Profetul Hud

Hud a fost trimis la cei din 'Ad, arabi din al-Ahqaf, primul neam după potop a se închina idolilor: Sadd, Samud și Hara. El i-a chemat să nu-l închine decât pe Allah; nobilii lui l-au socotit mincinos și au cerut graba chinului făgăduit. După o secetă de trei ani, ei au văzut un nor și au crezut că este ploaia așteptată: era un vânt mugitor și violent, «șapte nopți și opt zile laolaltă», care înălța oamenii și îi lăsa zăcând «ca și cum ar fi fost cioturi de palmieri goale». Hud și cei care crezuseră au fost mântuiți printr-o milă a lui Allah, iar cei din 'Ad, nimiciți, au fost urmăriți de un blestem în această lume și în cealaltă.

Istoria lui Hud

Hud (pace asupra lui) este Hud ibn Shalikh ibn Arfakhshad ibn Sam ibn Nuh. S-a spus: Hud este Eber ('Abir) ibn Shalikh ibn Sam ibn Nuh; și s-a spus: Hud ibn Abdallah ibn Rabi' ibn al-Jaroud ibn 'Ad ibn 'Aws ibn Iram ibn Sam ibn Nuh, după cum a raportat Ibn Jarir. Cei din 'Ad erau arabi locuind al-Ahqaf, care sunt munții de nisip, în țara ash-Shihr; valea lor se numea Mughith. Ei locuiau cel mai adesea în corturi cu stâlpi groși.

« Oare nu ai văzut ce a făcut Domnul tău cu ’Ad, Cu Iram, [cetatea] cu corturi ridicate, Care nu a mai fost alta creată asemenea ei printre cetăți » Sura 89, 6-8

adică neamul lui 'Ad al lui Iram. Aceștia sunt primii 'Ad; câtă vreme ultimii 'Ad sunt de după, după cum va fi făcut demonstrația la locul ei. Cât despre primii 'Ad, ei sunt cei din 'Ad al lui Iram cu stâlpi, de la care nu s-a creat nimic asemenea în țări, în sensul neamului, în sensul stâlpilor. Primul sens este cel drept, după cum am statornicit în Tafsir.

Unii au susținut că Iram era un oraș care străbătea pământul, când în Cham, când în Yemen, când în Hijaz, când în altă parte: este a se depărta o distanță foarte lungă. El a spus ceea ce pentru care nu este niciun indiciu, nicio dovadă la care să te sprijini, niciun temei la care să te odihnești.

S-a raportat în Sahihul lui Ibn Hibban: dintre profeți, patru erau arabi: Hud, Salih, Shu'ayb și profetul tău, Abu Dharr. Hud a fost primul care a vorbit limba arabă. Wahb ibn Munabbih a susținut că tatăl lui a fost primul care a vorbit-o. Altul a spus că primul care a vorbit araba a fost Nuh. Și s-a spus: Adam, și este cel mai probabil: altceva decât aceasta, și Allah știe mai bine.

Cât despre arabi al-'Ariba, ei sunt multe neamuri printre care: 'Ad, Thamud, Jurhum, Tasm, Jadis, Umaim, Madian, Imliq, Abil, Jasim, Qahtan și cei din Bani Yaqtan, și alții. Cât despre arabi al-Musta'riba, ei se coboară din Ismail ibn Ibrahim al-Khalil. Ismail ibn Ibrahim a fost primul care a vorbit araba elocventă și pătrunzătoare, după ce a luat vorbirea arabilor, Jurhum, care se instalaseră lângă mama lui Hajar la locul sfânt, după cum va fi făcut demonstrația la locul ei, dacă Allah cel Preaînalt voiește; dar Allah l-a făcut să vorbească limba aceasta la cel mai înalt grad de elocvență și limpezime, și așa vorbea mesagerul lui Allah (pace și binecuvântările lui Allah asupra lui).

Ținta este că cei din 'Ad, primii 'Ad, au fost primii, după potop, a se închina idolilor. Idolii lor erau în număr de trei: Sadd, Samud și Hara. Allah a trimis deci printre ei fratele lor Hud (pace asupra lui), care i-a chemat spre Allah, cum a spus cel Preaînalt, după amintirea neamului lui Nuh:

Chemarea lui Hud către neamul lui 'Ad

« Și [poporului] ’Ad [li l-am trimis] pe fratele lor Hud. El le-a spus: „O, neam al meu! Adorați-L pe Allah! Voi nu aveți altă divinitate în afara Lui! Și oare nu vă temeți voi?” Dar cârmuitorii poporului său, care nu credeau, au spus: „Cu adevărat, noi te vedem pe tine în ignoranță și te socotim pe tine dintre cei mincinoși.” [Hud] a spus: „O, popor al meu, în mine nu este pic de ignoranță, ci eu sunt un Trimis de la Stăpânul lumilor. Eu vă vestesc Mesajele Domnului meu și eu sunt pentru voi sfătuitor credincios.

Oare vă mirați că îndemnul vă vine de la Domnul vostru printr-un om dintre voi pentru a vă preveni? Aduceți-vă aminte când El v-a făcut urmașii poporului lui Noe și v-a făcut mai mari la înfățișare decât pe ei. Și aduceți-vă aminte de Binefacerile lui Allah; poate că voi o să izbândiți.” Ei au spus: „Ai venit la noi pentru ca noi să-L adorăm [numai] pe Allah singur și să părăsim ceea ce au adorat părinții noștri? Atunci adu asupra noastră ceea ce ne promiți, dacă tu ești dintre cei ce spun adevărul.”

[Hud] a spus: „Pedeapsa și mânia Domnului vostru v-a ajuns deja. Vă certați cu mine pentru niște nume pe care voi și părinții voștri le-ați dat și despre care Allah nu a pogorât nicio dovadă? Atunci așteptați! Cu adevărat eu voi fi împreună cu voi printre cei care așteaptă.” Și Noi l-am salvat pe el și pe cei care au fost alături de el, prin Mila Noastră, și i-am stârpit pe aceia care au negat Semnele Noastre și nu au fost credincioși. » Sura 7, 65-72

« Și [Noi l-am trimis] la [poporul] ’Ad pe fratele lor Hud, care a spus: „O, popor al meu! Adorați-L pe Allah! Voi nu aveți [altă] divinitate în afară de El! Voi sunteți doar născocitori [de minciuni]. O, popor al meu, eu nu vă cer pentru aceasta răsplată, ci răsplata mea este numai la Acela care m-a creat. Oare voi nu pricepeți? O, popor al meu, rugați-vă de iertare Domnului vostru și apoi căiți-vă față de El, pentru ca El să trimită asupra voastră Cerul încărcat de ploaie și să sporească puterea voastră cu putere! Și nu vă abateți ca niște mari păcătoși”

Ei au spus: „O, Hud! Tu nu ne-ai adus dovezi clare, iar noi nu-i vom părăsi pe zeii noștri, pentru cuvântul tău, și nici nu vom fi cu credință în tine! Noi nu spunem decât că te-a ajuns un rău [nebunie] de la unul din zeii noștri.” El a zis: „Eu Îl iau pe Allah ca Martor și voi, de asemenea, fiți martori, că eu sunt nevinovat pentru ceea ce voi luați ca asociați În locul Lui! Deci vicleniți cu toții împotriva mea, fără să-mi dați niciun răgaz.

Cu adevărat, eu mă încred în Allah - Domnul meu și Domnul vostru. Și nu este vietate pe care El să nu o țină de chica ei. Cu adevărat, Domnul meu este pe drumul cel drept [întru Adevăr]. Iar de vă veți întoarce, eu v-am transmis deja cele cu care am fost trimis la voi. Și Domnul meu va lăsa să urmeze după voi un alt popor, fără ca voi să-I aduceți Lui vreun rău. Iar Domnul meu este peste toate Păzitor.” Și când a venit Porunca Noastră, i-am salvat Noi pe Hud și pe cei care credeau împreună cu el, prin Mila Noastră, și i-am salvat de pedeapsă cruntă.

Aceștia sunt [poporul] ’Ad. Ei au tăgăduit semnele Domnului lor și nu au dat ascultare Trimișilor Săi și au urmat porunca oricărui tiran îndărătnic. Și au fost urmăriți de un blestem în această lume și în Ziua Învierii. [Poporul] ’Ad nu a crezut în Domnul lor. Departe cu ‘Ad, neamul lui Hud. » Sura 11, 50-60

Chinul neamului lui Hud în Coran

« Iar după ei am făcut Noi să se ivească mai apoi un alt popor. Și le-am trimis lor un Mesager dintre ei, [pentru ca el să le spună]: „Adorați-L pe Allah! Voi nu aveți altă divinitate afară de El! Oare voi nu vă temeți [de El]?” Însă căpeteniile poporului său care nu au crezut și au tăgăduit întâlnirea din Lumea de Apoi și pe care Noi le-am ținut în belșug în această lume au spus: „Acesta nu este decât un om ca și voi, care mănâncă ceea ce mâncați voi și bea ce beți voi, Iar de veți da ascultare unui om asemenea vouă, atunci veți fi pierduți.

Vă promite el că după ce veți fi țărână și oseminte veți fi voi scoși [încă o dată]? Departe, foarte departe este ceea ce vi se făgăduiește. Nu este decât viața noastră lumească; noi murim și trăim și nu vom fi niciodată înviați. El nu este decât un om care a născocit minciuna și a pus-o pe seama lui Allah și noi nu credem în el.” El a spus: „Doamne, ajută-mă pe mine, căci ei mă cred mincinos.” [Allah a spus]: „În curând ei vor ajunge să se căiască.” Și i-a cuprins pe ei strigătul cu toată dreptatea, și Noi i-am făcut ca o spumă [purtată de un torent]. Așadar, departe cu neamul de nelegiuiți. » Sura 23, 31-41

« [Poporul] ’Ad i-au socotit și ei mincinoși pe Trimiși, Când le-a spus fratele lor Hud: „Oare nu aveți voi frică? Cu adevărat, eu sunt un Trimis vrednic de încredere pentru voi, Deci fiți cu frică de Allah și dați-mi ascultare! Și eu nu vă cer nicio răsplată pentru aceasta, căci răsplata mea nu este decât la Stăpânul lumilor. Clădiți voi pe fiecare înălțime un semn, jucându-vă? Și construiți voi zidiri [palate și fortărețe], crezând că veți sălășlui în ele veșnic? Și când vă năpustiți asupra cuiva, o faceți fără îndurare. Fiți cu frică și dați-mi ascultare!

Și fiți cu frică de Cel care v-a înzestrat pe voi [cu prisosință] cu ceea ce cunoașteți! - V-a înzestrat pe voi cu vite și cu urmași, Cu grădini și cu izvoare. Cu adevărat, eu mă tem pentru voi de chinul unei zile cumplite!” Ei au spus: „Ne este totuna de propovăduiești tu sau nu ești dintre propovăduitori, Acestea nu sunt decât obiceiuri ale înaintașilor, Iar noi nu vom fi chinuiți!” Așadar ei l-au socotit mincinos și Noi i-am nimicit. Cu adevărat, întru aceasta este un semn, dar cei mai mulți dintre ei nu au crezut, Și, cu adevărat, Domnul tău este Al-'Aziz [Atotputernic] [și] Ar-Rahim [Îndurător]. » Sura 26, 123-140

Cât despre cei din 'Ad, ei s-au umflat de mândrie pe pământ fără drept și au spus: cine este mai puternic decât noi? Nu au văzut oare că Allah, care i-a creat, este mai puternic decât ei în putere? Și ei tăgăduiau semnele Noastre. Noi am trimis deci asupra lor un vânt mugitor, în zile nenorocite, ca să le facă să guste chinul umilinței în viața de aici jos, iar chinul de dincolo este și mai umilitor, și ei nu vor fi ajutați.

« Și spune [Mohammed] de fratele lui ’Ad, când a prevenit el pe poporul său din Al-’Ahqaf - și au trecut prevenitori și mai înainte de el și după el - [spunând]: „Adorați-L voi numai pe Allah! Eu mă tem pentru voi de chinul unei zile mari!” Ei au spus: „Ai venit la noi ca să ne depărtezi de la zeii noștri? Adu-ne nouă cele cu care ne ameninți, dacă ești tu dintre cei care grăiesc adevăr!” El le-a spus: „Știința [despre timpul ei] se află numai la Allah. Eu vă vestesc cele cu care am fost trimis, însă văd că voi sunteți un popor de oameni neștiutori”.

Și când au văzut un Nor, venind către văile lor, au spus: „Acesta este un Nor care ne va da ploaie!” „Ba nu! El este ceea ce ați cerut voi să vină mai degrabă: un vânt în care se află pedeapsă dureroasă, Care nimicește totul, la porunca Domnului său!” Și nu s-au mai văzut decât sălașurile lor. Astfel am răsplătit Noi poporul de nelegiuiți. » Sura 46, 21-25

Și:

« [Și a fost un semn] și în ’Ad, când am trimis la ei vântul nerodnic, Care nu a lăsat niciun lucru peste care s-a abătut, fără să nu-l fi făcut asemenea pulberii. » Sura 51, 41-42

« Și că El a făcut să piară ’Ad cel dintâi Și Thamud și nu a lăsat să rămână nimic, Ca și poporul lui Noe, mai înainte. Cu adevărat, ei erau mai nelegiuiți și mai crânceni, Și cetățile [răsturnate] le-a nimicit » Sura 53, 50-53

« A învinuit de minciună și [poporul lui]’Ad [pe profetul lor Hud]. Și cum a fost Pedeapsa Mea și Prevenirile Mele?! Noi am trimis asupra lor un vânt rece cu sunet puternic, într-o zi nefericită, fără sfârșit, Care i-a smuls pe oameni, de parcă ar fi fost niște trunchiuri de palmieri dezrădăcinați. Și cum a fost Chinul Meu și Prevenirile Mele?! Noi am făcut Coranul ușor, pentru îndemnare, dar oare este cineva care să cugete? » Sura 54, 18-22

Cât despre cei din 'Ad, ei au fost nimiciți printr-un vânt mugitor și violent, pe care El l-a supus lor șapte nopți și opt zile laolaltă: se vedea neamul zăcând, ca și cum ar fi fost cioturi de palmieri goale. Vezi tu în aceasta vreun singur scăpat?

« Oare nu ai văzut ce a făcut Domnul tău cu ’Ad, Cu Iram, [cetatea] cu corturi ridicate, Care nu a mai fost alta creată asemenea ei printre cetăți Și cu cei din neamul Thamud, care au tăiat stâncile din vale [pentru a-și construi locuințe], Și cu Faraon, stăpânul soldaților Care au fost nelegiuiți în cetățile [lor] Și au înmulțit stricăciunea în ele? Așadar, Domnul tău a vărsat asupra lor chinuri felurite! Cu adevărat, Domnul tău vă Observă! » Sura 89, 6-14

Am vorbit deja despre fiecare dintre aceste povestiri la locurile lor, în cartea noastră Tafsirul: lui Allah lauda și facerea. Amintirea celor din 'Ad a trecut în sura Bara'a, Ibrahim, al-Furqan, al-'Ankabut, și în sura Sad, și în sura Qaf. Amintim deci conținutul povestirii în adunat, pornind de la aceste contexte, cu ceea ce se adaugă acolo ca informații. Am statornicit deja că ei au fost primele neamuri a se închina idolilor după potop:

Disputa lui Hud cu nobilii lui 'Ad

«Și amintiți-vă când v-a statornicit El urmași după neamul lui Nuh și v-a dăruit din statură în creație» (al-A'raf, 69), adică: El i-a făcut cei mai puternici dintre oamenii vremii lor prin alcătuire, putere și sălbăticie. «Apoi Noi am făcut să se ridice, după ei, un alt neam» (al-Mu'minun, 31): acesta este neamul lui Hud potrivit celui drept. S-a spus: că sunt cei din Thamud. «Strigătul i-a cuprins în tot adevărul, și Noi i-am făcut dărâmături» (al-Mu'minun, 41): iar neamul lui Salih sunt cei care au fost nimiciți de strigăt; câtă vreme cei din 'Ad au fost nimiciți printr-un vânt mugitor și violent (al-Haqqah, 6). Și ceea ce au spus ei nu împiedică întâlnirea strigătului și a vântului violent asupra lor, cum va veni povestea oamenilor Madianului, oamenii oieriului, asupra cărora s-au întâlnit mai multe feluri de chine. Și nu este despărțire asupra faptului că cei din 'Ad au fost înaintea celor din Thamud.

Ținta este că cei din 'Ad erau arabi aspri, care nu credeau, revăzuși și încăpățânați în închinarea idolilor. Allah a trimis deci printre ei un om dintre ei, care i-a chemat spre Allah, să-L închine singur și să-i fie sincer. Ei l-au socotit mincinos, i s-au împotrivit și l-au disprețuit: Allah i-a apucat deci cu apucarea unui Puternic Stăpânitor. Când el le-a poruncit închinarea lui Allah, i-a îndemnat la ascultarea Lui și la a cere iertarea Lui, și le-a făgăduit pentru aceasta binele de aici jos și de dincolo, nobilii neamului lui care nu credeau au spus: te vedem în nebunie, adică: acest lucru la care ne chemi tu este o nebunie, cu luare-aminte la ceea ce avem noi ca închinăciune a acestor idoli de la care se nădăjduiește ajutorul și hrana; și dincolo de aceasta credem că minți în pretinsa ta afirmație că Allah te-a trimis.

El a spus: neamul meu, nu este în mine nebunie, ci eu sunt un mesager al Domnului lumilor, adică: lucrarea nu este cum credeți voi, nici cum mă credeți: eu vă transmit mesajele Domnului meu, și sunt pentru voi un sfătitor credincios. Iar transmiterea implică lipsa minciunii la transmitător la temelie, lipsa adaosului și a tăierii, și presupune a transmite cu o expresie elocventă, potrivită, adunătoare, despăturitoare, fără tulburare, fără despărțire nici gălăgie; iar el este, cu această transmitere după această descriere, la vârf de sfătuire pentru neamul lui, de milă pentru ei și de grije pentru călăuzirea lor: el nu le cere niciun salariu, nu le cere nicio răplată, ci este sincer pentru Allah în chemarea spre El și în sfătuirea înaintea creației Lui, nefiindu-i răsplătirea decât de la Cel care l-a trimis, căci binele de aici jos și de dincolo cu totul este în mâinile Lui, iar porunca se întoarce la El. «Neamul meu, nu vă cer vouă vreun salariu pentru aceasta: salariul meu nu îmi revine decât de la Cel care m-a creat.

Nu chibzuiți oare?», adică: ce pricepere aveți voi cu care deosebiți și înțelegeți că eu vă chem spre adevărul limpede pe care natura voastră, pe care ați fost creați, îl mărturisește, și care este religia adevărului cu care Allah l-a trimis pe Nuh și a nimicit pe cei care i s-au împotrivit dintre creație? Iată-mă chemându-vă spre ea, fără a vă cere vreun salariu pentru ea, ci o caut laolaltă cu Allah, Purtătorul răului și al binelui. Urmați deci pe cel care nu vă cere vreun salariu, și care sunt bine călăuziți: «Și ce am ca să nu-l închin pe Cel care m-a creat, și spre El veți fi întorși.

»

«Hud, nu ne-ai venit tu cu o dovadă limpede, și noi nu îți părăsim dumnezeirile pentru cuvântarea ta, și nu suntem credincioși ție. Nu spunem nimic altceva decât că una dintre dumnezeirile noastre te-a lovit cu un rău.» Adică: nu ne-ai venit cu ceva dincolo de firesc care să mărturisească pentru tine adevărul a ceea ce aduci; noi nu suntem dintre cei care părăsesc închinarea idolilor noștri pentru singura ta cuvântare, fără dovadă pe care ai fi întins-o și fără argument pe care ai fi ridicat. Nu credem nimic altceva decât că ești nebun în ceea ce susții; și după noi, ceea ce te-a atins este că una dintre dumnezeirile noastre s-a mâniat contra ta și te-a lovit în priceperea ta, iar nebunia te-a cuprins în urma acesteia.

«El a spus: iau pe Allah martor, și fiți voi înșiși martori, că sunt eu curat de ceea ce asociați voi, în afara Lui. Pândiți deci cu toți contra mea și nu-mi dați amânare.» Aceasta este o provocare de la el spre ei, o declarație de curățenie înaintea dumnezeirilor lor, o disprețuire a acestora din partea lui, și demonstrația că ele nu folosesc cu nimic și nu vatamă, că ele sunt un trup nemișcat a cărui judecată este judecata lui, și a cărui faptă este fapta lui: dacă ele sunt cum susțineți voi, să ajute, să folosească și să vatame, iată-mă curat de ele, aruncându-le blesteme: pândiți deci cu toți contra mea și nu-mi dați amânare: voi și ele, laolaltă, cu tot ceea ce aveți putință a atinge și a putea, fără să îmi retrageți măcar un ceas, nici clipa unui ochi: nu mă îngrijește de voi, nu mă chibzui la voi și nu mă preocupă voi. «Pun încredința mea în Allah, Domnul meu și Domnul vostru: nu este creație care să nu-și țină izbanda în mâna Lui.

Domnul meu este într-adevăr pe o cale dreaptă.» Adică: mă încredințez în Allah și mă sprijin de El, și sunt încredințat în slava Lui în care nu piere cel care se adăpostește în ea și se sprijină de ea: nu mă îngrijește nicio creație alta decât El, nu mă încredințez decât în El și nu-l închin decât pe El. Și numai aceasta este un argument tăietor că Hud este robul lui Allah și mesagerul Lui, și că ei sunt în neștiință și rătăcire în închinarea lor altuia decât Allah: căci ei nu l-au lovit cu niciun rău și nu au scos din el nimic de hulit, ceea ce arată adevărul lui în ceea ce le-a adus și nulitatea a ceea ce peste ce erau, și stricăciunea a ceea ce spre ce se îndreptau. Înaintea aceasta, în cuvântarea lui: «Neamul meu, dacă vă apasă vouă poziția mea și amintirea semnelor lui Allah, atunci pun încredința mea în Allah.

Adunați deci treba voastră și asociații voștri, apoi să nu vă fie vouă treaba voastră o îngrijorare, apoi judecați despre mine și nu-mi dați amânare» (Hud, 91): «Și nu mă tem de ceea ce asociați voi, decât dacă Domnul meu voiește ceva: Domnul meu cuprinde orice lucru în știință. Nu v-amintiți oare? Și cum aș teme de ceea ce asociați voi, de vreme ce voi nu vă temeți să fiți asociați lui Allah ceea ce pentru care El nu v-a făcut să coboare nicio dovadă? Care dintre cele două partide are mai mult drept la vreme de prihană, dacă știți?

Cei care au crezut și care nu le-au patat credința cu nedreptate: aceia au vremea de prihană, și sunt ei cei bine călăuziți. Și aceasta este dovada Noastră pe care am dat-o lui Ibrahim contra neamului lui: Noi ridicăm în trepte pe cine voiește: Domnul tău este Înțelept, Știutor» (al-An'am, 80-83).

Și nobilii neamului lui care nu credeau și tăgăduiau întâlnirea de dincolo, și cărora Noi le dăruisem prisosirea în viața de aici jos, au spus: acesta nu este decât un om ca voi, care mănâncă din ceea ce mâncați și bea din ceea ce beți. Dacă ascultați un om ca voi, veți fi atunci pierduți. Vă făgăduiește el că, când veți fi murit și veți fi praf și oase, veți fi scoși?

Ei au judecat de neînchipuit ca Allah să trimită un mesager om: și aceasta este chicanarea pe care au înaintat-o mulți dintre neștiutorii celor care nu cred, vechi și trecători. «A fost pentru oameni vreo mirare că Noi am revelat unui om dintre ei: previne oamenii» (Yunus, 2)? «Și nimic nu a împiedicat oamenii a crede, când călăuzirea le-a venit, decât că au spus: oare Allah a trimis un om ca mesager? Spune: dacă ar fi pe pământ îngeri umblând tihniți, Noi le-am face să coboare din cer un înger ca mesager» (al-Isra, 94-95).

«Mirați-vă deci că v-a venit vouă o îndemnare de la Domnul vostru pe drumul unui om dintre voi, ca să vă prevină»: aceasta nu este o mirare, căci Allah știe mai bine unde să-și pună mesajul. «Vă făgăduiește el că, când veți fi murit și veți fi praf și oase, veți fi scoși? Departe, foarte departe, ceea ce vi se făgăduiește. Nu este decât viața noastră de aici jos: murim și trăim, și nu vom fi înviați.

Nu este decât un om care inventează o minciună contra lui Allah, și noi nu suntem credincioși lui.» Ei au judecat de neînchipuit întoarcerea și au tăgăduit reînălțarea trupurilor după prefacerea lor în praf și în oase: departe, foarte departe, adică: bine departe, bine departe, această făgăduință. «Nu este decât viața noastră de aici jos: murim și trăim»: unii oameni mor și alții trăiesc. Și aceasta este credința dahriților: matrice care repun roade, și un pământ care înghite.

Cât despre adepții trecerii sufletelor, ei sunt cei care cred că se întorc în această locuință după fiecare treizeci și șase de mii de ani: și tot acesta este minciună, necredință, neștiință și rătăcire, cuvântări false, o închipuire stricată, fără argument și fără dovadă care ar atrage priceperea desfrânaților care nu cred dintre fiii lui Adam care nu chibzuiesc și nu se călăuzesc, și pentru ca să se plece spre aceasta inimile celor care nu cred la dincolo, să-i placă și să săvârșească ceea ce săvârșesc (al-An'am, 113).

«Zidiți oare pe fiecare înălțime o minune, pentru a vă juca? Și luați edificii, ca și cum ați avea a rămâne pe veci.» Zidiți oare pe fiecare înălțime o construcție mare, uimitoare, ca palatele și asemenea lor, pentru a vă juca cu zidirea lor? Căci nu aveți trebă de ele; și aceasta era doar pentru că ei locuiau în corturi: «Nu ai văzut ceea ce a făcut Domnul tău cu 'Ad, cu Iram cu stâlpi, care nu a fost creat asemenea în țări.

» Cei din 'Ad al lui Iram sunt primii 'Ad, care locuiau stâlpii care poartă corturile. Cel care a susținut că Iram era un oraș de aur și argint, care se mută prin țări, s-a înșelat și a rătăcit: el a spus ceea ce pentru care nu este niciun indiciu. «Și luați edificii»: aceștia sunt palatele, turnurile de porumbei, rezervoarele de apă. «Ca și cum ați avea a rămâne pe veci»: adică în nădejde din partea voastră de a trăi în această locuință durate lungi.

«Și când apucați, apucați ca tirani. Temeți-vă deci de Allah și ascultați-mă. Și temeți-vă de Cel care v-a îndestulat cu ceea ce știți, care v-a îndestulat cu dobitoace, cu copii, cu grădini și cu izvoare. Mi-e frică pentru voi de chinul unei zile cumplite.

» «Ai venit tu la noi ca să-l închinăm pe Allah singur și să părăsim ceea ce închinau strămoșii noștri? Fă deci să vină ceea ce ne făgăduiești, dacă ești dintre adeveriți.» Adică: ai venit tu la noi ca să-l închinăm pe Allah singur și să contrazicem tații și strămoșii noștri și a ceea ce peste ce erau ei? Dacă ești adeverit în ceea ce aduci, fă deci să vină ceea ce ne făgăduiești de chin și de răzbunare, căci noi nu credem în tine, nu te urmăm și nu te ținem pentru adeverit.

«Este egal pentru noi, tu îndemnezi sau tu nu fii dintre îndemnători. Nu este decât obiceiul vechilor, și noi nu vom fi chinuiți.» Potrivit citirii cu kha' deschisă, aceasta desemnează fabricarea vechilor: adică ceea ce aduci tu nu este decât o fabricare din partea ta, și că tu l-ai luat din cărțile vechilor: astfel a tâlcuit mai mult de unul dintre Companioni și dintre cele două generații de după; iar potrivit citirii cu kha' și cu lam gemmate, aceasta desemnează religia: adică această religie de peste care suntem noi nu este decât religia taților și a strămoșilor înaintașilor noștri, și nu ne vom întoarce de la ea, nu o vom schimba și vom rămâne lipiți de ea. «Și noi nu vom fi chinuiți.

» «Pangarul și mânia Domnului vostru s-au abătut asupra voastră. Voi vă certați cu mine despre nume pe care le-ați numit voi, și tații voștri, fără ca Allah să fi făcut să coboare nicio dovadă? Așteptați deci: sunt eu laolaltă cu voi dintre cei care așteaptă.» Adică: voi ați meritat prin acest cuvânt pangarul și mânia lui Allah.

Voi vă împotriviți închinării lui Allah singur, fără asociat, prin închinarea unor idoli pe care i-ați cioplit și pe care i-ați numit dumnezeiri de la voi înșiși, dându-vă drept în aceasta, voi și tații voștri, fără ca Allah să fi făcut să coboare nicio dovadă: adică El nu a făcut să coboare asupra a ceea ce spre ce v-ați îndreptat nici indiciu și nici dovadă. Și dacă refuzați a primi adevărul și stați în fals, și dacă vi este egal să vi se împiedice ceea ce faceți sau nu, așteptați deci acum chinul lui Allah care se va abate asupra voastră, asaltul Lui riguros care nu se respinge, și răzbunarea Lui care nu se oprește. «El a spus: Domnul meu, vino în ajutorul meu, pentru că ei mă socotesc mincinos. El a spus: în puțin, ei se vor ridica plini de regret.

Strigătul și norul, chinul neamului lui Hud

Strigătul i-a cuprins în tot adevărul, și Noi i-am făcut dărâmături: departe de neamul nedrept.» «Au spus: ai venit tu la noi ca să ne întorci de la dumnezeirile noastre? Fă deci să vină ceea ce ne făgăduiești, dacă ești dintre adeveriți. El a spus: știința nu este decât laolaltă cu Allah, și eu vă transmit ceea ce cu care erau trimis, dar văd că sunteți un neam neștiutor.

Apoi, când l-au văzut sub chip de nor îndreptându-se spre văile lor, ei au spus: iată un nor care ne aduce ploaia. Nu, este tocmai ceea ce pentru care cereați graba: un vânt în care se află un chin dureros, care nimicește orice lucru prin porunca Domnului lui. La răsărit, nu se mai vedea decât locuințele lor: astfel răsplătim Noi neamul criminal.» Și Allah cel Preaînalt a amintit povestea nimicirii lor în mai mult de un loc: «Noi l-am mântuit deci, și pe cei care erau laolaltă cu el, printr-o milă din partea Noastră, și Noi am tăiat rădăcinile celor care tăgăduiau semnele Noastre, iar ei nu erau credincioși.

» «Și când a venit porunca Noastră, Noi am mântuit pe Hud și pe cei care credeau laolaltă cu el printr-o milă din partea Noastră, și Noi i-am mântuit de un chin aspru. Aceia au fost cei din 'Ad: ei au tăgăduit semnele Domnului lor, nu au ascultat mesagerii Lui și au urmat porunca oricărui tiran încăpățânat. Și ei au fost urmățiți, în această viață de aici jos, de un blestem, și în Ziua învierii. Într-adevăr, cei din 'Ad nu au crezut Domnul lor: departe de cei din 'Ad, neamul lui Hud!

»

«Strigătul i-a cuprins în tot adevărul, și Noi i-am făcut dărâmături: departe de neamul nedrept.» «Ei l-au tăgăduit: Noi i-am făcut deci să piară. Este în aceasta un semn, iar cei mai mulți dintre ei nu erau credincioși. Domnul tău este într-adevăr Puternicul, Milostivul.»

«Apoi, când l-au văzut sub chip de nor îndreptându-se spre văile lor, ei au spus: iată un nor care ne aduce ploaia. Nu, este tocmai ceea ce pentru care cereați graba: un vânt în care se află un chin dureros.» Aceasta era începutul chinului care s-a abătut asupra lor: ei erau în lipsă și în secetă, ei au cerut deci ploaia, au văzut un nor în cer și au crezut că este o ploaie de milă: dar era o ploaie de chin, ba mai mult, este tocmai ceea ce pentru care cereați graba, adică abaterii chinului: «Fă deci să vină ceea ce ne făgăduiești, dacă ești dintre adeveriți», iar sunt acolo asemenea în al-A'raf.

Delegația neamului lui Hud și implorarea contra lor

Exegeții și alții au amintit aici informarea următoare: când ei nu au voit decât necredința în Allah (să fie slava Lui înălțată), El a ținut de la ei ploaia trei ani, până ce aceasta i-a fi slăbit. Oamenii vremii aceleia, când un lucru îi slăbea, cereau lui Allah mântuirea, și nu o cereau decât la locul sfânt și la locul Casei Lui. Iar amaleciții, din descendența lui Imliq ibn Lawadh ibn Sam ibn Nuh, erau instalați acolo: căpetenia lor în vremea aceea era un om numit Mu'awiya ibn Bakr, a cărui mamă era din neamul celor din 'Ad, Jaldah fiica lui al-Khaybari. Cei din 'Ad au trimis deci o delegație de aproape șaptezeci de bărbați ca să implora pentru ei ploaia laolaltă cu locul sfânt.

Ei au trecut prin Mu'awiya ibn Bakr în împrejurimile Meccăi, s-au instalat laolaltă cu el și au rămas acolo o lună: el le făcea să bea vin, și două cântărețe, cântărețele lui Mu'awiya, le cântau. Când șederea lor laolaltă cu el s-a prelungit, și el a simțit grijă pentru neamul lui și s-a simțit jenat a le porunci plecarea, el a alcătuit un poem care le sufla plecarea, și a poruncit celor două cântărețe să li-l cânte:

«O, tu al serii, vai ție: ridică-te și du-te în ajutor, poate Allah ne va îngădui mâine un nor care va uda pământul celor din 'Ad. Cei din 'Ad au trecut seara, nestorcându-și cuvântul, de sete intensă: nu nădăjduim nici pentru bătrân, nici pentru tânăr a scăpa din ea. Femeile lor erau în belșug: femeile lor au trecut seara în post. Fiarele sălbatice vin spre ei în plină zi, fără să se teamă nimeni pentru 'Aditul săgeților. Iar voi, aici, după placul vostru, zi și noapte, cu desăvârșire depline. Delegația neamului vostru a fost făcută urâtă printre delegații: nu refuzați salutările și salutul.»

În clipa aceea, neamul s-a trezit din ceea ce pentru care venise: ei s-au ridicat spre locul sfânt și au implorat pentru neamul lor. Impiloratorul lor, Qayl ibn 'Itar, a implorat, iar Allah a ridicat trei nori: unul alb, unul roșu și unul negru. «Alege pentru tine și pentru neamul tău dintre acești nori.» «Am ales norul negru, căci este norul care cuprinde cel mai mult apă.

» «Ai ales cenușă măcinătoare, care nu va lăsa din cei din 'Ad pe nimeni: nici tată pe care să-l lași, nici fiu, fără ca ea să-l facă ars, afară de cei din Bani al-Lawdhiyya al-Muhda»: este un clan al celor din 'Ad care erau instalați la Mecca: ceea ce a lovit neamul lor nu i-a lovit pe ei, iar din descendența lor și din urmașii lor care a rămas, ei sunt ultimii 'Ad. Allah a călăuzit norul negru pe care îl alesese spre Mughith. Când ei l-au văzut, ei s-au bucurat: «Iată un nor care ne aduce ploaia. Nu, este tocmai ceea ce pentru care cereați graba: un vânt în care se află un chin dureros, care nimicește orice lucru prin porunca Domnului lui.

» Mahd, când ceea ce era în el a devenit vădit, a strigat, apoi a leșinat: «Ce ai văzut, Mahd? Am văzut un vânt în care erau scântei de foc, și înaintea lui oameni care îl călăuzeau.» Allah l-a supus deci lor șapte nopți și opt zile laolaltă, statornice, și ea nu a lăsat din cei din 'Ad pe nimeni fără să piară. Și Hud (pace asupra lui), după ceea ce mi-a fost amintit, s-a izolat într-un țărm, el și cei care erau laolaltă cu el dintre credincioși: vântul nu-i atingea decât ceea ce înmoaia pieile lor și delecta sufletele, pe când el trecea peste cei din 'Ad, în călătorie între cer și pământ, și îi amețea cu pietre.

Și el a amintit povestea cu totul.

Imamul Ahmad a raportat în Musnadul lui un hadith care se aseamănă cu această povestire. Mi-a istorisit Zayd ibn al-Hubab, mi-a istorisit Abu al-Mundhir Salam ibn Sulaiman an-Nahwi, ne a istorisit 'Asim ibn Abi an-Najoud, de la Abu Wa'il, de la al-Harith, care este Ibn Hassaan ibn Yazid al-Bakri: am ieșit să mă plâng Mesagerului lui Allah (pace și binecuvântările lui Allah asupra lui) de al-'Ala ibn al-Hadrami. Am trecut prin ar-Rabadha și iată o bătrână din cei din Bani Tamim cu desăvârșire lipsită: «Rob al lui Allah, am o cerere la mesagerul lui Allah: ești tu purtătorul meu spre el?»

«Am purtat cererea ei, am ajuns la Medina, și iată moscheea scufundată de oamenii ei, un steag negru care fâlfâia, și Bilal, sabia la coastă, înaintea mesagerului lui Allah (pace și binecuvântările lui Allah asupra lui). Care este treaba oamenilor? Au spus: el voiește să-l trimită pe 'Amr ibn al-'As în expediție. Am șezut.

El a intrat laolaltă cu el, sau el a spus: el a plecat în călătorie. Am cerut îngăduința a intra laolaltă cu el și el mi-a îngăduit. Am urcat, am salutat: a fost între voi și cei din Bani Tamim ceva? Da: am avut întâietate asupra lor, și am trecut pe lângă o bătrână din cei din Bani Tamim cu desăvârșire lipsită: ea m-a cerut să-ți port cererea ei, și iată-o la poartă.

El a îngăduit-o și ea a intrat: mesager al lui Allah, dacă vezi a pune între noi și cei din Bani Tamim un loc oprit, fă-l ad-Dahna. Bătrâna a fost lingușită și a plecat te înălțând. Mesager al lui Allah, unde va fi silit Mudar? Am spus: așa a spus primul: o capră care își poartă propria pieire.

Am purtat pe aceasta fără să simt că era pentru mine o potrivnică: caut ocrotirea lui Allah și a mesagerului Lui de a fi ca delegația celor din 'Ad. Și ce este delegația celor din 'Ad? El știe mai bine decât el hadithul, dar el îl întreabă. Cei din 'Ad au cunoscut seceta.

Imploratorul lor a trecut prin Mu'awiya ibn Bakr și a rămas laolaltă cu el o lună, care îi făcea să bea din vin: cele două cântărețe. Când luna a trecut, el a ieșit spre munții Tihamei: Allah, Tu știi că nu am venit spre un bolnav ca să-l vindec, nici spre un prizonier ca să-l răscumpăr. Allah, fă să plouă asupra celor din 'Ad ceea ce le făceai Tu să plouă. Nori negri au trecut pe lângă el: alege.

El a desemnat un nor negru dintre ei. Ia-o: cenușă măcinătoare care nu va lăsa din cei din 'Ad pe nimeni. Mi-a ajuns că el a trimis asupra lor vânt decât precum ceea ce trece în acest inel de vânt, până ce ei au pierit. Și el a spus adevărat.

Și omul și femeia, când trimit o delegație: nu fi ca delegația celor din 'Ad.»

Raportat de Ahmad, de la al-Harith ibn Hassaan ibn Yazid al-Bakri

Tirmidhi l-a raportat de asemenea, pe drumul lui Abd ibn Humayd, de la Zayd ibn al-Hubab cu această nisba. An-Nasa'i l-a raportat din hadithul lui Salam Abu al-Mundhir, de la 'Asim ibn Bahdala, iar Ibn Majah l-a raportat pe acest drum. Și mai mult de unul dintre exegeți, ca Ibn Jarir și alții, a citat acest hadith și această povestire în tâlcuirea acestui verset.

Este posibil ca acest context să privească nimicirea ultimilor 'Ad: ceea ce au amintit Ibn Ishaq și alții cuprinde într-adevăr o amintire a Meccăi, care n-a fost zidită decât după Ibrahim al-Khalil, când el a făcut să rămână acolo Hajar și fiul ei Ismail, și când Jurhum a venit a se instala laolaltă cu ei, după cum va veni: or primii 'Ad au fost înaintea lui al-Khalil. Și este amintirea lui Mu'awiya ibn Bakr și a poemului lui, care este o poezie de după vremea primilor 'Ad, care nu se aseamănă cu vorbirea vechilor. Și s-a spus că în acești nori erau scântei de foc, de vreme ce primii 'Ad nu au fost nimiciți decât printr-un vânt mugitor. Ibn Mas'ud și Ibn Abbas au spus: este un vânt rece, violent în suflatul lui, pe care El l-a supus lor șapte nopți și opt zile laolaltă, adică depline, care se urmează.

Vântul nimicitor trimis neamului lui Hud

După unele rapoarte, începutul lor a fost vineri; după altele, miercuri. «Se vedea neamul zăcând, ca și cum ar fi fost cioturi de palmieri goale»: El i-a asemănat cu cioturile de palmieri fără căpetenie: și aceasta pentru că vântul venea la unul dintre ei, îl lua, îl înălța în văzduh, apoi îl întorcea pe creștetul craniului lui, spargându-i capul, astfel încât rămânea un trup fără cap.

«Noi am trimis asupra lor un vânt mugitor, într-o zi nefastă și continuă»: adică o zi nefastă pentru ei, al cărei chin asupra lor este continuu. «Ziua nefastă și continuă» este, după unii, ziua de miercuri. Cei care au luat presimțire rea după această înțelegere s-au înșelat și au contrazis Coranul: «Noi am trimis asupra lor un vânt mugitor, în zile nenorocite» (Fussilat, 16). Și este statornicit că sunt opt zile laolaltă: dacă ele ar fi fost nefaste în sine, toate cele șapte zile cuprinse în aceste opt ar fi fost nefaste: iar nimeni nu spune aceasta.

Sensul în «zile nenorocite» este bine: pentru ei. «Când Noi am trimis asupra lor vântul sterp»: acela care nu produce niciun bine, căci vântul singur nu risipește nori și nu polenizează copacii: el este sterp, fără nicio ieșire spre bine. «Care nu lasă nimic din ceea ce atinge fără să-l facă precum o cânepă roasă»: adică precum lucrul dărăpănat, pieritor, din care nu se scoate cu desăvârșire nimic folositor. S-a statornicit în cele două Sahihe, din hadithul lui Shu'ba, de la al-Hakam, de la Mujahid, de la Ibn Abbas, că el a spus: «Am fost ajutat prin vântul Sabei, iar cei din 'Ad au fost nimiciți prin dabbour.

»

« Și spune [Mohammed] de fratele lui ’Ad, când a prevenit el pe poporul său din Al-’Ahqaf - și au trecut prevenitori și mai înainte de el și după el - [spunând]: „Adorați-L voi numai pe Allah! Eu mă tem pentru voi de chinul unei zile mari!” » Sura 46, 21

Se pare că cei din 'Ad despre care este vorba aici sunt primii 'Ad, căci contextul se aseamănă cu contextul neamului lui Hud, care sunt primii. Și este posibil ca cei amintiți în această povestire să fie ultimii 'Ad: la ei trimite ceea ce am amintit, și ceea ce va veni din hadithul lui A'isha (să fie Allah mulțumit de ea). «Apoi, când l-au văzut sub chip de nor îndreptându-se spre văile lor, ei au spus: iată un nor care ne aduce ploaia.» Cei din 'Ad, când au văzut acest nor, adică acela care se forma în văzduh precum un nor, l-au ținut pentru un nor de ploaie: dar era un nor de chin; ei l-au ținut pentru o milă: era o mânie; ei au nădăjduit în el binele și au luat din el vârful răului.

«Nu, este tocmai ceea ce pentru care cereați graba»: adică de chin, «un vânt în care se află un chin dureros.» Este posibil ca acest chin să fie ceea ce i-a lovit pe ei din vântul mugitor, violent, rece, puternic în suflatul lui, care a rămas asupra lor șapte nopți cu cele opt zile ale lor, fără să lase pe nimeni: ba mai mult, el i-a urmărit până a intra în peșterile munților și în adăposturi, îi înconjura, îi făcea să iasă, îi ucidea, dărâmând asupra lor casele solide și palatele bine zidite. Și cum ei se sprijiniseră de puterea lor și de puternicia lor: «Cine este mai puternic decât noi?», Allah a lăsat să se abată asupra lor Cel mai puternic decât ei în putere, capabil asupra lor: este vântul sterp.

Și este posibil ca acest vânt să fi înălțat la sfârșitul trebii nori pe care restul dintre ei i-a ținut pentru nori cuprinzând o milă pentru ei și un ajutor pentru ceea ce rămâsese dintre ei: Allah i-a trimis deci asupra lor în scântei și în foc, după cum a amintit mai mult de un raportator. Și aceasta ar fi precum ceea ce a lovit oamenii umbrei Madianului, cărora El le-a adunat vântul rece, chinul focului, care este cel mai aspru dintre chine prin lucrurile diferite și potrivnice, laolaltă cu strigătul pe care îl amintește în sura Qaf: credincioșii au reușit. Și Allah știe mai bine.

«Allah n-a deschis asupra celor din 'Ad din vântul care i-a nimicit decât deschiderea locului unui inel. El a trecut peste oamenii pustiei, i-a purtat laolaltă cu turmele lor și averile lor între cer și pământ. Oamenii cetăților, dintre cei din 'Ad, au văzut vântul și ceea ce cuprindea el și au spus: iată un nor care ne aduce ploaia. El a aruncat deci oamenii pustiei și turmele lor asupra oamenilor cetăților.

»

Raportat de Ahmad și at-Tabarani, de la Mujahid

At-Tabarani l-a raportat pe drumul lui Abdan ibn Ahmad, de la Ismail ibn Zakariya al-Kufi, de la Abi Malik, de la Muslim al-Mula'i, de la Mujahid, și de la Sa'id ibn Jubayr, de la Ibn Abbas, care spune: mesagerul lui Allah (pace și binecuvântările lui Allah asupra lui) a spus: «Nu a fost deschis asupra celor din 'Ad din vânt decât echivalentul locului unui inel, apoi el a fost trimis asupra lor și a purtat oamenii pustiei spre cetăți: iată un nor care ne aduce ploaia, îndreptându-se spre văile noastre. Oamenii pustiei erau în vânt, iar oamenii pustiei au fost aruncați asupra oamenilor cetăților până ce ei au pierit. Ea le-a pietruit comorile până a ieși prin porți.» Altul a spus: ea a ieșit fără socoteală. Ținta: acest hadith, în urcarea lui la Profet (pace și binecuvântările lui Allah asupra lui), face obiectul unui examen; apoi a existat despărțire despre Muslim al-Mula'i, iar în el se află un fel de tulburare: Allah știe mai bine.

Sensul vădit al versetului este că ei au văzut un nor: și se înțelege din el, în limbă, norul, spre care trimite hadithul lui al-Harith ibn Hassahan al-Bakri, dacă îl facem tâlcuitor al acestei povestiri. Abu at-Tahir ne a istorisit: Ibn Wahb ne a istorisit: am auzit pe Ibn Jurayj istorisindu-ne, de la 'Ata' ibn Abi Rabah: mesagerul lui Allah (pace și binecuvântările lui Allah asupra lui), când vântul se ridica, spunea: «Allah, Îți cer eu binele lui, binele a ceea ce cuprinde el și binele a ceea pentru care a fost trimis, și caut ocrotirea Ta contra răului lui, al răului a ceea ce cuprinde el și al răului a ceea pentru care a fost trimis.» Iar când cerul se schimba, se schimba culoarea lui, el ieșea, intra, venea și se întorcea; iar când ploua, se vedea că se bucură. A'isha l-a recunoscut și l-a întrebat: «A'isha, precum neamul lui 'Ad: Apoi, când l-au văzut sub chip de nor îndreptându-se spre văile lor, ei au spus: iată un nor care ne aduce ploaia.

» Tirmidhi, an-Nasa'i și Ibn Majah l-au raportat din hadithul lui Ibn Jurayj. Alt drum: Harun ibn Ma'rouf ne a istorisit că Abdallah ibn Wahb ne a informat că 'Amr a informat: «Nu am văzut niciodată mesagerul lui Allah (pace și binecuvântările lui Allah asupra lui) rând cu deschidere până ce am văzut gingiile lui: el nu făcea decât a surâde. Când el vedea un nor sau un vânt, aceasta se recunoștea în chipul lui. Mesager al lui Allah, când oamenii văd norul, ei se bucură în nădejde că el cuprinde ploaia, iar eu te văd, când îl vezi tu, recunoscând în chipul tău îngreunarea?

» «A'isha, ce mă garantează că nu este în el un chin? Un neam a fost chinuit prin vânt. Oamenii lui Nuh au fost chinuiți prin vânt: iată un nor care ne aduce ploaia.» Și tot astfel l-a raportat Muslim, pe drumul lui Harun ibn Ma'rouf, iar al-Bukhari și Abu Dawud l-au raportat din hadithul lui Ibn Wahb.

Acest hadith este precum văditul deosebirii celor două povestiri, după cum am indicat la început. Pe această temelie, povestirea amintită în sura al-Ahqaf ar fi o informare despre neamul ultimilor 'Ad, iar restul contextelor Coranului o informare despre primii 'Ad: iar Allah știe mai bine cel drept.

Am amintit deja pelerinajul lui Hud (pace asupra lui) la amintirea pelerinajului lui Nuh. S-a raportat de la comandantul credincioșilor Ali ibn Abi Talib că el a amintit descrierea mormântului lui Hud (pace asupra lui) în țara Yemenului. Alții au amintit că el este la Damasc, și în moscheea lui, un loc la peretele meridional unde unii oameni susțin că este mormântul lui Hud (pace asupra lui): iar Allah știe mai bine.