Citește sura Al-Fajr

وَٱلْفَجْرِ ﴿١﴾

Pe zori!

وَلَيَالٍ عَشْرٍۢ ﴿٢﴾

Pe cele zece nopţi!

وَٱلشَّفْعِ وَٱلْوَتْرِ ﴿٣﴾

Pe cel pereche şi pe cel nepereche!

وَٱلَّيْلِ إِذَا يَسْرِ ﴿٤﴾

Pe noapte când se împuţinează!

هَلْ فِى ذَٰلِكَ قَسَمٌۭ لِّذِى حِجْرٍ ﴿٥﴾

Este oare acesta un jurământ pentru cel cu cuget dăruit?

أَلَمْ تَرَ كَيْفَ فَعَلَ رَبُّكَ بِعَادٍ ﴿٦﴾

Nu ai văzut ce a făcut Domnul tău din adiţi

إِرَمَ ذَاتِ ٱلْعِمَادِ ﴿٧﴾

şi din Imran, cetatea cu coloane,

ٱلَّتِى لَمْ يُخْلَقْ مِثْلُهَا فِى ٱلْبِلَـٰدِ ﴿٨﴾

ce în alt ţinut n-a fost ca ea alta creată?

وَثَمُودَ ٱلَّذِينَ جَابُوا۟ ٱلصَّخْرَ بِٱلْوَادِ ﴿٩﴾

Şi din tamudiţi care au scobit stânca în vale?

وَفِرْعَوْنَ ذِى ٱلْأَوْتَادِ ﴿١٠﴾

Şi din Faraon cu ţepuşele sale?

ٱلَّذِينَ طَغَوْا۟ فِى ٱلْبِلَـٰدِ ﴿١١﴾

Din toţi cei care se ticăloşesc pe lumea aceasta

فَأَكْثَرُوا۟ فِيهَا ٱلْفَسَادَ ﴿١٢﴾

şi o umplu de stricăciune?

فَصَبَّ عَلَيْهِمْ رَبُّكَ سَوْطَ عَذَابٍ ﴿١٣﴾

Domnul tău i-a plesnit cu biciul osândei,

إِنَّ رَبَّكَ لَبِٱلْمِرْصَادِ ﴿١٤﴾

căci Domnul tău este asupra tuturor Veghetor.

فَأَمَّا ٱلْإِنسَـٰنُ إِذَا مَا ٱبْتَلَىٰهُ رَبُّهُۥ فَأَكْرَمَهُۥ وَنَعَّمَهُۥ فَيَقُولُ رَبِّىٓ أَكْرَمَنِ ﴿١٥﴾

Când omul este pus la încercare de Domnul său, cinstindu-l şi copleşindu-l cu daruri, atunci spune: “Domnul meu mă cinsteşte!”

وَأَمَّآ إِذَا مَا ٱبْتَلَىٰهُ فَقَدَرَ عَلَيْهِ رِزْقَهُۥ فَيَقُولُ رَبِّىٓ أَهَـٰنَنِ ﴿١٦﴾

Când însă îl pune la încercare, drămuindu-i traiul, atunci spune: “Domnul meu mă înjoseşte!”

كَلَّا ۖ بَل لَّا تُكْرِمُونَ ٱلْيَتِيمَ ﴿١٧﴾

Nu, voi sunteţi cei care nu cinstiţi orfanul!

وَلَا تَحَـٰٓضُّونَ عَلَىٰ طَعَامِ ٱلْمِسْكِينِ ﴿١٨﴾

Voi sunteţi cei care nu lăsaţi să fie ospătat sărmanul!

وَتَأْكُلُونَ ٱلتُّرَاثَ أَكْلًۭا لَّمًّۭا ﴿١٩﴾

Voi mâncaţi cu lăcomie moştenirea!

وَتُحِبُّونَ ٱلْمَالَ حُبًّۭا جَمًّۭا ﴿٢٠﴾

Voi iubiţi în neştire bogăţia!

كَلَّآ إِذَا دُكَّتِ ٱلْأَرْضُ دَكًّۭا دَكًّۭا ﴿٢١﴾

Nu, când pământul va fi făcut fărâme,

وَجَآءَ رَبُّكَ وَٱلْمَلَكُ صَفًّۭا صَفًّۭا ﴿٢٢﴾

iar Domnul tău va veni cu îngerii, rând după rând:

وَجِا۟ىٓءَ يَوْمَئِذٍۭ بِجَهَنَّمَ ۚ يَوْمَئِذٍۢ يَتَذَكَّرُ ٱلْإِنسَـٰنُ وَأَنَّىٰ لَهُ ٱلذِّكْرَىٰ ﴿٢٣﴾

în Ziua aceea, va veni Gheena şi în Ziua aceea, omul îşi va aminti... La ce-i mai foloseşte însă să-şi amintească atunci?

يَقُولُ يَـٰلَيْتَنِى قَدَّمْتُ لِحَيَاتِى ﴿٢٤﴾

El va spune: “Ce bine ar fi fost de aş fi făcut ceva pentru Viaţa mea de Apoi!”

فَيَوْمَئِذٍۢ لَّا يُعَذِّبُ عَذَابَهُۥٓ أَحَدٌۭ ﴿٢٥﴾

În Ziua aceea va fi chinuit cum chinuit nu a mai fost nimeni,

وَلَا يُوثِقُ وَثَاقَهُۥٓ أَحَدٌۭ ﴿٢٦﴾

şi va fi încătuşat cum încătuşat nu a mai fost nimeni.

يَـٰٓأَيَّتُهَا ٱلنَّفْسُ ٱلْمُطْمَئِنَّةُ ﴿٢٧﴾

Suflete ostoit!

ٱرْجِعِىٓ إِلَىٰ رَبِّكِ رَاضِيَةًۭ مَّرْضِيَّةًۭ ﴿٢٨﴾

Întoarce-te la Domnul tău, mulţumit şi dând mulţumire!

فَٱدْخُلِى فِى عِبَـٰدِى ﴿٢٩﴾

Intră dimpreună cu robii Mei!

وَٱدْخُلِى جَنَّتِى ﴿٣٠﴾

Intră în Raiul Meu!