Citește pagina 597 a Coranului

وَٱلتِّينِ وَٱلزَّيْتُونِ ﴿1﴾

Pe smochin şi pe măslin!

وَطُورِ سِينِينَ ﴿2﴾

Pe muntele Sinai!

وَهَـٰذَا ٱلْبَلَدِ ٱلْأَمِينِ ﴿3﴾

Pe această cetate tihnită!

لَقَدْ خَلَقْنَا ٱلْإِنسَـٰنَ فِىٓ أَحْسَنِ تَقْوِيمٍۢ ﴿4﴾

Noi am creat omul dându-i chip desăvârşit,

ثُمَّ رَدَدْنَـٰهُ أَسْفَلَ سَـٰفِلِينَ ﴿5﴾

şi l-am trimis apoi în catul cel mai de jos,

إِلَّا ٱلَّذِينَ ءَامَنُوا۟ وَعَمِلُوا۟ ٱلصَّـٰلِحَـٰتِ فَلَهُمْ أَجْرٌ غَيْرُ مَمْنُونٍۢ ﴿6﴾

afară de cei care au crezut şi au făcut fapte bune pe care o răsplată necurmată îi aşteaptă.

فَمَا يُكَذِّبُكَ بَعْدُ بِٱلدِّينِ ﴿7﴾

Ce te face să socoţi apoi Legea minciună?

أَلَيْسَ ٱللَّهُ بِأَحْكَمِ ٱلْحَـٰكِمِينَ ﴿8﴾

Nu este oare Dumnezeu cel mai drept dintre judecători?

ٱقْرَأْ بِٱسْمِ رَبِّكَ ٱلَّذِى خَلَقَ ﴿1﴾

Citeşte în numele Domnului tău ce a creat!

خَلَقَ ٱلْإِنسَـٰنَ مِنْ عَلَقٍ ﴿2﴾

Cel ce a creat omul dintr-un cheag de sânge.

ٱقْرَأْ وَرَبُّكَ ٱلْأَكْرَمُ ﴿3﴾

Citeşte, căci Domnul tău este Mult-dăruitorul,

ٱلَّذِى عَلَّمَ بِٱلْقَلَمِ ﴿4﴾

El l-a învăţat pe om cu condeiul,

عَلَّمَ ٱلْإِنسَـٰنَ مَا لَمْ يَعْلَمْ ﴿5﴾

l-a învăţat ceea ce nu ştia.

كَلَّآ إِنَّ ٱلْإِنسَـٰنَ لَيَطْغَىٰٓ ﴿6﴾

Omul, dimpotrivă, se îngâmfează

أَن رَّءَاهُ ٱسْتَغْنَىٰٓ ﴿7﴾

îndată ce se vede bogat.

إِنَّ إِلَىٰ رَبِّكَ ٱلرُّجْعَىٰٓ ﴿8﴾

Tot la Domnul tău este însă întoarcerea!

أَرَءَيْتَ ٱلَّذِى يَنْهَىٰ ﴿9﴾

L-ai văzut pe cel care îl împiedica

عَبْدًا إِذَا صَلَّىٰٓ ﴿10﴾

pe un rob (al lui Dumnezeu) să se roage?

أَرَءَيْتَ إِن كَانَ عَلَى ٱلْهُدَىٰٓ ﴿11﴾

L-ai socotit c-ar fi pe Calea cea dreaptă,

أَوْ أَمَرَ بِٱلتَّقْوَىٰٓ ﴿12﴾

când poruncea pietate?

أَرَءَيْتَ إِن كَذَّبَ وَتَوَلَّىٰٓ ﴿13﴾

L-ai văzut apoi hulind şi întorcând spatele?

أَلَمْ يَعْلَم بِأَنَّ ٱللَّهَ يَرَىٰ ﴿14﴾

Nu ştie el oare că Dumnezeu este Atoatevăzător?

كَلَّا لَئِن لَّمْ يَنتَهِ لَنَسْفَعًۢا بِٱلنَّاصِيَةِ ﴿15﴾

Ba nu! Dacă nu încetează, îl vom scutura de cârlionţul din frunte,

نَاصِيَةٍۢ كَـٰذِبَةٍ خَاطِئَةٍۢ ﴿16﴾

cârlionţ mincinos şi păcătos.

فَلْيَدْعُ نَادِيَهُۥ ﴿17﴾

Să-şi cheme obştea lui!

سَنَدْعُ ٱلزَّبَانِيَةَ ﴿18﴾

Noi vom chema îngerii-păzitorii!

كَلَّا لَا تُطِعْهُ وَٱسْجُدْ وَٱقْتَرِب ۩ ﴿19﴾

Nu! Nu-i da ascultare! Ci prosternează-te şi apropie-te (de Dumnezeu)!