Acasă > Rugăciunea asupra Profetului > Când se face rugăciunea asupra Profetului
Rugăciunea asupra Profetului este un dhikr de tot momentul: fiecare pomenire a numelui său o cheamă. Unele momente au în plus o fundație textuală precisă; iată-le, hadith cu hadith.
Pe această pagină
Actualizat la 05 octombrie 2026 la 13h13
📖 4 min de cititEste regula de bază: când Profetul este pomenit, se răspunde prin «sallallahu alaihi wa salam». Textele autentice o fac o marcă a inimii generoase: «Avărul este cel în a cărui prezență sunt pomenit fără să se roage asupra mea» (at-Tirmidhi, hasan sahih; Muslim transmite același sens). Invers, tradiția transmite că Allah Îi înapoiază Profetului duhul pentru a răspunde salam-ului fiecăruia: «Nimeni nu mă salută fără ca Allah să Îmi înnoiească duhul ca să-i înapoiez salam-ul» (Abu Dawud, isnad autentic).
În alt registru, Profetul a spus: «Cine se așază pe un scaun pe care nu Îl pomenește pe Allah va primi de la El regret, și cine se întinde pe un pat pe care nu Îl pomenește va primi de la El regret» (Abu Dawud, 4856): adunările în care se pomenește Allah și Profetul Său sunt ocrotite de regret, iar rugăciunea asupra Profetului este cea mai bună încheiere a lor.
«Când auziți chemarea, spuneți cum spune muezzin-ul, apoi rugați-vă asupra mea: cine se roagă o dată asupra mea, Allah se roagă de zece ori asupra lui. Apoi cereți-i lui Allah Wasila (cel mai înalt rang al Paradisului): este un rang care nu se potrivește decât unui singur rob al lui Allah, și eu sper să fiu el. Cel care va cere pentru mine Wasila va obține intercesiunea mea.»
Muslim în Sahih-ul său (384); același text în Abu Dawud (523) și Riyad as-Salihin (1037)
Juriștii sunt unanimi: rugăciunea asupra Profetului după adhan este recomandată (mashru'a), fără divergență semnalată în colecții; tathwib-ul («rugăciunea este mai bună decât somnul») este în schimb propriu adhan-ului de fajr.
Rugăciunea asupra Profetului are locul ei fix în tashahhud, înainte de salam-ul final. Toți savanții îi stabilesc licitatea; asupra rangului ei, ash-Shafi'i o consideră obligatorie în ultima așezare, în timp ce hanafiții, malikiții și Ahmad într-o narare o fac suna. Formula învățată este salat ibrahimiya: vezi cum se face rugăciunea asupra Profetului și pagina semnificația rugăciunii asupra Profetului.
«Înmulțiți rugăciunea asupra mea în ziua de vineri și în noaptea de vineri; cine se roagă o dată asupra mea, Allah se roagă de zece ori asupra lui.»
al-Bayhaqi în as-Sunan al-Kubra (5994)
Vineri este ziua în care «rugăciunea comunității este înfățișată Profetului» (Abu Dawud, 1047, isnad considerat autentic de an-Nawawi): cel care se va fi rugat cel mai mult asupra lui în ziua aceea va fi cel mai apropiat de el ca rang (același sens la al-Bayhaqi, 5995). at-Tirmidhi (488) amintește de asemenea că este «cea mai bună zi în care s-a răsărit soarele».
«Dua rămâne suspendat între cer și pământ și nimic din ce conține nu se înalță înainte să te fi rugat asupra Profetului tău.»
at-Tirmidhi (486), de la Omar ibn al-Khattab
Și Profetul i-a învățat pe Fudala ibn Ubayd: «Când unul dintre voi face dua, să înceapă prin a-și lăuda Domnul, apoi să se roage asupra Profetului, apoi să facă dua după cum voiește» (Abu Dawud și at-Tirmidhi, «hasan sahih»). Laudă mai întâi, rugăciune asupra Profetului apoi, cerere în cele din urmă: iată ordinea care face să se înalțe dua-ul.
De citit și
Da, este regula de bază stabilită de texte; hadithurile fac din omitere un semn al zgârceniei inimii și promit zece rugăciuni ale lui Allah pentru una singură.
Se repetă frazele chemării, apoi se roagă asupra Profetului, apoi se cere Wasila: cel care o cere pentru Profet primește intercesiunea sa (Muslim, 384).
Ea este acolo puternic recomandată (zi și noapte), nu o obligație legală; înmulțirea ei este poruncită de hadithuri și rugăciunea comunității este înfățișată Profetului (Abu Dawud, 1047).
Nu: «rugăciunea voastră îmi ajunge oriunde ați fi» (Abu Dawud, isnad autentic); Profetul a interzis de asemenea să se facă din mormântul său o sărbătoare.