Citește pagina 372 a Coranului

قَالَ وَمَا عِلْمِى بِمَا كَانُوا۟ يَعْمَلُونَ ﴿112﴾

El spuse: “Nu am ştiinţă de ceea ce fac ei,

إِنْ حِسَابُهُمْ إِلَّا عَلَىٰ رَبِّى ۖ لَوْ تَشْعُرُونَ ﴿113﴾

numai Domnul meu îi poate judeca. O, dacă v-aţi da seama!

وَمَآ أَنَا۠ بِطَارِدِ ٱلْمُؤْمِنِينَ ﴿114﴾

Eu nu-i alung pe credincioşi,

إِنْ أَنَا۠ إِلَّا نَذِيرٌۭ مُّبِينٌۭ ﴿115﴾

căci eu nu sunt decât un predicator cu vorbă limpede.”

قَالُوا۟ لَئِن لَّمْ تَنتَهِ يَـٰنُوحُ لَتَكُونَنَّ مِنَ ٱلْمَرْجُومِينَ ﴿116﴾

Ei spuseră: “Dacă nu încetezi, o, Noe, vei fi omorât cu pietre!”

قَالَ رَبِّ إِنَّ قَوْمِى كَذَّبُونِ ﴿117﴾

El spuse: “Domnul meu! Poporul meu m-a socotit mincinos.

فَٱفْتَحْ بَيْنِى وَبَيْنَهُمْ فَتْحًۭا وَنَجِّنِى وَمَن مَّعِىَ مِنَ ٱلْمُؤْمِنِينَ ﴿118﴾

Judecă între mine şi ei. Mântuieşte-mă pe mine şi pe credincioşii ce sunt cu mine.”

فَأَنجَيْنَـٰهُ وَمَن مَّعَهُۥ فِى ٱلْفُلْكِ ٱلْمَشْحُونِ ﴿119﴾

Noi l-am mântuit pe el şi pe cei care erau cu el pe arca încărcată,

ثُمَّ أَغْرَقْنَا بَعْدُ ٱلْبَاقِينَ ﴿120﴾

şi i-am înecat apoi pe cei rămaşi.

إِنَّ فِى ذَٰلِكَ لَـَٔايَةًۭ ۖ وَمَا كَانَ أَكْثَرُهُم مُّؤْمِنِينَ ﴿121﴾

Întru aceasta este un semn, însă cei mai mulţi nu sunt credincioşi.

وَإِنَّ رَبَّكَ لَهُوَ ٱلْعَزِيزُ ٱلرَّحِيمُ ﴿122﴾

Domnul tău, El este Puternicul, Milostivul.

كَذَّبَتْ عَادٌ ٱلْمُرْسَلِينَ ﴿123﴾

Adiţii i-au socotit pe trimişi mincinoşi,

إِذْ قَالَ لَهُمْ أَخُوهُمْ هُودٌ أَلَا تَتَّقُونَ ﴿124﴾

când Hud, fratele lor le spuse: “Nu vă temeţi, oare?”

إِنِّى لَكُمْ رَسُولٌ أَمِينٌۭ ﴿125﴾

Eu vouă vă sunt trimis vrednic de încredere.

فَٱتَّقُوا۟ ٱللَّهَ وَأَطِيعُونِ ﴿126﴾

Temeţi-vă de Dumnezeu şi daţi-mi ascultare.

وَمَآ أَسْـَٔلُكُمْ عَلَيْهِ مِنْ أَجْرٍ ۖ إِنْ أَجْرِىَ إِلَّا عَلَىٰ رَبِّ ٱلْعَـٰلَمِينَ ﴿127﴾

Eu nu vă cer răsplată, căci răsplata mea se află la Domnul lumilor.

أَتَبْنُونَ بِكُلِّ رِيعٍ ءَايَةًۭ تَعْبَثُونَ ﴿128﴾

Veţi zidi pe fiece înălţime un semn ca să vă jucaţi?

وَتَتَّخِذُونَ مَصَانِعَ لَعَلَّكُمْ تَخْلُدُونَ ﴿129﴾

Vă veţi face întărituri ca şi cum aţi veşnici?

وَإِذَا بَطَشْتُم بَطَشْتُمْ جَبَّارِينَ ﴿130﴾

Când loviţi, loviţi ca nişte despoţi?

فَٱتَّقُوا۟ ٱللَّهَ وَأَطِيعُونِ ﴿131﴾

Temeţi-vă de Dumnezeu şi daţi-mi ascultare.

وَٱتَّقُوا۟ ٱلَّذِىٓ أَمَدَّكُم بِمَا تَعْلَمُونَ ﴿132﴾

Temeţi-vă de Cel ce v-a dăruit ceea ce ştiţi,

أَمَدَّكُم بِأَنْعَـٰمٍۢ وَبَنِينَ ﴿133﴾

de Cel ce v-a dăruit dobitoace şi copii,

وَجَنَّـٰتٍۢ وَعُيُونٍ ﴿134﴾

grădini şi izvoare.

إِنِّىٓ أَخَافُ عَلَيْكُمْ عَذَابَ يَوْمٍ عَظِيمٍۢ ﴿135﴾

Eu mă tem pentru voi de osânda unei Zile mari.”

قَالُوا۟ سَوَآءٌ عَلَيْنَآ أَوَعَظْتَ أَمْ لَمْ تَكُن مِّنَ ٱلْوَٰعِظِينَ ﴿136﴾

“Deopotrivă ne este dacă ne ţii predici ori dacă nu ne ţii!