Crearea cerurilor și a pământului și a ceea ce se află între ele

Povestea detaliază creația în șase zile, ținute de majoritate pentru zile ca ale noastre, de o mie de ani fiecare după Ibn Abbas, Mujahid și ad-Dahhak. « Allah a creat praful sâmbătă, munții în el duminica, copacii luni », iar Adam după asr vineri, ultimul din creație. Pământul s-a unduit la început: « El a creat deci munții și i-a așezat pe el, și el s-a liniștit ». Sunt detaliate apoi cele șapte pământuri, pământurile suprapuse separate de etape de cinci sute de ani, mările dulce și sărată pe care le separă un zid, râurile, fructele la două feluri și comunitățile ființelor vii.

Laudă lui Allah care a creat cerurile și pământul și a făcut întunericul și lumina, apoi cei care tăgăduiesc Domnului lor îi atribuie Lui egaluri. Domnul tău este, neîndoielnic, Allah, care a creat cerurile și pământul în șase zile: textul se află în mai mult de un loc din Coran. Majoritatea savanților susțin că sunt zile ca ale noastre. Iar după Ibn Abbas, Mujahid și ad-Dahhak: fiecare dintre aceste zile este ca o mie de ani din socoteala voastră. Ibn Jarir și Ibn Abi Hatim i-au raportat, iar imamul Ahmad ibn Hanbal a reținut acest aviz în cartea sa în care refută Jahmiyya, la fel și Ibn Jarir și o parte dintre tardivi: iar Allah știe mai bine. Va veni ceea ce confirmă acest aviz.

Ibn Jarir a raportat, după ad-Dahhak ibn Mouzahim: abjad, hawwaz, hutti, kalamoun, sa'fas, qarachet. Și a raportat de la Muhammad ibn Ishaq că a zis: oamenii Torei spun că Allah a început creația duminica. El a început creația luni. Iar noi, Musulmanii, spunem, după ceea ce ne-a ajuns de la Mesagerul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah să fie asupra lui), că Allah a început creația sâmbătă.

Iar acest aviz pe care Ibn Ishaq l-a raportat de la Musulmani este susținut de o parte dintre jurisconsulți, dintre shafi'iti și alții. La subiectul lui va veni hadithul lui Abu Hurayra: Allah a creat praful sâmbătă. Avizul că este vorba de duminică a fost raportat de Ibn Jarir, pe calea as-Souddi, după Abu Malik și Abu Salih, după Ibn Abbas, și de la Murra, după Ibn Mas'ud, și de la un grup de Companioni. El l-a raportat de asemenea de la Abdallah ibn Salam, iar Ibn Jarir l-a reținut.

Acesta este textul Torei, și și alți jurisconsulți l-au susținut, și este cel mai apropiat de cuvântul « al-Ahad » (duminica): de aceea creația a fost completă în șase zile, dintre care ultima a fost vineri; Musulmanii au luat-o deci ca sărbătoare a săptămânii, și este ziua în care Allah i-a rătăcit pe oamenii Cărții înaintea noastră, după cum se va face demonstrația dacă Allah vrea.

Crearea cerurilor și a pământului în Coran

« El este Acela care a creat pentru voi toate câte sunt pe Pământ, apoi S-a înălțat la Cer [Allah se află deasupra creației] și a făcut cele șapte Ceruri și El este Știutorul tuturor lucrurilor. » Sura 2, 29

« Spune: „Oare voi nu credeți în Acela care a creat Pământul în două zile și Îi faceți Lui semeni?” Acesta este Stăpânul lumilor! Și El a pus pe el [pe Pământ] munți neclintiți și l-a binecuvântat și a orânduit pe el toate cele necesare pentru hrană, până la patru zile, ca răspuns pentru cei care întreabă. Apoi S-a întors către Cer - care era un fum - și i-a spus lui și Pământului: „Veniți amândouă, de voie sau fără de voie!” Și au răspuns ele: „Venim, supunându-ne de bunăvoie!”

Și le-a hotărât El să fie șapte Ceruri, în două zile, și a orânduit fiecărui Cer menirea sa. Și am împodobit Noi Cerul cel mai de jos cu candele [Stele] și strajă. Aceasta este orânduiala Celui Al-’Aziz [Puternic] [și] Al-’Alim [Atoateștiutor]. » Sura 41, 9-12

« Allah este Cel care v-a dat vouă Pământul, ca să trăiți pe el și Cerul, ca acoperiș, și v-a creat în cea mai bună și perfectă formă - și v-a înzestrat pe voi cu cele bune [ca hrană]. Acesta este Allah, Domnul vostru! Binecuvântat fie Allah, Stăpânul lumilor! » Sura 40, 64

« Oare nu am făcut Noi Pământul un pat? Și munții ca țăruși? Și v-am creat pe voi perechi Și v-am lăsat vouă somnul [un mijloc] pentru odihnă Și am făcut din noapte un veșmânt Și am făcut ziua pentru agonisirea hranei Și am durat deasupra voastră șapte [Ceruri] întărite Și am făcut o lampă aprinsă [Soarele] » Sura 78, 6-13

« Oare nu văd cei care nu cred că Cerurile și Pământul au fost împreună și că Noi le-am despărțit și din apă am făcut tot ce este lucru viu? Și oare tot nu cred ei? » Sura 21, 30

Adică: Noi am despărțit ceea ce era între cer și pământ, până ce au suflat vânturile, au coborât ploile, au curs izvoarele și râurile, și animalul s-a înviorat.

« Și Noi am Făcut Cerul ca un acoperiș bine păzit și totuși ei sunt fără băgare de seamă la semnele lui. » Sura 21, 32

Adică: din ceea ce a fost creat în el ca stele fixe și rătăcitoare, stele strălucitoare, corpuri luminoase, și din ceea ce se află acolo de semne asupra înțelepciunii Creatorului pământului și a cerurilor: « Și câte semne sunt în Cer și pe Pământ, pe lângă care [oamenii] trec, întorcându-și fața de la ele. » (Sura 12, 105) « Iar cei mai mulți dintre ei nu cred în Allah, fără să-I facă Lui asociați. » (Sura 12, 106) « Sunteți voi mai greu de făcut sau Cerul pe care l-a înălțat El? El a ridicat bolta lui și l-a orânduit pe deplin, El a făcut întunecată noaptea lui și a scos la iveală ziua lui Și Pământul, după aceea, l-a întins Și a făcut să iasă din el apa lui și pășunea lui. Și a întărit munții lui, Drept înzestrare pentru voi și pentru animalele voastre. » (Sura 79, 27-33)

Unele persoane s-au sprijinit deci pe acest verset pentru prioritatea creării cerului în raport cu pământul, contrazicând astfel dovezi ale celor două versete precedente, fără să fi înțeles acest verset mărinimos. Ceea ce cere acest verset este că întinderea pământului, ieșirea apei lui și a pășunii lui au avut loc, în fapt, după crearea cerului: « Și l-a binecuvântat și a orânduit pe el toate cele necesare pentru hrană, până la patru zile », adică: El a pregătit locurile de cultură și amplasamentele izvoarelor și ale râurilor. Apoi, când El a isprăvit crearea formei lumii de jos și a lumii de sus, El a întins pământul și a scos din el ceea ce era depus în el: izvoarele au țâșnit, râurile au curs, culturile și fructele au răsărit; de aceea întinderea este explicată prin ieșirea apei și a pășunii și prin întărirea munților: « Și Pământul, după aceea, l-a întins Și a făcut să iasă din el apa lui și pășunea lui.

» Cuvântul Lui: « Și a întărit munții lui » înseamnă că El i-a stabilizat în locurile în care i-a așezat, i-a fixat, i-a consolidat și i-a întărit. Și Cuvântul Lui: « Iar Cerul l-am înălțat cu Puterea Noastră și Noi îl lărgim. Iar Pământul l-am întins și ce frumos l-am netezit! Și din fiecare lucru Noi am creat perechi. Poate că voi vă veți lăsa îndemnați! » (Sura 51, 47-49): cu Puterea, iar « Noi îl lărgim »: tot ceea este sus se lărgește: fiecare cer mai sus decât cel care este sub el este mai întins decât el; de aceea Kursi-ul este mai sus decât cerurile, și el este mai întins decât toate; iar Tronul este mai mare decât toate acestea, cu mult. Și Cuvântul Lui după aceasta: « Iar Pământul l-am întins » înseamnă: Noi l-am desfășurat și l-am făcut leagăn, adică o masă stabilă, fără agitare și fără cutremur sub voi: ce frumos netezitori Noi suntem.

Iar conjuncția nu cere ordinea realizării: ea nu cere, în limbă, decât informarea absolută: iar Allah știe mai bine.

Pământul înaintea munților

Mi-a povestit Omar ibn Hafs ibn Ghiyath: tatăl meu mi-a povestit: al-A'mach mi-a povestit: Jami' ibn Chaddad mi-a povestit: am intrat la Profet (pacea și binecuvântările lui Allah să fie asupra lui), cămila mea legată la poartă, când au venit la el oameni din Bani Tamim. Ei au zis: ne-ai dat vestea bună, dă-ne și altceva. El a zis: am primit, o Mesager al lui Allah: am venit să te întrebăm despre această chestiune. Atunci el a chemat un vestitor: cămila ta a plecat, o Ibn al-Houssayn. Am plecat: mirajul o acoperea deja. Pe Allah, aș fi vrut să fi lăsat-o. Așa a fost raportat aici, și a fost raportat de asemenea în Cartea expedițiilor și în Cartea tawhid, și în unele dintre formulările lui: apoi El a creat cerurile și pământul. Și aceasta este și formularea lui an-Nasai.

Hajjaj mi-a povestit: Ibn Jurayj m-a informat: Ismail ibn Oumayya m-a informat, după Ayyoub ibn Khalid, după Abdallah ibn Rafi', client al lui Oumm Salama: Mesagerul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah să fie asupra lui) a luat mâna mea și a zis: Allah a creat praful sâmbătă, munții în el duminica, copacii luni, ceea ce este blestemat marți, lumina miercuri, El a răspândit în ea animalele joi, și l-a creat pe Adam după asr vineri: ultimul din creație, în ultima oră dintre orele vinerii, între asr și noapte. Și astfel au raportat Muslim, pe calea lui Surayj ibn Younous, și Haroun ibn Abdallah, iar an-Nasai pe calea lui Haroun și a lui Youssouf ibn Saïd: cei trei, de la Hajjaj ibn Mohamed al-Mississi al-A'war, după Ibn Jurayj, la fel.

An-Nasai l-a raportat de asemenea în Tafsir, pe calea lui Ibrahim ibn Ya'qoub al-Jouzajani, după Muhammad ibn as-Sabbah, după Abu Ubayda al-Haddad, după al-Akhdar ibn 'Ajlan, după Ibn Jurayj, după 'Ata' ibn Abi Rabah, că Mesagerul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah să fie asupra lui) a luat mâna mea și a zis: o Abu Hurayra, Allah a creat cerurile și pământurile și ceea ce este între ele în șase zile, apoi s-a ridicat pe Tron în ziua a șaptea, și a creat praful sâmbătă. Și a menționat totul lui în mod asemănător. A fost divergență contra lui Ibn Jurayj, iar Ali ibn al-Madini, al-Bukhari, al-Bayhaqi și alți huffaz au criticat acest hadith. Al-Bukhari a zis în Istorie, și unii au zis: după Ka'b, și acesta este cel mai just, adică că acest hadith este din ceea ce Abu Hurayra a auzit și a primit de la Ka'b al-Ahbar: căci amândoi se vizitau și se așezau împreună pentru hadith: unul îi povestea după filele lui, iar celălalt îi povestea ceea ce îl confirmă din partea Profetului (pacea și binecuvântările lui Allah să fie asupra lui).

Acest hadith a fost deci din ceea ce Abu Hurayra a primit de la Ka'b, după filele lui, și unii dintre transmițători s-au înșelat făcându-l să urce la Profet (pacea și binecuvântările lui Allah să fie asupra lui). Apoi în textul lui se află o foarte mare străinătate, printre care: el nu menționează crearea cerurilor, ci menționează crearea pământului și a ceea ce conține el în șapte zile: și aceasta contrazice Coranul, căci pământul a fost creat în patru zile, apoi cerurile au fost create în două zile din fum: iar fumul este aburul apei care s-a ridicat când marea apă s-a agitat, din a cărei spumă Allah a creat pământul prin puterea mare și pătrunzătoare, cum a zis Ismail ibn Abd ar-Rahman as-Souddi al-Kabir în informația pe care a raportat-o de la Abu Malik și de la Abu Salih, după Ibn Abbas, și de la Murra al-Hamdani, după Ibn Mas'ud.

La subiectul Cuvântului Lui: « El este Acela care a creat pentru voi toate câte sunt pe Pământ, apoi S-a înălțat la Cer [Allah se află deasupra creației] și a făcut cele șapte Ceruri și El este Știutorul tuturor lucrurilor. »: Tronul lui Allah era pe apă, și El nu crease nimic din ceea ce a creat înaintea apei. Când El a vrut să creeze creația, a scos din apă un fum care s-a ridicat deasupra apei și l-a numit s-sama (cerul); apoi a uscat apa și a făcut din ea un singur pământ, duminica și luni; și El a creat pământul pe un pește, și acesta este Noun: « Nun. Pe calem și pe ceea ce ei [Îngerii] scriu [faptele oamenilor]! » (Sura 68, 1). Iar peștele este în apă, apa pe un așternut, așternutul pe spatele unui înger, îngerul pe o stâncă, iar stânca în vânt: și aceasta este stânca menționată de Luqman, care nu este nici în cer, nici pe pământ.

Peștele s-a pus în mișcare, apa s-a tulburat și pământul a tremurat: El a întărit deci pe ea munții, și ea s-a liniștit. Și Allah a creat marți munții și ceea ce conțin ei de utile, și a creat miercuri copacii, apa, orașele, prosperitatea și ruina, (joi și vineri). Și nu a fost numit zi a vinerii decât pentru că El a adunat în ea crearea cerurilor și a pământului. « Și a orânduit fiecărui Cer menirea sa. »: El a creat în fiecare cer creația lui de îngeri, de mări, de munți de grindină, și de ceea ce doar El cunoaște; apoi El a împodobit cerul cu stele, a făcut din el o podoabă și o apărare care apără de diavoli; și când El a isprăvit crearea a ceea ce iubea, El s-a ridicat pe Tron.

Și este cu acest isnad că as-Souddi menționează multe lucruri stranii, dintre care o mare parte era primită din israiliyyat: căci Ka'b al-Ahbar, când a îmbrățișat Islamul în vremea lui Omar, povestea înaintea lui Omar ibn al-Khattab (Allah să fie mulțumit de el) lucruri din științele oamenilor Cărții, iar Omar îl asculta ca să-i facă plăcere și se mira de ceea ce avea el, dintre care o mare parte concorda cu adevărul adus de legea curată: mulți oameni au permis deci transmiterea a ceea ce raportează Ka'b al-Ahbar, pentru acest sens. Apoi a venit permisiunea de a raporta după Bani Israel: dar multe greșeli cad în ceea ce raportează el.

Al-Bukhari a raportat în Sahih-ul lui, de la Mu'awiya ibn Abi Sufyan: « dar vom fi, în ciuda acestui fapt, încercați de minciună »: adică în ceea ce transmite el, nu că ar face-o intenționat: iar Allah știe mai bine.

Iar noi raportăm ceea ce raportăm din ceea ce raportează despre el mulți dintre marii imami ai predecesorilor, apoi urmărim aceste hadithuri cu ceea ce atestă autenticitatea lui sau îl dezminuie, și rămâne restul a ceea ce nu este nici ținut pentru adevărat nici dezminuit: la Allah este ajutorul, și în El este încrederea.

Qutayba mi-a povestit: Moughira ibn Abd ar-Rahman al-Qurachi mi-a povestit, după Abu az-Zinad, după al-A'raj: Mesagerul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah să fie asupra lui) a zis: când Allah a isprăvit creația, El a scris în Cartea Lui, care este la El, deasupra Tronului: « Îndurarea Mea întrece mânia Mea. » Și astfel au raportat Muslim și an-Nasai, pe calea lui Qutayba.

Cele șapte pământuri

Capitol din ceea ce a ajuns la subiectul celor șapte pământuri: « Allah este Cel ce a creat șapte Ceruri și tot atâtea Pământuri. Între ele coboară Porunca [Sa], pentru ca să știți că Allah este cu Putere peste toate și că Allah cuprinde toate lucrurile cu Știința [Sa]. » (Sura 65, 12)

Ali ibn Abdallah ne-a povestit: Ibn 'Ulayya ne-a informat, după Ali ibn al-Moubarak: Yahya ibn Abi Kathir ne-a povestit, după Muhammad ibn Ibrahim ibn al-Harith, după Abu Salama ibn Abd ar-Rahman, în timp ce avea cu niște oameni un diferend la subiectul unui pământ: « O Abu Salama, ferește-te de pământ, căci Mesagerul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah să fie asupra lui) a zis: cine este nedrept cu un palma, i se va încinge gâtul dintre cele șapte pământuri. » El l-a raportat de asemenea în Cartea nedreptăților, iar Muslim pe mai multe căi, de la Yahya ibn Abi Kathir. Ahmad l-a raportat din hadithul lui Muhammad ibn Ibrahim, după Abu Salama. Ahmad l-a raportat de asemenea de la Younous, după Aban, după Yahya ibn Abi Kathir, după Abu Salama, după Aïsha, la fel.

Bichr ibn Mohamed ne-a povestit: Abdallah ne-a informat, după Moussa ibn 'Oqba, după Salim: Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah să fie asupra lui) a zis: « Cine ia ceva de pe pământ fără dreptul lui va fi îngropat cu el în Ziua învierii până la cele șapte pământuri. » El l-a raportat de asemenea în Cartea nedreptăților, de la Mouslim ibn Ibrahim, care este Abdallah ibn al-Moubarak, după Moussa ibn 'Oqba: și el este singurul transmițător al lui.

Al-Bukhari a citit aici hadithul lui Muhammad ibn Sirin, după Abd ar-Rahman ibn Abi Bakra: Mesagerul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah să fie asupra lui) a zis: « Timpul s-a întors ca și forma lui în ziua în care Allah a creat cerurile și pământul: anul este de douăsprezece luni. » Sensul lui, iar Allah știe mai bine, este: « Allah este Cel ce a creat șapte Ceruri și tot atâtea Pământuri »: adică la număr, precum numărul lunilor astăzi, care este de douăsprezece, corespunde numărului lunilor la Allah în Cartea Lui cea dintâi: aceasta este o corespondență în timp precum aceea este o corespondență în loc.

'Ubayd ibn Ismail ne-a povestit: Abu Usama ne-a povestit, după Hicham, după tatăl lui: el a fost acuzat că a redus un drept, și ea a susținut că el l-a redus în folosul lui înaintea lui Marwan. El a zis: « Saïd! eu, să reduc eu un drept al lui? Mărturisesc că am auzit pe Mesagerul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah să fie asupra lui) zicând: cine ia o palmă de pământ pe nedrept, i se va face o colană în Ziua învierii dintre cele șapte pământuri. »

Hassan și Abu Sa'id, client al lui Bani Hashim, ne-au povestit: Abdallah ibn Lahi'a ne-a povestit: 'Ubaydallah ibn Abi Ja'far ne-a povestit, după Abu Abd ar-Rahman: eu zic: o Mesager al lui Allah, care este cea mai rău nedreptate? O palmă de pământ al cărei drept un om îl reduce fratelui său musulman: nu este niciun pietricel de pământ pe care să-l ia cineva fără ca să i se pună în colan în Ziua învierii până la adâncul pământului, iar singurul care l-a creat îi cunoaște adâncul. Ahmad singur l-a extras, și este un isnad fără pică.

'Affan ne-a povestit: Wouhayb ne-a povestit: Souhayl ne-a povestit, după tatăl lui: « Cine ia o palmă de pământ fără dreptul lui, i se va încinge gâtul dintre cele șapte pământuri. » El este singur pe această cale, și este după condiția lui Muslim. Yahya ne-a povestit, după Ibn 'Ajlan: tatăl meu mi-a povestit: « Cine taie o palmă de pământ fără dreptul lui, i se va încinge gâtul până la cele șapte pământuri. » El este singur de asemenea, după condiția lui Muslim.

'Affan ne-a povestit: Abu 'Awana ne-a povestit, după Omar ibn Abi Salama, după tatăl lui: « Cine ia de pe pământ o palmă fără dreptul lui, i se va încinge gâtul dintre cele șapte pământuri. » El este singur de asemenea. At-Tabarani l-a raportat din hadithul lui Mou'awiya ibn Qourra, după Ibn Abbas, urcat la Profet, la fel.

Aceste hadithuri sunt aproape mutawatir în afirmarea celor șapte pământuri, iar sensul lor este că fiecare este deasupra celeilalte, și cea care este sub ea, în centrul ei, după cosmografi, până ce treaba ajunge la a șaptea, care este un corp plin, fără gol; iar în centrul ei se află centrul, care este un punct imaginar, fictiv: este locul unde ajung greutățile, spre care coboară ceea ce coboară din toate părțile, când niciun împiedicare nu-l oprește. Ei au avut divergențe: sunt ele îngrămădite fără spații între ele, sau există între fiecare și cea care o urmează un gol? Două avize: și acest dezacord aleargă de asemenea pentru sferile cerești. « Allah este Cel ce a creat șapte Ceruri și tot atâtea Pământuri. Între ele coboară Porunca [Sa]. »

Pământurile suprapuse până la Tron

Surayj ne-a povestit: al-Hakam ibn Abd al-Malik ne-a povestit, după Qatada, după al-Hasan: în timp ce eram la Mesagerul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah să fie asupra lui), a trecut un nor: « Știți ce este acesta? » « Allah și Mesagerul Lui știu. » « Norii și colțurile pământului pe care Allah le călăuzește spre robii Lui care nu-L mulțumesc și nu-L cheamă. Știți ce este deasupra voastră?

» « Allah și Mesagerul Lui știu. » El a zis: « Raqî'-ul: un val reținut și un acoperiș ocrotit. Știți ce este între voi și el? » « Allah și Mesagerul Lui știu.

» « O etapă de cinci sute de ani. Știți ce este deasupra? » « Allah și Mesagerul Lui știu. » « O etapă de cinci sute de ani », până ce el a numărat șapte ceruri.

« Știți ce este deasupra acestora? » « Allah și Mesagerul Lui știu. » « Tronul. Știți ce este între el și al șaptelea cer?

» « Allah și Mesagerul Lui știu. » « O etapă de cinci sute de ani. Știți ce este sub voi? » « Allah și Mesagerul Lui știu.

» « Un pământ. Știți ce este sub el? » « Allah și Mesagerul Lui știu. » « Un alt pământ.

Știți ce este între ele? » « Allah și Mesagerul Lui știu. » « O etapă de șapte sute de ani », până ce el a numărat șapte pământuri. « Și pe Allah, dacă i-ați arăta drumul pământului inferior al șaptelea unuia dintre voi, el ar coborî.

» Apoi el a citit: « El este Al-Auual [Întâiul] și Al-Aakhir [Cel de pe urmă], Adh-Dhahir [Cel de Deasupra tuturor] și Al-Batin [Cel ascuns] și El este Atoateștiutor. » (Sura 57, 3) At-Tirmidhi l-a raportat, pe calea lui Abd ibn Humayd și a altora, după Younous ibn Mohamed al-Mou'addib, după Chayban ibn Abd ar-Rahman, după Qatada: al-Hasan a povestit după Abu Hurayra, și l-a menționat, numai că el a menționat că distanța dintre fiecare pământ este de cinci sute de ani, și a menționat la sfârșit un cuvânt pe care l-am citat în comentariul acestui verset din sura al-Hadid: acest hadith este straniu din acest punct. El este raportat de la Ayyoub și de la Younous ibn Ubayd: al-Hasan nu l-a auzit pe Abu Hurayra. Abu Mohamed Abd ar-Rahman ibn Abi Hatim l-a raportat în Tafsir-ul lui din hadithul lui Abi Ja'far ar-Razi, după Qatada, după al-Hasan, după Abu Hurayra: el a menționat ca formularea lui Tirmidhi, fără adăugire la sfârșit.

Ibn Jarir l-a raportat în Tafsir-ul lui de la Bichr, după Yazid, după Sa'id ibn Abi 'Arouba, după Qatada, fără lanț complet: iar acesta din urmă este poate cel mai probabil: iar Allah știe mai bine.

Cei doi huffaz Abu Bakr al-Bazzar și al-Bayhaqi l-au raportat din hadithul lui Abu Dharr al-Ghifari, după Profet (pacea și binecuvântările lui Allah să fie asupra lui), în mod asemănător: dar isnad-ul lui nu se susține: iar Allah știe mai bine.

Iar ceea ce a venit deja, la descrierea Tronului, din hadithul Aoual, conține ceea ce contrazice aceasta în ridicarea Tronului deasupra celui de al șaptelea cer, și ceea ce o atestă.

Cât despre ceea ce către au mers unii teologi pe hadith, și anume că acestea sunt șapte climaturi: este un aviz care contrazice aparentul versetului, hadithul autentic și dovada multora dintre formulările lui, în plus față de ceea ce am menționat din hadithul pe care l-am citat pe calea lui al-Hasan, după Abu Hurayra. Apoi el a interpretat hadithul și versetul contrar aparentului lor, fără temei și fără dovadă: iar Allah știe mai bine.

Și astfel ceea ce menționează mulți dintre oamenii Cărții, și ce li a primit o parte dintre savanții noștri, și anume că acest pământ este de praf, cel care este sub el de fier, următorul de pietre de sulf, următorul de aceasta: toate acestea, când nimeni nu informează despre ele și lanțul lor nu se susține până la un infailibil, sunt respinse asupra autorului lor. « În fiecare pământ din creație, ceea ce este în acest pământ, până la un Adam ca Adamul vostru, și un Ibrahim ca Ibrahimul vostru. » Ibn Jarir l-a menționat în prescurtare, iar al-Bayhaqi l-a detaliat în Numele și atributele: este de interpretat, dacă transmiterea lui de la el se susține, ca și cum Ibn Abbas (Allah să fie mulțumit de el) l-ar fi luat din israiliyyat: iar Allah știe mai bine.

Munții pământului

Yazid ne-a povestit: al-'Awwam ibn Hawchab ne-a povestit, după Souleyman ibn Abi Souleyman, după Anas ibn Malik: când Allah a creat pământul, el a început să se unduie: El a creat deci munții și i-a așezat pe el, și el s-a liniștit. Îngerii s-au mirat de crearea munților: « O Stăpâne, este de creația Ta ceva mai dur decât munții? » « Da: fierul. » « O Stăpâne, este de creația Ta ceva mai dur decât fierul? » « Da: focul. » « O Stăpâne, este de creația Ta ceva mai dur decât focul? » « Da: apa. » « O Stăpâne, este de creația Ta ceva mai dur decât apa? » « Da: vântul. » « O Stăpâne, este de creația Ta ceva mai dur decât vântul? » « Da: fiul lui Adam, care face milostenie cu mâna lui dreaptă ascunzând-o de stânga lui. » Ahmad singur l-a extras.

Savanții astronomiei au menționat numărul munților pământului în toate cartierele lui, est și vest, și au menționat lungimile lor, întinderea prelungirilor lor, înălțimile lor, și au dezvoltat aceasta până acolo încât explicația ar fi lungă aici. Dintre munți: drumuri albe și roșii la culori diferite, și munți înalți negri: « Și vei vedea munții pe care-i crezi nemișcați cum trec asemenea trecerii Norilor. [Acesta este] Lucrul lui Allah, care a făcut totul desăvârșit. El este Bineștiutor a ceea ce faceți voi. » « Drumurile »: acestea sunt căile.

« Munții înalți negri »: munții alungiți negri: și aceasta este vizibilul munților în tot pământul, care variază după variația cartierelor și a culorilor. Allah Cel Preaînalt a menționat în Cartea Lui Djoudi-ul cu precizie: este un munte mare la est de insula lui Ibn Omar, din partea Tigrului, lângă Mossoul: el se întinde de la sud la nord pe trei zile de mers, iar înălțimea lui este de o jumătate de zi de mers, și este verde căci poartă stejari: iar la partea lui se află un sat numit satul celor optzeci, din cauza locuitorilor dintre cei care au fost salvați în arca cu Nouh (pace asupra lui) în amplasamentul lui: astfel au menționat mai mulți exegeți: iar Allah știe mai bine. Iar Cel Preaînalt a menționat Sinai-ul.

Hafiz-ul al-Baha' Ibn Asakir a menționat în cartea lui, la biografia munților sacrii, pe calea lui 'Amr ibn Bakr, după Thawr ibn Yazid, după Khalid ibn Ma'dan: Domnul nostru (ca să fie exaltată gloria Lui) a jurat pe patru munți când El a zis: « Pe smochini și pe măslini Și pe Muntele Sinin Și pe această cetate sigură [Mecca]! » (Sura 95, 1-3) Smochinul: este Sinai-ul Domnului nostru: moscheea lui Bayt al-Maqdis; iar măslinul: Sinai-ul Domnului nostru și această cetate sigură: muntele Meccăi. Smochinul este un munte pe care este Damas, iar măslinul un munte pe care este Bayt al-Maqdis. Iar hafiz-ul Ibn Asakir a raportat: « Patru munți în Ziua învierii: muntele Khalil-ului, cel al Libanului, Tour-ul și Djoudi-ul: fiecare va fi în Ziua învierii o perlă albă care va lumina între cer și pământ; ele se vor întoarce la Bayt al-Maqdis până a fi așezate la unghiurile lui în lumină, și El va așeza pe ele Tronul Lui până ce va judeca între oamenii Paradisului și ai Focului. »

« Și îi vei vedea tu pe Îngeri înconjurând Tronul, slăvindu-L pe Domnul lor și aducându-I laude. Se va judeca între ei după dreptate și se va spune: „Slavă lui Allah, Stăpânul lumilor!” » Sura 39, 75

Iar de la calea lui al-Walid ibn Mouslim: 'Uthman ibn Abi 'Atika a transmis, după Ali ibn Yazid: Allah i-a revelat muntelui Qasyoun: « Dă umbra ta și binecuvântarea ta muntelui lui Bayt al-Maqdis. » El a făcut-o. « Deoarece ai făcut-o, Eu îmi voi zidi în gigoul tău o casă. » Abd ar-Rahman a zis: al-Walid a zis: « în gigoul tău »: adică în centrul lui: și este această moschee: moscheea Damascului: « Eu voi fi adorat înăuntru patruzeci de ani după ruinarea lumii, și zilele și nopțile nu vor trece fără ca Eu să-ți dau înapoi umbra ta și binecuvântarea ta. » Ea este deci la Allah precum credinciosul slab căruia i se face milă. Iar Khalil (pace asupra lui) a zis: Safiyya, soția Profetului (pacea și binecuvântările lui Allah să fie asupra lui), a venit la marginea lui Bayt al-Maqdis și a rugat acolo, apoi a urcat la Sinai-ul Domnului nostru și a rugat acolo: de acolo se vor despărți oamenii în Ziua învierii spre Paradis și spre Foc.

Mările și râurile

« El este Cel care a supus marea, pentru ca voi să mâncați din ea carne proaspătă și să scoateți din ea podoabă pe care să o purtați. Și vezi corăbiile care o brăzdează ca să căutați Harul Său. Și poate că voi veți fi mulțumitori. El a așezat pe Pământ munți statornici, ca să nu se clatine cu voi, râuri și drumuri, poate că voi veți fi călăuziți. Și semne de reper. Și după stele ei se călăuzesc [de asemenea]. Atunci este Cel care creează la fel ca cel care nu creează? Oare voi nu sunteți cu luare aminte?

Și de ați [vrea să] socotiți Binefacerile lui Allah, voi nu veți reuși să le numărați. Cu adevărat, Allah este Ghafur [Iertător], Rahim [Îndurător]. » Sura 16, 14-18

« Și cele două mări nu sunt la fel; una este bună, dulce, plăcută la băut, iar cealaltă este sărată și amară. Și totuși din fiecare [dintre cele două] mâncați carne proaspătă și scoateți podoabă pe care o purtați. Și tu vezi corăbiile despicând apa pentru ca voi să căutați Îndurarea Sa. Poate că voi veți fi mulțumitori! » Sura 35, 12

« El este Cel care a lăsat să curgă liber cele două mări - una plăcută și dulce și una sărată și amară - și a făcut între ele un perete și un baraj de netrecut. » Sura 25, 53

« El este Cel care a lăsat să curgă liber cele două mări »: ele se întâlnesc, și între ele un zid: ele nu se amestecă. « una sărată și amară »: și aceasta este cea arzătoare; iar marea dulce: acestea sunt râurile care curg între țări pentru folosul robilor: astfel a zis Ibn Jurayj și mai mult de un imam. « Și printre semnele Sale sunt corăbiile de pe mare, ce seamănă cu munții. » (Sura 42, 32): « Dacă Voiește, El domolește vântul și ele rămân nemișcate pe suprafața apei. Întru aceasta se află semne pentru toți oamenii care sunt răbdători și mulțumitori. Sau El le lasă să piară, pentru cele pe care le-au agonisit.

Însă El iartă mult. » « El este Cel care vă ajută să umblați pe uscat și pe mare. Dar când sunt ei în corăbii, mânate de vânturi prielnice, bucurându-se de ele, asupra lor se abate vânt năprasnic și se năpustesc peste ei valuri din toate părțile și ei își închipuie că sunt cuprinși, atunci Îl cheamă ei [numai] pe Allah, cu credință în religia Lui: „Dacă ne vei mântui de aceasta, noi vom fi printre cei care Îți aduc mulțumire.” Dar după ce i-a mântuit El, ei imediat se răzvrătesc pe pământ, fără dreptate. O, oameni, răzvrătirea voastră este doar împotriva sufletelor voastre [fiind doar] o plăcere [trecătoare] a vieții pământești. Apoi întoarcerea voastră va fi la Noi și atunci vă vom Vesti Noi ceea ce ați făcut. »

» « Cu adevărat, în facerea Cerurilor şi a Pământului, în schimbarea nopţii şi zilei, în corăbiile care plutesc pe mări cu ceea ce le foloseşte oamenilor, în apa trimisă de Allah din Cer, cu care a înviat Pământul, după ce a fost mort, şi a răspândit pe el vietăţile, în schimbarea vânturilor şi norilor supuşi dintre Cer şi Pământ sunt semne pentru nişte oameni care pricep. » (Sura 2, 164).

Cel Preaînalt a făcut deci milă cu robii Lui prin ceea ce El a creat pentru ei ca mări și râuri. Marea înconjoară toate părțile pământului, iar ceea ce țâșnește din ea în toate ținuturile ei este sărat la gust, amar: și în aceasta este o mare înțelepciune pentru puritatea aerului: căci dacă ar fi dulce, aerul ar deveni împuțit și aerul s-ar strica, din cauza dobitoacelor mari care mor acolo: aceasta ar duce la nimicirea fiilor lui Adam și la stricarea mijloacelor lor de existență. Înțelepciunea pătrunzătoare a vrut deci ca el să fie de această descriere, pentru acest folos. De aceea, când s-a întrebat Mesagerul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah să fie asupra lui) la subiectul mării: « apa ei este purificatoare, mortul ei licit »: « Ni s-a licit două morți și două sânge: peștele și lăcusta, ficatul și splina. » Raportat de Ahmad și Ibn Majah: iar isnad-ul lui cere examen.

Cât despre râuri: înțelepciunea a vrut ca apa lor să fie dulce, proaspătă, curgătoare, plăcută celor care beau, și El le-a făcut curgătoare, revărsându-se: Cel Preaînalt le face să țâșnească într-un pământ și le călăuzește spre altul, ca hrana pentru robii Lui: dintre ele unele mari și dintre ele unele mici, după nevoie și după folos.

Savanții astronomiei și ai geografiei au vorbit despre numărarea mărilor și a marilor râuri, despre originea izvoarelor lor, și până unde le merge cursul, cu cuvinte care conțin înțelepciuni și indicații asupra puterii Creatorului Cel Preaînalt, și asupra faptului că El acționează prin alegere și prin înțelepciune. Cât despre « marea pecetluită » (Sura 18, 61), ceea ce se vrea prin ea este marea care este sub Tron, menționată în hadithul Aoual, și care este deasupra celor șapte ceruri, între cel mai de jos și cel mai de sus precum între un cer și un cer: ea este de unde coboară ploaia înaintea învierii, iar trupurile vor învia de atunci din mormintele lor: iar acest aviz este alegerea lui ar-Rabi' ibn Anas; « al-bahr » este un nume de gen care cuprinde toate mările care sunt în pământ: și este avizul majorității.

« Al-mamlou' » (cel plin): el va deveni în Ziua învierii un foc care se aprinde și va înconjura oamenii locului de expunere, după cum am menționat în Tafsir după Ali ibn Abi Talib, Ibn Abbas, Sa'id ibn Jubayr, Mujahid și alții. « Al-mamnou' »: cel reținut, conținutul, păstrat de a revărsa pentru a îneca pământul și ceea ce se află în el, astfel încât să se înece. Al-Walibi l-a raportat de la Ibn Abbas: și este avizul lui as-Souddi și al altora. Yazid ne-a povestit: al-'Awwam ne-a povestit: am întâlnit pe Abu Salih, client al lui Omar ibn al-Khattab, care zicea: Omar ibn al-Khattab ne-a povestit: nu este noapte fără ca marea să nu se ridice în timpul ei de trei ori, cerând permisiunea lui Allah (ca El să fie exaltat) de a se revărsa asupra lor: iar Allah o reține.

Ishaq ibn Rahawayh l-a raportat, de la Yazid ibn Haroun: am ieșit într-o noapte pentru străjeria, fără ca cineva din străjeri să fi ieșit în afară de mine: am venit la port și m-am suit, și mi se părea că marea se ridică la înălțimea capetelor munților: și aceasta s-a întâmplat de mai multe ori, în timp ce eram treaz. Am întâlnit pe Abu Salih care a zis: Omar ibn al-Khattab ne-a povestit că Mesagerul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah să fie asupra lui) a zis: nu este noapte fără ca marea să nu se ridice de trei ori, cerând permisiunea lui Allah de a se revărsa asupra lor: iar Allah o reține. În isnad-ul lui se află un om necunoscut: iar Allah știe mai bine.

Iar aceasta este dintre grațiile Lui asupra robilor Lui: El a reținut răul mării de a revărsa asupra lor, și a pus-o în slujba lor: ea duce corăbiile lor pentru ca ei să ajungă prin ea la ținuturi îndepărtate, prin comerț și altele, și El i-a călăuzit acolo prin ceea ce El a creat în cer și pe pământ ca stele, și munții pe care i-a făcut pentru ei semne călăuzitoare după care se călăuzesc în mersul lor, și prin ceea ce El a creat pentru ei înăuntru ca podoabă pe care o poartă: perlele și pietrele prețioase rare, frumoase și scumpe care nu se găsesc decât în ea, și prin ceea ce El a creat înăuntru ca dobitoace stranii: « Vă este permis vânatul pe mare, iar mâncarea lui este pentru voi ». « Apa ei este purificatoare, mortul ei licit. » Ni s-a licit două morți și două sânge: peștele și lăcusta, ficatul și splina. Raportat de Ahmad și Ibn Majah: iar isnad-ul lui cere examen.

Am găsit în cartea mea, de la Muhammad ibn Mou'awiya al-Baghdadi: Abd ar-Rahman ibn Abdallah ibn Omar ne-a povestit, după Souhayl ibn Abi Salih, după tatăl lui: Allah (ca El să fie exaltat) a vorbit acestei mări apusene: « Eu port în tine robi din robii Mei: ce vei face Tu cu ei? » « Îi voi îneca. » « Puterea ta este în valurile tale. » Și El i-a interzis podoaba și vânatul: « Eu port în tine robi din robii Mei: ce vei face Tu cu ei?

» « Îi voi purta pe mâna mea și voi fi pentru ei ca mama pentru copilul ei. » El i-a răsplătit deci podoaba și vânatul. Noi nu cunoaștem pe nimeni care să fi raportat-o de la Souhayl în afară de Abd ar-Rahman ibn Abdallah ibn Omar: și este un hadith respins. Iar Souhayl l-a raportat de asemenea de la an-Nou'man ibn Abi 'Ayach, care nu este nimic: l-am auzit de la el, apoi am sfâșiat hadithul lui: el era mincinos, iar hadithurile lui sunt respinse.

Și l-au slăbit Ibn Ma'in, Abu Zur'a, Abu Hatim, al-Jouzajani, al-Bukhari și Abu Dawud și an-Nasai: iar Ibn 'Adi a zis: cei mai mulți dintre hadithurile lui sunt respinse, iar cel mai teribil dintre ele este hadithul mării.

Savanții geografiei, teologi ai climatelor, ai longitudinilor, ai mărilor, ai râurilor, ai munților, ai suprafețelor, a ceea ce conține pământul ca orașe, ruine și așezări, ai celor șapte climate reale după terminologia lor, ai climatelor multiple după uz, și a ceea ce conțin țările și climatele ca particularități și vegetale, au zis: pământul este înecat de marea apă, cu excepția măsurii sfertului lui, care este de nouăzeci de grade: și providența divină a vrut retragerea apei din această măsură de pe el, pentru ca să trăiască dobitoacele pe el, și ca să răsară cultura: « Iar Pământul l-a făcut întins pentru vietăți, Pe el sunt fructe și palmieri cu ciorchini înveliți Și grâne cu paie și ierburi mirositoare. Așadar, pe care dintre binefacerile Domnului vostru le tăgăduiți? » (Sura 55, 10-13). « Locuitul » acestui deșert: aproape de două treimi din el, sau puțin mai mult: și el este de șaizeci și cinci de grade.

Ei au zis: marea apuseană înconjurătoare, numită Ocean, mărginește țările Magrebului: în ea insulele locuite, și între ea și coasta ei zece grade: cam o lună de mers: și este o mare al cărei drum nu poate fi făcut, nici navigată, din cauza marii agitări, a tulburării și a vânturilor care sunt în ea, și a valurilor: nu există vânat înăuntru, din ea nu se scoate nimic, și nu se călătorește în ea nici pentru comerț nici pentru altceva: el se întinde din partea sudică până a se opri la munții Lunii, numiți și ei munții Lunii, de unde este originea izvorului Nilului Egiptului, și el trece de linia ecuatorului, apoi se întinde la est și devine meridianul pământului: în ea acolo insulele Zanj-ului: și pe coastele lui multe ruine; apoi el se întinde la est și la nord până a se uni cu marea Chinei și a Indiei, apoi se întinde la est până a se opri la capătul răsăritean descoperit al pământului: acolo țările Chinei:

apoi el se curbează la estul Chinei spre nord până a trece de țările Chinei și a se opri la barajul lui Gog și Magog, apoi el se curbează și înconjoară ținuturi la condiții necunoscute, apoi se întinde spre vest în nordul pământului, se oprește la țările Rous și le trece, se curbează la vest și la sud, înconjoară pământul și revine spre direcția vestului, și țâșnește din apusene spre flancul pământului un canal îngust a cărui extremitate ajunge la limitele Cham-ului la vest, apoi el traversează țările romanilor până a se uni cu Constantinopol și celelalte țări ale lor.

Din oceanul răsăritean izvorăsc alte mări, în ele multe insule: până acolo încât se zice că în marea Indiei sunt o mie de insule, și șapte sute de insule în care orașe și așezări, în afara insulelor părăsite: « Marea Verde »: la est de ea marea Chinei, la vest marea Yemenului, la nord marea Indiei, și la sud un ținut necunoscut.

Ei au menționat că între marea Indiei și marea Chinei se află munți separându-le, și în ei canale prin care trec corăbiile: Cel care le-a creat le călăuzește pentru ei, precum El a făcut asemenea și pe pământ: « Și Noi am Făcut pe Pământ munți neclintiți, pentru ca el să nu se clatine cu ei, iar printre ei [munți] am făcut cărări și drumuri pentru ca ei să se poată călăuzi. » (Sura 21, 31).

Iar Ptolemeu, unul dintre regii Indiei, l-a menționat în cartea lui numită Almagest-ul, care a fost tradusă în arabă în vremea lui al-Ma'moun, și care este originea acestor științe: mările care țâșnesc din oceanul apusean, din cel răsăritean, din cel meridional și din cel septentrional sunt foarte numeroase: unele sunt o singură mare, dar numită după țările care o mărginesc: dintre acestea marea Qoulzoum, iar Qoulzoum este un sat pe coasta ei, aproape de Ayla; marea Persei, marea Khazarilor, marea Warank, marea romanilor, marea Bantiach, marea Albastră: un oraș pe coasta ei: și este de asemenea marea Crimeii, care se strânge până a se revărsa în marea romanilor la sud de Constantinopol: acesta este golful Constantinopolului: de aceea corăbiile merg repede în drumul lor de la Crimeea spre marea romanilor, și încetinesc când vin de la Alexandria la Crimeea, întâlnind curența apei: iar aceasta este dintre minunile lumii: orice apă curgătoare este dulce, cu excepția acesteia, iar orice mare stătătoare este sărată arzătoare, cu excepția a ceea ce este menționat despre marea Khazarilor, care este marea lui Jourjan, și despre marea Tabaristanului: în ele o mare porțiune de apă dulce și proaspătă, după ceea ce au informat călătorii.

Iar este o mare de formă rotunjită la lungime, în orice caz: el este triunghiular ca un mănunchi, și el nu este legat de nimic din marea care înconjoară, ci este izolat singur: lungimea lui este de opt sute de mile, iar lățimea lui de șase sute, poate mai mult de atât: iar Allah știe mai bine.

Dintre acestea marea de la care vine fluxul și refluxul la Bassora, iar în țara Magrebului există un asemenea ei de asemenea: apa crește de la începutul lunii, și nu încetează să crească până la noaptea a paisprezecea a acesteia: acesta este fluxul; apoi ea începe să scadă: acesta este refluxul, până la sfârșitul lunii.

Ei au menționat delimitarea acestor mări, începutul și sfârșitul lor, și au menționat a ceea ce conține pământul ca lacuri adunate din râuri și alte curente: acestea sunt mlaștinile. Și au menționat a ceea ce conține pământul ca râuri celebre și mari, și au menționat începutul și sfârșitul lor. Noi nu suntem în curs să întindem aceasta și să-l prelungim: vorbim doar despre ceea ce privește râurile menționate în hadith.

« Allah este Cel care a creat Cerurile și Pământul și a pogorât din cer apa, cu care scoate pentru voi din roade mijloc de viețuire. El a supus pentru voi corăbiile care plutesc pe mare, la porunca Sa, și a supus pentru voi râurile Și a supus pentru voi Soarele și Luna, amândouă urmându-și cursul fără oprire, și a supus pentru voi noaptea și ziua . Și v-a dat El din toate câte le-ați cerut. Și de ați socoti Binefacerile lui Allah, nu le-ați putea număra. Dar omul este cu adevărat nelegiuit și necredincios. » Sura 14, 32-34

Este în cele două Sahih, pe calea lui Qatada, după Anas ibn Malik, că Mesagerul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah să fie asupra lui), când a menționat arborele sicomorului al limitei, a zis: « ies atunci din rădăcina lui două râuri ascunse, și două râuri văzute: câte privește pe cele ascunse, ele sunt în Paradis; câte privește pe cele văzute, ele sunt Nilul și Eufratul. » Iar într-o formulare a lui al-Bukhari (ca mila lui Allah să fie asupra lui): « izvorul lor, sau forma lor »: adică izvorul lor sau forma lor, după descrierea și calificarea lor: și nu este în această lume din ceea ce este în Paradis decât numele. Iar în Sahih-ul lui Muslim, din hadithul lui Abdallah ibn Omar, după Khoubayb ibn Abd ar-Rahman, după Hafs ibn 'Asim: « Sayhan, Jayhan, Eufratul și Nilul: toate râuri ale Paradisului. »

Ibn Noumayr și Yazid ne-au povestit: Muhammad ibn 'Amr ne-a informat, după Abu Salama: « Patru râuri au fost săpate din Paradis: Eufratul, Nilul, Sayhan și Jayhan. » Și este un isnad autentic după condiția lui Muslim. Iar se pare, iar Allah știe mai bine, că sensul acesteia este că aceste râuri semănă cu râurile Paradisului prin puritatea lor, dulceața lor și curgerea lor, și sunt de genul acestora în aceste calități și asemenea lor, precum El a zis în celălalt hadith raportat de at-Tirmidhi, pe care l-a autentificat pe calea lui Sa'id ibn 'Amir, după Muhammad ibn 'Amr, după Abu Salama: « ajwa-ul este din Paradis, iar în ea tămăduire a otrăvurilor »: adică ea semănă cu rodul Paradisului, nu că ar fi culeasă din Paradis: căci simțurile mărturisesc contrariul, și devine cert că sensul este altul. « Febra vine din suflul Gheenei: răcoriți-o deci cu apa. » Intensitatea căldurii este din suflul Gheenei: iar astfel aceste râuri: originea izvorului lor este vizibilă pe pământ.

Cât despre Nil: este râul cu care nu semănă niciunul dintre râurile lumii prin ușurința lui, finețea lui, lungimea cursului lui între începutul și sfârșitul lui. Începutul lui vine de la munții Lunii, numiți astfel prin trimitere la astru: ei sunt în vestul pământului, dincolo de linia ecuatorului, din partea sudică. Ei sunt roșii: izvoare țâșnesc dintre ei, apoi se adună pornind de la zece cursuri de apă depărtate, apoi fiecare dintre cinci dintre ei se adună într-o mare, apoi șase râuri ies din ea, apoi toate se adună într-un alt lac, apoi un singur râu iese din el: acesta este Nilul.

El trece peste țările sudezilor în Abyssinia, apoi peste Nubia și marele ei oraș Dongola, apoi peste Assouan, apoi ajunge spre ținuturile Egiptului: el a încărcat din ținuturile Abyssiniei creșterile ploilor lui și a purtat pământul ei, iar Egiptul are nevoie de amândouă: căci ploea lui este rară, insuficientă pentru culturile și copacii lui, iar pământul lui este făcut din nisipuri care nu fac să răsară nimic până ce Nilul să vină cu revărsarea lui și cu limonul lui: răsar atunci în el ceea ce de care au ei nevoie: « Oare ei nu văd că Noi mânăm apa în pământul cel uscat și din ea facem să se ivească semănături, din care mănâncă vitele lor și ei înșiși? Oare ei nu văd? » (Sura 32, 27).

Apoi Nilul trece puțin peste Egipt și se împarte în două brațe lângă un sat pe malul lui numit Chatanouf: cel apusean trece prin Rachid și se revărsa în marea sărată; câte privește brațul răsăritean, el se împarte de asemenea lângă Djoujar în două brațe: cel apusean dintre cele două trece prin Damietta la vest de ea și se revărsa în mare, iar cel răsăritean trece prin Achmoun Tannah și se revărsa acolo într-un lac la est de Damietta numit lacul Tinnis, lacul Damiettei. Nilul are particularități dincolo de apele restului pământului: dintre ele, că el este cel mai lung în depărtare de la cursul lui până la extremitatea lui; dintre ele, că el curge peste stânci și nisipuri în care nu este nici crăpătură, nici algă, nici noroi; dintre ele, că nicio piatră și niciun pietricel nu înverzește în el: iar aceasta este din cauza purității amestecului lui, a dulceaței și a fineței lui; dintre ele, că revărsarea lui are loc în zilele scăderii celorlalte râuri, iar scăderea lui în zilele revărsării și a abundenței lor.

Cât despre ceea ce menționează unii: că izvorul Nilului vine dintr-un loc ridicat pe care unii oameni au urcat și au văzut acolo o uriașă oroare, frumoase robițe și lucruri stranii, și că cel care urcă acolo nu mai poate vorbi după aceea: aceasta este din fabulele istoricilor și din minciunile înșelătorilor.

Când Egiptul a fost cucerit, locuitorii lui au venit la 'Amr ibn al-'As când a intrat luna Baouna dintre lunile perșilor copți, și au zis: o comandante, Nilul nostru are un obicei fără de care el nu curge. Și care este? Ei au zis: când mai rămân douăsprezece nopți din această lună, căutăm o tânără virgină la părinții ei, noi cădem la acord părinții ei, o împodobim cu cele mai frumoase bijuterii și veșminte, apoi o aruncăm în acest Nil. « Aceasta nu se face în Islam: iar Islamul dărâmă ceea ce era înaintea lui.

» Ei au rămas deci până la Baouna, iar Nilul nu curgea nici puțin nici mult: și într-un raport: ei au rămas Baouna, Abib și Misra, iar el nu curgea, până ce s-au gândit la plecare. 'Amr a scris deci lui Omar ibn al-Khattab la acest subiect, iar Omar i-a scris: ai făcut bine prin ceea ce ai făcut, și ți-am trimis în această carte o tabliță: arunc-o în Nil. « De la robul lui Allah Omar, comandantul credincioșilor, către Nilul Egiptului. Dacă tu nu curgi decât prin tine însăți, atunci nu curge; iar dacă este Allah Unul, Stăpânitorul, care te face să curgi, noi cerem lui Allah să te facă să curgi.

» 'Amr a aruncat deci tablița în Nil: a fost ziua de sâmbătă, iar Allah făcuse să curgă Nilul de șaisprezece palme într-o singură noapte: iar Allah a tăiat acest obicei egiptenilor până astăzi.

Cât despre Eufrat: izvorul lui vine din nordul lui Arzan din țările romanilor: el trece spre Qorb de Malatiya, apoi trece prin Samosate, apoi prin partea meridională a lui Ilibira, apoi se îndreaptă la est spre Balis și fortăreața lui Ja'bar, apoi spre ar-Raqqa, apoi spre partea nordică a lui ar-Rahba, apoi spre 'Ana, apoi spre Hit, apoi spre Koufa, apoi iese spre câmpiile Irakului, se revărsa în mari mlaștini: lacuri: și se întoarce spre ele, și din ele ies marile râuri cunoscute care se revărsă la Bassora.

Cât despre Sayhan, numit de asemenea Sayhoun: începutul lui vine din țările romanilor: el curge din nord și din vest spre sud și est: el este la vest de cursul lui Jayhan, mai mic decât el în volum, și el este în țara armenilor cunoscută astăzi ca țările lui Sis: și ei au fost la începutul statului islamic în mâinile Musulmanilor: apoi când Fatimidele au biruit asupra țărilor Egiptului și au stăpânit Cham-ul și districtele lui, ei au fost incapabili să-l păzească de dușman: Nicefor armeneanul a biruit asupra acestor țări: vreau să zic țările lui Sis: pe la anul trei sute, și până în ziua noastră: iar Allah este chemat să ni-l întoarcă El prin Puterea și Prin puterea Lui. Apoi Sayhan și Jayhan se unesc la 'Adana și devin un singur râu, apoi se revărsă în marea romanilor între Ayas și Tarsous.

Cât despre Jayhan, numit de asemenea Jayhoun, pe care mulțimea îl numește Jahan: izvorul lui este în țările romanilor: el traversează țara lui Sis de la nord la sud, și el este comparabil cu Eufratul în volum: apoi el și Sayhan se unesc la 'Adana și devin un singur râu, apoi se revărsă în mare la Ayas și Tarsous: iar Allah știe mai bine.

Ceea ce pământul produce și adăpostește

Capitol

« Allah este Cel care a înălțat Cerurile fără stâlpi pe care să-i vedeți, iar apoi S-a înălțat deasupra Tronului și a supus Soarele și Luna, fiecare urmându-și cursul său până la un termen hotărât. El orânduiește [fiecare] lucru și tâlcuiește semnele în amănunțime, poate că voi veți fi încrezători în întâlnirea cu Domnul vostru. El este Cel care a întins pământul și a așezat pe el munți și râuri. Și din toate roadele a făcut pe el câte o pereche. El lasă ca noaptea să acopere și să ascundă ziua. Cu adevărat, în acestea sunt semne pentru cei care cugetă.

Iar pe pământ sunt parcele învecinate și grădini de viță de vie, de grâne, de palmieri în tufe și câte unul de la o rădăcină, udate de la o singură apă. Și le-am făcut Noi pe unele mai bune decât altele. Cu adevărat, în acestea sunt semne pentru un neam [de oameni] care pricep. » Sura 13, 2-4

« Oare cine este Cel care a creat Cerurile și Pământul și v-a pogorât vouă apă din cer? Și cu ea Noi am făcut să răsară grădini minunate! [Altfel] nu v-ar fi fost vouă dat să faceți să răsară pomii lor! Oare există altă divinitate alături de Allah? Însă ei sunt un popor [de oameni] care se abat! Oare Cine este Cel care a făcut Pământul loc de repaus, a pus în mijlocul lui râuri, și a făcut munți neclintiți, și a pus o stavilă între cele două mări? [Însă] cei mai mulți dintre ei nu știu! » Sura 27, 60-61

« El este Cel care trimite apă din Cer pentru voi. Din ea este de băut pentru voi și din ea cresc tufișurile, unde voi vă pașteți cirezile. Din ea El face să crească pentru voi semănăturile, măslinii, curmalii, vița de vie și tot felul de roade. Cu adevărat, în aceasta este dovadă pentru un neam [de oameni] care chibzuiesc. El a supus pentru voi noaptea și ziua, Soarele și Luna. Și Stelele sunt supuse, prin Porunca Lui. Și întru aceasta sunt semne pentru un neam [de oameni] care pricep.

Și [a supus] ceea ce a creat pentru voi pe Pământ de felurite culori. Și întru aceasta este un semn pentru un neam de oameni care își aduc aminte. » Sura 16, 10-13

Cel Preaînalt a menționat deci ceea ce El a creat pe pământ ca munți, copaci, fructe, câmpii și deșerturi, și ceea ce El a creat ca feluri de creaturi nevii și animale în câmpii, în pământurile aride și în mări: ceea ce indică mărimea Lui, puterea Lui, înțelepciunea Lui și îndurarea Lui în creația Lui, și ceea ce El le-a ușurat fiecărei creaturi din hrana de care are ea nevoie în noaptea și ziua ei, în vara și iarna ei: « Și nu este viețuitoare pe pământ a cărei hrană să nu fie în Grija lui Allah. El Știe locul ei de sălaș și locul în care ea va muri. Totul este într-o Carte deslușită. » (Sura 11, 6)

Hafiz-ul Abu Ya'la a raportat, de la Muhammad ibn al-Mouthanna, după 'Ubayd ibn Waqid, după Muhammad ibn 'Issa ibn Kayssan, după Muhammad ibn al-Mounkadir, după Jabir: am auzit pe Mesagerul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah să fie asupra lui) zicând: « Allah a creat o mie de comunități: șase sute în mare, și patru sute pe pământ. Iar prima care piere dintre aceste comunități este lăcusta: când ea piere, ele se urmează ca franjura când i se taie firul. » 'Ubayd ibn Waqid: Abu 'Ibad al-Basri: Abu Hatim l-a slăbit. Iar Ibn 'Adi a zis: cei mai mulți dintre ceea ce raportează el nu este urmărit, iar sheikh-ul lui este mai slab decât el: al-Fallas: hadith respins. Iar Abu Zur'a a zis: nu trebuie povestit de la el: și l-au slăbit Ibn Hibban și ad-Daraqoutni: iar Ibn 'Adi a respins acest hadith în particular, și alții: iar Allah știe mai bine.

« Și nu este vietate pe pământ, nici pasăre care zboară cu aripile ei, decât în neamuri, ca și voi. Nu am lăsat nimic nepomenit în Carte. Apoi, la Domnul lor vor fi adunați. » Sura 6, 38