Citește pagina 373 a Coranului

إِنْ هَـٰذَآ إِلَّا خُلُقُ ٱلْأَوَّلِينَ ﴿137﴾

Aceasta nu este decât felul de a fi al celor dintâi şi

وَمَا نَحْنُ بِمُعَذَّبِينَ ﴿138﴾

noi nu vom fi osândiţi.”

فَكَذَّبُوهُ فَأَهْلَكْنَـٰهُمْ ۗ إِنَّ فِى ذَٰلِكَ لَـَٔايَةًۭ ۖ وَمَا كَانَ أَكْثَرُهُم مُّؤْمِنِينَ ﴿139﴾

Ei l-au socotit mincinos şi Noi, atunci, i-am nimicit. Întru aceasta este un semn, însă cei mai mulţi nu sunt credincioşi.

وَإِنَّ رَبَّكَ لَهُوَ ٱلْعَزِيزُ ٱلرَّحِيمُ ﴿140﴾

Domnul tău, El este Puternicul, Milostivul.

كَذَّبَتْ ثَمُودُ ٱلْمُرْسَلِينَ ﴿141﴾

Tamudiţii i-au socotit pe trimişi mincinoşi,

إِذْ قَالَ لَهُمْ أَخُوهُمْ صَـٰلِحٌ أَلَا تَتَّقُونَ ﴿142﴾

când Salih, fratele lor, le spuse: “Nu vă temeţi, oare?

إِنِّى لَكُمْ رَسُولٌ أَمِينٌۭ ﴿143﴾

Eu vouă vă sunt trimis vrednic de încredere.

فَٱتَّقُوا۟ ٱللَّهَ وَأَطِيعُونِ ﴿144﴾

Temeţi-vă de Dumnezeu şi daţi-mi ascultare!

وَمَآ أَسْـَٔلُكُمْ عَلَيْهِ مِنْ أَجْرٍ ۖ إِنْ أَجْرِىَ إِلَّا عَلَىٰ رَبِّ ٱلْعَـٰلَمِينَ ﴿145﴾

Eu nu vă cer răsplată, căci răsplata mea se află la Domnul lumilor.

أَتُتْرَكُونَ فِى مَا هَـٰهُنَآ ءَامِنِينَ ﴿146﴾

Veţi fi lăsaţi oare să vă tihnească ceea ce aveţi aici

فِى جَنَّـٰتٍۢ وَعُيُونٍۢ ﴿147﴾

grădini şi izvoare,

وَزُرُوعٍۢ وَنَخْلٍۢ طَلْعُهَا هَضِيمٌۭ ﴿148﴾

holde şi curmali cu ciorchini grei?

وَتَنْحِتُونَ مِنَ ٱلْجِبَالِ بُيُوتًۭا فَـٰرِهِينَ ﴿149﴾

Vă scobiţi cu îndemânare case în munţi?

فَٱتَّقُوا۟ ٱللَّهَ وَأَطِيعُونِ ﴿150﴾

Temeţi-vă de Dumnezeu şi daţi-mi ascultare.

وَلَا تُطِيعُوٓا۟ أَمْرَ ٱلْمُسْرِفِينَ ﴿151﴾

Nu ascultaţi porunca celor necumpătaţi

ٱلَّذِينَ يُفْسِدُونَ فِى ٱلْأَرْضِ وَلَا يُصْلِحُونَ ﴿152﴾

care seamănă stricăciune pe pământ şi nu fac nimic drept.”

قَالُوٓا۟ إِنَّمَآ أَنتَ مِنَ ٱلْمُسَحَّرِينَ ﴿153﴾

Ei spuseră: “Tu eşti dintre cei vrăjiţi!

مَآ أَنتَ إِلَّا بَشَرٌۭ مِّثْلُنَا فَأْتِ بِـَٔايَةٍ إِن كُنتَ مِنَ ٱلصَّـٰدِقِينَ ﴿154﴾

Şi fiindcă eşti un om asemenea nouă, adu-ne un semn, dacă spui adevărul!”

قَالَ هَـٰذِهِۦ نَاقَةٌۭ لَّهَا شِرْبٌۭ وَلَكُمْ شِرْبُ يَوْمٍۢ مَّعْلُومٍۢ ﴿155﴾

El spuse: “Această cămilă va bea, şi voi veţi bea, fiecare în ziua hotărâtă.

وَلَا تَمَسُّوهَا بِسُوٓءٍۢ فَيَأْخُذَكُمْ عَذَابُ يَوْمٍ عَظِيمٍۢ ﴿156﴾

Nu-i faceţi nici un rău, căci o osândă într-o zi mare vă va lua.”

فَعَقَرُوهَا فَأَصْبَحُوا۟ نَـٰدِمِينَ ﴿157﴾

Ei o ologiră, însă dimineaţa se căiră,

فَأَخَذَهُمُ ٱلْعَذَابُ ۗ إِنَّ فِى ذَٰلِكَ لَـَٔايَةًۭ ۖ وَمَا كَانَ أَكْثَرُهُم مُّؤْمِنِينَ ﴿158﴾

căci osânda îi luă. Întru aceasta este un semn, însă cei mai mulţi nu sunt credincioşi.

وَإِنَّ رَبَّكَ لَهُوَ ٱلْعَزِيزُ ٱلرَّحِيمُ ﴿159﴾

Domnul tău, El este Puternicul, Milostivul.