Acasă > Istoriile profetilor > Crearea cerurilor și semnele pe care le conțin
Crearea celor șapte ceruri, podoaba lor, stelele, cursa soarelui și a lunii, drumul lăptos, curcubeul și tunetul: hadithuri și părerile exegeților, din Ibn Kathir.
Povestea arată cum Allah, după pământ, a ridicat șapte ceruri suprapuse fără fisură, împodobite cu stele și păzite împotriva demonilor: «Noi am împodobit negreșit cerul cel mai apropiat de lampadare, și am făcut din ele proiectile împotriva demonilor». Sunt apoi explicate cursa soarelui și a lunii, ziua în care soarele va răsări din apusul lui, alternanța nopții și a zilei, astrele rătăcitoare și cele fixe. Ibrahim le desminte divinitatea astrelor; povestea lui Venus, Harut și Marut este îndepărtată ca fabricație israelită; drumul lăptos, curcubeul, siguranța împotriva înecării și tunetul slujesc de semne.
Cuprins :
Actualizat la 09 noiembrie 2026 la 23h02
📖 35 min de cititAm pomenit că pământul a fost creat înaintea cerului, cum Cel Înalt a spus: «El este Cel care a creat pentru voi tot ce este pe pământ, apoi S-a îndreptat spre cer și l-a făcut șapte ceruri. El este Atotștiutor» (Sura 2, 29). Și Cel Înalt a spus: «Spune: oare negați cu adevărat pe Cel care a creat pământul în două zile, și Îi dați Egali? El este Domnul lumilor.
El a înțepenit pe ea munți statornici, a binecuvântat-o, și i-a asignat hrana ei în patru zile, pentru cei care întreabă, în părți egale. Apoi S-a îndreptat spre cerul care era fum, și i-a spus, precum și pământului: veniți amândoi, de voie sau de nevoie. Ei au spus: venim ascultători. El a decretat deci șapte ceruri în două zile, și a revelat fiecărui cer ordinea lui.
Noi am împodobit cerul cel mai apropiat de lampadare și de pază: aceasta este judecata celui Puternic, al celui Atotștiutor» (Sura 41, 9-12). Și Cel Înalt a spus: «Sunteți voi mai grei de creat, sau cerul pe care El l-a zidit? El i-a înălțat bolta și a făcut-o desăvârșită. El a întunecat noaptea lui și a făcut să iasă lumina lui de dimineață.
Iar cât despre pământ, după aceasta, El a desfăcut-o» (Sura 79, 27-30). Am răspuns cuvântului Său «iar cât despre pământ, după aceasta, El a desfăcut-o»: desfăcarea nu este crearea, și ea este posterioră creării cerului. Și Cel Înalt a spus: «Binecuvântat fie Cel în a Cărei mână este domnia, și El este Puternic asupra tuturor lucrurilor. Cel care a creat moartea și viața ca să vă încerce: cine dintre voi este cel mai bun în faptă; și El este cel Puternic, cel Iertător.
Cel care a creat șapte ceruri suprapuse: nu vezi tu, în creația celui Milostiv, nicio disonanță. Trimite deci privirea: vezi tu vreo fisură? Apoi trimite privirea a doua oară: privirea se întoarce la tine umilită, și ea este ostenită. Noi am împodobit negreșit cerul cel mai apropiat de lampadare, și am făcut din ele proiectile împotriva demonilor, și Noi le-am pregătit lor pedeapsa Furnicii» (Sura 67, 1-5).
Și Cel Înalt a spus: «Noi am zidit peste voi șapte (ceruri) tari, și Noi am pus un lampadar arzător» (Sura 78, 12-13). Și Cel Înalt a spus: «Nu vedeți voi cum Allah a creat șapte ceruri suprapuse, și a făcut în ele din lună o lumină, și din soare un lampadar?» (Sura 71, 15-16). Și Cel Înalt a spus: «Allah este Cel care a creat șapte ceruri, și atâtea pământuri: porunca coboară între ele, pentru ca voi să știți că Allah este Puternic asupra tuturor lucrurilor, și că Allah a cuprins tot lucrul cu știința Lui» (Sura 65, 12).
Și Cel Înalt a spus: «Binecuvântat fie Cel care a așezat constelații în cer, și a pus în el un lampadar și o lună luminătoare. Și El este Cel care a făcut din noapte și zi o alternanță, pentru cine voiește să se pomească sau voiește să fie mulțumitor» (Sura 25, 61-62). Și Cel Înalt a spus: «Noi am împodobit cerul cel mai apropiat cu o podoabă: stelele, și de pază împotriva oricărui demon răzvrătit. Ei nu observă adunarea cea de sus: ei sunt alungați din toate părțile, izgoniți; și este pentru ei o pedeapsă permanentă.
Exceptat acela care apucă din zbor: atunci o stea căzătoare transfixiantă îl urmărește» (Sura 37, 6-10). Și Cel Înalt a spus: «Noi am stabilit negreșit constelații în cer, și Noi l-am împodobit pentru privitori, și Noi l-am păzit de orice demon pietrit, exceptat acela care ascultă la pândă: atunci o stea căzătoare vădită îl urmărește» (Sura 15, 16-18).
Și Cel Înalt a spus: «Și cerul, Noi l-am zidit cu putere: Noi suntem întinderea» (Sura 51, 47). Și Cel Înalt a spus: «Noi am făcut din cer un tavan păzit: și ei, de semnele lui, se abat. Și El este Cel care a creat noaptea și ziua, soarele și luna: fiecare în câte o orbită înoată» (Sura 21, 32-33). Și Cel Înalt a spus: «Și un semn pentru ei: noaptea din care Noi smulgem ziua: iată-i în întunecimi.
Și soarele aleargă spre un culcuș care i este asignat: aceasta este judecata celui Puternic, al celui Atotștiutor. Și luna, Noi i-am asignat stații, până ce ea devine iar ca ramura de palmier bătrână. Soarele nu poate ajunge luna, nici noaptea să devanseze ziua: fiecare în câte o orbită înoată» (Sura 36, 37-40). Și Cel Înalt a spus: «El despică zorile.
Și El a făcut din noapte odihnă, din soare și din lună un calcul: aceasta este judecata celui Puternic, al celui Atotștiutor. Și El este Cel care a făcut pentru voi stelele, ca să vă călăuziți prin ele în întunecimile pământului și ale mării. Noi am descris amănunțit semnele pentru oameni care știu» (Sura 6, 96-97). Și Cel Înalt a spus: «Domnul vostru este Allah care a creat cerurile și pământul în șase zile, apoi S-a așezat pe Tron: El acoperă noaptea de zi, care Îl urmărește neîncetat; și El a supus soarele, luna și stelele, prin porunca Lui.
A Lui este creația, și porunca: binecuvântat fie Allah, Domnul lumilor» (Sura 7, 54). Și versetele despre aceasta sunt extrem de numeroase, și noi am comentat fiecare dintre ele în Tafsir.
Scopul este ca El, Cel Înalt, să informeze despre crearea cerurilor, despre mărimea întinderii și înălțării lor, și că ele sunt la culmea frumuseții, strălucirii, desăvârșirii și măreției, cum Cel Înalt a spus: «și prin cerul cu căi desăvârșite» (Sura 51, 7), adică creația frumoasă. Și Cel Înalt a spus: «Trimite deci privirea: vezi tu vreo fisură? Apoi trimite privirea a doua oară: privirea se întoarce la tine umilită, și ea este ostenită» (Sura 67, 3-4), adică: umilită să nu vadă în ea niciun defect, nici crăpătură; «și ea este ostenită», adică ca o noapte slabă: dacă ar privi până să se epuizeze, să se săture și să slăbească, ea nu ar descoperi niciun defect, nici imperfecțiune în ea, căci El, Cel Înalt, a făcut creația ei desăvârșită și a împodobit orizontul ei cu stele, cum El a spus: «și prin cerul cu constelații» (Sura 85, 1), adică stelele. S-a spus: posturile de pază de unde sunt azvărlite meteorele împotriva pândarului; și nicio contrazicere între cele două păreri.
Și Cel Înalt a spus: «Noi am stabilit negreșit constelații în cer, și Noi l-am împodobit pentru privitori, și Noi l-am păzit de orice demon pietrit» (Sura 15, 16-17). El a pomenit că El a împodobit înfățișarea lui cu stele fixe și astre rătăcitoare: soarele, luna și stelele strălucitoare, și că El a păzit spațiul lor de intrarea demonilor în ele; și aceasta este o podoabă de sensuri, atunci El a spus: «și Noi l-am păzit de orice demon pietrit», cum El a spus: «Noi am împodobit cerul cel mai apropiat cu o podoabă: stelele, și de pază împotriva oricărui demon răzvrătit. Ei nu observă adunarea cea de sus» (Sura 37, 6-8).
Al-Bukhari a spus, în Cartea începutului creației: Qatada a spus, despre cuvântul Lui: «Noi am împodobit negreșit cerul cel mai apropiat de lampadare, și am făcut din ele proiectile împotriva demonilor» (Sura 67, 5): Allah a creat aceste stele pentru trei lucruri: El a făcut din ele o podoabă a cerului, proiectile împotriva demonilor, și semne prin care se călăuzește. Oricine dă o altă interpretare se înșală, își pierde partea lui, și își impune ceea despre ce nu are nicio știință. Iar ceea ce spune Qatada este explicit în cuvântul Celui Înalt: «Noi am împodobit negreșit cerul cel mai apropiat de lampadare, și am făcut din ele proiectile împotriva demonilor» (Sura 67, 5), și în cuvântul Celui Înalt: «El este Cel care a făcut pentru voi stelele, ca să vă călăuziți prin ele în întunecimile pământului și ale mării» (Sura 6, 97).
Oricine se impune altceva decât aceste trei, adică știința judecăților trase din mișcările lor, din conjuncțiile lor în cursa lor, și că aceasta ar indica întâmplări pământești, se înșală: cea mai mare parte a discursurilor lor în această materie nu sunt decât conjuncturi, suportări mincinoase și pretenții false. Și Cel Înalt a pomenit că El a creat șapte ceruri suprapuse, adică unul peste altul.
Savanții astronomiei au divergent: sunt ei îngrămădiți, sau despărțiți printr-un gol? Două păreri, iar cea dreaptă este a doua, în virtutea a ceea ce am relatat din hadithul lui Abdallah ibn Amirah, de la al-Ahnaf, de la Abbas, în hadithul norilor: Trimisul lui Allah (pacea și binecuvântarea lui Allah asupra lui) a spus: «știți voi care este distanța dintre cer și pământ?» Noi am răspuns: Allah și trimisul Lui știu mai bine. El a spus: «între cei doi, mersul de cinci sute de ani; și de la un cer la fiecare cer, cinci sute de ani; și grosimea fiecărui cer, cinci sute de ani.
» Acest hadith complet a fost relatat de Ahmad, Abu Dawud, Ibn Majah și Tirmidhi, care l-a judecat bun. Și în cei doi Sahihs, din hadithul lui Anas, în hadithul Înălțării: «El a găsit în cerul cel mai apropiat pe Adam, și Djibril i-a spus: iată tatăl tău Adam. El l-a salutat, și Adam i-a răspuns salutul și a spus: bine ai venit, și fie bine venit, o, fiul meu: tu ești un fiu excelent. Apoi el a fost înălțat cu mine spre al doilea cer.
» Și el a spus la fel despre al treilea, despre al patrulea, despre al cincilea, despre al șaselea și despre al șaptelea, până la cuvântul Lui: «apoi am fost înălțați până ce am ajuns la al doilea cer; el a bătut la poartă, și s-a spus: cine este acesta?» până la sfârșitul hadithului: aceasta indică despărțirea lor. Iar Allah știe mai bine.
Ibn Hazm, Ibn al-Munadi, Abu al-Faraj Ibn al-Jawzi și mai mult de un alt savant au relatat unanimitatea despre faptul că cerurile sunt sferice și rotunde; s-a argumentat prin cuvântul Lui: «fiecare în câte o orbită înoată» (Sura 36, 40). Al-Hasan a spus: ei se rotesc; iar Ibn Abbas a spus, despre orbită: ca bobina torsului. S-a spus și că aceasta este indicat de faptul că soarele apune în fiecare noapte la apus, apoi răsare la sfârșitul nopții la răsărit, cum a spus Umayya ibn Abi as-Salt: «și soarele răsare în fiecare din urmă noapte, roșu, a cărui culoare devine asemenea apei care se bea; el nu răsare pentru ei în funiile lui, altfel pedepsit, altfel bătut.»
Cât despre hadithul relatat de al-Bukhari, unde el spune: Muhammad ibn Yusuf ne-a relatat, Sufyan ne-a relatat, de la al-A'mash, de la Ibrahim at-Taymi, de la tatăl său, de la Abu Dharr: Trimisul lui Allah (pacea și binecuvântarea lui Allah asupra lui) i-a spus lui Abu Dharr, când soarele a apus: «știi tu unde se duce?» Eu am spus: Allah și trimisul Lui știu mai bine. El a spus: «el se duce până se prosternează sub Tron, cere îngăduință, și i se acordă; și el este pe punctul de a se prosterna fără să îi fie primit, de a cere îngăduință fără să i se acorde: i se va spune: întoarce-te de unde ai venit; și el va răsări din apusul lui. Aceasta este cuvântul Lui: și soarele aleargă spre un culcuș care i este asignat: aceasta este judecata celui Puternic, al celui Atotștiutor.
» Acesta este textul lui în Cartea începutului creației; și el l-a relatat în Tafsir, și în Cartea unicității din hadithul lui al-A'mash de asemenea; și Muslim l-a relatat în Cartea credinței pe calea lui al-A'mash și pe aceea a lui Yunus ibn Ubayd, iar Abu Dawud pe aceea a lui al-Hakam ibn Utayba, toți de la Ibrahim ibn Yazid ibn Sharik, de la tatăl său, de la Abu Dharr, în termeni asemănători. Tirmidhi a spus: hasan sahih.
Aceasta fiind știut, acest hadith nu contrazice ceea ce am pomenit despre sfericitatea orbitelor, care sunt cerurile, după părerea cea mai celebră dintre cele două; el nu indică sfericitatea Tronului, cum au pretins unii pretenți ai cărui părere am invalidat-o mai înainte; și el nu indică că ea urcă deasupra cerurilor de partea noastră până să se prosterneze sub Tron. Mai degrabă, ea apune din privirile noastre rămânând în orbita ei, care este a patra după mai mult de un savant al astronomiei; iar legea nu are nimic care să niege aceasta; mai degrabă, senzația, adică eclipsele, indică acest punct și îl cere. Când ea umblă acolo până să atingă mijlocul, în clipa miezul nopții de pildă la echinocțiu, astfel încât ea să se afle între cei doi poli, austral și boreal, ea este atunci la cea mai mare depărtare de Tron, căci Tronul este bombat de partea feței lumii, și acolo este locul prosternei ei după ceea ce îi este potrivit; tot cum ea este la cel mai apropiat de Tron în clipa zenitului de partea noastră.
Când ea este la locul prosternei ei, ea își cere Domnului îngăduința să răsară de la răsărit, și i se acordă, și ea apare de partea răsăritului, scârbind totodată să răsară asupra neascultătorilor dintre copiii lui Adam; de aceea Umayya a spus: «el nu răsare pentru ei în funiile lui, altfel pedepsit, altfel bătut.» Când arrive clipa în care Allah voiește ca ea să răsară de partea apusului lui, ea se prosternază după obiceiul ei și cere îngăduința de a răsări după obiceiul ei, și nu i se acordă; ea se prosternază din nou, cere, nu i se acordă; ea se prosternază, nu i se acordă, și această noapte se prelungește cum am pomenit în Tafsir; ea spune atunci: O, Doamne, zorile se apropie și spațiul este departe. I se spune: întoarce-te de unde ai venit; și ea răsare din apusul lui. Când oamenii o vor vedea, ei vor crede toți, și aceasta în clipa în care credința unui suflet nu mai este folositoare, al aceluia care nu crezuse mai înainte sau nu câștigase vreun bine în credința lui.
Ei au explicat prin aceasta cuvântul Lui: «și soarele aleargă spre un culcuș care i este asignat» (Sura 36, 38). S-a spus: vremea lui, aceea în care i se ordonează să răsară din apusul lui. S-a spus: culcușul lui este locul unde ea se prosternază sub Tron. S-a spus: sfârșitul cursei lui, care este sfârșitul lumii.
Și de la Ibn Abbas, el a citit: «și soarele aleargă, niciun culcuș pentru el», adică: el nu se oprește: așa el se prosternază, umblând totodată. De aceea Cel Înalt a spus: «soarele nu poate ajunge luna, nici noaptea să devanseze ziua: fiecare în câte o orbită înoată» (Sura 36, 40), adică: soarele nu ajunge luna până să răsară în domnia și vremea ei, nici ea de asemenea; și noaptea nu devansează ziua, adică: ea nu o precede cu un interval pentru care ea ar întârzia față de ea; dar când ziua pleacă, noaptea vine pe urma ei, urmând-o îndată, cum El a spus în celălalt verset: «El acoperă noaptea de zi, care Îl urmărește neîncetat; și El a supus soarele, luna și stelele, prin porunca Lui. A Lui este creația, și porunca: binecuvântat fie Allah, Domnul lumilor» (Sura 7, 54).
Și Cel Înalt a spus: «El este Cel care a făcut din noapte și zi o alternanță, pentru cine voiește să se pomească sau voiește să fie mulțumitor» (Sura 25, 62), adică: acesta se substituie celuiilalt și celălalt acestuia, cum Trimisul lui Allah (pacea și binecuvântarea lui Allah asupra lui) a spus: «când noaptea arrive de aici, și ziua se îndepărtează de acolo, și soarele apune, atunci postitorul își rupe postul.
» Vremea reală se divide deci în noapte și zi, și nu este între ele altceva decât cele două; de aceea Cel Înalt a spus: «El introduce noaptea în zi, și introduce ziua în noapte, și El a supus soarele și luna: fiecare aleargă spre un termen numit» (Sura 35, 13), adică: El face să treacă din aceasta în aceea: El ia din lungimea acesteia pentru scurtimea celeilalte, până ce ele se echilibrează ca la începutul primăverii: noaptea era lungă și ziua scurtă, apoi noaptea nu încetează să scadă și ziua să crească până la echilibrul lor, care este prima primăvară; apoi ziua începe să se lungească și să crească, și noaptea să scadă, până la sfârșitul primăverii; apoi situația se întoarce: ziua începe să scadă și noaptea să crească, până la echilibrul lor și la începutul toamnei; apoi noaptea începe să se lungească și ziua să se scurteze până la sfârșitul toamnei; apoi ziua reia, puțin câte puțin, și noaptea descrește, încet, până la echilibrul lor la prima primăvară, cum am spus.
Și astfel în fiecare an; de aceea Cel Înalt a spus: «și a Lui este alternanța nopții și a zilei» (Sura 23, 80), adică: El este cel care dispune de tot acesta, Judecătorul care nu este nici contrazis, nici împiedicat. De aceea El spune, în trei versete, cu ocazia pomenirii cerurilor, stelelor, nopții și zilei: «aceasta este judecata celui Puternic, al celui Atotștiutor» (Sura 6, 96; Sura 36, 38; Sura 41, 12), adică: cel Puternic care a supus tot lucrul, căruia tot lucrul îi este supus, care nu este nici împiedicat, nici biruit; cel Atotștiutor al tuturor lucrurilor, care a măsurat tot lucrul după o ordine care nu variază, nici nu se tulbură.
Și este stabilit în cei doi Sahihs, din hadithul lui Sufyan ibn Uyayna, de la az-Zuhri, de la Sa'id ibn al-Musayyib, de la Abu Hurayra: Trimisul lui Allah (pacea și binecuvântarea lui Allah asupra lui) a spus: Allah a spus: «fiul lui Adam Îmi face rău: el blestemă vremea, și Eu sunt vremea: în mâna Mea este porunca, Noi alternăm noaptea și ziua.» Într-o narațiune: «și Eu sunt vremea: Noi alternăm noaptea ei și ziua ei.»
Savanții, precum ash-Shafi'i, Abu Ubayd al-Qasim ibn Sallam și alții, au spus: el blestemă vremea, adică că el spune: vremea ne-a făcut aceasta și aceea; vai de vreme: ea a orfanizat copiii și a văduvit femeile. Allah Cel Înalt a spus: «și Eu sunt vremea», adică: Eu sunt vremea pe care o ține în vedere, căci El este cel care îndeplinește ceea ce el atribuie vremii; iar vremea este o creatură, și Cel care a făcut aceasta este Allah Creatorul: el blestemă deci autorul acestui lucru crezându-l vreme, pe când Allah este autorul acestui lucru, Creatorul tuturor lucrurilor, Cel care dispune de tot lucrul, cum El a spus: «și Eu sunt vremea: în mâna Mea este porunca, Noi alternăm noaptea ei și ziua ei.» Și cum Cel Înalt a spus: «Spune: O, Allah, Stăpân al domniei, Tu dai domnia cui voiești, și Tu smulgi domnia cui voiești; Tu cinstesc pe cine voiești și umilești pe cine voiești: în mâna Ta este binele; Tu ești Puternic asupra tuturor lucrurilor.
Tu faci să treacă noaptea în zi și faci să treacă ziua în noapte; Tu faci să iasă viul din mort și mortul din viu; și Tu înzestrezi pe cine voiești fără socot» (Sura 3, 26-27). Și Cel Înalt a spus: «El este Cel care a făcut din soare o strălucire și din lună o lumină, și El i-a asignat stații, pentru ca voi să cunoașteți numărul anilor și socoteala. Allah n-a creat aceasta decât cu adevăr. El descrie semnele pentru oameni care știu.
În alternanța nopții și a zilei, și ceea ce Allah a creat în ceruri și pământ, sunt semne pentru oameni pioși» (Sura 10, 5-6): El a făcut o deosebire între soare și lună în lumina lor, înfățișarea lor, vremea lor și cursa lor; El a făcut din acesta o strălucire: razele soarelui, o dovadă luminoasă și o lumină strălucitoare; și din lună o lumină, adică mai slabă decât dovada soarelui, și El a făcut din ea o lumină derivată de la a lui.
«Și El i-a asignat stații»: ea răsare în prima noapte a lunii mică, fină, de puțină lumină, din pricina apropierii ei de soare și a puținului cu care îl face față; lumina ei este la măsura a ceea ce îi face față; de aceea, în a doua noapte, ea este la dublul depărtării fatale celei din prima noapte, iar lumina ei este dublul celei din prima noapte; apoi, la fiecare depărtare, lumina ei crește, până ce plenitudinea ei se împlinște în noaptea în care îi face față de la răsărit, care este a paisprezecea noapte a lunii; apoi ea începe să descrească, pe măsură ce se apropie de el pe partea cealaltă, până la sfârșitul lunii: ea dispare până să devină iar cum a început în prima zi a lunii a doua. Prin ea sunt cunoscute lunile, iar prin soarele nopțile și zilele, și prin aceasta sunt cunoscuții anii; de aceea Cel Înalt a spus: «El este Cel care a făcut din soare o strălucire și din lună o lumină, și El i-a asignat stații, pentru ca voi să cunoașteți numărul anilor și socoteala» (Sura 10, 5).
Și Cel Înalt a spus: «Noi am făcut din noapte și zi două semne: Noi am șters semnul nopții, și am făcut din semnul zilei un semn văzut, pentru ca voi să căutați harul Domnului vostru, și să cunoașteți numărul anilor și socoteala, și tot lucrul Noi l-am descris amănunțit» (Sura 17, 12). Și Cel Înalt a spus: «Ei te întreabă despre lunile noi: spune: ele slujesc de repere oamenilor, și pentru pelerinaj» (Sura 2, 189). Noi am expus tot acesta în amănunt în Tafsir.
Astrele cerului sunt, printre ele, astre rătăcitoare: ele sunt «perplexele» după vocabularul savanților astronomiei; și aceasta este o știință a cărei mare parte este adevărată, cu deosebire de știința judecăților astrologice a cărei mare parte este falsă, pretenție fără dovadă. Rătăcitoarele sunt șapte: luna în cerul cel mai apropiat, Mercur în al doilea, Venus în al treilea, soarele în al patrulea, Marte în al cincilea, Jupiter în al șaselea, și Saturn în al șaptelea. Celelalte astre sunt numite fixe, și ele sunt, după ei, în a opta orbită, care este Kursi-ul după folosința multor savanți târziu.
Alții au spus: mai degrabă toate astrele sunt în cerul cel mai apropiat, și nimic nu împiedică ca unele să fie deasupra altora. Se poate argumenta aceasta prin cuvântul Lui: «Noi am împodobit negreșit cerul cel mai apropiat de lampadare, și am făcut din ele proiectile împotriva demonilor» (Sura 67, 5), și prin cuvântul Lui: «El a decretat deci șapte ceruri în două zile, și a revelat fiecărui cer ordinea lui. Noi am împodobit cerul cel mai apropiat de lampadare și de pază: aceasta este judecata celui Puternic, al celui Atotștiutor» (Sura 41, 12): El a singularizat cerul cel mai apropiat, printre ele, de podoaba astrelor. Dacă aceasta indică că ele sunt încastrate acolo, așa este; altfel, nimic nu împiedică ceea ce au spus ceilalți, și Allah știe mai bine.
După ei, cele șapte orbite, ba chiar cele opt, se rotesc cu ceea ce cuprind ele de astre fixe și rătăcitoare, într-o rotație completă de la răsărit la apus, în ziua și noaptea; și după ei, fiecare astru rătăcitor se rotește împotriva orbitei lui, de la apus la răsărit: luna își parcurge orbita într-o lună, iar soarele a lui, care este a patra, într-un an. Dacă cursele lor se egalează și mișcările lor se apropie, măsura celui de-al patrulea cer egalează pe aceea a cerului cel mai apropiat de douăsprezece ori; și Saturn își parcurge orbita, care este a șaptea, în treizeci de ani: el egalează atunci, după aceasta, cerul cel mai apropiat de trei sute șaizeci de ori.
Ei au vorbit despre măsurile corpurilor acestor astre, despre cursele lor și mișcările lor, și s-au întins asupra acestor lucruri până să depășească spre știința judecăților astrologice și ceea ce rezultă din ea de întâmplări pământești, despre care mulți dintre ei nu au nicio știință. Grecii care locuiau Siria înaintea epocii lui Mesia (pace asupra lui) aveau în aceasta multe ziceri al căror expunere ar fi lung: ei sunt cei care au zidit cetatea Damas, i-au făcut șapte porți, și au pus pe vârful fiecărei porți un templu la chipul celor șapte astre, închinându-se fiecare în templul lui și invocându-l cu o invocare pe care mai mult de un istoric a transmis-o de la ei. Autorul Cărții secretului ascuns, despre invocarea soarelui, a lunii și a stelelor, a pomenit-o: ele sunt fabule pe care nu se cade să le luăm în considerare; și alți savanți de la Harran, filozofii păgâni de la Harran din antichitatea înaltă: ei erau asociatori închinând celor șapte astre, o facțiune dintre sabeni.
De aceea Allah Cel Înalt a spus: «Și printre semnele Lui: noaptea, ziua, soarele și luna. Nu vă prosternati înaintea soarelui, nici înaintea lunii, ci prosternati-vă înaintea lui Allah care i-a creat, dacă El este Cel pe care Îl închinați» (Sura 41, 37). Și Cel Înalt a spus, informând despre ceea ce spune ciocârliaia lui Sulaiman (pace asupra lui), despre Balqis și despre oștile ei, regina Sabei din Yemen și despre cei care o urmau: «Am găsit o femeie care domnește peste ei, căreia tot i-a fost dat, și care stăpânește un tron imens. Am găsit-o, pe ea și poporul ei, prosternându-se înaintea soarelui, în locul lui Allah.
Dracul le-a înfrumusețat faptele pentru ei, i-a abătut de la cale, și ei nu sunt călăuziți, până acolo încât ei nu se prosternată înaintea lui Allah care face să iasă ce este ascuns în ceruri și pământ, și știe ceea ce ascundeți și ceea ce proclamați. Allah: nicio divinitate în afară de El, Domnul Tronului imens» (Sura 27, 23-26). Și Cel Înalt a spus: «Nu vezi tu că lui Allah i se prosternă cei care sunt în ceruri și cei care sunt pe pământ, precum și soarele, luna, stelele, munții, copacii, animalele și mulți oameni? Iar mulți merită pedeapsa.
Și cine este umilit de Allah nu are pe nimeni să îl cintească: Allah face ceea ce voiește» (Sura 22, 18). Și Cel Înalt a spus: «Nu văd ei oare ceea ce Allah a creat: umbrele lor se înclină la dreapta și la stânga, prosternându-se înaintea lui Allah, pe când sunt smeriți? Și lui Allah i se prosternă ceea ce este în ceruri și ceea ce este pe pământ din creatură, precum și îngerii, care nu se umflă de trufie. Ei îl tem pe Domnul lor deasupra lor și fac ceea ce li se ordonează» (Sura 16, 48-50).
Și Cel Înalt a spus: «Lui Allah i se prosternă cei care sunt în ceruri și pe pământ, de bunăvoie sau de silă, precum și umbrele lor dimineața și seara» (Sura 13, 15). Și Cel Înalt a spus: «Cele șapte ceruri, pământul și cei care se află în ele Îl slăvesc. Nu este nimic care să nu Îl celebreze prin lauda Lui, dar voi nu înțelegeți slăvirea lor. El este Indulgent, Iertător» (Sura 17, 44).
Și versetele despre aceasta sunt extrem de numeroase.
Corpurile cele mai nobile care se observă în ceruri și pe pământ sunt astrele, cele mai strălucitoare la privire, și cele mai nobile la meditație: soarele și luna. Khalil-ul (Ibrahim) a dovedit falsitatea divinității fiecăruia dintre ele, și aceasta este în cuvântul Lui: «Când a văzut luna răsărind, el a spus: iată domnul meu! Când ea a dispărut, el a spus: dacă Domnul meu nu mă călăuzește, eu voi fi negreșit printre oamenii rătăciți. Când a văzut soarele răsărind, el a spus: iată domnul meu!
Acesta este mai mare. Când el a dispărut, el a spus: O, popor al meu, dezvinovățesc ceea ce asociați. Am întors fața mea spre Cel care a creat cerurile și pământul, în pur monoteist, și eu nu sunt dintre asociatori» (Sura 6, 77-79). El a demonstrat, pe calea dovezi tranșante, că aceste corpuri observabile, astrele, luna și soarele, nu se potrivesc niciun fel cu divinitatea: toate sunt create, hrănite, administrate, supuse în cursa lor, nu abaterindu-se de la ceea ce pentru care au fost create, nu abaterind de la el decât printr-o ordonanță desăvârșită, reglată, care nu se tulbură, nici nu variază: și aceasta este o dovadă că ele sunt hrănite, fabricate, supuse, supuse forței.
De aceea Cel Înalt a spus: «Și printre semnele Lui: noaptea, ziua, soarele și luna. Nu vă prosternati înaintea soarelui, nici înaintea lunii, ci prosternati-vă înaintea lui Allah care i-a creat, dacă El este Cel pe care Îl închinați» (Sura 41, 37).
Și este stabilit în cei doi Sahihs, în rugăciunea eclipsei, din hadithul lui Ibn Omar, al lui Ibn Abbas, al lui Aișa și al altor însoțitori, că Trimisul lui Allah (pacea și binecuvântarea lui Allah asupra lui) a spus, în predica lui în ziua aceea: «soarele și luna sunt două semne dintre semnele lui Allah, și ele nu se eclipsează nici pentru moartea cuiva, nici pentru viața lui.»
Al-Bukhari a spus, în Cartea începutului creației: Musaddad ne-a relatat, Abd al-Aziz ibn al-Mukhtar ne-a relatat, Abdallah ad-Danaj ne-a relatat: Abu Salama mi-a relatat, de la Abu Hurayra, de la Profet (pacea și binecuvântarea lui Allah asupra lui), care a spus: «soarele și luna vor fi răsucite în Ziua Învierii.» Numai al-Bukhari l-a relatat, iar hafiz-ul Abu Bakr al-Bazzar l-a relatat într-un context mai larg, zicând: Ibrahim ibn Ziyad al-Baghdadi ne-a relatat, Yunus ibn Muhammed ne-a relatat, Abd al-Aziz ibn al-Mukhtar ne-a relatat, de la Abdallah ad-Danaj: am auzit pe Abu Salama ibn Abd al-Rahman, pe vremea lui Khalid ibn Abdallah al-Qasri, în această moschee, moscheea din Kufa; al-Hasan a venit să șadă lângă el și a povestit, și el a spus: Abu Hurayra ne-a relatat că Trimisul lui Allah (pacea și binecuvântarea lui Allah asupra lui) a spus: «soarele și luna sunt doi tauri în Foc în Ziua Învierii.» Al-Hasan a spus: și care este păcatul lor?
El a spus: eu îți transmit hadithul Trimisului lui Allah (pacea și binecuvântarea lui Allah asupra lui), iar tu spui: și care este păcatul lor? Apoi al-Bazzar a spus: nu s-a relatat de la Abu Hurayra altfel decât pe această cale, iar Abdallah ad-Danaj nu a relatat nimic de la Abu Salama exceptând acest hadith.
Hafiz-ul Abu Ya'la al-Mawsili a relatat, pe calea lui Yazid ar-Raqashi, care este slab, de la Anas: Trimisul lui Allah (pacea și binecuvântarea lui Allah asupra lui) a spus: «soarele și luna sunt doi tauri castrați în Foc.» Ibn Abi Hatim a spus: Abu Sa'id al-Ashajj și Amr ibn Abdallah al-Awdi ne-au relatat, Abu Usama ne-a relatat, de la Mujalid, de la un sheikh din Bajila, de la Ibn Abbas, despre: «când soarele va fi răsucit» (Sura 81, 1): Allah va răsuci soarele, luna și stelele în Ziua Învierii în mare, iar Allah va trimite un vânt arzător care le va da foc.
Aceste atharuri dovedesc că soarele și luna fac parte din creaturile lui Allah: Allah le-a creat pentru ceea ce El a voit, apoi El face din ele ceea ce voiește, a Lui este dovada copleșitoare și înțelepciunea desăvârșită: nu se întreabă despre ceea ce face, în virtutea științei Lui, a înțelepciunii Lui, a puterii Lui, a voii Lui eficiente și a judecății Lui care nu este nici respinsă, nici împiedicată, nici biruită.
Ce este de frumos ceea ce a relatat imamul Muhammad ibn Ishaq ibn Yasar, la începutul Cărții Sirei, din poezia lui Zayd ibn Amr ibn Nufayl despre crearea cerului, a pământului, a soarelui și a lunii, și restul. Ibn Hisham a spus: ea este de la Umayya ibn Abi as-Salt: «Spre Allah îmi consacr lauda și elogiul meu, și o cuvântare grea pe care vremea nu o neglijează, spre Regele Cel Înalt, deasupra Căruia nu este nici divinitate, nici domn care să fie închinat. O, omule, ia aminte la moarte: nu ascunzi nimic obscur lui Allah. Nu pune cu Allah altul decât El: calea dreptății s-a pustiit.
Trișbadurile tale: jinn-ul era nădejdea lor, și Tu ești divinitatea mea, Domnul nostru și nădejdea mea. Mă mulțumesc cu Tine ca Domn: nu voi admite divinitate alta decât Tine, O, Allah, în al doilea loc. Tu ești Cel care, din har, din grație și din milă, ai trimis lui Musa un trimis vestitor. Tu i-ai spus: mergi, tu și Harun, și chemați la Allah pe Faraon, tiranul.
Și spuneți-i: oare tu ai modelat acest pământ fără sprijin, până ce s-a statornicit cum este el? Și spuneți-i: oare tu ai înălțat acest cer fără stâlpi? Fii deci binevoitor, O, Ziditor. Și spuneți-i: oare tu ai făcut luminos mijlocul lui când noaptea l-a întunecat, un călăuz?
Și spuneți-i: cine trimite soarele dimineața, astfel încât ceea ce el atinge din pământ strălucește? Și spuneți-i: cine face să crească boaba în praful, astfel încât din ea iarba verde crește? Și El face să iasă din ea boaba pe capetele ei: în aceasta sunt semne pentru cine este atent. Și este printr-un har de la Tine că Tu l-ai salvat pe Yunus, care a trecut nopți în străinățile peștelui.
Și dacă Îl slăvesc pe numele Tău, Domnul nostru, ca să înmulțesc, este că Tu ai iertat greșelile mele. Domn al robilor, aruncă iertare și milă asupra mea, și binecuvântează copiii mei și bunurile mele.»
Aceasta fiind știut, astrele cerului, fixe și rătăcitoare, sunt toate create, pe care Allah Cel Înalt le-a creat, cum El a spus: «și a revelat fiecărui cer ordinea lui. Noi am împodobit cerul cel mai apropiat de lampadare și de pază: aceasta este judecata celui Puternic, al celui Atotștiutor» (Sura 41, 12).
Cât despre ceea ce pomenesc mulți exegeți în povestea lui Harut și Marut: că Venus era o femeie frumoasă, că ei au cerut-o, și că ea a refuzat, decât dacă ei îi învățau Numele Suprem; ei l-au învățat-o, ea l-a pronunțat, și ea a fost înălțată astru în cer: aceasta, cred eu, vine din fabricația israeliților, deși Ka'b al-Ahbar l-a relatat și o parte din salaf l-a transmis de la el, pomenindu-l în chip de narațiune după copiii lui Israel. Imamul Ahmad și Ibn Hibban în Sahih-ul lui au relatat despre aceasta un hadith: Ahmad l-a relatat, de la Yahya ibn Bukayr, de la Zuhayr ibn Muhammed, de la Musa ibn Jubayr, de la Nafi', de la Ibn Omar, de la Profet (pacea și binecuvântarea lui Allah asupra lui), și el a pomenit povestea în lungimea ei, inclusiv: «Venus le-a înfățișat o femeie dintre cele mai frumoase dintre oameni; ea a venit la ei, și ei i-au cerut persoana ei.
» Abd al-Razzaq l-a relatat în Tafsir-ul lui, de la ath-Thawri, de la Musa ibn Uqba, de la Salim, de la Ibn Omar, de la Ka'b al-Ahbar: și aceasta este mai dreaptă și mai fermă. Al-Hakim l-a relatat în Mustadrak-ul lui, iar Ibn Abi Hatim în Tafsir-ul lui, de la Ibn Abbas, care l-a pomenit, zicând: în vremea aceea se afla o femeie a cărei frumusețe printre femei era precum frumusețea lui Venus printre astre; și el a pomenit restul. Iar aceasta este cea mai frumoasă dintre formulările relativate în această poveste, și Allah știe mai bine.
Tot astfel hadithul relatat de hafiz-ul Abu Bakr al-Bazzar: Muhammad ibn Abd al-Malik al-Wasiti ne-a relatat, Yazid ibn Harun ne-a relatat, Mubashshir ibn Ubayd ne-a relatat, de la Zayd ibn Aslam, de la Ibn Omar; și Amr ibn Isa ne-a relatat, Abd al-A'la ne-a relatat, Ibrahim ibn Yazid ne-a relatat, de la Amr ibn Dinar, de la Ibn Omar: Trimisul lui Allah (pacea și binecuvântarea lui Allah asupra lui) a pomenit pe Suhayl și a spus: «el era un ghicitor tiranic, și Allah a făcut din el o stea căzătoare.» Apoi el a spus: nu s-a relatat de la Zayd ibn Aslam decât prin Mubashshir ibn Ubayd, care este slab în hadith, și de la Amr ibn Dinar decât prin Ibrahim ibn Yazid, care este moale în hadith; și noi îl pomenim cu defectul lui pentru că noi nu l-am păstrat decât prin aceste două căi. Eu spun: cât despre Mubashshir ibn Ubayd al-Qurashi, Abu Hafsa al-Himsi, de origine din Kufa: toți l-au slăbit; imamul Ahmad și ad-Daraqutni au spus despre el: el forja hadith-ul și mintea.
Cât despre Ibrahim ibn Yazid, acesta este al-Khuza'i, slab după unanimitatea lor; Ahmad și an-Nasa'i au spus despre el: abandonat; Ibn Ma'in a spus: el nu este demn de încredere, el nu este nimic; al-Bukhari a spus: ei au rămas tăcuți despre el; Abu Hatim și Abu Zur'a au spus: munkar în hadith, slab în hadith. Un asemenea isnad nu dovedește nimic deloc; și dacă gândim bine, aceasta face parte din relatăriile copiilor lui Israel, precum transmiterea lui Ibn Omar de la Ka'b al-Ahbar, și ele sunt fabulele lor asupra cărora nu se poate socoti. Iar Allah știe mai bine.
Secțiune despre drumul lăptos și curcubeu. Abu al-Qasim at-Tabarani a spus: Ali ibn Abd al-Aziz ne-a relatat, Arim Abu an-Nu'man ne-a relatat, Abu Awana ne-a relatat, de la Abu Bishr, de la Sa'id ibn Jubayr, de la Ibn Abbas: Heraclius i-a scris lui Muawiya: dacă rămâne printre ei ceva din profeție, el mă va informa despre ceea ce le cer. El i-a scris cerându-i drumul lăptos, arcul, și întinderea pe care soarele o atinge doar o singură oră. Când scrisoarea și trimisul au ajuns la Muawiya, el a spus: iată un lucru de care mă temeam să cerem până astăzi: cine este pentru aceasta? S-a spus: Ibn Abbas. Muawiya a împăturit scrisoarea lui Heraclius și a trimis-o lui Ibn Abbas, care i-a scris: arcul este o siguranță pentru oamenii pământului împotriva înecării; drumul lăptos este poarta cerului de unde se despică; iar întinderea pe care soarele o atinge doar o oră din zi este marea care a fost desplicată pentru copiii lui Israel. Aceasta este un lanț autentic până la Ibn Abbas.
Cât despre hadithul relatat de at-Tabarani: Abu az-Zinba' Rawh ibn al-Faraj ne-a relatat, Ibrahim ibn Makhlad ne-a relatat, al-Fadl ibn al-Mukhtar ne-a relatat, de la Muhammad ibn Muslim at-Ta'ifi, de la Ibn Abi Najih, de la Mujahid, de la Jabir ibn Abdallah: Trimisul lui Allah (pacea și binecuvântarea lui Allah asupra lui) a spus: «O, Mu'adh, eu te trimit spre un popor Oameni ai Cărții: dacă se va întreba despre drumul lăptos care este în cer, spune: el este saliva unui șarpe sub Tron.» Acesta este un hadith foarte munkar, mai degrabă el este forjat. Al-Fadl ibn al-Mukhtar este Abu Sahl al-Basri, apoi el a trecut în Egipt. Abu Hatim ar-Razi a spus despre el: el este necunoscut, el povestește fabule; hafiz-ul Abu al-Fath al-Azdi a spus: foarte munkar în hadith; Ibn Adi a spus: hadith-urile lui nu se urmează, nici în substanță, nici în lanț.
Și Cel Înalt a spus: «El este Cel care vă arată fulgerul, izvor de frică și de nădejde, și face să răsară norii greu încărcați. Tunetul Îl celebrează prin lauda Lui, precum și îngerii, din frică de El. El azvârle fulgerele și lovește cu ele pe cine voiește, pe când oamenii se ceartă despre Allah: El este de temut în putere» (Sura 13, 12-13). Și Cel Înalt a spus: «În crearea cerurilor și a pământului, în alternanța nopții și a zilei, în navele care plutesc pe mare cu ceea ce le folosește oamenilor, în ceea ce Allah face să coboare din cer ca apă prin care El îi redă vieții pământului după moartea lui, răspândind în el orice fiară, în alternanța vânturilor, și în norii supuși între cer și pământ, sunt semne pentru oameni care raționează» (Sura 2, 164).
Imamul Ahmad a relatat, de la Yazid ibn Harun, de la Ibrahim ibn Sa'd, de la tatăl său, de la un sheikh dintre Banu Ghifar: am auzit pe Trimisul lui Allah (pacea și binecuvântarea lui Allah asupra lui) spunând: «Allah face să răsară norul: el vorbește cel mai frumos cuvânt și râde din cel mai frumos râs.» Musa ibn Ubayda ibn Sa'd ibn Ibrahim a relatat că el a spus: cuvântul lui este tunetul, iar râsul lui fulgerul. Ibn Abi Hatim a spus: tatăl meu ne-a relatat, Hisham ne-a relatat, de la Ubaydullah ar-Razi, de la Muhammad ibn Muslim, care a spus: ne-a ajuns că fulgerul este un înger care are patru fețe: o față de om, o față de taur, o față de vultur și o față de leu: când el lovește cu coada lui, este fulgerul.
Imamul Ahmad, Tirmidhi, an-Nasa'i, al-Bukhari în Cartea bunei educații, și al-Hakim în Mustadrak-ul lui au relatat, din hadithul lui al-Hajjaj ibn Arta: Abu Matar mi-a relatat, de la Salim, de la tatăl său, care a spus: când Trimisul lui Allah (pacea și binecuvântarea lui Allah asupra lui) auzea tunetul și fulgerele, el spunea: «O, Allah, nu ne ucide prin mânia Ta, nu ne distruge prin pedeapsa Ta, și cruță-ne mai înainte de aceasta.»
Ibn Jarir a relatat, din hadithul lui al-Layth, de la un om, de la Abu Hurayra, atribuit Profetului: când el auzea tunetul, el spunea: «Slavă Celui pe care tunetul Îl slăvește prin lauda Lui.» Și de la Ali, că el spunea: «Slavă Celui pentru care el a slăvit.» Tot astfel de la Ibn Abbas, al-Aswad ibn Yazid, Tawus și alții. Malik a relatat, de la Abdallah ibn az-Zubayr: când el auzea tunetul, el abandona conversația și spunea: «Slavă Celui pe care tunetul Îl slăvește prin lauda Lui, iar îngerii din frică de El»; și el spunea: aceasta este un avertisment sever pentru oamenii pământului.
Imamul Ahmad a relatat, de la Abu Hurayra, că Trimisul lui Allah (pacea și binecuvântarea lui Allah asupra lui) a spus: «Domnul vostru a spus: dacă robii Mei Mi-ar asculta, Noi aș face să plouă asupra lor noaptea, Noi le-aș arăta soarele ziua, și Noi nu le-aș face să audă vuietul tunetului.» At-Tabarani a relatat, de la Ibn Abbas, atribuit Profetului: «când auziți vuietul tunetului, pomeniți-l pe Allah: el nu atinge pe acela care se pomenește.» Tot acesta este expus în Tafsir, iar lui Allah lauda și harul.