Profetul Dawud

Dawud l-a ucis pe Jalut, iar Allah i-a dat lui împărăția și înțelepciunea: profet și rege, el a domnit peste Bani Israel. Fierul a devenit maleabil: el a fost primul care a făcut zalele, pe când munții și păsările preamăreau cu el și el recita Zabur-ul cu o voce fără egal. « Rugăciunea cea mai iubită lui Allah este rugăciunea lui Dawud, iar postul cel mai iubit lui Allah este postul lui Dawud »: « el dormea jumătate de noapte, se scula pentru al treilea ei și dormea al șaselea ei; el posti o zi și rupea o zi ». Iertat după încercarea celor doi care se judecau, el a trăit o sută de ani.

Povestea lui Dawud

Este Dawud ibn Isha ibn Uwayd ibn Ba'az ibn Salmun ibn Nahshun ibn Awinadhab ibn Iram ibn Hasrun ibn Faras ibn Yahuda ibn Iacob ibn Ishaq ibn Ibrahim al-Khalil: rob al lui Allah, profetul Lui și urmașul Lui pe pământul lui Bayt al-Maqdis.

Muhammad ibn Ishaq a raportat, de la unii oameni de știință, de la Wahb ibn Munabbih: Dawud (pace asupra lui) era de talie mică, cu ochi albaștri, puțin păr, cu inimă curată și sinceră. Am amintit că la moartea lui Goliath, aceasta i s-a întâmplat lui, după Ibn Asakir, lângă palatul lui Umm Hakim, aproape de Marj as-Suffar. Bani Israel l-au iubit și s-au întors spre el și spre împărăția lui asupra lor; din soarta lui Talut s-a întâmplat ce s-a întâmplat, iar împărăția a ajuns la Dawud. Allah i-a adunat lui împărăția și profeția, cele două bineuri ale lumii de aici și ale de dincolo: împărăția era într-un neam și profeția în altul, și amândouă s-au unit în Dawud, cum a zis Preaînaltul: « Și Dawud l-a ucis pe Jalut, și Allah i-a dat împărăția și înțelepciunea, și l-a învățat pe ceea ce voie El.

Și dacă Allah nu ar respinge oamenii unii prin alții, pământul ar fi în mod cert stricat. Dar Allah este Detinător de binefacere pentru lumi » (Sura 2, 251), adică: fără înființarea regilor ca judecători asupra oamenilor, cei puternici dintre oameni ar mistui pe cei slabi dintre ei. De aceea a venit în unele athar-uri: « puterea este umbra lui Allah pe pământul Lui »; iar emirul credincioșilor Uthman ibn 'Affan a zis: Allah oprește, prin putere, ceea ce nu oprește prin Coran.

Ibn Jarir a amintit în Istoria lui că, când Goliath l-a defiat pe Talut și i-a zis: ieși tu către mine, sau ies eu către tine, Talut a chemat oamenii la voluntariat, iar Dawud s-a făcut voluntar și l-a ucis pe Goliath. Wahb ibn Munabbih a zis: oamenii s-au întors spre Dawud până ce Talut nu a mai fost amintit; ei l-au detronat pe Talut și l-au înființat pe Dawud asupra lor. S-a zis: aceasta s-a întâmplat la porunca lui Shamwil, până încât unii au zis: el l-a înființat rege înainte de bătălie. Ibn Jarir a zis: ceea ce ține majoritatea este că el nu a primit împărăția decât după ce l-a ucis pe Goliath. Și Allah știe mai bine. Ibn Asakir a raportat, de la Sa'id ibn 'Abd al-'Aziz: că el l-a ucis pe Goliath lângă palatul lui Umm Hakim, și că râul care se află acolo este cel amintit în verset. Și Allah știe mai bine.

Fierul maleabil și zalele

Și Preaînaltul a zis: « Noi am dat cu adevărat lui Dawud o binefacere din partea Noastră: o, munți, răspundeți în ecou împreună cu el, și voi, păsările. Și Noi am făcut fierul maleabil pentru el: fă zale desăvârșite și socotește bine zalele. Și faceți bine: Eu văd prea bine ceea ce faceți » (Sura 34, 10-11).

Și Preaînaltul a zis: « Și Noi am făcut ca munții să preamărească împreună cu el, la seară și în zori, și păsările adunate: toate I se întorceau Lui. Și Noi l-am învățat fabricarea zalelor pentru voi, pentru ca ele să vă ferească de răutatea voastră: oare sunteți voi mulțumitori? » (Sura 21, 79-80). Allah l-a ajutat în fabricarea zalelor din fier, pentru a pune la adăpost pe luptători de dușmani, și l-a călăuzit în fabricarea și felul lor, apoi El a zis: « și socotește bine zalele », adică: nu-ți bate cuiul prea adânc, altfel s-ar crăpa zala, și nu-l lăsa prea lejer, altfel s-ar rupe.

Aceasta au zis-o Mujahid, Qatada, al-Hakam, Ikrima și alții. Al-Hasan al-Basri, Qatada și al-A'mash au zis: Allah a făcut fierul atât de maleabil în mâinile lui încât îl fila cu mâna, fără să aibă nevoie de foc și nici de ciocan. Qatada a zis: el a fost primul care a făcut zalele în inele, căci mai înainte ele erau făcute din plăci. Ibn Shawdhab a zis: el făcea în fiecare zi o zală pe care o vindea cu șase mii de dirhami.

Și este înființat în hadithul autentic: « cea mai bună hrană pe care o mănâncă un om vine din roada lucrării lui; iar profetul lui Allah Dawud mânca din roada lucrării mâinilor lui. »

Rugăciunea și postul lui Dawud

Și Preaînaltul a zis: « Amintește-te de robul Nostru Dawud, dătător de putere, mereu întorcându-se spre Allah. Noi am supus munții să preamărească împreună cu el, la seară și în zori, și păsările adunate: toate I se întorceau Lui. Și Noi am întărit împărăția lui și i-am dat înțelepciunea și o vorbă tăietoare » (Sura 38, 17-20). Ibn 'Abbas și Mujahid au zis: puterea este vigoarea în ascultare, adică: dătător de vigoare în adorare și în lucrarea dreaptă. Qatada a zis: el a primit o putere în adorare și o înțelegere în islam. Ni s-a amintit că el stătea în picioare noaptea și posti jumătate de vreme.

Și este înființat în cele două Sahiuri că Trimisul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah asupra lui) a zis:

« Rugăciunea cea mai iubită lui Allah este rugăciunea lui Dawud, iar postul cel mai iubit lui Allah este postul lui Dawud: el dormea jumătate de noapte, se scula pentru al treilea ei și dormea al șaselea ei; el posti o zi și rupea o zi; și nu fugea când întâlnea dușmanul. »

Raportat de al-Bukhari și Muslim

Frumoasa voce a lui Dawud și Zabur

Vorba Lui: « Noi am supus munții să preamărească împreună cu el, la seară și în zori, și păsările adunate: toate I se întorceau Lui », cum a zis El: « o, munți, răspundeți în ecou împreună cu el, și voi, păsările », adică: preamăriți împreună cu el. Aceasta au zis-o Ibn 'Abbas, Mujahid și mai mult de un altul în exegesa acestui verset. « La seară și în zori »: la sfârșitul zilei și la începutul ei. Allah Preaînaltul îi dăduse într-adevăr, din voce, ceea ce nu dăduse nimănui: când cânta recitarea Cărții Lui, păsările se opreau în văzduh, repetau cântul lui și preamăreau prin preamărirea lui; iar munții tot astfel îi răspundeau și preamăreau împreună cu el, de fiecare dată când preamărea el dimineața și seara, căci rugăciunile lui Allah și pacea Lui asupra lui.

Al-Awza'i a zis: 'Abdullah ibn 'Amir mi-a raportat: Dawud a primit din frumoasă voce ceea ce nu a primit niciodată nimeni, până încât păsările și fiarele sălbatice se întorceau în jurul lui până la a muri de sete și de foame, și până ce râurile se opreau. Wahb ibn Munabbih a zis: nimeni nu-l auzea fără a cânta ca în dans; el recita Zabur-ul cu o voce al cărei asemănare nu o auziseră niciodată urechile, până încât jinnii, oamenii, păsările și fiarele se adunau în jurul vocii lui până ce o parte dintre ei pierdea de foame.

Abu Awana al-Isfara'ini a zis: Abu Bakr ibn Abi Dunya ne-a raportat, Muhammad ibn Mansur at-Tusi mi-a raportat, am auzit pe Subayh Abu Turab; iar Abu Awana a zis: Abu al-'Abbas al-Murri ne-a raportat, Muhammad ibn Salih al-'Adawi ne-a raportat, Sayyar, adică ibn Hatim, ne-a raportat, de la Ja'far, de la Malik, care a zis: când Dawud (pace asupra lui) începea recitarea Zabur-ului, fecioarele se crăpau. Iar aceasta este stranie. 'Abd ar-Razzaq a raportat, de la Ibn Jurayj: am întrebat-o pe Ata' despre recitare cu cânt, el a zis: ce este rău în aceasta? Am auzit pe Ubayd ibn Umayr zicând: Dawud (pace asupra lui) lua instrumentul, cânta la el și recita peste el, iar instrumentul îi reda vocea; el voia prin aceasta să plângă și să plângă pe alții.

Imamul Ahmad a zis: 'Abd ar-Razzaq ne-a raportat, Ma'mar ne-a raportat, de la az-Zuhri, de la Urwa, de la Aisha, care a zis: Trimisul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah asupra lui) a auzit vocea lui Abu Musa al-Ash'ari pe când recita, și a zis: « Abu Musa a primit o parte din psalmii familiei lui Dawud. » Iar aceasta este după condiția celor doi sheikhi, dar ei nu au raportat-o pe această cale. Ahmad a zis: Hasan ne-a raportat, Hammad ibn Salama ne-a raportat, de la Muhammad ibn 'Amr, de la Abu Salama, de la Abu Hurayra: Trimisul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah asupra lui) a zis: « Abu Musa a primit o parte din psalmii lui Dawud. » Și ni s-a ajuns de la Abu 'Uthman an-Nahdi că el a zis: am auzit barbat-ul și mizmar-ul, și niciodată nu am auzit o voce mai frumoasă decât a lui Abu Musa al-Ash'ari.

Și cu această voce blândă, el avea recitarea sprintenă a Cărții Lui, Zabur-ul, cum a zis imamul Ahmad: 'Abd ar-Razzaq ne-a raportat, Ma'mar ne-a raportat, de la Hammam, de la Abu Hurayra: Trimisul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah asupra lui) a zis: « Recitarea i-a fost ușurată lui Dawud: el poruncea să-i fie înșeulat animalul lui, și isprăvea recitarea înainte de a se înșeula; și el nu mânca decât din lucrarea mâinilor lui. » Și tot astfel l-a raportat doar al-Bukhari, de la 'Abdullah ibn Muhammad, de la 'Abd ar-Razzaq, cu acest libel: « Recitarea i-a fost ușurată lui Dawud: el poruncea să-i fie înșeulate dobitoacele lui, și recita înainte de a fi ele înșeulate; și el nu mânca decât din lucrarea mâinilor lui. » Apoi al-Bukhari a zis: l-a raportat Musa ibn 'Uqba, de la Safwan, adică ibn Sulaym, de la 'Ata' ibn Yasar, de la Abu Hurayra, de la Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah asupra lui).

Și Ibn Asakir l-a legat în biografia lui Dawud (pace asupra lui) în Istoria lui pe mai multe căi: de la Ibrahim ibn Tahman, de la Musa ibn 'Uqba, și pe calea lui Abu Asim, de la Abu Bakr as-Sabri, de la Safwan ibn Sulaym.

Coranul amintit aici înseamnă Zabur-ul pe care Allah l-a pogorât asupra lui și l-a revelat lui. Iar amintirea dobitoacelor lui este mai degrabă păstrată: căci el era un rege care avea supuși, și el recita Zabur-ul în timpul în care se înșeulau dobitoacele; și aceasta este lucrare sprintenă, cu meditație și cânt adunat, în chip de smerenie, căci rugăciunile lui Allah și pacea Lui asupra lui. Allah Preaînaltul a zis: « Și lui Dawud Noi i-am dat Zabur-ul » (Sura 17, 55); iar Zabur-ul este o Carte bine cunoscută. Am amintit, în Tafsir, hadithul raportat de Ahmad și alții, potrivit căruia el a fost pogorât în luna Ramadan; și el cuprinde îndemnuri și înțelepciuni răspândite pentru cine îl studiază.

Judecata și pricina celor doi care se judecă

Cât despre vorba Lui: « Și Noi am întărit împărăția lui și i-am dat înțelepciunea și o vorbă tăietoare », adică: Noi i-am dat o împărăție imensă și o judecată pătrunzătoare. Ibn Jarir și Ibn Abi Hatim au raportat, de la Ibn 'Abbas: doi oameni se certară dinaintea lui Dawud (pace asupra lui) pentru o vacă; unul a pretins că celălalt i-o luase, ceea ce acuzatul a tăgăduit. Dawud a amânat pricina lor spre noapte; și când s-a făcut noapte, Allah i-a revelat să ucidă pe plângător. Dimineața, Dawud i-a zis: Allah mi-a revelat să te ucid; deci te voi ucide neapărat; ce zici de ceea ce ai pretins?

El a zis: pe Allah, profet al lui Allah, sunt adevărat în pretenția mea; dar eu îi am făgăduit tatăl lui mai înainte și l-am ucis. Dawud a poruncit să fie ucis, și a fost ucis. Soarta lui Dawud a devenit atunci foarte mare la Bani Israel, și ei s-au supus lui cu o supunere mare. Ibn 'Abbas a zis: aceasta este vorba Lui: « și Noi am întărit împărăția lui »; iar vorba Lui « și i-am dat înțelepciunea » înseamnă profeția.

Cât despre « o vorbă tăietoare », Shurayh, ash-Sha'bi, Qatada, Abu 'Abd ar-Rahman as-Sulami și alții au zis: aceasta sunt mărturia și jurămintele, adică: dovada în folosul plângătorului, și jurământul în sarcina celui care tăgăduiește. Mujahid și as-Suddi au zis: aceasta este dreptatea judecății și înțelegerea ei. Mujahid a zis: aceasta este limpezimea în vorbă și în judecată, iar Ibn Jarir a ales-o. Și aceasta nu contrazice ceea ce s-a raportat de la Abu Musa: aceasta este formula « cât despre ce urmează ».

Wahb ibn Munabbih a zis: când răul și mărturiile false s-au înmulțit la Bani Israel, Dawud a primit un lanț pentru a tăia judecata: el era întins din cer până la stânca lui Bayt al-Maqdis, și era de aur. Când doi oameni se judecau un drept, cel dintre ei care era în adevăr era atins de el, iar celălalt nu ajungea la el. El a rămas astfel până ce un om a încredințat o perlă altuia, care i-a tăgăduit-o; el a luat un băț și a pus în el perla. Când cei doi s-au arătat dinaintea lanțului, plângătorul s-a apucat de el; apoi, când s-a zis celuilalt: apucă-o cu mâna ta, el a dus mâna spre băț; plângătorul i l-a dat, perla aflându-se în el, și a zis: o, Allah, Tu știi că eu i-am dat-o lui. Apoi s-a apucat de lanț și l-a atins. Soarta s-a făcut obscură pentru Bani Israel, iar lanțul a fost curând ridicat și a dispărut dintre ei. Mai mult de un exeget l-a amintit în acest sens, iar Ishaq ibn Bishr l-a raportat, de la Idris ibn Sinan, de la Wahb, în același sens.

Preaînaltul a zis: « Povestea celor doi care se judecă ți-a ajuns la tine, când au trecut peste zidul sanctuarului? Când au intrat la Dawud, s-a înfricoșat de ei. Ei au zis: nu te teme: doi care se judecă, dintre care unul l-a nedreptățit pe celălalt; judecă deci între noi cu adevărul, nu trece de măsură, și călăuzește-ne spre calea dreaptă. Acesta este fratele meu: el are nouăzeci și nouă de oi, iar eu una singură; el a zis: încredințeaz-o mie, și el a biruit în vorbă.

El a zis: el te-a nedreptățit cu adevărat cerând oia ta ca să o adauge oilor lui; și mulți asociatori se nedreptățesc unii pe alții, exceptând pe cei care au crezut și au făcut lucrurile bune, iar aceia sunt puțini. Dawud a înțeles că Noi l-am pus la încercare; el a cerut iertare Domnului său, a căzut prosternat și s-a căit. Noi i-am iertat aceasta; și el va avea la Noi o apropiere și un frumos întors » (Sura 38, 21-25). Mulți exegeți ai salaf-ului și ai khalaf-ului au amintit aici relatări și tradiții, dintre care cele mai multe sunt relatări israelite, iar dintre care unele sunt neapărat falsificate; noi am omis în mod voit să le raportăm în cartea noastră, mulțumindu-ne cu singura narațiune a poveștii din Coranul cel mare.

Și Allah călăuzește pe cine voiește spre o cale dreaptă.

Prosternarea souratei Sad și iertarea

Imamii s-au despărțit în privința prosternării souratei Sad: este ea printre prosternările obligatorii, sau nu este decât o prosternare de mulțumire, nefiind printre prosternările obligatorii? Două păreri.

Al-Bukhari a zis: Muhammad ibn 'Abdallah ne-a raportat, Muhammad ibn 'Ubayd at-Tanafisi ne-a raportat, de la al-'Awwam: l-am întrebat pe Mujahid despre prosternarea souratei Sad, și el a zis: l-am întrebat pe Ibn 'Abbas: unde te-ai prosternat? El a zis: nu citești tu: « și din urmașii lui, Dawud și Sulaiman... Iată cei pe care i-a călăuzit Allah; urmează deci călăuzirea lor » (Sura 6, 84 și 90)? Dawud era deci dintre cei pe care Profetul tău (pacea și binecuvântările lui Allah asupra lui) a primit porunca să-i urmeze; Dawud s-a prosternat în ea, și Trimisul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah asupra lui) s-a prosternat în ea.

Și imamul Ahmad a zis: Ismail, adică ibn 'Ulayya, ne-a raportat, de la Ayyub, de la Ikrima, de la Ibn 'Abbas, care a zis despre prosternarea în sourate Sad: ea nu este printre prosternările obligatorii, și am văzut pe Trimisul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah asupra lui) prosternându-se în ea. Al-Bukhari, Abu Dawud, Tirmidhi și an-Nasa'i l-au raportat astfel din hadithul lui Ayyub, iar Tirmidhi a zis: hasan sahih.

An-Nasa'i a zis: Ibrahim ibn al-Hasan al-Miqsami m-a informat, Hajjaj ibn Muhammad ne-a raportat, de la 'Umar ibn Darr, de la tatăl lui, de la Sa'id ibn Jubayr, de la Ibn 'Abbas: Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah asupra lui) s-a prosternat în sourate Sad, și el a zis: Dawud s-a prosternat în ea în căință, iar noi ne prosternăm în ea în mulțumire. Doar Ahmad a raportat-o, iar oamenii lui sunt vrednici de încredere.

Abu Dawud a zis: Ahmad ibn Salih ne-a raportat, Ibn Wahb ne-a raportat, 'Amr ibn al-Harith m-a informat, de la Sa'id ibn Abi Hilal, de la Iyad ibn 'Abdallah ibn Sa'd ibn Abi Sarh, de la Abu Sa'id al-Khudri, care a zis: Trimisul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah asupra lui) a recitat sourate Sad pe minbar; când a ajuns la prosternare, a coborât și s-a prosternat, iar oamenii s-au prosternat cu el. În altă zi, el a recitat-o; când a ajuns la prosternare, oamenii au șovăit să se prostern, și el a zis: « Aceasta nu este decât căința unui profet; dar eu v-am văzut șovăind, atunci am coborât și m-am prosternat. » Doar Abu Dawud a raportat-o, iar lanțul lui este după condiția sahih-ului.

Imamul Ahmad a zis: 'Affan ne-a raportat, Yazid ibn Zuray' ne-a raportat, Humayd ne-a raportat, Bakr, adică ibn 'Umar, și Abu as-Siddiq an-Naji, au informat că Abu Sa'id al-Khudri a văzut în vis că el scria sourate Sad; când a ajuns la versetul prosternării, el a văzut tăinica, calame-ul și toate lucrurile dinaintea lui prosternându-se. El a povestit aceasta Profetului (pacea și binecuvântările lui Allah asupra lui), care de atunci n-a încetat să se prostern în ea. Doar Ahmad a raportat-o.

Tirmidhi și Ibn Majah au raportat, din hadithul lui Muhammad ibn Yazid ibn Khunays, de la al-Hasan ibn Muhammad ibn 'Ubaydullah ibn Abi Yazid, care a zis: Ibn Jurayj mi-a zis: bunicul tău 'Ubaydullah ibn Abi Yazid mi-a raportat, de la Ibn 'Abbas: un om a venit la Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah asupra lui) și a zis: Trimis al lui Allah, am visat că mă rugam în spatele unui copac; am recitat versetul prosternării și m-am prosternat, iar copacul s-a prosternat prin prosternarea mea, și l-am auzit zicând, prosternat: o, Allah, înscrie-mi prin ea la Tine o răsplată, fă-o la Tine un tezaur, descarcă-mă prin ea de un păcat, și primit-o de la mine cum ai primit-o de la robul Tău Dawud. Ibn 'Abbas a zis: am văzut pe Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah asupra lui) sculându-se, recitând versetul prosternării, apoi prosternându-se, și l-am auzit zicând, prosternat, ceea ce omul raportase din vorba copacului. Tirmidhi a zis: gharib, nu îl cunoaștem decât pe această cale.

Unii exegeți au amintit că el (pace asupra lui) a rămas prosternat patruzeci de zile; Mujahid, al-Hasan și alții au zis aceasta. Și a venit la acest subiect un hadith atribuit Profetului, dar el este din transmiterea lui Yazid ar-Raqashi, care este slab și abandonat în raportarea lui.

Allah Preaînaltul a zis: « Noi i-am iertat aceasta; și el va avea la Noi o apropiere și un frumos întors » (Sura 38, 25), adică: el va avea în Ziua Învierii o apropiere prin care Allah îl va apropia și îl va aduce aproape de sanctuarul sfințeniei Lui, cum este înființat în hadith: « judecătorii drepți vor fi pe scaune de lumină, la dreapta Milostivului, iar cele două mâini ale Lui sunt drepte: cei care sunt drepți în judecățile lor, în familiile lor și în ceea ce au în grijă. »

Imamul Ahmad a zis în Musnad-ul lui: Yahya ibn Adam ne-a raportat, Fudayl ne-a raportat, de la 'Atiyya, de la Abu Sa'id al-Khudri: Trimisul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah asupra lui) a zis: « Oamenii cei mai iubiți lui Allah în Ziua Învierii și cei mai apropiați de El în șezare: un imam drept; iar oamenii cei mai urâți lui Allah în Ziua Învierii și cei mai duri de pedeapsă: un imam nelegiuit. » Și tot astfel l-a raportat Tirmidhi din hadithul lui Fudayl ibn Marzuq al-Agharr, și el a zis: nu se cunoaște atribuit Profetului decât pe această cale. Ibn Abi Hatim a zis: Abu Zur'a ne-a raportat, 'Abdullah ibn Abi Ziyad ne-a raportat, Sayyar ne-a raportat, Ja'far ibn Sulayman ne-a raportat: am auzit pe Malik ibn Dinar despre vorba Lui: « și el va avea la Noi o apropiere și un frumos întors »: Dawud (pace asupra lui) va fi așezat în Ziua Învierii lângă piciorul Tronului, și Allah va zice: o, Dawud, preamărește-Mă astăzi cu acea voce frumoasă și blândă cu care Mă preamăreai tu în lumea aceasta.

El va zice: cum, de vreme ce mi-a fost luată? El va zice: Eu ți-o înapoiez astăzi. Dawud va ridica atunci o voce care va face să răvășească fericirea oamenilor grădinilor.

Dreptatea, mulțumirea și înțelepciunea lui Dawud

Vorba Lui: « O, Dawud, Noi te-am făcut urmaș pe pământ: judecă deci între oameni cu adevărul și nu urma pofta, căci ea te-ar rătăci de calea lui Allah. Cei care se rătăcesc de calea lui Allah vor avea o pedeapsă aspră pentru că au uitat ziua Socotirii » (Sura 38, 26): este o adresare a lui Allah Preaînaltul către Dawud, al cărei sens țintește pe cei cu soarta lucrurilor și pe judecătorii oamenilor: porunca lor la dreptate și la urmarea adevărului pogorât de Allah, nu la altceva dintre păreri și pofte, și amenințarea contra oricui urmează altfel și judecă altfel. Dawud (pace asupra lui) era în acele vremuri model în dreptate, în prisosină de adorare și în feluri de devotamente, până încât nici un ceas al nopții nici al marginilor zilei nu trecea fără ca oamenii casei lui să fie în adorare noapte și zi, cum a zis Preaînaltul: « Lucrați, familie a lui Dawud, în mulțumire; și puțini dintre robii Mei sunt mulțumitori » (Sura 34, 13).

Abu Bakr ibn Abi Dunya a zis: Ismail ibn Ibrahim ibn Bassam ne-a raportat, Salih al-Murri ne-a raportat, de la Abu 'Imran al-Jawni, de la Abu al-Jald, care a zis: am citit în întrebarea lui Dawud (pace asupra lui) că el a zis: o, Domnule, cum Te voi mulțumi, de vreme ce nu ajung să Te mulțumesc decât prin binefacerea Ta? Revelația i-a venit: o, Dawud, nu știi tu că ceea ce ai tu de binefaceri vine de la Mine? El a zis: da, o, Domnule. El a zis: sunt mulțumit de tine pentru aceasta.

Al-Bayhaqi a zis: Abu 'Abdallah al-Hafiz ne-a informat, Abu Bakr ibn Balawayh ne-a informat, Muhammad ibn Iunus al-Qurashi ne-a raportat, Rawh ibn 'Ubada ne-a raportat, 'Abdullah ibn Lahi'a mi-a raportat, de la Ibn Shihab, care a zis: Dawud a zis: « Lauda lui Allah cum i se cuvine demnității Feței Lui și măreției măririi Lui. » Allah i-a revelat: Tu ai obosit păzitorii, o, Dawud. Și Abu Bakr ibn Abi Dunya l-a raportat, de la Ali ibn al-Ja'd, de la ath-Thawri, în aceiași termeni.

'Abdullah ibn al-Mubarak a zis în Cartea Asceticismului: Sufyan ath-Thawri ne-a informat, de la un om, de la Wahb ibn Munabbih, care a zis: în înțelepciunea familiei lui Dawud: « Se cuvine omului priceput să nu fie neatent la patru ceasuri: un ceas în care se vorbește în ascuns cu Domnul lui, un ceas în care își face sufletul să dea socoteală, un ceas în care merge la frații lui care îl informează despre defectele lui și îi spun adevărul despre el însumi, și un ceas în care își lasă sufletul la plăcerile lui în ceea ce este îngăduit și frumos; căci acest ceas este un ajutor pentru celelalte ceasuri, și un odihnitor pentru inimi. Se cuvine omului priceput să-și cunoască vremea lui, să-și păzească limba și să țină seama de soarta lui; și se cuvine omului priceput să nu se mute decât pentru una dintre trei lucruri: o zăloghie pentru întorsul lui, repararea traiului lui, și o plăcere în ceea ce nu este nelegiuit.

» Abu Bakr ibn Abi Dunya l-a raportat și el, de la Abu Bakr ibn Abi Khaythama, de la Ibn Mahdi, de la Sufyan, de la Abu al-Agharr, de la Wahb ibn Munabbih; și l-a raportat și el de la Ali ibn al-Ja'd, de la 'Umar ibn al-Haytham ar-Raqashi, de la Abu al-Agharr, de la Wahb ibn Munabbih. Acest Abu al-Agharr este acela căruia Ibn al-Mubarak i-a știut identitatea în transmiterea lui. Aceasta a zis Ibn Asakir. 'Abd ar-Razzaq a zis: Bishr ibn Rafi' ne-a informat, un sheikh al poporului din Sana'a ne-a raportat, căruia i se zicea Abu 'Abdallah, care a zis: am auzit pe Wahb ibn Munabbih, și el a amintit aceiași termeni.

Hafiz-ul Ibn Asakir a raportat, în biografia lui Dawud (pace asupra lui), multe lucruri frumoase. Printre ele: « Fii pentru orfan ca un tată îndurător; și știi că tu seceri cum semeni. » El a raportat, pe un lanț straniu și atribuit Profetului: Dawud a zis: « O, tu care semeni fapte rele, tu vei secera spinii lor și agățătorii lor. » De la Dawud (pace asupra lui): « predicatorul necuvânt în adunarea oamenilor seamănă cu cântărețul lângă capul unui mort. » El a zis și: « cât de urât este săracul după bogăție; și mai urât decât aceasta: rătăcirea după călăuzire. » El a zis: « Privește ce urăști să ți se amintească în adunarea oamenilor, și nu face aceasta când ești singur. » El a zis: « Nu făgădui fratelui tău ceea ce nu îi vei împlini, căci aceasta naște dușmănie între tine și el. »

Muhammad ibn Sa'd a zis: Muhammad ibn 'Umar al-Waqidi ne-a informat, Hisham ibn Sa'd mi-a raportat, de la 'Umar, aflanțitul lui Ghafra, care a zis: iudeii, când au văzut pe Trimisul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah asupra lui) însoțind femeile, au zis: priviți-l pe cel care nu se satură de hrană; pe Allah, el nu are ambiție decât spre femei. Ei au pizmuit prisosința soțiilor lui și l-au mârâit pentru aceasta: dacă ar fi profet, nu ar pofti femeile. Iar cel mai dur dintre ei în aceasta a fost Huyayy ibn Akhtab. Allah i-a spălă și le-a vestit binefacerea lui Allah, prisosința Lui față de profetul Lui, căci rugăciunile lui Allah asupra lui și pacea Lui, și El a zis: « Oare pizmuesc ei la oameni ceea ce le-a dat Allah din binefacerea Lui?

Noi am dat familiei lui Ibrahim Cartea și înțelepciunea, și Noi le-am dat o împărăție imensă » (Sura 4, 54); prin oameni, el țintește Trimisul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah asupra lui). Le-a fost dată familiei lui Ibrahim Cartea și înțelepciunea, și o împărăție imensă: ceea ce Allah i-a dat lui Sulaiman ibn Dawud. El avea o mie de femei: șapte sute de soții nobile și trei sute de concubine. Dawud (pace asupra lui) avea o sută de femei, printre ele femeia lui Uriya, mama lui Sulaiman ibn Dawud, pe care el a luat-o după încercare: aceasta întrece ceea ce avea Muhammad (pacea și binecuvântările lui Allah asupra lui).

Al-Kalbi a amintit termeni asemănători: Dawud (pace asupra lui) avea o sută de femei, iar Sulaiman o mie de femei, dintre care trei sute de concubine.

Postul lui Dawud și al profeților

Hafiz-ul a raportat, în Istoria lui, în biografia lui Sadaqa ad-Dimashqi, care transmite de la Ibn 'Abbas, pe calea lui al-Faraj al-Himsi, de la Abu Hurayra al-Himsi, de la Sadaqa ad-Dimashqi: un om l-a întrebat pe Ibn 'Abbas despre post, și el a zis: te voi povesti un hadith pe care îl păstrez închis în pieptul meu. Vrei să te vestesc despre postul lui Dawud? El era postitor stând în picioare noaptea, curajos, nu fugea când întâlnea dușmanul, și posti o zi și rupea o zi. Trimisul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah asupra lui) a zis: « postul cel mai desăvârșit este postul lui Dawud.

» El recita Zabur-ul cu șaptezeci de voci pe care le modula; el avea o rak'a din noapte în care își făcea sufletul să plângă, și prin plânsul lui plângea tot ce era; iar cel apăsat și cel febril se bucurau de vocea lui. Vrei să te vestesc despre postul fiului lui, Sulaiman? El posti primele trei zile ale lunii, cele trei din mijloc și cele trei din urmă: el deschidea luna prin post, mijlocul prin post, și o sigila prin post. Vrei să te vestesc despre postul fiului fecioarei curate, Isa ibn Maryam?

El posti în permanență, mânca orz și se îmbrăca în păr; el mânca ce găsea și nu cerea ce lipsea; nici un copil al lui nu murea, nici o casă nu se ruina; și unde noaptea îl surprindea, el se îngenunchea pe picioarele lui și stătea în rugăciune până dimineața; el era arcaș, și nici o vânătoare la care țintea nu-i scăpa; el trecea pe lângă adunările lui Bani Israel și le îndrepta nevoile lor. Vrei să te vestesc despre postul mamei lui, Maryam bint 'Imran? Ea posti o zi și rupea două zile. Vrei să te vestesc despre postul profetului arab analfabet, Muhammad (pacea și binecuvântările lui Allah asupra lui)?

El posti trei zile din fiecare lună și zicea: aceasta este postul vieții întregi.

Și imamul Ahmad a raportat termeni asemănători, de la Abu an-Nadr, de la Faraj ibn Fadala, de la Abu Harim, de la Sadaqa, de la Ibn 'Abbas, atribuit Profetului, despre postul lui Dawud.

Cât a trăit el și moartea lui

Amintirea cât timp a trăit el și a felului morții lui (pace asupra lui). S-a amintit deja, în hadith-urile creării lui Adam, că Allah, când a scos urmașul lui Adam din spatele lui, a văzut printre ei pe profeți (pace asupra lor), și a văzut printre ei un om strălucit, și El a zis: o, Domnule, cine este acesta? El a zis: acesta este fiul tău Dawud. El a zis: o, Domnule, care este termenul vieții lui?

El a zis: șaizeci de ani. El a zis: o, Domnule, înmulțește termenul lui. El a zis: nu, decât că adaug din al tău. Termenul lui Adam era de o mie de ani, și El i-a adăugat patruzeci de ani.

Când termenul lui Adam s-a isprăvit, îngerul morții a venit la el, și el a zis: mi-a rămas din viața mea patruzeci de ani. Adam îi uitase ce dăduse fiului lui Dawud, iar Allah a împlinit termenul lui Adam de o mie de ani, și al lui Dawud de o sută de ani. Ahmad l-a raportat, de la Ibn 'Abbas, tot astfel și Tirmidhi, care l-a autentificat de la Abu Hurayra; Ibn Khuzayma și Ibn Hibban l-au autentificat, iar al-Hakim a zis: după condiția lui Muslim. Căile și libelurile lui au fost deja amintite în povestea lui Adam.

Ibn Jarir a zis: unii oameni ai Cărții pretind că termenul lui Dawud a fost de șaptezeci și șapte de ani: este o eroare pe care o respingem de la ei. Ei zic: cât timp a ținut împărăția lui a fost de patruzeci de ani; iar această relatare poate fi primită, căci nu avem nimic care să o contrazică și nici nimic care să o ceară.

Cât despre moartea lui (pace asupra lui), imamul Ahmad a zis în Musnad-ul lui: Qutayba ne-a raportat, Iacob ibn 'Abd ar-Rahman ibn Muhammad ne-a raportat, de la 'Amr ibn Abi 'Amr, de la al-Mattalib, de la Abu Hurayra: Trimisul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah asupra lui) a zis:

« Profetul Dawud era de o gelozie adâncă: când ieșea, se închideau ușile, și nimeni nu intra la familia lui până la întorsul lui. Într-o zi, el a ieșit și locuința a fost închisă; soția lui arunca o privire spre locuință, și iată un om în picioare în mijlocul casei. Ea a zis celor ce erau în casă: de unde a intrat acest om, de vreme ce locuința este închisă? Pe Allah, Dawud va fi pus în încurcătură pentru pricina noastră.

Dawud a venit, și iată omul în picioare în mijlocul casei. Dawud i-a zis: cine ești tu? El a zis: sunt cel care nu se teme de regi, și nimic nu mă împiedică. Dawud a zis: tu ești, pe Allah, îngerul morții; fii binevenit la decretul lui Allah.

Dawud a rămas în locul lui, și sufletul lui a fost luat; i s-a isprăvit soarta, și soarele s-a ridicat asupra lui. Sulaiman le-a zis păsărilor: dați-i umbră lui Dawud. Păsările i-au dat umbră până ce pământul s-a întunecat asupra lor amândurora. El le-a zis: strângeți-vă, aripă cu aripă.

»

Raportat de Ahmad

Abu Hurayra a zis: Trimisul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah asupra lui) ne-a arătat cum a făcut pasărea: Trimisul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah asupra lui) a strâns cu mâna lui, și în ziua aceea șoimii cu aripi lungi au avut întâietatea în cărarea umbrei. Doar Ahmad a raportat-o, iar lanțul lui este bun și tare: oamenii lui sunt vrednici de încredere. Sensul vorbei lui: șoimii cu aripi lungi au avut întâietatea în adăparea umbrei, și aceia sunt șoimii cu aripi lungi și înalte; singularul este madrahi, iar al-Jawhari a zis: este șoimul cu aripa lungă. As-Suddi a raportat, de la Abu Malik, de la Ibn 'Abbas: Dawud (pace asupra lui) a murit o moarte bruscă, și el ținea odihna sâmbetei, iar păsările îi dădeau umbră.

As-Suddi a zis și el, de la Abu Malik, și de la Sa'id ibn Jubayr: Dawud (pace asupra lui) a murit într-o zi de sâmbete, o moarte bruscă. Ishaq ibn Bishr a raportat, de la Sa'id ibn Abi 'Aruba, de la Qatada, de la al-Hasan: Dawud (pace asupra lui) a murit la o sută de ani, într-o zi de miercuri, o moarte bruscă. Abu as-Sakan al-Hajari a zis: Ibrahim al-Khalil a murit o moarte bruscă, și Dawud o moarte bruscă, și fiul lui Sulaiman o moarte bruscă, căci rugăciunile lui Allah și pacea Lui asupra lor tuturor. Ibn Asakir l-a raportat.

Și s-a raportat de la unii dintre ei că îngerul morții a venit la el pe când cobora din sanctuarul lui de rugăciune, și i-a zis: lasă-mă să cobor, sau eu urc. El a zis: o, profet al lui Allah, anii, lunile, efectele și traiurile și-au parcurs roata. El a căzut prosternat pe o treaptă dintre trepte, și a fost luat prosternat.

Ishaq ibn Bishr a zis: Wafir ibn Sulayman ne-a informat, de la Abu Sulayman al-Filastini, de la Wahb ibn Munabbih, care a zis: oamenii au venit pentru funeraliile lui Dawud (pace asupra lui) și s-au așezat la soare, într-o zi de vară. El a zis: în ziua aceea, patruzeci de mii de călugări, îmbrăcați în capuce, au urmat alaiul lui de mort, fără a se socoti ceilalți oameni; și la Bani Israel, după Musa și Harun, nu a murit nimeni pentru care Bani Israel să fi trăit o întristare mai mare decât pentru Dawud. El a zis: căldura i-a apăsat, și ei l-au chemat pe Sulaiman (pace asupra lui) să se grăbească pentru ei, din ceea ce îi atinea de căldură. Sulaiman a ieșit, a chemat păsările, și ele au răspuns; el le-a poruncit, și ele au dat oamenilor umbră.

Ei s-au strâns unii la alții de pe toate părțile, până ce vântul s-a oprit, iar oamenii au fost aproape să piară de strângere; ei au strigat către Sulaiman (pace asupra lui), strânși. Sulaiman a ieșit, a chemat păsările: dați umbra oamenilor de partea soarelui, și depărtați-vă de partea vântului. Ele au făcut astfel: oamenii au fost la umbră, pe când vântul sufla asupra lor. Aceasta a fost prima lucrare pe care au văzut-o din împărăția lui Sulaiman.

Abu Ya'la a zis: Abu Hammam al-Walid ibn Shuja' ne-a raportat, al-Walid ibn Muslim mi-a raportat, de la al-Haytham ibn Humayd, de la al-Wadin ibn 'Ata, de la Nasr ibn 'Alqama, de la Jubayr ibn Nufayr, de la Abu ad-Darda: Trimisul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah asupra lui) a zis: « Allah l-a luat pe Dawud din mijlocul tovarășilor lui, pe când ei nu fuseseră puși la încercare și nici schimbați; iar tovarășii Mesiei au rămas pe suna lui și pe călăuzirea lui două sute de ani. » Aceasta este un hadith straniu, iar atribuirea lui Profetului este de examinat, iar al-Wadin ibn 'Ata era slab în hadith. Și Allah știe mai bine.