Ruku 252 este extras din sura Al-Kahf (versetele 1–12). Conține 12 versete și aparține Juz 15.
Actualizat la 05 august 2026 la 16h34
Citeste pagina completa : Citește Ruku 252 din Coran →
ٱلْحَمْدُ لِلَّهِ ٱلَّذِىٓ أَنزَلَ عَلَىٰ عَبْدِهِ ٱلْكِتَـٰبَ وَلَمْ يَجْعَل لَّهُۥ عِوَجَا ۜ ﴿١﴾
Laudă lui Dumnezeu cel care a pogorât Cartea asupra robului Său şi nu a pus în ea nici o încâlcitură,
قَيِّمًۭا لِّيُنذِرَ بَأْسًۭا شَدِيدًۭا مِّن لَّدُنْهُ وَيُبَشِّرَ ٱلْمُؤْمِنِينَ ٱلَّذِينَ يَعْمَلُونَ ٱلصَّـٰلِحَـٰتِ أَنَّ لَهُمْ أَجْرًا حَسَنًۭا ﴿٢﴾
ci a făcut-o desluşită ca să prevină asupra aprigei urgii care va veni de la El, ca să-i vestească pe credincioşii ce săvârşesc fapte bune că vor avea o frumoasă răsplată
مَّـٰكِثِينَ فِيهِ أَبَدًۭا ﴿٣﴾
de care se vor bucura de-a pururi,
وَيُنذِرَ ٱلَّذِينَ قَالُوا۟ ٱتَّخَذَ ٱللَّهُ وَلَدًۭا ﴿٤﴾
şi ca să-i prevină pe cei care spun: “Dumnezeu şi-a luat un fiu!”
مَّا لَهُم بِهِۦ مِنْ عِلْمٍۢ وَلَا لِـَٔابَآئِهِمْ ۚ كَبُرَتْ كَلِمَةًۭ تَخْرُجُ مِنْ أَفْوَٰهِهِمْ ۚ إِن يَقُولُونَ إِلَّا كَذِبًۭا ﴿٥﴾
Nici ei şi nici taţii lor nu au despre aceasta vreo ştiinţă. Grea este vorba ce le iese din gură. Ei nu spun decât minciuni!
فَلَعَلَّكَ بَـٰخِعٌۭ نَّفْسَكَ عَلَىٰٓ ءَاثَـٰرِهِمْ إِن لَّمْ يُؤْمِنُوا۟ بِهَـٰذَا ٱلْحَدِيثِ أَسَفًا ﴿٦﴾
Tu, poate, vei fi ros de mâhnire pe urmele lor, căci ei nu vor crede în aceste spuse!
إِنَّا جَعَلْنَا مَا عَلَى ٱلْأَرْضِ زِينَةًۭ لَّهَا لِنَبْلُوَهُمْ أَيُّهُمْ أَحْسَنُ عَمَلًۭا ﴿٧﴾
Noi am împodobit pământul ca să vedem care dintre ei este mai bun la faptă.
وَإِنَّا لَجَـٰعِلُونَ مَا عَلَيْهَا صَعِيدًۭا جُرُزًا ﴿٨﴾
Şi apoi vom preface ceea ce este pe el într-o întindere pustie.
أَمْ حَسِبْتَ أَنَّ أَصْحَـٰبَ ٱلْكَهْفِ وَٱلرَّقِيمِ كَانُوا۟ مِنْ ءَايَـٰتِنَا عَجَبًا ﴿٩﴾
Înţelegi oare că oamenii Grotei şi din Al-raqim sunt o minune printre semnele Noastre?
إِذْ أَوَى ٱلْفِتْيَةُ إِلَى ٱلْكَهْفِ فَقَالُوا۟ رَبَّنَآ ءَاتِنَا مِن لَّدُنكَ رَحْمَةًۭ وَهَيِّئْ لَنَا مِنْ أَمْرِنَا رَشَدًۭا ﴿١٠﴾
Tinerii care se adăpostiră în Grotă au spus: “Domnul nostru! Dăruieşte-ne nouă milostivenie de la Tine şi fă-ne nouă soartă dreaptă!”
فَضَرَبْنَا عَلَىٰٓ ءَاذَانِهِمْ فِى ٱلْكَهْفِ سِنِينَ عَدَدًۭا ﴿١١﴾
Atunci, în Grotă, le-am lovit urechile cu surzenie pentru mulţi ani.
ثُمَّ بَعَثْنَـٰهُمْ لِنَعْلَمَ أَىُّ ٱلْحِزْبَيْنِ أَحْصَىٰ لِمَا لَبِثُوٓا۟ أَمَدًۭا ﴿١٢﴾
Apoi i-am sculat ca să aflăm care dintre cele două tabere a socotit mai bine cât au zăcut acolo.