Citește Hizb 60 din Coran

بَلْ تُؤْثِرُونَ ٱلْحَيَوٰةَ ٱلدُّنْيَا ﴿١٦﴾

Voi sunteţi legaţi de Viaţa de Acum,

وَٱلْـَٔاخِرَةُ خَيْرٌۭ وَأَبْقَىٰٓ ﴿١٧﴾

însă Viaţa de Apoi este mai bună şi mai trainică..

إِنَّ هَـٰذَا لَفِى ٱلصُّحُفِ ٱلْأُولَىٰ ﴿١٨﴾

Aşa este şi în sulurile cele dintâi,

صُحُفِ إِبْرَٰهِيمَ وَمُوسَىٰ ﴿١٩﴾

sulurile lui Abraham şi ale lui Moise

هَلْ أَتَىٰكَ حَدِيثُ ٱلْغَـٰشِيَةِ ﴿١﴾

A venit la tine spusa despre cea care învăluie?

وُجُوهٌۭ يَوْمَئِذٍ خَـٰشِعَةٌ ﴿٢﴾

În Ziua aceea, chipuri care se umilesc,

عَامِلَةٌۭ نَّاصِبَةٌۭ ﴿٣﴾

care se trudesc şi se sleiesc,

تَصْلَىٰ نَارًا حَامِيَةًۭ ﴿٤﴾

vor fi aruncate într-un foc dogoritor.

تُسْقَىٰ مِنْ عَيْنٍ ءَانِيَةٍۢ ﴿٥﴾

Se vor adăpa la un izvor clocotit

لَّيْسَ لَهُمْ طَعَامٌ إِلَّا مِن ضَرِيعٍۢ ﴿٦﴾

şi vor avea drept ospăţ mărăcini

لَّا يُسْمِنُ وَلَا يُغْنِى مِن جُوعٍۢ ﴿٧﴾

care nici nu-i vor îngrăşa, însă nici foamea nu le-o va astâmpăra.

وُجُوهٌۭ يَوْمَئِذٍۢ نَّاعِمَةٌۭ ﴿٨﴾

În Ziua aceea, chipuri voioase,

لِّسَعْيِهَا رَاضِيَةٌۭ ﴿٩﴾

de zelul lor mulţumite,

فِى جَنَّةٍ عَالِيَةٍۢ ﴿١٠﴾

vor fi într-o Grădină înaltă

لَّا تَسْمَعُ فِيهَا لَـٰغِيَةًۭ ﴿١١﴾

unde nu vor auzi nici o vorbă deşartă.

فِيهَا عَيْنٌۭ جَارِيَةٌۭ ﴿١٢﴾

Acolo va fi un izvor curgător;

فِيهَا سُرُرٌۭ مَّرْفُوعَةٌۭ ﴿١٣﴾

paturi înălţate,

وَأَكْوَابٌۭ مَّوْضُوعَةٌۭ ﴿١٤﴾

pocale aranjate,

وَنَمَارِقُ مَصْفُوفَةٌۭ ﴿١٥﴾

perne rânduite,

وَزَرَابِىُّ مَبْثُوثَةٌ ﴿١٦﴾

covoare aşternute.

أَفَلَا يَنظُرُونَ إِلَى ٱلْإِبِلِ كَيْفَ خُلِقَتْ ﴿١٧﴾

Oare ei nu privesc la cămile cum au fost create?

وَإِلَى ٱلسَّمَآءِ كَيْفَ رُفِعَتْ ﴿١٨﴾

Şi nici la cer cum a fost ridicat?

وَإِلَى ٱلْجِبَالِ كَيْفَ نُصِبَتْ ﴿١٩﴾

Şi nici la munţi cum au fost înălţaţi?

وَإِلَى ٱلْأَرْضِ كَيْفَ سُطِحَتْ ﴿٢٠﴾

Şi nici la pământ cum a fost întins?

فَذَكِّرْ إِنَّمَآ أَنتَ مُذَكِّرٌۭ ﴿٢١﴾

Adu-le aminte, căci asupra ta stă aducerea aminte,

لَّسْتَ عَلَيْهِم بِمُصَيْطِرٍ ﴿٢٢﴾

însă asupra lor nu ai nici o putere.

إِلَّا مَن تَوَلَّىٰ وَكَفَرَ ﴿٢٣﴾

Celui care întoarce spatele şi tăgăduieşte,

فَيُعَذِّبُهُ ٱللَّهُ ٱلْعَذَابَ ٱلْأَكْبَرَ ﴿٢٤﴾

Dumnezeu îi va da osânda cea mare.

إِنَّ إِلَيْنَآ إِيَابَهُمْ ﴿٢٥﴾

La Noi este întoarcerea lor,

ثُمَّ إِنَّ عَلَيْنَا حِسَابَهُم ﴿٢٦﴾

şi asupra Noastră stă judecata lor.

وَٱلْفَجْرِ ﴿١﴾

Pe zori!

وَلَيَالٍ عَشْرٍۢ ﴿٢﴾

Pe cele zece nopţi!

وَٱلشَّفْعِ وَٱلْوَتْرِ ﴿٣﴾

Pe cel pereche şi pe cel nepereche!

وَٱلَّيْلِ إِذَا يَسْرِ ﴿٤﴾

Pe noapte când se împuţinează!

هَلْ فِى ذَٰلِكَ قَسَمٌۭ لِّذِى حِجْرٍ ﴿٥﴾

Este oare acesta un jurământ pentru cel cu cuget dăruit?

أَلَمْ تَرَ كَيْفَ فَعَلَ رَبُّكَ بِعَادٍ ﴿٦﴾

Nu ai văzut ce a făcut Domnul tău din adiţi

إِرَمَ ذَاتِ ٱلْعِمَادِ ﴿٧﴾

şi din Imran, cetatea cu coloane,

ٱلَّتِى لَمْ يُخْلَقْ مِثْلُهَا فِى ٱلْبِلَـٰدِ ﴿٨﴾

ce în alt ţinut n-a fost ca ea alta creată?

وَثَمُودَ ٱلَّذِينَ جَابُوا۟ ٱلصَّخْرَ بِٱلْوَادِ ﴿٩﴾

Şi din tamudiţi care au scobit stânca în vale?

وَفِرْعَوْنَ ذِى ٱلْأَوْتَادِ ﴿١٠﴾

Şi din Faraon cu ţepuşele sale?

ٱلَّذِينَ طَغَوْا۟ فِى ٱلْبِلَـٰدِ ﴿١١﴾

Din toţi cei care se ticăloşesc pe lumea aceasta

فَأَكْثَرُوا۟ فِيهَا ٱلْفَسَادَ ﴿١٢﴾

şi o umplu de stricăciune?

فَصَبَّ عَلَيْهِمْ رَبُّكَ سَوْطَ عَذَابٍ ﴿١٣﴾

Domnul tău i-a plesnit cu biciul osândei,

إِنَّ رَبَّكَ لَبِٱلْمِرْصَادِ ﴿١٤﴾

căci Domnul tău este asupra tuturor Veghetor.

فَأَمَّا ٱلْإِنسَـٰنُ إِذَا مَا ٱبْتَلَىٰهُ رَبُّهُۥ فَأَكْرَمَهُۥ وَنَعَّمَهُۥ فَيَقُولُ رَبِّىٓ أَكْرَمَنِ ﴿١٥﴾

Când omul este pus la încercare de Domnul său, cinstindu-l şi copleşindu-l cu daruri, atunci spune: “Domnul meu mă cinsteşte!”

وَأَمَّآ إِذَا مَا ٱبْتَلَىٰهُ فَقَدَرَ عَلَيْهِ رِزْقَهُۥ فَيَقُولُ رَبِّىٓ أَهَـٰنَنِ ﴿١٦﴾

Când însă îl pune la încercare, drămuindu-i traiul, atunci spune: “Domnul meu mă înjoseşte!”

كَلَّا ۖ بَل لَّا تُكْرِمُونَ ٱلْيَتِيمَ ﴿١٧﴾

Nu, voi sunteţi cei care nu cinstiţi orfanul!

وَلَا تَحَـٰٓضُّونَ عَلَىٰ طَعَامِ ٱلْمِسْكِينِ ﴿١٨﴾

Voi sunteţi cei care nu lăsaţi să fie ospătat sărmanul!

وَتَأْكُلُونَ ٱلتُّرَاثَ أَكْلًۭا لَّمًّۭا ﴿١٩﴾

Voi mâncaţi cu lăcomie moştenirea!

وَتُحِبُّونَ ٱلْمَالَ حُبًّۭا جَمًّۭا ﴿٢٠﴾

Voi iubiţi în neştire bogăţia!

كَلَّآ إِذَا دُكَّتِ ٱلْأَرْضُ دَكًّۭا دَكًّۭا ﴿٢١﴾

Nu, când pământul va fi făcut fărâme,

وَجَآءَ رَبُّكَ وَٱلْمَلَكُ صَفًّۭا صَفًّۭا ﴿٢٢﴾

iar Domnul tău va veni cu îngerii, rând după rând:

وَجِا۟ىٓءَ يَوْمَئِذٍۭ بِجَهَنَّمَ ۚ يَوْمَئِذٍۢ يَتَذَكَّرُ ٱلْإِنسَـٰنُ وَأَنَّىٰ لَهُ ٱلذِّكْرَىٰ ﴿٢٣﴾

în Ziua aceea, va veni Gheena şi în Ziua aceea, omul îşi va aminti... La ce-i mai foloseşte însă să-şi amintească atunci?

يَقُولُ يَـٰلَيْتَنِى قَدَّمْتُ لِحَيَاتِى ﴿٢٤﴾

El va spune: “Ce bine ar fi fost de aş fi făcut ceva pentru Viaţa mea de Apoi!”

فَيَوْمَئِذٍۢ لَّا يُعَذِّبُ عَذَابَهُۥٓ أَحَدٌۭ ﴿٢٥﴾

În Ziua aceea va fi chinuit cum chinuit nu a mai fost nimeni,

وَلَا يُوثِقُ وَثَاقَهُۥٓ أَحَدٌۭ ﴿٢٦﴾

şi va fi încătuşat cum încătuşat nu a mai fost nimeni.

يَـٰٓأَيَّتُهَا ٱلنَّفْسُ ٱلْمُطْمَئِنَّةُ ﴿٢٧﴾

Suflete ostoit!

ٱرْجِعِىٓ إِلَىٰ رَبِّكِ رَاضِيَةًۭ مَّرْضِيَّةًۭ ﴿٢٨﴾

Întoarce-te la Domnul tău, mulţumit şi dând mulţumire!

فَٱدْخُلِى فِى عِبَـٰدِى ﴿٢٩﴾

Intră dimpreună cu robii Mei!

وَٱدْخُلِى جَنَّتِى ﴿٣٠﴾

Intră în Raiul Meu!

لَآ أُقْسِمُ بِهَـٰذَا ٱلْبَلَدِ ﴿١﴾

Nu, eu jur pe această cetate!

وَأَنتَ حِلٌّۢ بِهَـٰذَا ٱلْبَلَدِ ﴿٢﴾

Şi tu eşti locuitor al acestei cetăţi!

وَوَالِدٍۢ وَمَا وَلَدَ ﴿٣﴾

Pe un tată şi pe ceea ce a odrăslit!

لَقَدْ خَلَقْنَا ٱلْإِنسَـٰنَ فِى كَبَدٍ ﴿٤﴾

Noi am creat omul în neajuns!

أَيَحْسَبُ أَن لَّن يَقْدِرَ عَلَيْهِ أَحَدٌۭ ﴿٥﴾

Oare el socoate că nimeni nu-l poate dovedi?

يَقُولُ أَهْلَكْتُ مَالًۭا لُّبَدًا ﴿٦﴾

El spune: “Am isprăvit averi cu toptanul!”

أَيَحْسَبُ أَن لَّمْ يَرَهُۥٓ أَحَدٌ ﴿٧﴾

Oare el socoate că nimeni nu l-a văzut?

أَلَمْ نَجْعَل لَّهُۥ عَيْنَيْنِ ﴿٨﴾

Oare nu Noi i-am făcut ochi,

وَلِسَانًۭا وَشَفَتَيْنِ ﴿٩﴾

limbă şi buze?

وَهَدَيْنَـٰهُ ٱلنَّجْدَيْنِ ﴿١٠﴾

Oare nu Noi i-am arătat cele două căi?

فَلَا ٱقْتَحَمَ ٱلْعَقَبَةَ ﴿١١﴾

El nu o apucă însă pe calea suitoare!

وَمَآ أَدْرَىٰكَ مَا ٱلْعَقَبَةُ ﴿١٢﴾

Cum vei şti tu oare care este calea suitoare?

فَكُّ رَقَبَةٍ ﴿١٣﴾

Aceasta înseamnă să răscumperi un prins,

أَوْ إِطْعَـٰمٌۭ فِى يَوْمٍۢ ذِى مَسْغَبَةٍۢ ﴿١٤﴾

să ospătezi, într-o zi de foamete,

يَتِيمًۭا ذَا مَقْرَبَةٍ ﴿١٥﴾

o rudă orfană

أَوْ مِسْكِينًۭا ذَا مَتْرَبَةٍۢ ﴿١٦﴾

ori un sărman lipit pământului.

ثُمَّ كَانَ مِنَ ٱلَّذِينَ ءَامَنُوا۟ وَتَوَاصَوْا۟ بِٱلصَّبْرِ وَتَوَاصَوْا۟ بِٱلْمَرْحَمَةِ ﴿١٧﴾

Aceasta înseamnă să fii în rândul celor care cred, al celor care se îndeamnă la răbdare, al celor care se îndeamnă la îndurare.

أُو۟لَـٰٓئِكَ أَصْحَـٰبُ ٱلْمَيْمَنَةِ ﴿١٨﴾

Aceştia sunt cei de-a dreapta.

وَٱلَّذِينَ كَفَرُوا۟ بِـَٔايَـٰتِنَا هُمْ أَصْحَـٰبُ ٱلْمَشْـَٔمَةِ ﴿١٩﴾

Cei care tăgăduiesc însă semnele Noastre sunt cei de-a stânga,

عَلَيْهِمْ نَارٌۭ مُّؤْصَدَةٌۢ ﴿٢٠﴾

asupra lor un foc se va bolti.

وَٱلشَّمْسِ وَضُحَىٰهَا ﴿١﴾

Pe soare şi lumina sa!

وَٱلْقَمَرِ إِذَا تَلَىٰهَا ﴿٢﴾

Pe lună când îi urmează!

وَٱلنَّهَارِ إِذَا جَلَّىٰهَا ﴿٣﴾

Pe ziuă când îl dezvăluie!

وَٱلَّيْلِ إِذَا يَغْشَىٰهَا ﴿٤﴾

Pe noapte când îl învăluie!

وَٱلسَّمَآءِ وَمَا بَنَىٰهَا ﴿٥﴾

Pe cer! Şi cum l-a zidit!

وَٱلْأَرْضِ وَمَا طَحَىٰهَا ﴿٦﴾

Pe pământ! Şi cum l-a întins!

وَنَفْسٍۢ وَمَا سَوَّىٰهَا ﴿٧﴾

Pe suflet! Şi cum l-a plăsmuit, punând în el desfrâu şi pioşenie!

فَأَلْهَمَهَا فُجُورَهَا وَتَقْوَىٰهَا ﴿٨﴾

Ferice de cel care şi-l mântuie!

قَدْ أَفْلَحَ مَن زَكَّىٰهَا ﴿٩﴾

Cel care şi-l întinează însă este pierdut!

وَقَدْ خَابَ مَن دَسَّىٰهَا ﴿١٠﴾

Tamudiţii, în ticăloşia lor, huleau,

كَذَّبَتْ ثَمُودُ بِطَغْوَىٰهَآ ﴿١١﴾

iar cei mai nemernici dintre ei au ieşit în faţă.

إِذِ ٱنۢبَعَثَ أَشْقَىٰهَا ﴿١٢﴾

Trimisul lui Dumnezeu le spuse: “Este cămila lui Dumnezeu! Lăsăţi-o să bea!”

فَقَالَ لَهُمْ رَسُولُ ٱللَّهِ نَاقَةَ ٱللَّهِ وَسُقْيَـٰهَا ﴿١٣﴾

Ei l-au făcut mincinos şi au ologit cămila.

فَكَذَّبُوهُ فَعَقَرُوهَا فَدَمْدَمَ عَلَيْهِمْ رَبُّهُم بِذَنۢبِهِمْ فَسَوَّىٰهَا ﴿١٤﴾

Pentru păcatul lor, Domnul lor i-a făcut fărâme pe toţi deopotrivă

وَلَا يَخَافُ عُقْبَـٰهَا ﴿١٥﴾

şi nu s-a temut de urmare.

وَٱلَّيْلِ إِذَا يَغْشَىٰ ﴿١﴾

Pe ziua care-l dezvăluie!

وَٱلنَّهَارِ إِذَا تَجَلَّىٰ ﴿٢﴾

Pe noaptea care-l învăluie!

وَمَا خَلَقَ ٱلذَّكَرَ وَٱلْأُنثَىٰٓ ﴿٣﴾

Pe ceea ce El a creat, bărbat şi femeie!

إِنَّ سَعْيَكُمْ لَشَتَّىٰ ﴿٤﴾

Felurită este truda voastră!

فَأَمَّا مَنْ أَعْطَىٰ وَٱتَّقَىٰ ﴿٥﴾

Celui care dă şi se teme,

وَصَدَّقَ بِٱلْحُسْنَىٰ ﴿٦﴾

celui care socoate adevărată prea-frumoasa răsplată,

فَسَنُيَسِّرُهُۥ لِلْيُسْرَىٰ ﴿٧﴾

Noi îl vom înlesni întru înlesnire.

وَأَمَّا مَنۢ بَخِلَ وَٱسْتَغْنَىٰ ﴿٨﴾

Zgârcitului ce caută să se îmbogăţească,

وَكَذَّبَ بِٱلْحُسْنَىٰ ﴿٩﴾

celui care socoate minciună prea-frumoasa răsplată,

فَسَنُيَسِّرُهُۥ لِلْعُسْرَىٰ ﴿١٠﴾

Noi îl vom înlesni întru împovărare.

وَمَا يُغْنِى عَنْهُ مَالُهُۥٓ إِذَا تَرَدَّىٰٓ ﴿١١﴾

La nimic nu-i va sluji averea sa, când se va prăvăli în genune!

إِنَّ عَلَيْنَا لَلْهُدَىٰ ﴿١٢﴾

Să arătăm Calea cea Dreaptă,

وَإِنَّ لَنَا لَلْـَٔاخِرَةَ وَٱلْأُولَىٰ ﴿١٣﴾

căci Viaţa de Apoi şi Viaţa de Acum sunt ale noastre deopotrivă.

فَأَنذَرْتُكُمْ نَارًۭا تَلَظَّىٰ ﴿١٤﴾

V-am prevenit asupra Focului arzător

لَا يَصْلَىٰهَآ إِلَّا ٱلْأَشْقَى ﴿١٥﴾

în care va fi aruncat cel prea nemernic,

ٱلَّذِى كَذَّبَ وَتَوَلَّىٰ ﴿١٦﴾

cel care huleşte şi apoi întoarce spatele.

وَسَيُجَنَّبُهَا ٱلْأَتْقَى ﴿١٧﴾

Cel mult temător va fi ţinut însă deoparte,

ٱلَّذِى يُؤْتِى مَالَهُۥ يَتَزَكَّىٰ ﴿١٨﴾

ca şi cel care dă din averea sa întru mântuire.

وَمَا لِأَحَدٍ عِندَهُۥ مِن نِّعْمَةٍۢ تُجْزَىٰٓ ﴿١٩﴾

Nimeni nu-şi va afla rasplata la El

إِلَّا ٱبْتِغَآءَ وَجْهِ رَبِّهِ ٱلْأَعْلَىٰ ﴿٢٠﴾

în afara celui care caută la faţa Domnului său, Preaînaltul,

وَلَسَوْفَ يَرْضَىٰ ﴿٢١﴾

şi care va fi mulţumit.

وَٱلضُّحَىٰ ﴿١﴾

Pe lumina zilei!

وَٱلَّيْلِ إِذَا سَجَىٰ ﴿٢﴾

Pe noaptea ce învăluie pământul!

مَا وَدَّعَكَ رَبُّكَ وَمَا قَلَىٰ ﴿٣﴾

Domnul tău nici nu te-a părăsit şi nici nu te-a urât!

وَلَلْـَٔاخِرَةُ خَيْرٌۭ لَّكَ مِنَ ٱلْأُولَىٰ ﴿٤﴾

Pentru tine, mai bună va fi Viaţa de Apoi decât Viaţa de Acum!

وَلَسَوْفَ يُعْطِيكَ رَبُّكَ فَتَرْضَىٰٓ ﴿٥﴾

Din darurile Sale Domnul tău îţi va dărui, iar tu mulţumit vei fi.

أَلَمْ يَجِدْكَ يَتِيمًۭا فَـَٔاوَىٰ ﴿٦﴾

Nu te-a aflat El orfan şi te-a adăpostit?

وَوَجَدَكَ ضَآلًّۭا فَهَدَىٰ ﴿٧﴾

Rătăcitor te-a aflat şi te-a călăuzit?

وَوَجَدَكَ عَآئِلًۭا فَأَغْنَىٰ ﴿٨﴾

Sărac te-a aflat şi te-a îmbogăţit?

فَأَمَّا ٱلْيَتِيمَ فَلَا تَقْهَرْ ﴿٩﴾

Orfanul, tu să nu-l oropseşti!

وَأَمَّا ٱلسَّآئِلَ فَلَا تَنْهَرْ ﴿١٠﴾

Cerşetorul, tu să nu-l alungi!

وَأَمَّا بِنِعْمَةِ رَبِّكَ فَحَدِّثْ ﴿١١﴾

De harul Domnului tău, necurmat să povesteşti!

أَلَمْ نَشْرَحْ لَكَ صَدْرَكَ ﴿١﴾

Nu ţi-am deschis Noi oare pieptul?

وَوَضَعْنَا عَنكَ وِزْرَكَ ﴿٢﴾

Nu ţi-am luat povara

ٱلَّذِىٓ أَنقَضَ ظَهْرَكَ ﴿٣﴾

care-ţi frângea spatele?

وَرَفَعْنَا لَكَ ذِكْرَكَ ﴿٤﴾

N-am înălţat Noi oare amintirea ta?

فَإِنَّ مَعَ ٱلْعُسْرِ يُسْرًا ﴿٥﴾

Cu greul vine uşorul!

إِنَّ مَعَ ٱلْعُسْرِ يُسْرًۭا ﴿٦﴾

Da, cu greul vine uşorul!

فَإِذَا فَرَغْتَ فَٱنصَبْ ﴿٧﴾

Când ai isprăvit munca, ridică-te

وَإِلَىٰ رَبِّكَ فَٱرْغَب ﴿٨﴾

şi către Domnul tău căută cu dor!

وَٱلتِّينِ وَٱلزَّيْتُونِ ﴿١﴾

Pe smochin şi pe măslin!

وَطُورِ سِينِينَ ﴿٢﴾

Pe muntele Sinai!

وَهَـٰذَا ٱلْبَلَدِ ٱلْأَمِينِ ﴿٣﴾

Pe această cetate tihnită!

لَقَدْ خَلَقْنَا ٱلْإِنسَـٰنَ فِىٓ أَحْسَنِ تَقْوِيمٍۢ ﴿٤﴾

Noi am creat omul dându-i chip desăvârşit,

ثُمَّ رَدَدْنَـٰهُ أَسْفَلَ سَـٰفِلِينَ ﴿٥﴾

şi l-am trimis apoi în catul cel mai de jos,

إِلَّا ٱلَّذِينَ ءَامَنُوا۟ وَعَمِلُوا۟ ٱلصَّـٰلِحَـٰتِ فَلَهُمْ أَجْرٌ غَيْرُ مَمْنُونٍۢ ﴿٦﴾

afară de cei care au crezut şi au făcut fapte bune pe care o răsplată necurmată îi aşteaptă.

فَمَا يُكَذِّبُكَ بَعْدُ بِٱلدِّينِ ﴿٧﴾

Ce te face să socoţi apoi Legea minciună?

أَلَيْسَ ٱللَّهُ بِأَحْكَمِ ٱلْحَـٰكِمِينَ ﴿٨﴾

Nu este oare Dumnezeu cel mai drept dintre judecători?

ٱقْرَأْ بِٱسْمِ رَبِّكَ ٱلَّذِى خَلَقَ ﴿١﴾

Citeşte în numele Domnului tău ce a creat!

خَلَقَ ٱلْإِنسَـٰنَ مِنْ عَلَقٍ ﴿٢﴾

Cel ce a creat omul dintr-un cheag de sânge.

ٱقْرَأْ وَرَبُّكَ ٱلْأَكْرَمُ ﴿٣﴾

Citeşte, căci Domnul tău este Mult-dăruitorul,

ٱلَّذِى عَلَّمَ بِٱلْقَلَمِ ﴿٤﴾

El l-a învăţat pe om cu condeiul,

عَلَّمَ ٱلْإِنسَـٰنَ مَا لَمْ يَعْلَمْ ﴿٥﴾

l-a învăţat ceea ce nu ştia.

كَلَّآ إِنَّ ٱلْإِنسَـٰنَ لَيَطْغَىٰٓ ﴿٦﴾

Omul, dimpotrivă, se îngâmfează

أَن رَّءَاهُ ٱسْتَغْنَىٰٓ ﴿٧﴾

îndată ce se vede bogat.

إِنَّ إِلَىٰ رَبِّكَ ٱلرُّجْعَىٰٓ ﴿٨﴾

Tot la Domnul tău este însă întoarcerea!

أَرَءَيْتَ ٱلَّذِى يَنْهَىٰ ﴿٩﴾

L-ai văzut pe cel care îl împiedica

عَبْدًا إِذَا صَلَّىٰٓ ﴿١٠﴾

pe un rob (al lui Dumnezeu) să se roage?

أَرَءَيْتَ إِن كَانَ عَلَى ٱلْهُدَىٰٓ ﴿١١﴾

L-ai socotit c-ar fi pe Calea cea dreaptă,

أَوْ أَمَرَ بِٱلتَّقْوَىٰٓ ﴿١٢﴾

când poruncea pietate?

أَرَءَيْتَ إِن كَذَّبَ وَتَوَلَّىٰٓ ﴿١٣﴾

L-ai văzut apoi hulind şi întorcând spatele?

أَلَمْ يَعْلَم بِأَنَّ ٱللَّهَ يَرَىٰ ﴿١٤﴾

Nu ştie el oare că Dumnezeu este Atoatevăzător?

كَلَّا لَئِن لَّمْ يَنتَهِ لَنَسْفَعًۢا بِٱلنَّاصِيَةِ ﴿١٥﴾

Ba nu! Dacă nu încetează, îl vom scutura de cârlionţul din frunte,

نَاصِيَةٍۢ كَـٰذِبَةٍ خَاطِئَةٍۢ ﴿١٦﴾

cârlionţ mincinos şi păcătos.

فَلْيَدْعُ نَادِيَهُۥ ﴿١٧﴾

Să-şi cheme obştea lui!

سَنَدْعُ ٱلزَّبَانِيَةَ ﴿١٨﴾

Noi vom chema îngerii-păzitorii!

كَلَّا لَا تُطِعْهُ وَٱسْجُدْ وَٱقْتَرِب ۩ ﴿١٩﴾

Nu! Nu-i da ascultare! Ci prosternează-te şi apropie-te (de Dumnezeu)!

إِنَّآ أَنزَلْنَـٰهُ فِى لَيْلَةِ ٱلْقَدْرِ ﴿١﴾

Noi l-am pogorât în Noaptea Sorţii!

وَمَآ أَدْرَىٰكَ مَا لَيْلَةُ ٱلْقَدْرِ ﴿٢﴾

Cum vei ştii tu oare care este Noaptea Sorţii?

لَيْلَةُ ٱلْقَدْرِ خَيْرٌۭ مِّنْ أَلْفِ شَهْرٍۢ ﴿٣﴾

Noaptea Sorţii este mai bună decât o mie de luni!

تَنَزَّلُ ٱلْمَلَـٰٓئِكَةُ وَٱلرُّوحُ فِيهَا بِإِذْنِ رَبِّهِم مِّن كُلِّ أَمْرٍۢ ﴿٤﴾

Îngerii vor pogorî în ea cu Duhul, cu îngăduinţa Domnului lor, asupra fiecărui lucru.

سَلَـٰمٌ هِىَ حَتَّىٰ مَطْلَعِ ٱلْفَجْرِ ﴿٥﴾

Şi Pace va fi până la revărsat de zori!

لَمْ يَكُنِ ٱلَّذِينَ كَفَرُوا۟ مِنْ أَهْلِ ٱلْكِتَـٰبِ وَٱلْمُشْرِكِينَ مُنفَكِّينَ حَتَّىٰ تَأْتِيَهُمُ ٱلْبَيِّنَةُ ﴿١﴾

Cei dintre oamenii Cărţii care tăgăduiesc, precum şi închinătorii la idoli, nu se vor răsfira până ce nu le va veni dovada desluşită:

رَسُولٌۭ مِّنَ ٱللَّهِ يَتْلُوا۟ صُحُفًۭا مُّطَهَّرَةًۭ ﴿٢﴾

un trimis de la Dumnezeu care recită din suluri prea-curate

فِيهَا كُتُبٌۭ قَيِّمَةٌۭ ﴿٣﴾

cu scrieri nestemate.

وَمَا تَفَرَّقَ ٱلَّذِينَ أُوتُوا۟ ٱلْكِتَـٰبَ إِلَّا مِنۢ بَعْدِ مَا جَآءَتْهُمُ ٱلْبَيِّنَةُ ﴿٤﴾

Celor cărora le-a fost dată Cartea nu s-au despărţit decât după ce le-a venit dovada.

وَمَآ أُمِرُوٓا۟ إِلَّا لِيَعْبُدُوا۟ ٱللَّهَ مُخْلِصِينَ لَهُ ٱلدِّينَ حُنَفَآءَ وَيُقِيمُوا۟ ٱلصَّلَوٰةَ وَيُؤْتُوا۟ ٱلزَّكَوٰةَ ۚ وَذَٰلِكَ دِينُ ٱلْقَيِّمَةِ ﴿٥﴾

Nu li s-a poruncit decât să se închine lui Dumnezeu, curaţi Lui în credinţă, precum credincioşii dintâi, să-şi facă rugăciunea şi să dea milostenie. Aceasta este Legea cea Dreaptă.

إِنَّ ٱلَّذِينَ كَفَرُوا۟ مِنْ أَهْلِ ٱلْكِتَـٰبِ وَٱلْمُشْرِكِينَ فِى نَارِ جَهَنَّمَ خَـٰلِدِينَ فِيهَآ ۚ أُو۟لَـٰٓئِكَ هُمْ شَرُّ ٱلْبَرِيَّةِ ﴿٦﴾

Cei dintre oamenii Cărtii care tăgăduiesc, precum şi închinătorii la idoli, în focul Gheenei vor veşnici, căci ei sunt tot ce este mai rău pe lume.

إِنَّ ٱلَّذِينَ ءَامَنُوا۟ وَعَمِلُوا۟ ٱلصَّـٰلِحَـٰتِ أُو۟لَـٰٓئِكَ هُمْ خَيْرُ ٱلْبَرِيَّةِ ﴿٧﴾

Cei care cred şi săvârşesc fapte bune, ei sunt tot ce este mai bun pe lume.

جَزَآؤُهُمْ عِندَ رَبِّهِمْ جَنَّـٰتُ عَدْنٍۢ تَجْرِى مِن تَحْتِهَا ٱلْأَنْهَـٰرُ خَـٰلِدِينَ فِيهَآ أَبَدًۭا ۖ رَّضِىَ ٱللَّهُ عَنْهُمْ وَرَضُوا۟ عَنْهُ ۚ ذَٰلِكَ لِمَنْ خَشِىَ رَبَّهُۥ ﴿٨﴾

Ei vor avea, drept răsplată, de la Domnul lor, grădinile Edenului pe sub care curg râuri, unde vor veşnici. Dumnezeu este mulţumit de ei, iar ei sunt mulţumiţi de El. Aşa va fi pentru cel care se teme de Domnul său.

إِذَا زُلْزِلَتِ ٱلْأَرْضُ زِلْزَالَهَا ﴿١﴾

Când pământul fi-va zgâlţâit de cutremur,

وَأَخْرَجَتِ ٱلْأَرْضُ أَثْقَالَهَا ﴿٢﴾

când pământul îşi va arunca afară lăuntrurile sale,

وَقَالَ ٱلْإِنسَـٰنُ مَا لَهَا ﴿٣﴾

se va întreba omul: “Ce s-a întâmplat, oare?!”

يَوْمَئِذٍۢ تُحَدِّثُ أَخْبَارَهَا ﴿٤﴾

În Ziua aceea, el îşi va spune povestea

بِأَنَّ رَبَّكَ أَوْحَىٰ لَهَا ﴿٥﴾

precum i-a dezvăluit-o Domnul tău.

يَوْمَئِذٍۢ يَصْدُرُ ٱلنَّاسُ أَشْتَاتًۭا لِّيُرَوْا۟ أَعْمَـٰلَهُمْ ﴿٦﴾

În Ziua aceea, oamenii se vor scula în cete ca faptele să şi le vadă.

فَمَن يَعْمَلْ مِثْقَالَ ذَرَّةٍ خَيْرًۭا يَرَهُۥ ﴿٧﴾

Chiar cât un fir de praf, cine a făcut un bine, îl va vedea.

وَمَن يَعْمَلْ مِثْقَالَ ذَرَّةٍۢ شَرًّۭا يَرَهُۥ ﴿٨﴾

Chiar cât un fir de praf, cine a făcut un rău, îl va vedea.

وَٱلْعَـٰدِيَـٰتِ ضَبْحًۭا ﴿١﴾

Pe cei ce galopează sforăitori,

فَٱلْمُورِيَـٰتِ قَدْحًۭا ﴿٢﴾

cei ce scapără scântei,

فَٱلْمُغِيرَٰتِ صُبْحًۭا ﴿٣﴾

cei ce se năpustesc odată cu zorii,

فَأَثَرْنَ بِهِۦ نَقْعًۭا ﴿٤﴾

cei ce stârnesc colbul,

فَوَسَطْنَ بِهِۦ جَمْعًا ﴿٥﴾

cei ce pătrund în mijlocul gloatei!

إِنَّ ٱلْإِنسَـٰنَ لِرَبِّهِۦ لَكَنُودٌۭ ﴿٦﴾

Da, omul este nerecunoscător faţă de Domnul său:

وَإِنَّهُۥ عَلَىٰ ذَٰلِكَ لَشَهِيدٌۭ ﴿٧﴾

Şi el însuşi mărturiseşte aceasta,

وَإِنَّهُۥ لِحُبِّ ٱلْخَيْرِ لَشَدِيدٌ ﴿٨﴾

însă aprigă-i este dragostea pentru bunul lumesc.

۞ أَفَلَا يَعْلَمُ إِذَا بُعْثِرَ مَا فِى ٱلْقُبُورِ ﴿٩﴾

Nu ştie el oare că atunci când mormintele-şi vor arunca afară lăuntrurile,

وَحُصِّلَ مَا فِى ٱلصُّدُورِ ﴿١٠﴾

iar ceea ce este în piepturi va fi scos la iveală,

إِنَّ رَبَّهُم بِهِمْ يَوْمَئِذٍۢ لَّخَبِيرٌۢ ﴿١١﴾

în Ziua aceea, Domnul lor, va avea deplina lor ştiinţă?

ٱلْقَارِعَةُ ﴿١﴾

Cea care bate!

مَا ٱلْقَارِعَةُ ﴿٢﴾

Ce este oare cea care bate!

وَمَآ أَدْرَىٰكَ مَا ٱلْقَارِعَةُ ﴿٣﴾

Cum vei şti tu oare ce este cea care bate?

يَوْمَ يَكُونُ ٱلنَّاسُ كَٱلْفَرَاشِ ٱلْمَبْثُوثِ ﴿٤﴾

Ea va fi Ziua când oamenii vor fi ca fluturii împrăştiaţi,

وَتَكُونُ ٱلْجِبَالُ كَٱلْعِهْنِ ٱلْمَنفُوشِ ﴿٥﴾

iar munţii precum lâna scărmănaţi.

فَأَمَّا مَن ثَقُلَتْ مَوَٰزِينُهُۥ ﴿٦﴾

Când cele-i cântărite greu vor atârna,

فَهُوَ فِى عِيشَةٍۢ رَّاضِيَةٍۢ ﴿٧﴾

un trai de mulţumire va afla.

وَأَمَّا مَنْ خَفَّتْ مَوَٰزِينُهُۥ ﴿٨﴾

Când cele-i cântărite uşor vor atârna,

فَأُمُّهُۥ هَاوِيَةٌۭ ﴿٩﴾

genunea este maica ce îşi va afla.

وَمَآ أَدْرَىٰكَ مَا هِيَهْ ﴿١٠﴾

Şi cum o vei cunoaşte, oare?

نَارٌ حَامِيَةٌۢ ﴿١١﴾

O vâlvătaie dogorâtoare!

أَلْهَىٰكُمُ ٱلتَّكَاثُرُ ﴿١﴾

Mirajul bogăţiei vă ia în stăpânire

حَتَّىٰ زُرْتُمُ ٱلْمَقَابِرَ ﴿٢﴾

până când la morminte veţi merge în ospeţie!

كَلَّا سَوْفَ تَعْلَمُونَ ﴿٣﴾

Ba nu! Curând veţi afla ştire!

ثُمَّ كَلَّا سَوْفَ تَعْلَمُونَ ﴿٤﴾

Şi iarăşi nu! Curând veţi avea ştire!

كَلَّا لَوْ تَعْلَمُونَ عِلْمَ ٱلْيَقِينِ ﴿٥﴾

De-aţi avea ştirea în chip neîndoios,

لَتَرَوُنَّ ٱلْجَحِيمَ ﴿٦﴾

aţi vedea Iadul cu prisos.

ثُمَّ لَتَرَوُنَّهَا عَيْنَ ٱلْيَقِينِ ﴿٧﴾

L-aţi vedea cu ochiul neîndolielii,

ثُمَّ لَتُسْـَٔلُنَّ يَوْمَئِذٍ عَنِ ٱلنَّعِيمِ ﴿٨﴾

în ziua aceea, când veţi fi întrebaţi de-ale plăcerii.

وَٱلْعَصْرِ ﴿١﴾

Pe amiază!

إِنَّ ٱلْإِنسَـٰنَ لَفِى خُسْرٍ ﴿٢﴾

Omul este sortit pierzaniei!

إِلَّا ٱلَّذِينَ ءَامَنُوا۟ وَعَمِلُوا۟ ٱلصَّـٰلِحَـٰتِ وَتَوَاصَوْا۟ بِٱلْحَقِّ وَتَوَاصَوْا۟ بِٱلصَّبْرِ ﴿٣﴾

Nu şi cei care cred însă, cei care săvârşesc fapte bune, cei care se îndeamnă întru adevăr, cei care se îndeamnă întru răbdare!

وَيْلٌۭ لِّكُلِّ هُمَزَةٍۢ لُّمَزَةٍ ﴿١﴾

Vai clevetitorului — bârfitorului

ٱلَّذِى جَمَعَ مَالًۭا وَعَدَّدَهُۥ ﴿٢﴾

care strânge averi şi le numără!

يَحْسَبُ أَنَّ مَالَهُۥٓ أَخْلَدَهُۥ ﴿٣﴾

El crede că averile îi vor da nemurirea!

كَلَّا ۖ لَيُنۢبَذَنَّ فِى ٱلْحُطَمَةِ ﴿٤﴾

Ba nu! El va fi azvârlit în Al-Hutamah!

وَمَآ أَدْرَىٰكَ مَا ٱلْحُطَمَةُ ﴿٥﴾

Şi cum vei şti tu oare ce este Al-Hutamah?

نَارُ ٱللَّهِ ٱلْمُوقَدَةُ ﴿٦﴾

Este focul aprins al lui Dumnezeu,

ٱلَّتِى تَطَّلِعُ عَلَى ٱلْأَفْـِٔدَةِ ﴿٧﴾

ce scrutează sufletele,

إِنَّهَا عَلَيْهِم مُّؤْصَدَةٌۭ ﴿٨﴾

boltindu-se asupra lor

فِى عَمَدٍۢ مُّمَدَّدَةٍۭ ﴿٩﴾

pe trâmbe înalte.

أَلَمْ تَرَ كَيْفَ فَعَلَ رَبُّكَ بِأَصْحَـٰبِ ٱلْفِيلِ ﴿١﴾

Nu ai văzut ce a făcut Domnul tău cu oamenii elefantului?

أَلَمْ يَجْعَلْ كَيْدَهُمْ فِى تَضْلِيلٍۢ ﴿٢﴾

Oare nu a făcut vicleşugul o rătăcire?

وَأَرْسَلَ عَلَيْهِمْ طَيْرًا أَبَابِيلَ ﴿٣﴾

Oare nu a trimis asupra lor păsări în stoluri,

تَرْمِيهِم بِحِجَارَةٍۢ مِّن سِجِّيلٍۢ ﴿٤﴾

ce aruncau peste ei pietre din Iad?

فَجَعَلَهُمْ كَعَصْفٍۢ مَّأْكُولٍۭ ﴿٥﴾

Şi astfel i-a făcut aidoma unor paie mâncate.

لِإِيلَـٰفِ قُرَيْشٍ ﴿١﴾

Pentru învoiala quraişiţilor,

إِۦلَـٰفِهِمْ رِحْلَةَ ٱلشِّتَآءِ وَٱلصَّيْفِ ﴿٢﴾

învoiala lor de unire la caravana de iarnă şi de vară,

فَلْيَعْبُدُوا۟ رَبَّ هَـٰذَا ٱلْبَيْتِ ﴿٣﴾

să se închine Domnului acestui Lăcaş,

ٱلَّذِىٓ أَطْعَمَهُم مِّن جُوعٍۢ وَءَامَنَهُم مِّنْ خَوْفٍۭ ﴿٤﴾

căci El, la foame, i-a hrănit; căci El, la teamă, i-a liniştit!

أَرَءَيْتَ ٱلَّذِى يُكَذِّبُ بِٱلدِّينِ ﴿١﴾

L-ai văzut pe cel care socoate Legea minciună?

فَذَٰلِكَ ٱلَّذِى يَدُعُّ ٱلْيَتِيمَ ﴿٢﴾

El este cel care izgoneşte orfanul,

وَلَا يَحُضُّ عَلَىٰ طَعَامِ ٱلْمِسْكِينِ ﴿٣﴾

şi nu lasă să fie hrănit sărmanul.

فَوَيْلٌۭ لِّلْمُصَلِّينَ ﴿٤﴾

Vai acelor rugători

ٱلَّذِينَ هُمْ عَن صَلَاتِهِمْ سَاهُونَ ﴿٥﴾

ce în rugăciunea lor stau nepăsători!

ٱلَّذِينَ هُمْ يُرَآءُونَ ﴿٦﴾

Ei vor să fie cât mai la vedere,

وَيَمْنَعُونَ ٱلْمَاعُونَ ﴿٧﴾

însă împiedică ceea ce se cere!

إِنَّآ أَعْطَيْنَـٰكَ ٱلْكَوْثَرَ ﴿١﴾

Noi ţie ţi-am dăruit belşugul!

فَصَلِّ لِرَبِّكَ وَٱنْحَرْ ﴿٢﴾

Tu, roagă-te Domnului tău şi Lui îi jertfeşte,

إِنَّ شَانِئَكَ هُوَ ٱلْأَبْتَرُ ﴿٣﴾

şi lipsit de urmaşi va fi cel care te urăşte!

قُلْ يَـٰٓأَيُّهَا ٱلْكَـٰفِرُونَ ﴿١﴾

Spune: “O, tăgăduitorilor!

لَآ أَعْبُدُ مَا تَعْبُدُونَ ﴿٢﴾

Eu nu mă închin la ceea ce vă închinaţi voi.

وَلَآ أَنتُمْ عَـٰبِدُونَ مَآ أَعْبُدُ ﴿٣﴾

Nici voi nu sunteţi închinători la ceea ce mă închin eu.

وَلَآ أَنَا۠ عَابِدٌۭ مَّا عَبَدتُّمْ ﴿٤﴾

Nici eu nu sunt închinător la ceea ce v-aţi închinat voi.

وَلَآ أَنتُمْ عَـٰبِدُونَ مَآ أَعْبُدُ ﴿٥﴾

Nici voi nu sunteţi închinători la ceea ce mă închin eu.

لَكُمْ دِينُكُمْ وَلِىَ دِينِ ﴿٦﴾

Voi aveţi legea voastră, iar eu am legea mea!”

إِذَا جَآءَ نَصْرُ ٱللَّهِ وَٱلْفَتْحُ ﴿١﴾

Când va veni ajutorul lui Dumnezeu şi biruinţa

وَرَأَيْتَ ٱلنَّاسَ يَدْخُلُونَ فِى دِينِ ٱللَّهِ أَفْوَاجًۭا ﴿٢﴾

şi vei vedea oamenii intrând în Legea lui Dumnezeu cu cetele,

فَسَبِّحْ بِحَمْدِ رَبِّكَ وَٱسْتَغْفِرْهُ ۚ إِنَّهُۥ كَانَ تَوَّابًۢا ﴿٣﴾

atunci preamăreşte-L pe Domnul tău cu laude, căci El este De-căinţă-primitorul!

تَبَّتْ يَدَآ أَبِى لَهَبٍۢ وَتَبَّ ﴿١﴾

Să-i piară mâinile lui Abu-Lahab şi el însuşi să piară!

مَآ أَغْنَىٰ عَنْهُ مَالُهُۥ وَمَا كَسَبَ ﴿٢﴾

Să nu-i priască averea-i şi ceea ce a agonisit!

سَيَصْلَىٰ نَارًۭا ذَاتَ لَهَبٍۢ ﴿٣﴾

Într-un foc cu vâlvătaie fi-va aruncat

وَٱمْرَأَتُهُۥ حَمَّالَةَ ٱلْحَطَبِ ﴿٤﴾

dimpreună cu femeia sa, cărătoarea de vreascuri,

فِى جِيدِهَا حَبْلٌۭ مِّن مَّسَدٍۭ ﴿٥﴾

cu o frânghie din sfoară de curmal legată de gât.

قُلْ هُوَ ٱللَّهُ أَحَدٌ ﴿١﴾

Spune: “Unul este Dumnezeu.

ٱللَّهُ ٱلصَّمَدُ ﴿٢﴾

Dumnezeu!.. Absolutul!

لَمْ يَلِدْ وَلَمْ يُولَدْ ﴿٣﴾

El nu naşte şi nu se naşte,

وَلَمْ يَكُن لَّهُۥ كُفُوًا أَحَدٌۢ ﴿٤﴾

şi nimeni nu-I este asemenea.”

قُلْ أَعُوذُ بِرَبِّ ٱلْفَلَقِ ﴿١﴾

Spune: “Izbăvire caut la Domnul zorilor

مِن شَرِّ مَا خَلَقَ ﴿٢﴾

de răul a ceea ce a creat,

وَمِن شَرِّ غَاسِقٍ إِذَا وَقَبَ ﴿٣﴾

de răul beznei când se lasă,

وَمِن شَرِّ ٱلنَّفَّـٰثَـٰتِ فِى ٱلْعُقَدِ ﴿٤﴾

de răul celor care suflă peste noduri,

وَمِن شَرِّ حَاسِدٍ إِذَا حَسَدَ ﴿٥﴾

de răul pizmaşului când pizmuieşte!”

قُلْ أَعُوذُ بِرَبِّ ٱلنَّاسِ ﴿١﴾

Spune: “Izbăvire caut la Domnul oamenilor,

مَلِكِ ٱلنَّاسِ ﴿٢﴾

Regele oamenilor,

إِلَـٰهِ ٱلنَّاسِ ﴿٣﴾

Dumnezeul oamenilor,

مِن شَرِّ ٱلْوَسْوَاسِ ٱلْخَنَّاسِ ﴿٤﴾

de răul şoptitorului-furişătorului,

ٱلَّذِى يُوَسْوِسُ فِى صُدُورِ ٱلنَّاسِ ﴿٥﴾

cel care şopteşte răul în inimile oamenilor,

مِنَ ٱلْجِنَّةِ وَٱلنَّاسِ ﴿٦﴾

fie el dintre ginni ori dintre oameni!”