi dacă l-am citit, să-l citim iarăşi!

ثُمَّ إِنَّ عَلَيْنَا بَيَانَهُۥ ﴿١٩﴾

Căci Nouă ne este lăsat să-l facem pe înţeles!