Citește Hizb 59 din Coran

عَمَّ يَتَسَآءَلُونَ ﴿١﴾

Despre ce se întreabă unii pe alţii?

عَنِ ٱلنَّبَإِ ٱلْعَظِيمِ ﴿٢﴾

Despre Vestea cea Mare

ٱلَّذِى هُمْ فِيهِ مُخْتَلِفُونَ ﴿٣﴾

asupra căreia se ceartă.

كَلَّا سَيَعْلَمُونَ ﴿٤﴾

Ba nu!... Curând ei vor avea ştire!

ثُمَّ كَلَّا سَيَعْلَمُونَ ﴿٥﴾

Şi iarăşi, curând ei vor avea ştire!

أَلَمْ نَجْعَلِ ٱلْأَرْضَ مِهَـٰدًۭا ﴿٦﴾

Nu am făcut Noi pământul leagăn,

وَٱلْجِبَالَ أَوْتَادًۭا ﴿٧﴾

iar munţii ţăruşi?

وَخَلَقْنَـٰكُمْ أَزْوَٰجًۭا ﴿٨﴾

Noi v-am creat pe voi cu pereche.

وَجَعَلْنَا نَوْمَكُمْ سُبَاتًۭا ﴿٩﴾

Şi v-am făcut vouă somnul odihnă.

وَجَعَلْنَا ٱلَّيْلَ لِبَاسًۭا ﴿١٠﴾

Noi am făcut noaptea veşmânt,

وَجَعَلْنَا ٱلنَّهَارَ مَعَاشًۭا ﴿١١﴾

şi am făcut ziua pentru trai.

وَبَنَيْنَا فَوْقَكُمْ سَبْعًۭا شِدَادًۭا ﴿١٢﴾

Am zidit deasupra voastră şapte tării.

وَجَعَلْنَا سِرَاجًۭا وَهَّاجًۭا ﴿١٣﴾

Am făcut o candelă dogoritoare.

وَأَنزَلْنَا مِنَ ٱلْمُعْصِرَٰتِ مَآءًۭ ثَجَّاجًۭا ﴿١٤﴾

Şi din nori am trimis apă şuvoi

لِّنُخْرِجَ بِهِۦ حَبًّۭا وَنَبَاتًۭا ﴿١٥﴾

ca să dea la iveală grâne şi ierburi

وَجَنَّـٰتٍ أَلْفَافًا ﴿١٦﴾

şi grădini îmbelşugate.

إِنَّ يَوْمَ ٱلْفَصْلِ كَانَ مِيقَـٰتًۭا ﴿١٧﴾

Da, Ziua Cumpenei este hotărâtă.

يَوْمَ يُنفَخُ فِى ٱلصُّورِ فَتَأْتُونَ أَفْوَاجًۭا ﴿١٨﴾

În Ziua când se va sufla în trâmbiţă, veţi veni în cete.

وَفُتِحَتِ ٱلسَّمَآءُ فَكَانَتْ أَبْوَٰبًۭا ﴿١٩﴾

Cerul se va deschide şi vor fi numai porţi.

وَسُيِّرَتِ ٱلْجِبَالُ فَكَانَتْ سَرَابًا ﴿٢٠﴾

Munţii se vor pune în mişcare şi vor fi numai năluciri.

إِنَّ جَهَنَّمَ كَانَتْ مِرْصَادًۭا ﴿٢١﴾

Gheena ce stă la pândă

لِّلطَّـٰغِينَ مَـَٔابًۭا ﴿٢٢﴾

va fi liman ticăloşilor

لَّـٰبِثِينَ فِيهَآ أَحْقَابًۭا ﴿٢٣﴾

care vor zăcea acolo veacuri de-a rândul

لَّا يَذُوقُونَ فِيهَا بَرْدًۭا وَلَا شَرَابًا ﴿٢٤﴾

fără să guste răcoare ori băutură,

إِلَّا حَمِيمًۭا وَغَسَّاقًۭا ﴿٢٥﴾

ci numai apă clocotită şi băutură împuţită,

جَزَآءًۭ وِفَاقًا ﴿٢٦﴾

căci aceasta le va fi răsplată cuvenită.

إِنَّهُمْ كَانُوا۟ لَا يَرْجُونَ حِسَابًۭا ﴿٢٧﴾

Ei nu aşteptau nici o Judecată,

وَكَذَّبُوا۟ بِـَٔايَـٰتِنَا كِذَّابًۭا ﴿٢٨﴾

căci socoteau semnele Noastre minciuni.

وَكُلَّ شَىْءٍ أَحْصَيْنَـٰهُ كِتَـٰبًۭا ﴿٢٩﴾

Noi am ţinut însă socoteala la tot într-o carte.

فَذُوقُوا۟ فَلَن نَّزِيدَكُمْ إِلَّا عَذَابًا ﴿٣٠﴾

Gustaţi, aşadar! Noi vouă nu vă vom mări decât osânda!

إِنَّ لِلْمُتَّقِينَ مَفَازًا ﴿٣١﴾

Cei temători vor avea un loc fericit:

حَدَآئِقَ وَأَعْنَـٰبًۭا ﴿٣٢﴾

grădini şi podgorii,

وَكَوَاعِبَ أَتْرَابًۭا ﴿٣٣﴾

fete cu sânul împlinit, lor însoţitoare,

وَكَأْسًۭا دِهَاقًۭا ﴿٣٤﴾

pocale ce se revarsă.

لَّا يَسْمَعُونَ فِيهَا لَغْوًۭا وَلَا كِذَّٰبًۭا ﴿٣٥﴾

Nu vor auzi acolo deşertăciuni ori minciuni.

جَزَآءًۭ مِّن رَّبِّكَ عَطَآءً حِسَابًۭا ﴿٣٦﴾

Aceasta este răsplata de la Domnul tău, un dar bine socotit,

رَّبِّ ٱلسَّمَـٰوَٰتِ وَٱلْأَرْضِ وَمَا بَيْنَهُمَا ٱلرَّحْمَـٰنِ ۖ لَا يَمْلِكُونَ مِنْهُ خِطَابًۭا ﴿٣٧﴾

de la Domnul cerurilor şi al pământului şi a ceea ce este între ele; al Milostivului ce nimănui nu-i este dat să-i vorbească.

يَوْمَ يَقُومُ ٱلرُّوحُ وَٱلْمَلَـٰٓئِكَةُ صَفًّۭا ۖ لَّا يَتَكَلَّمُونَ إِلَّا مَنْ أَذِنَ لَهُ ٱلرَّحْمَـٰنُ وَقَالَ صَوَابًۭا ﴿٣٨﴾

În Ziua când Duhul şi îngerii vor sta aşezaţi în rând nu vor vorbi decât cei cărora Milostivul le va îngădui şi vor spune doar ceea ce se cuvine.

ذَٰلِكَ ٱلْيَوْمُ ٱلْحَقُّ ۖ فَمَن شَآءَ ٱتَّخَذَ إِلَىٰ رَبِّهِۦ مَـَٔابًا ﴿٣٩﴾

Ziua aceea este Adevărul. Cel care vrea, va afla la Domnul său liman.

إِنَّآ أَنذَرْنَـٰكُمْ عَذَابًۭا قَرِيبًۭا يَوْمَ يَنظُرُ ٱلْمَرْءُ مَا قَدَّمَتْ يَدَاهُ وَيَقُولُ ٱلْكَافِرُ يَـٰلَيْتَنِى كُنتُ تُرَٰبًۢا ﴿٤٠﴾

Noi v-am prevenit pe voi asupra apropiatei osânde din Ziua în care omul se va uita la ceea ce au făptuit mâinile sale şi când tăgăduitorul va zice: “Ce bine era de-aş fi fost ţărână!”

وَٱلنَّـٰزِعَـٰتِ غَرْقًۭا ﴿١﴾

Pe cei ce smulg cu tărie!

وَٱلنَّـٰشِطَـٰتِ نَشْطًۭا ﴿٢﴾

Pe cei ce trag cu gingăşie!

وَٱلسَّـٰبِحَـٰتِ سَبْحًۭا ﴿٣﴾

Pe cei ce înalţă cu uşurinţă!

فَٱلسَّـٰبِقَـٰتِ سَبْقًۭا ﴿٤﴾

Pe cei ce o iau înainte!

فَٱلْمُدَبِّرَٰتِ أَمْرًۭا ﴿٥﴾

Pe cei ce mânuiesc totul!

يَوْمَ تَرْجُفُ ٱلرَّاجِفَةُ ﴿٦﴾

În Ziua când cutremurul va cutremura

تَتْبَعُهَا ٱلرَّادِفَةُ ﴿٧﴾

şi altul asemenea îi va urma,

قُلُوبٌۭ يَوْمَئِذٍۢ وَاجِفَةٌ ﴿٨﴾

în Ziua aceea, inimile se vor îngrozi

أَبْصَـٰرُهَا خَـٰشِعَةٌۭ ﴿٩﴾

şi privirile se vor smeri.

يَقُولُونَ أَءِنَّا لَمَرْدُودُونَ فِى ٱلْحَافِرَةِ ﴿١٠﴾

Oamenii vor spune: “Vom fi iarăşi ce-am fost, noi, cei din groapă,

أَءِذَا كُنَّا عِظَـٰمًۭا نَّخِرَةًۭ ﴿١١﴾

când putrede oase vom fi fiind?”

قَالُوا۟ تِلْكَ إِذًۭا كَرَّةٌ خَاسِرَةٌۭ ﴿١٢﴾

Vor spune: “Aceasta este o păgubitoare întoarcere!”

فَإِنَّمَا هِىَ زَجْرَةٌۭ وَٰحِدَةٌۭ ﴿١٣﴾

Un singur răcnet

فَإِذَا هُم بِٱلسَّاهِرَةِ ﴿١٤﴾

şi iată-i pe faţa pământului!

هَلْ أَتَىٰكَ حَدِيثُ مُوسَىٰٓ ﴿١٥﴾

A venit la voi spusa lui Moise?

إِذْ نَادَىٰهُ رَبُّهُۥ بِٱلْوَادِ ٱلْمُقَدَّسِ طُوًى ﴿١٦﴾

Domnul său l-a chemat în valea sfântă Tova:

ٱذْهَبْ إِلَىٰ فِرْعَوْنَ إِنَّهُۥ طَغَىٰ ﴿١٧﴾

“Du-te la Faraon, căci este un ticălos

فَقُلْ هَل لَّكَ إِلَىٰٓ أَن تَزَكَّىٰ ﴿١٨﴾

şi spune-i: ‘Eşti gata să te mântui?

وَأَهْدِيَكَ إِلَىٰ رَبِّكَ فَتَخْشَىٰ ﴿١٩﴾

Eu te voi călăuzi la Domnul tău, teme-te!’”

فَأَرَىٰهُ ٱلْـَٔايَةَ ٱلْكُبْرَىٰ ﴿٢٠﴾

Apoi i-a arătat semnul cel mare.

فَكَذَّبَ وَعَصَىٰ ﴿٢١﴾

Faraon a hulit şi nu a dat ascultare,

ثُمَّ أَدْبَرَ يَسْعَىٰ ﴿٢٢﴾

apoi zorit a întors spatele.

فَحَشَرَ فَنَادَىٰ ﴿٢٣﴾

El şi-a adunat poporul şi i-a strigat:

فَقَالَ أَنَا۠ رَبُّكُمُ ٱلْأَعْلَىٰ ﴿٢٤﴾

“Eu sunt Domnul vostru, Preaînaltul!”

فَأَخَذَهُ ٱللَّهُ نَكَالَ ٱلْـَٔاخِرَةِ وَٱلْأُولَىٰٓ ﴿٢٥﴾

Dumnezeu l-a făcut pildă de pedeapsă în Viaţa de Apoi şi în Viaţa de Acum.

إِنَّ فِى ذَٰلِكَ لَعِبْرَةًۭ لِّمَن يَخْشَىٰٓ ﴿٢٦﴾

Întru aceasta este o amintire pentru cel care se teme de Dumnezeu.

ءَأَنتُمْ أَشَدُّ خَلْقًا أَمِ ٱلسَّمَآءُ ۚ بَنَىٰهَا ﴿٢٧﴾

Sunteţi voi oare mai greu de creat decât cerul pe care l-a zidit?

رَفَعَ سَمْكَهَا فَسَوَّىٰهَا ﴿٢٨﴾

Dumnezeu a înălţat bolta şi a rânduit-o desăvârşit;

وَأَغْطَشَ لَيْلَهَا وَأَخْرَجَ ضُحَىٰهَا ﴿٢٩﴾

El i-a dat nopţii întunericul, El i-a izvodit zilei lumina.

وَٱلْأَرْضَ بَعْدَ ذَٰلِكَ دَحَىٰهَآ ﴿٣٠﴾

Apoi a întins pământul,

أَخْرَجَ مِنْهَا مَآءَهَا وَمَرْعَىٰهَا ﴿٣١﴾

şi din el a dat la iveală apa şi păşunile.

وَٱلْجِبَالَ أَرْسَىٰهَا ﴿٣٢﴾

A pironit munţii,

مَتَـٰعًۭا لَّكُمْ وَلِأَنْعَـٰمِكُمْ ﴿٣٣﴾

zestre vouă şi turmelor voastre.

فَإِذَا جَآءَتِ ٱلطَّآمَّةُ ٱلْكُبْرَىٰ ﴿٣٤﴾

Când va veni Potopul cel Mare,

يَوْمَ يَتَذَكَّرُ ٱلْإِنسَـٰنُ مَا سَعَىٰ ﴿٣٥﴾

în Ziua aceea omul îşi va aminti pentru ce s-a trudit.

وَبُرِّزَتِ ٱلْجَحِيمُ لِمَن يَرَىٰ ﴿٣٦﴾

Iadul va fi scos pentru cel care trebuie să-l vadă!

فَأَمَّا مَن طَغَىٰ ﴿٣٧﴾

Celui ticăloşit

وَءَاثَرَ ٱلْحَيَوٰةَ ٱلدُّنْيَا ﴿٣٨﴾

şi legat de Viaţa de Acum,

فَإِنَّ ٱلْجَحِيمَ هِىَ ٱلْمَأْوَىٰ ﴿٣٩﴾

Iadul îi va fi liman.

وَأَمَّا مَنْ خَافَ مَقَامَ رَبِّهِۦ وَنَهَى ٱلنَّفْسَ عَنِ ٱلْهَوَىٰ ﴿٤٠﴾

Celui care se teme de înălţimea Domnului său şi opreşte pofta din sufletul său,

فَإِنَّ ٱلْجَنَّةَ هِىَ ٱلْمَأْوَىٰ ﴿٤١﴾

Raiul îi va fi liman.

يَسْـَٔلُونَكَ عَنِ ٱلسَّاعَةِ أَيَّانَ مُرْسَىٰهَا ﴿٤٢﴾

Ei te vor întreba despre Ceas: “Când se va opri?”

فِيمَ أَنتَ مِن ذِكْرَىٰهَآ ﴿٤٣﴾

Ce le-ai putea tu aminti?

إِلَىٰ رَبِّكَ مُنتَهَىٰهَآ ﴿٤٤﴾

Întru Domnul tău este sfârşitul lui.

إِنَّمَآ أَنتَ مُنذِرُ مَن يَخْشَىٰهَا ﴿٤٥﴾

Tu nu faci decât să-i predici celui care se teme.

كَأَنَّهُمْ يَوْمَ يَرَوْنَهَا لَمْ يَلْبَثُوٓا۟ إِلَّا عَشِيَّةً أَوْ ضُحَىٰهَا ﴿٤٦﴾

În Ziua când îl vor vedea, li se va părea că au zăcut numai o seară ori numai o dimineaţă.

عَبَسَ وَتَوَلَّىٰٓ ﴿١﴾

El s-a încruntat şi a întors spatele,

أَن جَآءَهُ ٱلْأَعْمَىٰ ﴿٢﴾

când orbul a venit la el.

وَمَا يُدْرِيكَ لَعَلَّهُۥ يَزَّكَّىٰٓ ﴿٣﴾

Ce ştii tu? Poate s-ar fi mântuit

أَوْ يَذَّكَّرُ فَتَنفَعَهُ ٱلذِّكْرَىٰٓ ﴿٤﴾

ori şi-ar fi amintit, iar amintirea i-ar fi folosit.

أَمَّا مَنِ ٱسْتَغْنَىٰ ﴿٥﴾

În schimb pe cel bogat,

فَأَنتَ لَهُۥ تَصَدَّىٰ ﴿٦﴾

tu îl primeşti cu cinste

وَمَا عَلَيْكَ أَلَّا يَزَّكَّىٰ ﴿٧﴾

fără să-ţi pese dacă se va mântui,

وَأَمَّا مَن جَآءَكَ يَسْعَىٰ ﴿٨﴾

iar pe cel care vine la tine, plin de râvnă,

وَهُوَ يَخْشَىٰ ﴿٩﴾

plin de teamă,

فَأَنتَ عَنْهُ تَلَهَّىٰ ﴿١٠﴾

tu, cu nepăsare, îl primeşti!

كَلَّآ إِنَّهَا تَذْكِرَةٌۭ ﴿١١﴾

Nu! Aceasta este o amintire

فَمَن شَآءَ ذَكَرَهُۥ ﴿١٢﴾

oricui vrea să-şi amintească!

فِى صُحُفٍۢ مُّكَرَّمَةٍۢ ﴿١٣﴾

Ea este de pe sulurile prea cinstite,

مَّرْفُوعَةٍۢ مُّطَهَّرَةٍۭ ﴿١٤﴾

înălţate, curăţate,

بِأَيْدِى سَفَرَةٍۢ ﴿١٥﴾

de mâinile scribilor

كِرَامٍۭ بَرَرَةٍۢ ﴿١٦﴾

cinstiţi şi nevinovaţi!

قُتِلَ ٱلْإِنسَـٰنُ مَآ أَكْفَرَهُۥ ﴿١٧﴾

Să fie ucis omul! Cât este de tăgăduitor!

مِنْ أَىِّ شَىْءٍ خَلَقَهُۥ ﴿١٨﴾

Din ce l-a creat?

مِن نُّطْفَةٍ خَلَقَهُۥ فَقَدَّرَهُۥ ﴿١٩﴾

Dintr-un strop de sămânţă! L-a creat şi i-a dat o soartă;

ثُمَّ ٱلسَّبِيلَ يَسَّرَهُۥ ﴿٢٠﴾

i-a făcut calea uşoară;

ثُمَّ أَمَاتَهُۥ فَأَقْبَرَهُۥ ﴿٢١﴾

apoi l-a lăsat să moară şi a pus să fie înmormântat;

ثُمَّ إِذَا شَآءَ أَنشَرَهُۥ ﴿٢٢﴾

iar când va voi, îl va scula!

كَلَّا لَمَّا يَقْضِ مَآ أَمَرَهُۥ ﴿٢٣﴾

Nu! Omul nu împlineşte ceea ce El îi porunceşte.

فَلْيَنظُرِ ٱلْإِنسَـٰنُ إِلَىٰ طَعَامِهِۦٓ ﴿٢٤﴾

Omul, să se uite la hrana sa!

أَنَّا صَبَبْنَا ٱلْمَآءَ صَبًّۭا ﴿٢٥﴾

Noi am vărsat apă, şi ce vărsare!

ثُمَّ شَقَقْنَا ٱلْأَرْضَ شَقًّۭا ﴿٢٦﴾

Noi am crăpat pământul, şi ce crăpare!

فَأَنۢبَتْنَا فِيهَا حَبًّۭا ﴿٢٧﴾

Noi am făcut să răsară grâne,

وَعِنَبًۭا وَقَضْبًۭا ﴿٢٨﴾

vii şi legume,

وَزَيْتُونًۭا وَنَخْلًۭا ﴿٢٩﴾

măslini şi curmali,

وَحَدَآئِقَ غُلْبًۭا ﴿٣٠﴾

şi grădini dese,

وَفَـٰكِهَةًۭ وَأَبًّۭا ﴿٣١﴾

fructe şi păşuni,

مَّتَـٰعًۭا لَّكُمْ وَلِأَنْعَـٰمِكُمْ ﴿٣٢﴾

zestre vouă şi turmelor voastre.

فَإِذَا جَآءَتِ ٱلصَّآخَّةُ ﴿٣٣﴾

Când va veni însă Vuietul,

يَوْمَ يَفِرُّ ٱلْمَرْءُ مِنْ أَخِيهِ ﴿٣٤﴾

în ziua când omul va fugi de fratele său,

وَأُمِّهِۦ وَأَبِيهِ ﴿٣٥﴾

de mama sa, de tatăl său,

وَصَـٰحِبَتِهِۦ وَبَنِيهِ ﴿٣٦﴾

de soţia sa, de fiii săi,

لِكُلِّ ٱمْرِئٍۢ مِّنْهُمْ يَوْمَئِذٍۢ شَأْنٌۭ يُغْنِيهِ ﴿٣٧﴾

în Ziua aceea fiece om îşi va primi răsplata.

وُجُوهٌۭ يَوْمَئِذٍۢ مُّسْفِرَةٌۭ ﴿٣٨﴾

În Ziua aceea

ضَاحِكَةٌۭ مُّسْتَبْشِرَةٌۭ ﴿٣٩﴾

vor fi chipuri strălucitoare, surâzătoare şi bucuroase,

وَوُجُوهٌۭ يَوْمَئِذٍ عَلَيْهَا غَبَرَةٌۭ ﴿٤٠﴾

însă în Ziua aceea,

تَرْهَقُهَا قَتَرَةٌ ﴿٤١﴾

vor fi şi chipuri colbuite.

أُو۟لَـٰٓئِكَ هُمُ ٱلْكَفَرَةُ ٱلْفَجَرَةُ ﴿٤٢﴾

Aceştia vor fi tăgăduitorii, desfrânaţii!

إِذَا ٱلشَّمْسُ كُوِّرَتْ ﴿١﴾

Când soarele se va chirci,

وَإِذَا ٱلنُّجُومُ ٱنكَدَرَتْ ﴿٢﴾

când stelele vor cădea,

وَإِذَا ٱلْجِبَالُ سُيِّرَتْ ﴿٣﴾

când munţii vor fi puşi în mişcare,

وَإِذَا ٱلْعِشَارُ عُطِّلَتْ ﴿٤﴾

când cămilele în zece luni lăsate în uitare,

وَإِذَا ٱلْوُحُوشُ حُشِرَتْ ﴿٥﴾

când fiarele vor fi adunate,

وَإِذَا ٱلْبِحَارُ سُجِّرَتْ ﴿٦﴾

când mările se vor revărsa,

وَإِذَا ٱلنُّفُوسُ زُوِّجَتْ ﴿٧﴾

când sufletele vor fi împerecheate,

وَإِذَا ٱلْمَوْءُۥدَةُ سُئِلَتْ ﴿٨﴾

când copila de vie îngropată va fi întrebată

بِأَىِّ ذَنۢبٍۢ قُتِلَتْ ﴿٩﴾

pentru care păcat a fost omorâtă,

وَإِذَا ٱلصُّحُفُ نُشِرَتْ ﴿١٠﴾

când sulurile vor fi împrăştiate,

وَإِذَا ٱلسَّمَآءُ كُشِطَتْ ﴿١١﴾

când cerul va fi dat la o parte,

وَإِذَا ٱلْجَحِيمُ سُعِّرَتْ ﴿١٢﴾

când Iadul va fi încins,

وَإِذَا ٱلْجَنَّةُ أُزْلِفَتْ ﴿١٣﴾

când Raiul va fi aproape:

عَلِمَتْ نَفْسٌۭ مَّآ أَحْضَرَتْ ﴿١٤﴾

atunci fiece suflet va şti ceea ce a adus.

فَلَآ أُقْسِمُ بِٱلْخُنَّسِ ﴿١٥﴾

Ba nu! Jur pe planetele

ٱلْجَوَارِ ٱلْكُنَّسِ ﴿١٦﴾

ce alunecă şi trec!

وَٱلَّيْلِ إِذَا عَسْعَسَ ﴿١٧﴾

Pe noapte când se întunecă!

وَٱلصُّبْحِ إِذَا تَنَفَّسَ ﴿١٨﴾

Pe zori când lin adie!

إِنَّهُۥ لَقَوْلُ رَسُولٍۢ كَرِيمٍۢ ﴿١٩﴾

Acesta este cuvântul unui prea-cinstit trimis,

ذِى قُوَّةٍ عِندَ ذِى ٱلْعَرْشِ مَكِينٍۢ ﴿٢٠﴾

cu putere de la Stăpânul Tronului Nezdruncinat,

مُّطَاعٍۢ ثَمَّ أَمِينٍۢ ﴿٢١﴾

supus şi credincios!

وَمَا صَاحِبُكُم بِمَجْنُونٍۢ ﴿٢٢﴾

Prietenul vostru nu este îndrăcit!

وَلَقَدْ رَءَاهُ بِٱلْأُفُقِ ٱلْمُبِينِ ﴿٢٣﴾

El l-a văzut în zare desluşit;

وَمَا هُوَ عَلَى ٱلْغَيْبِ بِضَنِينٍۢ ﴿٢٤﴾

şi El cu Taina nu este zgârcit.

وَمَا هُوَ بِقَوْلِ شَيْطَـٰنٍۢ رَّجِيمٍۢ ﴿٢٥﴾

Acesta nu este cuvântul unui diavol la pietre luat!

فَأَيْنَ تَذْهَبُونَ ﴿٢٦﴾

Unde plecaţi?

إِنْ هُوَ إِلَّا ذِكْرٌۭ لِّلْعَـٰلَمِينَ ﴿٢٧﴾

Aceasta este doar o amintire pentru lumi,

لِمَن شَآءَ مِنكُمْ أَن يَسْتَقِيمَ ﴿٢٨﴾

pentru aceia dintre voi care vor să calce drept.

وَمَا تَشَآءُونَ إِلَّآ أَن يَشَآءَ ٱللَّهُ رَبُّ ٱلْعَـٰلَمِينَ ﴿٢٩﴾

Voi nu voiţi însă decât ceea ce Dumnezeu, Stăpânul lumilor, voieşte!

إِذَا ٱلسَّمَآءُ ٱنفَطَرَتْ ﴿١﴾

Când cerul se va rupe

وَإِذَا ٱلْكَوَاكِبُ ٱنتَثَرَتْ ﴿٢﴾

şi stelele vor fi împrăştiate,

وَإِذَا ٱلْبِحَارُ فُجِّرَتْ ﴿٣﴾

când mările se vor revărsa

وَإِذَا ٱلْقُبُورُ بُعْثِرَتْ ﴿٤﴾

şi mormintele vor fi răvăşite:

عَلِمَتْ نَفْسٌۭ مَّا قَدَّمَتْ وَأَخَّرَتْ ﴿٥﴾

fiece suflet va cunoaşte ceea ce a pus înainte, ceea ce a pus în urmă.

يَـٰٓأَيُّهَا ٱلْإِنسَـٰنُ مَا غَرَّكَ بِرَبِّكَ ٱلْكَرِيمِ ﴿٦﴾

Omule, ce te-a abătut de la Domnul tău cel Sfânt

ٱلَّذِى خَلَقَكَ فَسَوَّىٰكَ فَعَدَلَكَ ﴿٧﴾

care te-a plăsmuit, te-a şlefuit, te-a desăvârşit?

فِىٓ أَىِّ صُورَةٍۢ مَّا شَآءَ رَكَّبَكَ ﴿٨﴾

El ţi-a dat chipul pe care l-a voit!

كَلَّا بَلْ تُكَذِّبُونَ بِٱلدِّينِ ﴿٩﴾

Ba nu! Voi socotiţi Legea minciună,

وَإِنَّ عَلَيْكُمْ لَحَـٰفِظِينَ ﴿١٠﴾

însă asupra voastră stau păzitorii:

كِرَامًۭا كَـٰتِبِينَ ﴿١١﴾

scribi prea-cinstiţi

يَعْلَمُونَ مَا تَفْعَلُونَ ﴿١٢﴾

care ştiu ceea ce săvârşiţi.

إِنَّ ٱلْأَبْرَارَ لَفِى نَعِيمٍۢ ﴿١٣﴾

Oamenii curaţi vor trăi în belşug,

وَإِنَّ ٱلْفُجَّارَ لَفِى جَحِيمٍۢ ﴿١٤﴾

iar cei desfrânaţi vor fi aruncaţi în Foc,

يَصْلَوْنَهَا يَوْمَ ٱلدِّينِ ﴿١٥﴾

în Ziua Judecăţii de Apoi

وَمَا هُمْ عَنْهَا بِغَآئِبِينَ ﴿١٦﴾

de la care nu vor putea lipsi.

وَمَآ أَدْرَىٰكَ مَا يَوْمُ ٱلدِّينِ ﴿١٧﴾

Cum vei şti tu oare când va fi Ziua Judecăţii de Apoi?

ثُمَّ مَآ أَدْرَىٰكَ مَا يَوْمُ ٱلدِّينِ ﴿١٨﴾

Şi încă o dată, cum vei şti tu oare când va fi Ziua Judecăţii de Apoi?

يَوْمَ لَا تَمْلِكُ نَفْسٌۭ لِّنَفْسٍۢ شَيْـًۭٔا ۖ وَٱلْأَمْرُ يَوْمَئِذٍۢ لِّلَّهِ ﴿١٩﴾

În Ziua aceea, nici un suflet nu va avea putinţă pentru alt suflet. În Ziua aceea, a lui Dumnezeu va fi Porunca!

وَيْلٌۭ لِّلْمُطَفِّفِينَ ﴿١﴾

Vai celor înşelători!

ٱلَّذِينَ إِذَا ٱكْتَالُوا۟ عَلَى ٱلنَّاسِ يَسْتَوْفُونَ ﴿٢﴾

Când cumpără, cer oamenilor să le umple măsura,

وَإِذَا كَالُوهُمْ أَو وَّزَنُوهُمْ يُخْسِرُونَ ﴿٣﴾

însă când ei măsoară ori cântăresc, îi înşală!

أَلَا يَظُنُّ أُو۟لَـٰٓئِكَ أَنَّهُم مَّبْعُوثُونَ ﴿٤﴾

Nu-şi dau seama că vor fi sculaţi

لِيَوْمٍ عَظِيمٍۢ ﴿٥﴾

într-o Zi mare,

يَوْمَ يَقُومُ ٱلنَّاسُ لِرَبِّ ٱلْعَـٰلَمِينَ ﴿٦﴾

într-o Zi când oamenii vor sta drepţi înaintea Domnului lumilor?

كَلَّآ إِنَّ كِتَـٰبَ ٱلْفُجَّارِ لَفِى سِجِّينٍۢ ﴿٧﴾

Nu! Cartea celor desfrânaţi este Siggin;

وَمَآ أَدْرَىٰكَ مَا سِجِّينٌۭ ﴿٨﴾

Cum vei şti tu oare ce este Siggin?

كِتَـٰبٌۭ مَّرْقُومٌۭ ﴿٩﴾

Este o carte scrisă!

وَيْلٌۭ يَوْمَئِذٍۢ لِّلْمُكَذِّبِينَ ﴿١٠﴾

Vai celor care hulesc, în Ziua aceea,

ٱلَّذِينَ يُكَذِّبُونَ بِيَوْمِ ٱلدِّينِ ﴿١١﴾

vai celor care socot Ziua Judecăţii de Apoi minciună!

وَمَا يُكَذِّبُ بِهِۦٓ إِلَّا كُلُّ مُعْتَدٍ أَثِيمٍ ﴿١٢﴾

Doar cel care încalcă Legea şi este plin de păcate o socoate minciună.

إِذَا تُتْلَىٰ عَلَيْهِ ءَايَـٰتُنَا قَالَ أَسَـٰطِيرُ ٱلْأَوَّلِينَ ﴿١٣﴾

Când i se recită în faţă din versetele Noastre, el spune: “Sunt doar poveşti ale celor dintâi!”

كَلَّا ۖ بَلْ ۜ رَانَ عَلَىٰ قُلُوبِهِم مَّا كَانُوا۟ يَكْسِبُونَ ﴿١٤﴾

Nu! Inimile le-au fost pecetluite de ceea ce au dobândit.

كَلَّآ إِنَّهُمْ عَن رَّبِّهِمْ يَوْمَئِذٍۢ لَّمَحْجُوبُونَ ﴿١٥﴾

Nu! În Ziua aceea, vor fi despărţiţi de Domnul lor

ثُمَّ إِنَّهُمْ لَصَالُوا۟ ٱلْجَحِيمِ ﴿١٦﴾

şi aruncaţi în Iad.

ثُمَّ يُقَالُ هَـٰذَا ٱلَّذِى كُنتُم بِهِۦ تُكَذِّبُونَ ﴿١٧﴾

Li se va spune atunci: “Iată cea ce voi socoteaţi minciună!”

كَلَّآ إِنَّ كِتَـٰبَ ٱلْأَبْرَارِ لَفِى عِلِّيِّينَ ﴿١٨﴾

Nu! Cartea celor curaţi este Illiyun!

وَمَآ أَدْرَىٰكَ مَا عِلِّيُّونَ ﴿١٩﴾

Şi cum vei şti tu oare ce este Illiyun?

كِتَـٰبٌۭ مَّرْقُومٌۭ ﴿٢٠﴾

Este o carte scrisă!

يَشْهَدُهُ ٱلْمُقَرَّبُونَ ﴿٢١﴾

Cei care sunt aproape de Dumnezeu o pot mărturisi.

إِنَّ ٱلْأَبْرَارَ لَفِى نَعِيمٍ ﴿٢٢﴾

Da! Cei curaţi vor trăi în Plăcere,

عَلَى ٱلْأَرَآئِكِ يَنظُرُونَ ﴿٢٣﴾

întinşi pe paturi, vor privi în jurul lor.

تَعْرِفُ فِى وُجُوهِهِمْ نَضْرَةَ ٱلنَّعِيمِ ﴿٢٤﴾

Vei vedea pe chipurile lor strălucirea prea-fericirii.

يُسْقَوْنَ مِن رَّحِيقٍۢ مَّخْتُومٍ ﴿٢٥﴾

Li se va da să bea nectar pecetluit,

خِتَـٰمُهُۥ مِسْكٌۭ ۚ وَفِى ذَٰلِكَ فَلْيَتَنَافَسِ ٱلْمُتَنَـٰفِسُونَ ﴿٢٦﴾

cu pecete de mosc — pentru aceasta să se întreacă cei care se iau la întrecere! —

وَمِزَاجُهُۥ مِن تَسْنِيمٍ ﴿٢٧﴾

amestecat cu apă din Tasmin,

عَيْنًۭا يَشْرَبُ بِهَا ٱلْمُقَرَّبُونَ ﴿٢٨﴾

un izvor din care beau doar cei apropiaţi de Dumnezeu.

إِنَّ ٱلَّذِينَ أَجْرَمُوا۟ كَانُوا۟ مِنَ ٱلَّذِينَ ءَامَنُوا۟ يَضْحَكُونَ ﴿٢٩﴾

Nelegiuiţii râdeau de credincioşi,

وَإِذَا مَرُّوا۟ بِهِمْ يَتَغَامَزُونَ ﴿٣٠﴾

făcându-şi unii altora cu ochiul, când treceau pe lângă ei,

وَإِذَا ٱنقَلَبُوٓا۟ إِلَىٰٓ أَهْلِهِمُ ٱنقَلَبُوا۟ فَكِهِينَ ﴿٣١﴾

iar când se întorceau la ai lor, se întorceau chicotind.

وَإِذَا رَأَوْهُمْ قَالُوٓا۟ إِنَّ هَـٰٓؤُلَآءِ لَضَآلُّونَ ﴿٣٢﴾

Când îi vedeau, spuneau: “Aceştia sunt cei rătăciţi!”

وَمَآ أُرْسِلُوا۟ عَلَيْهِمْ حَـٰفِظِينَ ﴿٣٣﴾

Ei nu au fost trimişi însă să fie asupra lor păzitori!

فَٱلْيَوْمَ ٱلَّذِينَ ءَامَنُوا۟ مِنَ ٱلْكُفَّارِ يَضْحَكُونَ ﴿٣٤﴾

Astăzi, credincioşii râd însă de tăgăduitori.

عَلَى ٱلْأَرَآئِكِ يَنظُرُونَ ﴿٣٥﴾

Întinşi pe paturi de nuntă, privesc

هَلْ ثُوِّبَ ٱلْكُفَّارُ مَا كَانُوا۟ يَفْعَلُونَ ﴿٣٦﴾

cum sunt răsplătiţi tăgăduitorii pentru ceea ce-au făcut.

إِذَا ٱلسَّمَآءُ ٱنشَقَّتْ ﴿١﴾

Când cerul se va despica,

وَأَذِنَتْ لِرَبِّهَا وَحُقَّتْ ﴿٢﴾

el îl va asculta pe Domnul său şi va face ceea ce trebuie să facă.

وَإِذَا ٱلْأَرْضُ مُدَّتْ ﴿٣﴾

Când pământul va fi netezit,

وَأَلْقَتْ مَا فِيهَا وَتَخَلَّتْ ﴿٤﴾

şi va vărsa lăuntrurile sale, golindu-se,

وَأَذِنَتْ لِرَبِّهَا وَحُقَّتْ ﴿٥﴾

el îl va asculta pe Domnul său şi va face ceea ce trebuie să facă.

يَـٰٓأَيُّهَا ٱلْإِنسَـٰنُ إِنَّكَ كَادِحٌ إِلَىٰ رَبِّكَ كَدْحًۭا فَمُلَـٰقِيهِ ﴿٦﴾

Omule, tu, cel care cauţi către Domnul tău, atunci îl vei întâlni pe El!

فَأَمَّا مَنْ أُوتِىَ كِتَـٰبَهُۥ بِيَمِينِهِۦ ﴿٧﴾

Cel care va primi Cartea Sa cu mâna dreaptă,

فَسَوْفَ يُحَاسَبُ حِسَابًۭا يَسِيرًۭا ﴿٨﴾

va fi judecat cu blândeţe

وَيَنقَلِبُ إِلَىٰٓ أَهْلِهِۦ مَسْرُورًۭا ﴿٩﴾

şi se va întoarce bucuros la ai săi.

وَأَمَّا مَنْ أُوتِىَ كِتَـٰبَهُۥ وَرَآءَ ظَهْرِهِۦ ﴿١٠﴾

Cel care va primi Cartea Sa cu spatele,

فَسَوْفَ يَدْعُوا۟ ثُبُورًۭا ﴿١١﴾

va fi dat pierzaniei

وَيَصْلَىٰ سَعِيرًا ﴿١٢﴾

şi aruncat în Jăratec.

إِنَّهُۥ كَانَ فِىٓ أَهْلِهِۦ مَسْرُورًا ﴿١٣﴾

El a fost fericit dimpreună cu ai săi

إِنَّهُۥ ظَنَّ أَن لَّن يَحُورَ ﴿١٤﴾

şi nu s-a gândit niciodată să se întoarcă spre Domnul său,

بَلَىٰٓ إِنَّ رَبَّهُۥ كَانَ بِهِۦ بَصِيرًۭا ﴿١٥﴾

însă Domnul său l-a văzut întotdeauna.

فَلَآ أُقْسِمُ بِٱلشَّفَقِ ﴿١٦﴾

Nu! Jur, pe amurg,

وَٱلَّيْلِ وَمَا وَسَقَ ﴿١٧﴾

pe noapte şi pe cea ce învăluie,

وَٱلْقَمَرِ إِذَا ٱتَّسَقَ ﴿١٨﴾

pe luna plină,

لَتَرْكَبُنَّ طَبَقًا عَن طَبَقٍۢ ﴿١٩﴾

că veţi fi făcuţi fărâme.

فَمَا لَهُمْ لَا يُؤْمِنُونَ ﴿٢٠﴾

Ce au de nu cred?

وَإِذَا قُرِئَ عَلَيْهِمُ ٱلْقُرْءَانُ لَا يَسْجُدُونَ ۩ ﴿٢١﴾

De ce nu se prosternează când li se recită Coranul?

بَلِ ٱلَّذِينَ كَفَرُوا۟ يُكَذِّبُونَ ﴿٢٢﴾

Ba nu! Tăgăduitorii hulesc,

وَٱللَّهُ أَعْلَمُ بِمَا يُوعُونَ ﴿٢٣﴾

iar Dumnezeu cunoaşte ceea ce ei ascund.

فَبَشِّرْهُم بِعَذَابٍ أَلِيمٍ ﴿٢٤﴾

Vesteşte-le lor o dureroasă osândă,

إِلَّا ٱلَّذِينَ ءَامَنُوا۟ وَعَمِلُوا۟ ٱلصَّـٰلِحَـٰتِ لَهُمْ أَجْرٌ غَيْرُ مَمْنُونٍۭ ﴿٢٥﴾

însă nu şi celor care au crezut şi au săvârşit fapte bune, căci pe ei o răsplată necurmată îi aşteaptă.

وَٱلسَّمَآءِ ذَاتِ ٱلْبُرُوجِ ﴿١﴾

Pe cer cu zodiile sale!

وَٱلْيَوْمِ ٱلْمَوْعُودِ ﴿٢﴾

Pe Ziua făgăduită!

وَشَاهِدٍۢ وَمَشْهُودٍۢ ﴿٣﴾

Pe martor şi pe mărturisit!

قُتِلَ أَصْحَـٰبُ ٱلْأُخْدُودِ ﴿٤﴾

Moarte stăpânilor peste Ukhdud

ٱلنَّارِ ذَاتِ ٱلْوَقُودِ ﴿٥﴾

unde focul are ceea ce arde,

إِذْ هُمْ عَلَيْهَا قُعُودٌۭ ﴿٦﴾

în vreme ce ei stau acolo

وَهُمْ عَلَىٰ مَا يَفْعَلُونَ بِٱلْمُؤْمِنِينَ شُهُودٌۭ ﴿٧﴾

martori a ceea ce le făceau credincioşilor

وَمَا نَقَمُوا۟ مِنْهُمْ إِلَّآ أَن يُؤْمِنُوا۟ بِٱللَّهِ ٱلْعَزِيزِ ٱلْحَمِيدِ ﴿٨﴾

răzbunându-se pe ei doar fiindcă au crezut în Dumnezeu, Puternicul, Lăudatul,

ٱلَّذِى لَهُۥ مُلْكُ ٱلسَّمَـٰوَٰتِ وَٱلْأَرْضِ ۚ وَٱللَّهُ عَلَىٰ كُلِّ شَىْءٍۢ شَهِيدٌ ﴿٩﴾

Cel ce are împărăţia cerurilor şi a pământului. Dumnezeu, Cel ce, asupra tuturor, este Martor!

إِنَّ ٱلَّذِينَ فَتَنُوا۟ ٱلْمُؤْمِنِينَ وَٱلْمُؤْمِنَـٰتِ ثُمَّ لَمْ يَتُوبُوا۟ فَلَهُمْ عَذَابُ جَهَنَّمَ وَلَهُمْ عَذَابُ ٱلْحَرِيقِ ﴿١٠﴾

Cei care îi duc în ispită pe credincioşi şi pe credincioase, iar apoi nu se căiesc, vor avea parte de osânda Gheenei, vor avea parte de osânda Pârjolului.

إِنَّ ٱلَّذِينَ ءَامَنُوا۟ وَعَمِلُوا۟ ٱلصَّـٰلِحَـٰتِ لَهُمْ جَنَّـٰتٌۭ تَجْرِى مِن تَحْتِهَا ٱلْأَنْهَـٰرُ ۚ ذَٰلِكَ ٱلْفَوْزُ ٱلْكَبِيرُ ﴿١١﴾

Cei care cred şi săvârşesc fapte bune, vor avea parte de Grădini pe sub care curg râuri: aceasta este izbânda cea mare!

إِنَّ بَطْشَ رَبِّكَ لَشَدِيدٌ ﴿١٢﴾

Asprimea Domnului tău este mare!

إِنَّهُۥ هُوَ يُبْدِئُ وَيُعِيدُ ﴿١٣﴾

El este La-iveală-dătătorul şi Inapoi-aducătorul.

وَهُوَ ٱلْغَفُورُ ٱلْوَدُودُ ﴿١٤﴾

El este Iertătorul, Iubitorul,

ذُو ٱلْعَرْشِ ٱلْمَجِيدُ ﴿١٥﴾

Stăpânul slăvit al tronului,

فَعَّالٌۭ لِّمَا يُرِيدُ ﴿١٦﴾

Făcătorul a ceea ce voieşte.

هَلْ أَتَىٰكَ حَدِيثُ ٱلْجُنُودِ ﴿١٧﴾

A venit la tine oare spusa despre oşti?

فِرْعَوْنَ وَثَمُودَ ﴿١٨﴾

Despre Faraon şi despre tamudiţi?

بَلِ ٱلَّذِينَ كَفَرُوا۟ فِى تَكْذِيبٍۢ ﴿١٩﴾

Doar cei care tăgăduiesc hulesc,

وَٱللَّهُ مِن وَرَآئِهِم مُّحِيطٌۢ ﴿٢٠﴾

în vreme ce Dumnezeu, prin spate, îi cuprinde.

بَلْ هُوَ قُرْءَانٌۭ مَّجِيدٌۭ ﴿٢١﴾

Acesta este un preaslăvit Coran

فِى لَوْحٍۢ مَّحْفُوظٍۭ ﴿٢٢﴾

de pe Tabla Păstrată!

وَٱلسَّمَآءِ وَٱلطَّارِقِ ﴿١﴾

Pe cer şi pe luceafăr!

وَمَآ أَدْرَىٰكَ مَا ٱلطَّارِقُ ﴿٢﴾

Cum vei şti tu oare care este luceafărul?

ٱلنَّجْمُ ٱلثَّاقِبُ ﴿٣﴾

El este steaua cea sfredelitoare!

إِن كُلُّ نَفْسٍۢ لَّمَّا عَلَيْهَا حَافِظٌۭ ﴿٤﴾

Fiece suflet are asupra sa un păzitor!

فَلْيَنظُرِ ٱلْإِنسَـٰنُ مِمَّ خُلِقَ ﴿٥﴾

Omul, să privească din ce a fost creat!

خُلِقَ مِن مَّآءٍۢ دَافِقٍۢ ﴿٦﴾

El a fost creat dintr-o apă ţâşnitoare

يَخْرُجُ مِنۢ بَيْنِ ٱلصُّلْبِ وَٱلتَّرَآئِبِ ﴿٧﴾

ieşită dintre şale şi coaste.

إِنَّهُۥ عَلَىٰ رَجْعِهِۦ لَقَادِرٌۭ ﴿٨﴾

El îl poate aduce înapoi

يَوْمَ تُبْلَى ٱلسَّرَآئِرُ ﴿٩﴾

în Ziua când tainele vor fi puse la încercare

فَمَا لَهُۥ مِن قُوَّةٍۢ وَلَا نَاصِرٍۢ ﴿١٠﴾

şi atunci acel om nu va avea nici putere şi nici ajutor.

وَٱلسَّمَآءِ ذَاتِ ٱلرَّجْعِ ﴿١١﴾

Pe cer cu întoarcerea lui!

وَٱلْأَرْضِ ذَاتِ ٱلصَّدْعِ ﴿١٢﴾

Pe pământ cu desfacerea lui!

إِنَّهُۥ لَقَوْلٌۭ فَصْلٌۭ ﴿١٣﴾

Acesta este un Cuvânt despărţitor

وَمَا هُوَ بِٱلْهَزْلِ ﴿١٤﴾

ce nu are în el nimic uşuratic.

إِنَّهُمْ يَكِيدُونَ كَيْدًۭا ﴿١٥﴾

Dacă ei urzesc ceva,

وَأَكِيدُ كَيْدًۭا ﴿١٦﴾

şi Eu voi urzi.

فَمَهِّلِ ٱلْكَـٰفِرِينَ أَمْهِلْهُمْ رُوَيْدًۢا ﴿١٧﴾

Dă-le un răgaz tăgăduitorilor! Mai dă-le doar un scurt răgaz!