Care este diferența dintre sikhism și islam?

Sikhismul se naște în Punjab în secolul al XVI-lea cu Guru Nanak: un Dumnezeu unic fără imagine, 10 guru, Guru Granth Sahib ca carte-școală eternă, renașterile și karma, milostenia langarului. Islamul se naște în Arabia în secolul al VII-lea: un Creator unic, fără imagine și fără intermediar, o profeție pecetluită cu Mahomed (pace și binecuvântare să fie asupra lui), Coranul păstrat, o singură viață urmată de o judecată.

Ambele împărtășesc refuzul imaginilor divine și milostenia; ele diverg asupra destinului sufletului, asupra intermediarului spiritual și asupra închiderii revelației.

Originile sikhismului și ale islamului

Sikhismul se naște în secolul al XVI-lea în Punjab (nord-vestul subcontinentului indian) cu Guru Nanak, într-o lume în care hinduismul și islamul se însoțesc de secole, inclusiv sub Imperiul Mogul, între conviețuire și tensiuni. Guru Nanak formează o comunitate pe baze noi: un Dumnezeu fără imagine, egalitatea strictă a castelor desființate, masa împărțită.

Islamul se naște în secolul al VII-lea în Arabia cu Mahomed (pace și binecuvântare să fie asupra lui), ultimul dintr-un lanț de profeți care îi include pe Abraham, Musa și Issa. Cele două religii au deci o scară istorică foarte diferită: 10 guru în 2 secole contra unei profeții care închide 1 400 de ani de trimiși.

Dumnezeu: Unul fără imagine de ambele părți

Este cel mai mare punct comun. Mool Mantarul sikh descrie un Dumnezeu unic, adevăr, creator, fără frică, fără ură, fără imagine, fără naștere. Coranul îl definește pe Allah: "El este Allah, Cel Unic! Allah-us-Samad! El nu zămislește și nu este născut Și El nu are pe nimeni egal!" (Coran 112:1-4).

Ambele resping statuile, avatarurile întrupate și orice reprezentare. Divergența începe după: sikhismul păstrează unirea sufletului cu divinul ca finalitate și ciclurile ca drum; islamul menține distincția totală dintre Creator și creație, invocarea directă (Coran 2:186) și judecata unică.

Guru-ii în fața profeților

Sikhismul încredințează calea a 10 guru omenești succesivi, apoi textului Guru Granth Sahib însuși, care umple rolul de guru etern din 1708. Islamul nu sacralizează niciun om: profeții sunt cei mai buni dintre oameni, dar rămân robi, iar Mahomed (pace asupra lui), ultimul dintre ei, a murit și a fost îngropat ca orice ființă umană.

Musulmanul nu mijlocește prin nimeni: își cheamă Domnul direct. Văzut de islam, venerarea adusă cărții-școală sikh pune întrebarea intermediarului, și exact acolo își trasează tawhidul linia.

Renașterea sikh contra învierii musulmane

Sikhismul moștenește samsara: sufletul renaște după karma până la unire cu Dumnezeu. Islamul învață o singură viață, barzakhul după moarte, o înviere și o judecată unică.

Toată etica decurge de aici: în sikhism, răul se soldează pe vieți viitoare; în islam, el se soldează înaintea lui Allah, cu iertarea Lui posibilă în fiecare clipă a acestei vieți. Pagina reîncarnarea în islam tratează acest punct în detaliu.

Practicile sikhismului și ale islamului

Sikhii botezați poartă cele 5 K (păr netăiat, pieptene, brățară de oțel, ițari de bumbac, pumnal) și se hrănesc fără abatorizare rituală deosebită; musulmanii practică 5 rugăciuni zilnice, postul de Ramadan, milostenia zakat și abatorizarea rituală halal.

Ambele impun milostenia (langar contra zakat), cinstea muncii și egalitatea oamenilor, iar ambele dau femeii un loc de cult fără cler intermediar. Convergențele morale sunt reale, iar diferența din urmă rămâne aceeași pretutindeni: o mântuire prin cicluri și guru, sau o mântuire prin mila lui Allah înaintea unei judecăți unice. Fișa sikhismul prezintă întreaga tradiție.