Profetul Ibrahim

Fiul lui Tarikh, Ibrahim a spart idolii poporului său, a dezbătut cu regele Nimrod și a fost aruncat în foc : « focule, fii răcoare și pace pentru Ibrahim ». El a emigrat spre Siria și Egipt, și l-a eliberat pe Lut capturat în fruntea a 318 de oameni. I s-a vestit vestea bună despre Ismail de la Hajar, apoi despre Ishaq de la Sara în vârstă ; jertfitul vestit în vis a fost Ismail, după părerea corectă. Cu Ismail, el a ridicat temeliile Casei Antice și a chemat oamenii la pelerinaj. Allah l-a făcut imam pentru oameni ; el a murit la 175 de ani și a fost îngropat la Hebron, lângă Sara.

El este Ibrahim, fiul lui Tarikh, fiul lui Nahur, fiul lui Sarugh, fiul lui Raghu, fiul lui Falagh, fiul lui 'Abar, fiul lui Shalakh, fiul lui Arfakhshad, fiul lui Sam, fiul lui Nouh (pace asupra lui). Iată textul oamenilor Cărții în cartea lor ; am consemnat, sub numele lor și după indicațiile lor înseși, duratele vieții lor exprimate în cifre indiene, așa cum le-au menționat ; și am prezentat deja vârsta lui Nouh (pace asupra lui), ceea ce scutea de repetare.

Hafizul Ibn 'Asakir a transmis, în notița biografică a lui Ibrahim al-Khalil, extrasă din istoria sa, de la Ishaq ibn Bishr al-Kahili, autorul cărții Kitab al-Mubtada, că numele mamei lui Ibrahim era Umayla ; apoi a citat de la el, în relatarea nașterii lui, o relatare lungă. Ea se numea Nuna, fiica lui Karnaba, fiul lui Kutha, dintre copiii lui Arfakhshad, fiul lui Sam, fiul lui Nouh (pace asupra lui).

Ibn 'Asakir a transmis pe o altă cale că Ibrahim avea ca kunya Abu adh-Dhifan. Au spus : când Tarikh a ajuns la vârsta de 75 de ani, i s-au născut Ibrahim, Nahur și Haran, iar lui Haran i s-a născut Lut (pace asupra lui). După ei, Ibrahim era cel dintre cei trei care ocupa rangul din mijloc, iar Haran a murit în timpul vieții tatălui său, în ținutul lui, acela în care s-a născut, adică ținutul haldeenilor, adică ținutul Babilonului. Aceasta este versiunea corectă și răspândită în rândul oamenilor sirei, al cronicilor și al relatărilor ; hafizul Ibn 'Asakir a autentificat-o după ce a transmis-o pe calea lui Hisham ibn 'Ammar : de la al-Walid : de la Sa'id ibn 'Abd al-'Aziz : de la Makhul : Ibrahim s-a născut în Ghouta Damascului, într-un sat numit Barza, pe un munte numit Qasiyoun.

Adevărul este că s-a născut în Babilon ; acest loc de rugăciune i-a fost atribuit doar pentru că s-a rugat acolo când a venit în ajutorul lui Lut (pace asupra lui). Ibrahim s-a căsătorit deci cu Sara, iar Nahur s-a căsătorit cu Milka, fiica lui Haran, adică fiica fratelui său. Sara era sterilă și nu năștea. Tarikh a pornit împreună cu fiul său Ibrahim, cu soția sa Sara și cu fiul fratelui său, Lut fiul lui Haran, și i-a scos din ținutul haldeenilor spre ținutul cananeenilor ; s-au așezat la Harran, iar Tarikh a murit acolo la vârsta de 250 de ani.

Aceasta indică faptul că nu s-a născut la Harran, ci că nașterea lui a avut loc în ținutul haldeenilor, adică ținutul Babilonului și împrejurimile lui. Apoi au emigrat spre ținutul cananeenilor, care este ținutul Bayt al-Maqdis, și s-au așezat la Harran, care era pe atunci ținutul kasdeenilor ; la fel era și ținutul Jazirei și al Siriei. Ei se închinau celor șapte planete ; cei care au populat orașul Damasc urmau această religie : se îndreptau spre polul nord și se închinau celor șapte planete prin fapte și prin cuvinte de tot felul ; de aceea fiecare dintre cele șapte porți vechi ale Damascului avea templul ei închinat uneia dintre aceste planete, căruia i se consacrau sărbători și jertfe. Tot astfel, oamenii din Harran se închinau planetelor și idolilor ; și toți cei care se aflau pe fața pământului erau necredincioși, cu excepția lui Ibrahim al-Khalil, a soției lui și a fiului fratelui său, Lut (pace asupra lui).

El este Khalil prin care Allah a îndepărtat aceste întunecimi și a făcut nevalabilă această rătăcire : Allah i-a dăruit dreapta călăuzire în tinerețea lui, l-a trimis ca trimis și l-a luat prieten adevărat la maturitatea lui. « Noi i-am dăruit de timpuriu lui Ibrahim rectitudinea sa : Noi îl cunoșteam îndeajuns de bine » (al-Anbiya, 51), adică era vrednic de ea.

« Și [Noi l-am trimis] pe Avraam, când a spus poporului său: „Adorați-L pe Allah și fiți cu frică de El! Aceasta este mai bine pentru voi, dacă voi știți!” Însă voi adorați în locul lui Allah niște idoli și născociți minciună. Cu adevărat, cei în care credeți voi în locul lui Allah nu pot avea niciun mijloc pentru hrănirea voastră. Căutați hrana voastră la Allah, adorați-L pe El și aduceți-I Lui mulțumire, căci la El veți fi întorși! Iar dacă voi învinuiți de minciună, [să știți că] și alte comunități au învinuit de minciună înainte de voi, iar Trimisului nu-i revine decât transmiterea limpede.

Oare nu au văzut ei cum începe Allah creația prima oară și cum o va face pe ea apoi din nou? Cu adevărat acesta este [un lucru] ușor pentru Allah. Spune [o, Mohammed]: „Umblați pe Pământ și vedeți cum [Allah] a început creația! Tot astfel va crea Allah făpturile din nou [în Ziua Judecății], căci Allah este peste toate cu Putere.” El pedepsește pe cine Voiește El și este Îndurător cu cine Voiește El și la El veți fi aduși înapoi. Și nu puteți voi să scăpați [de Allah] nici pe Pământ și nici în Cer și voi nu aveți în afară de Allah nici aliat și nici sprijinitor.

Iar cei care nu cred în semnele lui Allah și în întâlnirea cu El, aceia nu pot nădăjdui în Îndurarea Mea și aceia vor avea parte de osândă dureroasă”. Și nu a fost răspunsul poporului său decât că ei au spus: „Omorâți-l sau ardeți-l în foc!”, însă Allah l-a mântuit de la foc. Întru aceasta sunt semne pentru un popor de oameni care cred. Și [Avraam] a spus: „Voi i-ați făcut lui Allah asociați dar dragostea dintre voi este doar în viața lumească, iar în Ziua de Apoi vă veți lepăda unul de celălalt și vă veți blestema unul pe altul, iar sălașul vostru va fi Focul și nu veți avea voi sprijinitori”.

Și Lot a crezut în el [în mesajul său]. [Avraam] a spus: „Eu purced către Domnul meu. El este Al-'Aziz [Cel Puternic] [și] Al-Hakim [Înțelept]. » Sura 29, 16-26

« Și după ce s-a despărțit de ei și de ceea ce adorau ei în locul lui Allah, Noi i-am dăruit lui pe Isaac și pe Iacob și din fiecare Noi am făcut un Profet. Și le-am dăruit Noi din Îndurarea Noastră și i-am făcut Noi să fie lăudați de oameni. » Sura 19, 49-50

Apoi Cel Mai Înalt a menționat dezbaterea lui cu tatăl său și cu poporul său, așa cum vom menționa, dacă Allah Cel Mai Înalt voiește. Prima dintre chemările lui a fost adresată tatălui său, căci tatăl lui era dintre cei care se închinau idolilor : căci el este cel mai vrednic dintre oameni de un sfat sincer.

« Și pomenește-l în Carte pe Avraam. Cu adevărat, el a fost un iubitor de adevăr și un Profet. [Spune] când i-a zis el tatălui său: „O, tată! Pentru ce te închini tu la ceea ce nu aude, nu vede și nu-ți este de niciun folos? O, tată! Mi-a venit mie știința care ție nu ți-a venit! Deci urmează-mă și eu te voi călăuzi pe un drum drept! O, tată! Nu te închina la Șeitan, căci Șeitan a fost răzvrătit împotriva Celui Milostiv [Ar-Rahman]! O, tată! Mă tem să nu te atingă o pedeapsă de la Cel Milostiv și să nu devii un tovarăș al lui Șeitan [în focul Iadului]”.

[Tatăl său] a spus: „O, Avraam! Te lepezi tu de zeii mei? Dacă nu încetezi, eu te voi alunga cu pietre! Îndepărtează-te de mine pentru totdeauna.” [Avraam] a spus: „Vei avea numai Pace [din partea mea]! Mă voi ruga de iertare la Domnul meu pentru tine, căci El este Binevoitor cu mine. Și eu mă separ de voi, ca și de ceea ce chemați voi în locul lui Allah și-L voi chema pe Domnul meu. Poate că eu nu voi fi nefericit pentru chemarea Domnului meu.” » Sura 19, 41-48

Cel Mai Înalt menționează dialogul și controversa care au avut loc între el și tatăl său, și cum l-a chemat pe tatăl său spre adevăr cu formula cea mai delicată și cea mai bună aluzie : i-a dovedit nevalabilitatea cultului idolilor în care se afla, cult care nu aude chemarea celui care îl închină și nu vede unde se află : cum ar scuti el pe cineva de ceva, sau i-ar face bine în privința hranei sau a ajutorului ?

Apoi a spus, atrăgând atenția asupra a ceea ce Allah îi dăruise din călăuzire și din știință folositoare, el care era mai mic în vârstă decât tatăl său : « Tatăl meu, la mine a ajuns din știință ceea ce nu a ajuns la tine : urmează-mă, te voi călăuzi pe o cale dreaptă » (Maryam, 43). Adică : dreaptă, limpede, ușoară, înclinată spre bine : te va purta spre fericire în viața ta de aici și în viața ta de apoi. Când i-a prezentat această dreaptă călăuzire și i-a transmis acest sfat sincer, nu l-a primit de la el și nu s-a înfrânat din cauza lui : dimpotrivă, l-a amenințat și l-a prevenit : « disprețuiești dumnezeii mei, o Ibrahim ? Dacă nu te oprești, te voi lapida » prin cuvinte și prin fapte, « îndepărtează-te de mine mult timp », adică : rupe legătura cu mine și prelungește depărtarea ta.

Ibrahim i-a spus atunci : « pace asupra ta » : să nu ajungă la tine nimic neplăcut din partea mea, să nu te atingă niciun rău din partea mea : tu mai degrabă ești în siguranță față de mine : « voi cere iertare pentru tine Domnului meu : El a fost binevoitor cu mine » : adică : înduplecător : El m-a călăuzit spre închinarea Lui și spre sinceritatea față de El. « Mă retrag de la voi și de la ceea ce chemați în locul lui Allah, și îl chem pe Domnul meu : poate că, prin chemarea Domnului meu, nu voi fi un nenorocit. » Ibrahim a cerut într-adevăr iertare pentru el, așa cum îi promise în chemările lui ; apoi, când i s-a înfățișat că el era un dușman al lui Allah, s-a dezis de el : căci cererea de iertare a lui Ibrahim pentru tatăl său nu era decât o promisiune pe care i-o făcuse ; și când i s-a înfățișat că el era un dușman al lui Allah, s-a dezis de el. Ibrahim era cu adevărat foarte blând și foarte înduplecător (Houd, 75).

Ismail ibn 'Abd Allah ne-a transmis : fratele meu 'Abd al-Hamid mi-a transmis : de la Ibn Abi Dhi'b : de la Sa'id al-Maqbari : de la Abu Hurayra care a spus : Ibrahim își va întâlni tatăl Azar în Ziua Învierii, iar pe fața lui Azar vor fi funingine și praf. Nu ți-am spus oare : să nu te împotrivești mie ? Astăzi, iată, nu te mai împotivesc. Doamne, Tu mi-ai făgăduit să nu mă umilești în ziua în care vor fi înviați : ce umilință este mai adâncă decât aceea a unui tată depărtat ? Am făcut Raiul interzis necredincioșilor. Ibrahim, ce este sub picioarele tale ? El s-a uitat : iată o carcasă întinată de sânge : a fost apucată de picioare și a fost aruncată în Foc. Așa l-a transmis, în istoria lui Ibrahim, în mod unic.

Și a spus în tafsir : Ibrahim ibn Tahman a spus : de la Ibn Abi Dhi'b : de la Sa'id ibn Abi Sa'id al-Maqbari : de la tatăl său : de la Abu Hurayra. Așa l-a transmis an-Nasa'i : de la Ahmad ibn Hafs ibn 'Abd Allah : de la tatăl său : de la Ibrahim ibn Tahman, în acești termeni. Al-Bazzar l-a transmis și el din hadithul lui Hammad ibn Salama : de la Ayyub : de la Muhammad ibn Sirin : de la Abu Hurayra : de la Profetul (binecuvântarea și pacea lui Allah asupra lui) în termeni apropiați : iar versiunea lui cuprinde o singularitate. L-a transmis și din hadithul lui Qatada : de la 'Uqba ibn 'Abd al-Ghafir : de la Abu Sa'id : de la Profetul (binecuvântarea și pacea lui Allah asupra lui) în termeni apropiați. « Și când Ibrahim i-a spus tatălui său Azar : îi iei pe idoli dumnezei ? Te văd pe tine și pe poporul tău într-o rătăcire vădită » (al-An'am, 74). Aceasta indică faptul că numele tatălui lui Ibrahim era Azar. Majoritatea oamenilor de genealogie, printre ei Ibn 'Abbas, susțin că numele tatălui său era Tarah, scris cu kha ; ar fi fost supranumit după numele unui idol pe care îl închina, numit Azar.

Adevărul este că numele lui era Azar ; se poate ca el să fi avut două nume proprii, sau ca unul dintre ele să fi fost un supranume și celălalt un nume propriu : această părere este posibilă, iar Allah știe mai bine.

« Și așa i-am arătat Noi lui Avraam Împărăția Cerurilor și a Pământului, pentru ca el să fie dintre aceia care cred cu convingere. Când noaptea l-a acoperit, el a văzut o Planetă și a spus: „Acesta este Domnul meu!” Și când ea a asfințit, el a spus: „Eu nu-i iubesc pe cei care apun!” Și când a văzut el Luna răsărind, a spus: „Acesta este Domnul meu.” Dar când a apus, el a spus: „Dacă Domnul meu nu mă călăuzește, voi fi din neamul celor rătăciți!”

Și când a văzut el Soarele răsărind, a spus: „Acesta este Domnul meu! Acesta este mai mare!” Apoi, când a asfințit, el a spus: „O, neam al meu! Eu sunt nevinovat pentru tot ceea ce voi Îi asociați [lui Allah]! Cu adevărat, eu îmi îndrept fața cu credință doar către Cel care a creat Cerurile și Pământul; și niciodată nu voi mai fi dintre cei care-I fac Lui asociați!”

Iar poporul lui s-a certat cu el, însă el le-a spus: „Voi vă certați cu mine în privința lui Allah, când El m-a călăuzit? Eu nu mă tem de ceea ce-I alăturați voi, căci numai ce Voiește Domnul meu [se întâmplă]. Domnul meu cuprinde Totul cu Știința [Sa]. Dacă voi ați știi? Și cum m-aș teme eu de ceea ce voi I-ați alăturat, când voi nu vă temeți să-I alăturați lui Allah [lucruri] pentru care El nu v-a trimis vouă nicio dovadă? Care dintre cele două tabere este mai îndreptățită la siguranță, dacă voi știți?” Cei care cred și nu amestecă credința lor cu nedreptatea sunt în siguranță și ei sunt bine călăuziți.

Aceasta este dovada pe care Noi i-am dat-o lui Avraam împotriva poporului său. Noi îi ridicăm cu trepte pe cei pe care Voim. Domnul Tău este Hakim [Înțelept], ‘Alim [Atoateștiutor]. » Sura 6, 75-83

Iată deci momentul dezbaterii cu poporul său, când le-a dovedit că aceste corpuri vizibile, astrele strălucitoare, nu pot pretinde la dumnezeire și nu pot fi închinate împreună cu Allah : căci ele sunt create, hrănite, făurite, cârmuite și aduse la supunere : pe când se ridică, pe când dispar și se lipsesc de această lume, în vreme ce Domnul Cel Înalt, nimic nu se lipsește de la El și nicio ascunsă nu îi scapă : El este Cel Veșnic care rămâne fără sfârșit : nu este dumnezeu în afară de El și niciun domn lângă El. Le-a dovedit mai întâi neputința astrului Venus : de aceea s-a înălțat de la ea spre lună, mai luminoasă decât ea și mai frumoasă în harul ei : apoi s-a înălțat spre soare, cel mai puternic dintre corpurile vizibile în lumină, în strălucire și în marețe : și a dovedit că el este adus la supunere, pus în mișcare, măsurat și hrănit. Printre semnele Lui : noaptea, ziua, soarele și luna : « nu vă închinați soarelui și nici lunii : închinați-vă lui Allah care le-a creat, dacă pe El îl închinați » (Fussilat, 37).

Când a văzut soarele răsărind : adică arătându-se : a spus : iată Domnul meu : acesta este mai mare : apoi, când s-a ascuns, a spus : poporul meu, mă lepăd de ceea ce îl asociați : mi-am îndreptat fața spre Cel care a făcut cerurile și pământul, în religie curată : și nu sunt dintre cei care asociază. Poporul lui a dezbătut cu el : el a spus : îmi țineți dezbatere despre Allah, când El m-a călăuzit ? Nu mă tem de ceea ce îi asociați, doar dacă Domnul meu voiește ceva. Adică : nu mă îngrijorează aceste dumnezei pe care le închinați în afară de Allah : ele nu folosesc la nimic, nu aud și nu înțeleg : ci mai degrabă sunt hrănite și aduse la supunere ca astrele și ca ceea ce le seamănă : ori făurite, sculptate și făcute la roată.

Se pare că acest îndemn despre astre era îndreptat către oamenii din Harran, căci ei se închinau lor : aceasta răsturnă părerea celui care a susținut că el a spus « iată Domnul meu » la ieșirea la turmă, când era mic, așa cum a menționat Ibn Ishaq și alții : această părere se sprijină pe relatări israelite pe care nu se poate conta, mai ales când contrazic adevărul. Cât despre oamenii din Babilon, ei se închinau idolilor : aceștia sunt cei cu care a dezbătut despre închinarea lor, și el a spart-o sub ochii lor, a umilit-o și a dovedit nevalabilitatea ei. El a spus : « Nu v-ați luat, în afară de Allah, decât idoli, din prietenie între voi în viața de aici : apoi, în ziua Învierii, unii se vor lepăda de alții, iar unii vor blestema pe alții : sălașul vostru este Focul și nu veți avea niciun ajutător » (al-'Ankabout, 25).

« Și i-am dat Noi lui Avraam călăuzirea pe drumul cel drept mai înainte, pentru că Noi îl Cunoșteam foarte bine. Și când le-a zis el tatălui său și poporului său: „Ce sunt aceste statui pe care voi le adorați?” Ei i-au răspuns: „Noi i-am aflat pe părinții noștri închinându-se la ele”. El a spus: „Voi și părinții voștri ați fost în rătăcire învederată”. Ei au spus: „Tu ai venit la noi cu Adevărul sau tu ești dintre aceia care glumesc?”

Iar el a răspuns: „[Nu,] dimpotrivă, Domnul vostru este Stăpânul Cerurilor și al Pământului, care le-a creat pe ele, iar eu sunt unul dintre aceia care vă mărturisesc vouă despre aceasta. Și, [jur] pe Allah! Eu voi urzi împotriva idolilor voștri, după ce veți întoarce spatele, îndepărtându-vă.” Și i-a făcut pe ei fărâme, afară de cel mai mare dintre ei, astfel încât să se întoarcă spre el [pentru a-l întreba]. Ei au spus: „Cine a făcut aceasta cu zeii noștri? Cu adevărat, el este dintre cei nelegiuiți!” Ei au spus: „Am auzit un fecior vorbind împotriva lor. El se numește Avraam”.

Ei au spus: „Aduceți-l dinaintea oamenilor pentru ca ei să facă mărturie! ” Ei au spus: „Tu ai făcut aceasta cu zeii noștri, o, Avraam?” El a spus: „Ba a făcut-o cel mai mare dintre ei, acesta! Întrebați-i, dacă ei pot vorbi!” Atunci s-au întors la [a se învinovăți pe] ei și au spus [unii altora]: „Cu adevărat, voi sunteți cei nelegiuiți!” Apoi au întors capetele lor [spunând]: „Tu știi prea bine că aceștia nu vorbesc!” Și el a spus: „Dar oare voi vă închinați, în loc de Allah, la ceva care nu vă este de niciun folos și nici nu vă poate face nimic rău?

Uf! Pentru voi și pentru ceea ce adorați în locul lui Allah! Oare voi nu pricepeți?” Ei au spus: „Ardeți-l și ajutați-i pe zeii voștri, dacă voi vreți să faceți [ceva pentru ei]!” Dar Noi [Allah] am spus: „O, foc! Fii răcoare și siguranță pentru Avraam!” Ei au vrut un vicleșug împotriva lui, însă Noi am făcut ca ei să fie cei mai în pierdere. » Sura 21, 51-70

« Și recită-le lor istoria lui Avraam: Când el le-a spus tatălui său și poporului său: „Pe cine adorați voi?” Ei i-au răspuns: „Noi îi adorăm pe idoli și rămânem slujindu-i pe ei”. Și el le-a spus: „Oare vă aud ei când îi chemați? Sau vă sunt ei de folos sau vă fac vouă vreun rău?” Ei au răspuns: „Dar i-am aflat pe părinții noștri făcând așa!” El a spus: „Și ați văzut voi ceea ce adorați Voi și părinții voștri cei de demult? Cu adevărat, ei îmi sunt dușmani mie, în afară de Stăpânul lumilor, Care m-a creat și El [este Cel care] mă călăuzește, Care mă hrănește și-mi dă de băut, Iar când sunt bolnav, El mă vindecă,

Și care mă lasă să mor și-apoi mă readuce la viață, Care nădăjduiesc că-mi va ierta păcatele în Ziua Judecății.” [Și el a spus]: „Doamne, dă-mi mie înțelepciune și ajută-mă pe mine să mă alătur celor drepți! » Sura 26, 69-83

« Printre cei care au urmat [calea lui Noe] s-a aflat Avraam, Când a venit el la Domnul său cu inima curată Și când le-a zis tatălui său și poporului său: „Pe cine adorați voi? Voiți voi, prin minciună, alți dumnezei afară de Allah? Ce credeți voi despre Stăpânul lumilor?” Și a aruncat el o privire spre Stele Și a spus: „Cu adevărat, eu sunt [pe cale să devin] bolnav [prefăcându-se doar pentru ca ei să plece]!” Și s-au întors de la el, îndepărtându-se [fiindu-le teamă de boala sa]. Apoi s-a întors către zeii lor și le-a spus: „Voi nu mâncați? De ce nu vorbiți?”

Apoi s-a năpustit asupra lor și i-a lovit cu mâna dreaptă. Atunci s-au apropiat [oamenii] de el în fugă. Și el le-a spus: „Vă închinați voi la ceea ce ciopliți, În vreme ce Allah v-a creat pe voi, precum și ceea ce faceți voi?” Ei au spus: „Construiți pentru el un cuptor și aruncați-l în flăcări!” Au voit să viclenească împotriva lui, dar Noi i-am făcut pe ei să fie cei mai umiliți! » Sura 37, 83-98

Allah Cel Mai Înalt informează despre Ibrahim, prietenul Lui adevărat (pace asupra lui), că el a disprețuit în rândul poporului său închinarea idolilor, a pus-o jos în ochii lor și a micșorat-o : « Ce sunt aceste statui la care vă țineți ? », adică : rămâneți evlavioși la ele și vă plecați către ele. Au spus : « i-am găsit pe părinții noștri închinându-li-se » : singurul lor argument era practica părinților și a strămoșilor și închinarea lor la rivalii lui Allah în care se aflau. El a spus : « erați cu adevărat, voi și părinții voștri, într-o rătăcire vădită ».

« Când le-a spus tatălui său și poporului său : ce închinați ? Minciuni, dumnezei în afară de Allah : este aceasta ce doriți ? Ce credeți deci despre Domnul lumilor ? » Ce credeți deci despre El : ce va face cu voi când Îl veți întâlni, de vreme ce veți fi închinat altcuiva decât Lui ?

« Vă aud ele când le chemați ? Folosesc ele sau vă dăunează ? » Au spus : « dar i-am găsit pe părinții noștri făcând astfel » : i-au îngăduit lui că ele nu aud pe niciun chemător, că nu folosesc și nu dăunează la nimic : iar ceea ce îi împinsese să li se închine nu era decât imitarea strămoșilor lor, care erau rătăciți ca ei, dintre părinții fără știință. « Vedeți voi deci ceea ce închinați, voi și părinții voștri cei mai vechi ?

Ei sunt cu adevărat toți dușmani pentru mine, cu excepția Domnului lumilor. » Iar aceasta este o dovadă vădită a nevalabilității dumnezeirii idolilor pe care o revendicau : căci el s-a dezis de ele și le-a micșorat vrednicia : dacă ar fi dăunat, l-ar fi dăunat, iar dacă ar fi avut un efect, ar fi acționat asupra lui. Au spus : « ai venit la noi cu adevărul, sau te joci ? » Acest discurs pe care ni-l ții, prin care pui jos dumnezeii noștri : « Domnul vostru este mai degrabă Domnul cerurilor și al pământului, Cel care le-a creat : și eu sunt dintre voi martor.

Ba nu : vă spun aceasta în serios, cu tărie : dumnezeul vostru este Allah, nu este dumnezeu în afară de El : El este Domnul vostru și Domnul tuturor lucrurilor, Făcătorul cerurilor și al pământului, care le-a creat fără model înainte : Îi merită deci doar El închinarea, fără asociat : și eu sunt dintre voi martor. « Pe Allah, voi umbla cu vicleșug împotriva idolilor voștri după ce vă veți fi întors. » A jurat să umble cu vicleșug împotriva acestor idoli pe care îi închină după ce se vor fi întors către sărbătoarea lor. A spus aceasta pe furiș, în sine : unii dintre ei l-au auzit.

Ei aveau o sărbătoare la care mergeau o dată în fiecare an la marginea orașului : tatăl lui l-a chemat să participe. « Iată-mă bolnav », după cum Cel Înalt a spus : « Apoi s-a uitat cu o privire spre stele și a spus : iată-mă bolnav. » Le-a lăsat subînțelese în discursul lui până a ajuns la țelul lui : umilirea idolilor lor și biruința religiei lui Allah, a adevărului, asupra nevalabilității a ceea ce ei erau din închinarea idolilor, idoli care merită să fie spărți și umiliți la cel mai înalt grad. Când au ieșit spre sărbătoarea lor și el a rămas în orașul lor, a alunecat spre dumnezeii lor : adică s-a grăbit spre ei ascunzându-se.

I-a găsit într-o sală mare, și înaintea lor pusese feluri de mâncare ca ofrandă : « nu mâncați ? Ce aveți că nu vorbiți ? » Atunci a năvalit asupra lor, lovind cu dreapta : căci dreapta este mai puternică, mai tare, mai repede și mai biruitoare. I-a spart deci cu un topor în mâna lui, și i-a redus în bucăți : adică în așchii : i-a spart pe toți, cu excepția celui mai mare dintre ei : poate că s-ar fi întors spre el. A pus toporul în mâna celui mare, ca semn că el a disprețuit ca aceștia cei mici să fie închinați împreună cu el. Când s-au întors din sărbătoarea lor și au găsit ce s-a întâmplat cu închinatul lor, au spus : « cine a făcut aceasta dumnezeilor noștri ? Este cu adevărat dintre cei nedrepți. »

Aceasta este pentru ei o dovadă vădită, dacă ar fi raționat : ceea ce li s-a întâmplat dumnezeilor lor pe care îi închinau : dacă ar fi fost dumnezei, s-ar fi apărat împotriva celui care a voit să le facă rău : dar ei au spus, din ignoranța lor, din slăbiciunea minții lor și din belșugul rătăcirii lor : « cine a făcut aceasta dumnezeilor noștri ? Este cu adevărat dintre cei nedrepți. » Au spus : « am auzit un tânăr vorbind despre ele : i se spune Ibrahim » : adică vorbește despre ele cu mustrarea, cu critica și cu disprețul : el este cel care se urcă pe ele și le sparge : « Pe Allah, voi umbla cu vicleșug împotriva idolilor voștri după ce vă veți fi întors.

» Au spus : « aduceți-l înaintea ochilor oamenilor : poate ar fi martori » : adică înaintea celei mai mari adunări, înaintea martorilor : poate ar fi martori despre vorba lui, ar auzi discursul lui și ar vedea cu ochii lor pedeapsa pe care o va suferi : iar aceasta a fost unul dintre cele mai mari planuri ale lui Khalil (pace asupra lui) : ca oamenii să se adune cu toții și ca el să stabilească împotriva tuturor închinătorilor la idoli dovada nevalabilității a ceea ce ei erau, în felul lui Faraon : « termenul vostru este ziua împodobirii, și să fie adunați oamenii dimineața devreme » (al-Qassas, 38).

Când s-au adunat și l-au adus, au spus : « tu ai făcut aceasta dumnezeilor noștri, o Ibrahim ? » El a spus : « ci cel mai mare dintre ei a făcut-o. » Adică : cel mai îndemnat să mă facă să sparg celelalte : și el nu a făcut decât să le lase subînțelese : « întrebăți-le deci, dacă ele pot vorbi. » Prin aceste cuvinte, el voia ca ei să se grăbească să spună : acestea nu vorbesc : astfel ar fi mărturisit că ele sunt materii lipsite de viață ca celelalte materii lipsite de viață.

S-au întors deci în ei înșiși și au spus : « voi sunteți cei nedrepți » : adică : de a fi lăsat-o fără păzitor și fără străjer. Apoi « și-au plecat capetele » : adică : au căzut înapoi în încercare : vorba lui « voi sunteți cei nedrepți » ar însemna atunci : în închinarea lor către ele. Qatada a spus : cea mai grea nenorocire a cuprins poporul : adică s-au plecat : « tu știi prea bine că acești idoli nu vorbesc. » « Îl închinați, în afară de Allah, pe ceea ce nu vă folosește la nimic și nu vă poate dăuna ?

Rușine vouă și ceea ce închinați în afară de Allah : nu raționați deci ? » « Iată-i cum năvălesc spre el în rânduri strânse » : adică : s-au grăbit. El a spus : « pe ceea ce sculptați îl închinați » : adică : cum închinați idoli pe care îi sculptați voi înșivă din lemn și din piatră, pe care îi modelați și îi formați cum vreți, « în vreme ce Allah v-a creat, pe voi și pe ceea ce faceți » ? Fie că cuvântul este redat prin verbul activ, fie în sensul celui care face, sensul discursului cere că voi sunteți creați și că acești idoli sunt creați : cum ar închina deci un creat pe un creat asemănător lui ?

Căci închinarea voastră către ele nu este mai dreaptă decât închinarea lor către voi, ceea ce este absurd : cealaltă este deci absurdă prin analogie : căci închinarea nu se potrivește și nu se datorează decât Făcătorului singur, fără asociat. Au spus : « construiți-i o clădire și aruncați-l în focul cel arzător. Au voit să îi întindă o capcană : ei sunt cei pe care i-am făcut cei mai de jos. » Au părăsit cearta și dezbaterea când au fost tăiați și învinși, când nu le-a mai rămas niciun argument și niciun pretext, ca să folosească puterea lor și stăpânirea lor, pentru a susține a ceea ce ei erau din netrebnicie și din tiranie.

Domnul i-a luat în râs, a înălțat cuvântul Său, religia Sa și dovada Sa. Au spus : « ardeți-l și ajutați-vă dumnezeii, dacă trebuie să acționați. » « Am spus : focule, fii răcoare și pace pentru Ibrahim. Au voit să îi întindă o capcană lui Ibrahim : ei sunt cei pe care i-am făcut cei mai pierduți.

» Și aceasta pentru că s-au apucat să adune lemn de pretutindeni de unde au putut : au trecut un timp adunând lemn pentru el, până încât femeia dintre ei, când era bolnavă, făcea legământ că, dacă va fi vindecată, va purta lemn pentru rugul lui Ibrahim. Apoi au săpat o groapă mare și au pus acolo lemnul, și au aprins focul : el s-a aprins, a mârâit și s-a mistuit de un foc ale căror scântei nu au avut pereche. Apoi l-au pus pe Ibrahim (pace asupra lui) pe platforma unei catapulte pe care le-a făcut un om dintre kurzi, numit Hizan : el a fost primul care a făurit catapulte, iar Allah a făcut să se scufunde pământul sub el : el se afundă acolo până în Ziua Învierii. Apoi s-au apucat să îi pună legăturile și să îl înlănțuiască, el spunând : nu este dumnezeu în afară de Tine : slavă Ție : Ție lauda și Ție împărăția : niciun asociat Ție.

Când Khalil (pace asupra lui) a fost pus pe platforma catapultei, legat și înlănțuit, apoi că l-au aruncat, el a spus : Allah ne ajunge : El este cel mai bun garant : Ibrahim a spus-o în clipa în care a fost aruncat în foc, așa cum a raportat al-Bukhari :

« Acelora cărora oamenii [ipocriții] le-au spus: „Cu adevărat, oamenii s-au adunat împotriva voastră, deci temeți-vă de ei!”. Dar aceasta le-a sporit credința și au spus: „Ajutorul lui Allah ne este suficient și El este Cel mai Bun Ocrotitor al nostru! Și ei s-au întors cu Binefacerea lui Allah și Harul Său, fără să-i fi atins niciun rău. Ei au căutat Mulțumirea lui Allah, căci Allah este Dătător de Har nemăsurat. » Sura 3, 173-174

Abu Hisham ar-Rifa'i ne-a raportat : Ishaq ibn Souleyman ne-a raportat : de la Abu Ja'far ar-Razi : de la 'Asim ibn Abi an-Najud : de la Abu Salih care a spus : când Ibrahim a fost aruncat în foc, el a spus : o Allah, Tu ești unul singur în cer și eu sunt singur pe pământ, închinându-Ție : ai Tu nevoie ? Cât despre Tine, nu.

Este raportat de la Ibn 'Abbas că îngerul ploii spunea : când mi se va porunci să trimit ploaia ? Porunca lui Allah a fost mai grabnică : « Am spus : focule, fii răcoare și pace pentru Ibrahim » (al-Anbiya, 69). 'Ali ibn Abi Talib a spus, despre « pace » : să nu îi faci rău : fără faptul că Allah a spus « și pace pentru Ibrahim », răcoarea focului i-ar fi dăunat lui Ibrahim. În ziua aceea, oamenii pământului nu au tras niciun folos dintr-un foc, și nu s-a ars nimic din el decât lanțurile lui. Este raportat că Djibril (pace asupra lui) era cu el, ștergând sudoarea feței lui : nimic din foc nu l-a atins, pe el. Îngerul umbrei era cu el și el. Iar Ibrahim s-a aflat ca într-o cămașă de zale : focul îl înconjura, iar el era într-o grădină verzui : și oamenii se uitau la el fără să poată ajunge la el. Cea mai frumoasă vorbă a fost cea pe care a spus-o tatăl lui Ibrahim când și-a văzut fiul în starea aceasta : « Ce Domn excelent este Domnul tău, o Ibrahim. »

Ibn 'Asakir a raportat că mama lui Ibrahim s-a uitat la fiul ei (pace asupra lui) și l-a chemat : fiule, doresc să vin la tine : roagă-l pe Allah să mă izbăvească de căldura focului care te înconjoară. El a făcut-o. S-a apropiat deci de el fără să o atingă ceva din căldura focului ; și când a ajuns la fiul ei, l-a îmbrățișat, l-a sărutat cu sărutarea, apoi a plecat. Mi s-a comunicat că Ibrahim a rămas acolo, fie 40, fie 50 de zile, spunând : niciodată nu am avut zile și nopți ale unei vieți mai blânde decât cele în care am fost acolo, și aș fi voit ca toată viața și existența mea să fie ca atunci când era acolo. Fie rugăciunile și pacea lui Allah asupra lui.

Au voit să se răzbune : au fost lăsați ; au voit să se înalțe : au fost smeriți ; au țesut împotriva lui o născocire : « ei sunt cei pe care i-am făcut cei mai pierduți », « cei mai de jos » : au cules astfel pierdere și umilință, în viața aceasta ; câți despre de apoi, focul lor nu va fi asupra lor nici răcoare și nici pace, și nu vor fi întâmpinați în de apoi cu salutul și cu pacea : « este un rău loc de odihnă și de ședere » (al-Fourqane, 13).

'Ubayd Allah ibn Musa, sau Ibn Sallam, ne-a raportat : Ibn Jurayj ne-a comunicat : de la 'Abd al-Hamid ibn Jubayr : de la Sa'id ibn al-Musayyab : de la Umm Sharik că Mesagerul lui Allah (binecuvântarea și pacea lui Allah asupra lui) a poruncit uciderea șopârlei geco și a spus : el sufla asupra lui Ibrahim. Muslim l-a raportat din hadithul lui Ibn Jurayj ; cei doi șeichi l-au raportat, precum și an-Nasa'i și Ibn Majah din hadithul lui Sufyan ibn 'Uyayna, amândoi de la 'Abd al-Hamid ibn Jubayr ibn Shayba, în acești termeni. Muhammad ibn Bakr ne-a raportat, care a spus : ucideți șopârla geco, căci ea sufla focul asupra lui Ibrahim. 'A'isha ucidea deci astfel de șopârle. Ismail ne-a raportat : Ayyub ne-a raportat : de la Nafi' că o femeie a intrat la 'A'isha : ce este lanseta aceasta ? Noi ucideam cu ea șopârlele geco : și anume că, când Ibrahim a fost aruncat în foc, toate dobitoacele s-au nevoit să îl stingă, cu excepția șopârlei geco care s-a apucat să îl sufle asupra lui. Ahmad l-a raportat singur, pe aceste două căi, la starea de mawquf.

'Affan ne-a raportat : Jarir ne-a raportat : Nafi' ne-a raportat : Sa'iba, robia eliberată a lui al-Fakih ibn al-Mughira, mi-a povestit : am intrat la 'A'isha : o mamă a credincioșilor, ce faci cu lanseta aceasta ? Ea a spus : pentru aceste șopârle geco : noi le ucideam cu ea, căci Mesagerul lui Allah (binecuvântarea și pacea lui Allah asupra lui) ne-a comunicat că, când Ibrahim a fost aruncat în foc, niciun dobitoc de pe pământ nu s-a nevoit să îi stingă focul, cu excepția șopârlei geco care sufla asupra lui. Mesagerul lui Allah (binecuvântarea și pacea lui Allah asupra lui) ne-a poruncit deci să o ucidem. Ibn Majah l-a raportat : de la Abu Bakr ibn Abi Shayba : de la Iunus ibn Mohamed : de la Jarir ibn Hazim, în acești termeni.

Menționarea dezbaterii lui Ibrahim al-Khalil cu cel care a voit să se contrazică cu Cel Mare, Cel Înalt, în purtarea măreției și în mantia trufiei, și care a pretins pentru sine domnia, de vreme ce nu era decât unul dintre robii slabi.

« Oare nu l-ai văzut pe acela care s-a certat cu Avraam în legătură cu existenţa Domnului său, după ce Allah i-a dat stăpânirea? Atunci când a zis Avraam: „Domnul meu este Cel care Dă viaţă şi Ia viaţa.” El a spus: „Şi eu pot să dau viaţă şi să iau viaţa!” Atunci Avraam a spus: „Allah Face ca Soarele să vină de la Răsărit, deci fă-l tu să vină de la Apus!” Iar necredinciosul a rămas descumpănit [de uimire], căci Allah nu-i călăuzeşte pe cei nelegiuiţi. » Sura 2, 258

Cel Mai Înalt menționează dezbaterea prietenului Lui adevărat cu acel rege tiran răzvrătit care a pretins pentru sine domnia : Khalil (pace asupra lui) a invalidat argumentul lui, a dovedit întinderea ignoranței lui și slăbiciunea minții lui, l-a constrâns cu dovada și i-a luminat calea demonstrației.

Acest rege este regele Babilonului ; numele lui este Nimrod, fiul lui Kan'an, fiul lui Kush, fiul lui Sam, fiul lui Nouh : așa a spus Mujahid. (Alții spun :) Nimrod, fiul lui Falih, fiul lui 'Abar, fiul lui Salih, fiul lui Arfakhshad, fiul lui Sam, fiul lui Nouh. El a fost unul dintre regii lumii.

El a domnit într-adevăr peste lume, după ceea ce menționează ei, în număr de patru : doi credincioși și doi necredincioși : credincioșii : Dhoul-Qarnayn și Sulaiman (pace asupra lor) ; necredincioșii : Nimrod și Boukhtanassar. Ei au menționat că acest Nimrod a rămas în împărăția lui 400 de ani : s-a arătat tiran și trecător peste limite, s-a umflat de trufie și s-a împotrivit, și a preferat viața de aici. Când Ibrahim al-Khalil l-a chemat să îl închine pe Allah singur fără asociat, ignoranța, rătăcirea și îndelungata înduplecare l-au purtat să lepede pe Făcător : el a dezbătut deci cu Ibrahim al-Khalil și a pretins pentru sine domnia : « Domnul meu este Cel care face să vie și care face să moară » : el a spus : « eu fac să vie și fac să moară ».

Qatada și as-Suddi au spus : el vrea să spună că, când i se aduceau doi oameni a căror punere la moarte devenise obligatorie, dacă poruncea punerea la moarte a unuia și iertarea celuilalt, era ca și cum l-ar fi făcut pe acesta să vie și l-ar fi făcut pe celălalt să moară : iar aceasta nu constituie deloc un răspuns către Khalil : este o vorbă de afară de postura dezbaterii, care nu răsturnă și nu răspunde : este o pură diversiune : și, în realitate, este o întrerupere. Khalil a dovedit într-adevăr existența Făcătorului prin apariția acestor realități observabile : facerea de a vie a dobitoacelor și moartea lor, ceea ce cere existența unui Făcător al acestora de care ele depind în mod necesar, și faptul că ele nu subsistă prin ele înseși : trebuie un Făcător pentru aceste evenimente observabile : facerea lor, aducerea lor la supunere, punerea în mișcare a acestor astre, a vânturilor, a norilor, a ploii, facerea acestor dobitoace care există înaintea ochilor noștri, apoi punerea lor la moarte. De aceea Ibrahim a spus : « Domnul meu este Cel care face să vie și care face să moară ».

Cât despre vorba lui « eu fac să vie și fac să moară » : dacă înțelegea prin aceasta că el este Făcătorul acestor realități observabile, s-a arătat îndrăzneț și încăpățânat ; dacă înțelegea ceea ce menționează Qatada, as-Suddi și Muhammad ibn Ishaq, nu a spus nimic care să aibă legătură cu vorbele lui Khalil : căci el nu a împiedicat nicio premisă și nu a contrazis nicio dovadă. Și cum întreruperea dezbaterii acestui rege putea să scape mulți oameni, de față sau alții, el a menționat o altă dovadă dovedind existența Făcătorului, nevalabilitatea pretinsei Nimrod și întreruperea lui la lumina zilei. El a spus : « Allah vine deci cu soarele din răsărit : aduce-l deci din apus. » Adică : acest soare este adus la supunere : în fiecare zi se ridică din răsărit, așa cum l-a adus la supunere Făcătorul lui, Cel care îl face să meargă și îl cârmuiește : iar aceasta este Allah, nu este dumnezeu în afară de El, Făcătorul tuturor lucrurilor.

Dacă tu ești, cum pretinzi, cel care face să vie și face să moară, fă deci să vie acest soare din apus : căci Cel care face să vie și face să moară este Cel care face ce voiește, ceea ce nimeni nu poate împiedica și nici birui : El mai degrabă a cârmuit toate lucrurile, iar toate lucrurile îi ascultă. Dacă tu ești, cum pretinzi, fă deci aceasta : dacă nu o faci, tu nu ești ceea ce pretinzi : și tu știi, ca orice om știe, că nu ai nicio putere asupra nimicului din aceasta : tu mai degrabă ești mai neputincios și mai mic decât a crea un țânțar și decât a te apăra împotriva lui. El a dovedit deci rătăcirea lui și ignoranța lui, minciuna lui în pretinsul lui, nevalabilitatea a ceea ce urmărea și cu ceea ce se umfla înaintea ignoranților poporului lui : nu i-a rămas nicio vorbă pentru a răspunde către Khalil : a fost tăiat și s-a mut : « Necredinciosul a fost doborât : Allah nu călăuzește poporul nedrept. »

As-Suddi a menționat că această dezbatere a avut loc între Ibrahim și Nimrod în ziua în care el a ieșit din foc : el nu l-a întâlnit decât în ziua aceea : acolo a avut loc această dezbatere între ei.

'Abd ar-Razzaq a raportat : de la Ma'mar : de la Zayd ibn Aslam că Nimrod dispunea de hrană, și că oamenii năvăleau spre el pentru rație : Ibrahim a venit cu cei care au venit pentru rație : această dezbatere a avut loc între ei : și Ibrahim nu a primit hrană așa cum au primit oamenii : el a ieșit fără să aibă nimic din hrană. Când s-a apropiat de ai lui, a luat o movilă de praf, a umplut cu ea cele două palme și a spus : îmi voi ține familia ocupată la sosirea mea lângă ea. La sosire, el și-a pus bagajele, a venit, s-a sprijinit pe cot și a adormit : soția lui Sara a mers la cele două palme și le-a găsit pline de o hrană excelentă : ea a pregătit o masă din ea. Când Ibrahim s-a trezit, el a găsit ceea ce pregătiseră : de unde v-a venit aceasta ?

Din ceea ce adusesem. Zayd ibn Aslam a spus : Allah i-a trimis acestui rege tiran un înger care i-a poruncit să creadă în Allah : el a refuzat ; apoi El l-a chemat a doua oară : el a refuzat ; apoi a treia oară : el a refuzat. (Îngerul i-a spus :) Adună oștile tale și eu îmi voi aduna ale mele. Nimrod a adunat deci oștirea lui și ostașii lui la răsăritul soarelui : Allah a trimis asupra lor țânțari acolo unde ei nu vedeau discul soarelui : Allah i-a slobozit asupra lor : ei le-au mâncat cărnurile și sângele lor, lăsându-i oase putrezite : una dintre ele a intrat în nările regelui și a rămas acolo 400 de ani : Allah Cel Mai Înalt l-a chinuit prin ea : el își bătea capul cu mâciucile de-a lungul acestei durate, până când Allah l-a făcut să piară prin ea : iar Allah Cel Mai Înalt știe mai bine.

Emigrarea lui Ibrahim spre Siria și Egipt

« Și Lot a crezut în el [în mesajul său]. [Avraam] a spus: „Eu purced către Domnul meu. El este Al-'Aziz [Cel Puternic] [și] Al-Hakim [Înțelept]. Și Noi i-am dăruit lui [Avraam] pe Isaac și pe Iacob, am dăruit urmașilor săi Profeția și Cartea și i-am dat lui răsplata [cuvenită] în această lume, iar în Lumea de Apoi se va afla el printre cei drepți. » Sura 29, 26-27

« Și Noi l-am salvat pe el și [asemenea] și pe Lot pe Pământul pe care l-am binecuvântat pentru [toate] lumile [pentru oameni și djini]. Și i-am dăruit Noi pe Isaac și pe Iacob, pe deasupra, și pe toți i-am făcut evlavioși. Și i-am făcut Noi lideri, care au călăuzit [lumea] după Porunca Noastră, și le-am revelat lor să facă fapte bune, să împlinească Rugăciunea [As-Salat] și să dea Dania [Az-Zakat] și ei Ne-au fost Nouă adoratori. » Sura 21, 71-73

Când a emigrat de la poporul lui pentru Allah, emigrând din mijlocul lor, soția lui era sterilă, din ea nu se năștea niciun copil, și el nu avea niciun copil : cu el se afla doar fiul fratelui lui, Lut fiul lui Haran fiul lui Azar : iar Allah Cel Mai Înalt i-a dăruit apoi copiii drepți, și a așezat în descendența lui profetia și Cartea : orice profet trimis după el este deci din descendența lui, iar orice Carte pogorâtă din cer peste un profet dintre profeții de după el cade asupra unuia din neamul lui și din urmașii lui : un veșmânt de mărie de la Allah și o noblețe pentru el, de vreme ce el și-a părăsit țara, poporul lui și rudele lui, și a emigrat spre o țară în care se putea așeza pentru a o închina pe Domnul lui și a chema creația către El. Țara spre care a plecat în emigrare este țara Siriei : « spre țara pe care am binecuvântat-o pentru lumii » : așa au spus Ubayy ibn Ka'b, Abu al-'Aliya, Qatada și alții.

Al-'Awfi a raportat : « spre țara pe care am binecuvântat-o pentru lumii » : « În adevăr, prima Casă așezată pentru oameni este aceea care este la Bakka : binecuvântare și călăuzire pentru lumii » (Al 'Imran, 96). Ka'b al-Ahbar a susținut că era Harran. Am transmis deja de la oamenii Cărții că el a ieșit din ținutul Babilonului, el și fiul fratelui lui Lut, și fratele lui Nahur, și soția lui Ibrahim, Sara, și soția fratelui lui, Milka : s-au așezat la Harran, iar Tarikh, tatăl lui Ibrahim, a murit acolo.

Ibrahim și Lut au pornit în direcția Siriei : Ibrahim a întâlnit-o pe Sara, fiica regelui din Harran, care îi mustrase poporul despre religia lui : el s-a căsătorit cu ea cu condiția să nu o întristeze. Ibn Jarir l-a raportat : este o relatare singulară : relatarea cunoscută este că ea era fiica unchiului lui Haran, cel după care Harran este numit : cât despre cel care a susținut că ea era fiica fratelui lui Haran, sora lui Lut, așa cum a raportat as-Suhayli de la al-Qutubi și an-Naqqash, el s-a rătăcit departe, a vorbit fără știință și a susținut că căsătoria cu fiica fratelui era în vremea aceea licită : nu are pentru aceasta nicio dovadă : chiar dacă aceasta ar fi fost licită într-un timp, așa cum se transmite de la rabinii evreilor, profeții nu se dau la aceasta : iar Allah știe mai bine. Apoi este stabilit că Ibrahim (pace asupra lui), când a emigrat din Babilon, a ieșit cu Sara, emigrând din țara lui, așa cum s-a spus mai înainte : iar Allah știe mai bine.

Oamenii Cărții au menționat că, când a ajuns în Siria, Allah i-a revelat : fac din această țară țara descendenței tale după tine : Ibrahim a înălțat deci un altar pentru Allah, ca mulțumire pentru acest binefacere, și și-a înfipt cortul la răsăritul de Bayt al-Maqdis : apoi a pornit în călătorie spre Yemen : și a fost secetă, adică lipsă de ploaie, asprime și scumpire : au emigrat deci spre Egipt : și ei au menționat istoria Sarei cu regele ei : sunt sora lui : și au menționat că regele a luat-o în slujba lui și i-a dăruit lui Hajar : apoi i-a alungat din țară : s-au întors la țara răsăritului, adică țara Bayt al-Maqdis și împrejurimile ei, cu el dobitoace, robi și bogății.

Muhammad ibn Mahbub ne-a raportat : Hammad ibn Zayd ne-a raportat : de la Ayyub : de la Mohamed : Ibrahim n-a mințit decât de trei ori : vorba lui « sunt bolnav », și vorba lui « ci cel mai mare dintre ei a făcut-o », și vorba lui « ea este sora mea ». Într-o zi, în vreme ce era cu Sara, au trecut pe lângă un tiran dintre tirani : iată un om cu o femeie dintre cele mai frumoase dintre oameni. El a trimis către el și l-a întrebat despre ea : cine este ea ? Sora mea.

El i-a spus Sarei : nu este pe fața pământului niciun credincios în afară de mine și de tine : și acest om m-a întrebat despre tine : i-am spus deci că tu ești sora mea : nu mă pune deci la minciună. El a trimis să o aducă : când a intrat la el, el și-a întins mâna să o apuce : mâna lui a fost apucată : roagă-l pe Allah pentru mine : nu îți voi face niciun rău. Ea l-a chemat pe Allah : el a fost slobozit. Apoi a apucat-o a doua oară : mâna lui a fost apucată la fel, sau mai tare : roagă-l pe Allah pentru mine : nu îți voi face niciun rău.

Ea a chemat : el a fost slobozit. El a chemat atunci unii dintre paznicii voalului : tu nu mi-ai adus o ființă umană : tu mi-ai adus un demon : iar a lovit în picior pe Hajar. Ea este mama ta, o copii ale apei cerului.

Hafizul Abu Bakr al-Bazzar l-a raportat : de la 'Amr ibn 'Ali al-Fallas : de la 'Abd al-Wahhab ath-Thaqafi : de la Hisham ibn Hassan : de la Muhammad ibn Sirin : de la Abu Hurayra care a spus : Ibrahim n-a mințit niciodată decât de trei ori, toate acestea pentru cauza lui Allah : vorba lui « sunt bolnav » ; « ci cel mai mare dintre ei a făcut-o » ; și în vreme ce umbla prin țara unui tiran dintre tirani, el a poposit : s-a venit să informeze tiranul că un om a poposit aici cu o femeie dintre cele mai frumoase dintre oameni : el a trimis către el și l-a întrebat despre ea : ea este sora mea : acest om m-a întrebat despre tine : am spus deci : tu ești sora mea : și nu este astăzi niciun supus în afară de mine și de tine : tu ești sora mea : nu mă pune deci la minciună la el. A fost dusă : când el și-a întins mâna să o apuce, mâna lui a fost apucată : roagă-l pe Allah pentru mine : roagă-l pe Allah pentru mine : nu îți voi face niciun rău. Ea a chemat : el a fost slobozit de trei ori : tu nu mi-ai adus o ființă umană : tu mi-ai adus un demon : scoate-o afară : și dăruiește-i lui Hajar.

Ea a venit atunci când Ibrahim era în picioare în rugăciune : când a simțit-o, el s-a întors : pleacă ! Allah a ajuns destul împotriva născocirii tiranului : și Hajar mi-a fost dăruită. Cei doi șeichi l-au raportat din hadithul lui Hisham : nu cunoaștem lanț care urcă la Mohamed : de la Abu Hurayra, afară de Hisham : iar alții l-au raportat la starea de mawquf.

'Ali ibn Hafs ne-a raportat : de la Wurqa', care este Ibn 'Omar al-Yashkuri : de la Abu az-Zinad : de la al-A'raj : Mesagerul lui Allah (binecuvântarea și pacea lui Allah asupra lui) a spus : Ibrahim n-a mințit decât de trei ori : « sunt bolnav » ; « ci cel mai mare dintre ei a făcut-o » ; « ea este sora mea ». Ibrahim a intrat într-un sat în care se afla un rege dintre regi, sau un tiran dintre tirani : s-a spus : Ibrahim a intrat în noaptea aceasta cu o femeie dintre cele mai frumoase dintre oameni. Regele, sau tiranul, a trimis către el : cine este ea care este cu tine ? Sora mea.

Trimite-o deci către mine. El a trimis-o către el : nu mă pune la minciună : i-am spus că tu ești sora mea : dacă este pe pământ un credincios în afară de mine și de tine. Când a intrat la el, el s-a ridicat spre ea : ea s-a apucat să își facă abluțiunile și să se roage : o Allah, dacă Tu știi că am crezut în Tine și în trimisul Tău, și că nu am dezvăluit intimitatea mea afară de la soțul meu, nu da deci putere asupra mea necredinciosului : el a căzut în convulsii până a cutremurat piciorul lui. Abu az-Zinad a spus : Abu Salama ibn 'Abd ar-Rahman a spus : dacă el moare, se va spune : ea l-a ucis.

El a fost slobozit. Apoi el s-a ridicat spre ea : ea s-a apucat să își facă abluțiunile și să se roage : o Allah, dacă Tu știi că am crezut în Tine și în trimisul Tău, și că nu am dezvăluit intimitatea mea afară de la soțul meu, nu da deci putere asupra mea necredinciosului : el a căzut în convulsii până a cutremurat piciorul lui. Abu az-Zinad a spus, și Abu Salama a spus : dacă el moare, se va spune : ea l-a ucis. El a fost slobozit.

La a treia sau la a patra dată, el a spus : voi nu mi-ați trimis decât un demon : duceți-o înapoi la Ibrahim : și dăruiește-i lui Hajar. Ea s-a întors și i-a spus lui Ibrahim : ai simțit ? Allah a respins născocirea necredinciosului și a lovit în picior o robie. Ahmad l-a raportat singur pe această cale, și ea îndeplinește condițiile sahih-ului : al-Bukhari l-a raportat : de la Abu al-Yaman : de la Shu'ayb ibn Abi Hamza : de la Abu az-Zinad : de la al-A'raj : de la Abu Hurayra : de la Profetul (binecuvântarea și pacea lui Allah asupra lui), în formă prescurtată.

Tatăl meu ne-a raportat : Sufyan ne-a raportat : de la 'Ali ibn Zayd ibn Jud'an : de la Abu Nadra : Mesagerul lui Allah (binecuvântarea și pacea lui Allah asupra lui) a spus, despre cele trei vorbe ale lui Ibrahim pe care le-a rostit : niciuna dintre ele nu a servit de îngăduință în dauna religiei lui Allah : « sunt bolnav » ; și « ci cel mai mare dintre ei a făcut-o » ; și el i-a spus regelui când a voit-o pe soția lui : ea este sora mea. Vorba lui din hadith « ea este sora mea » înseamnă : în religia lui Allah ; iar vorba lui către ea : nu este pe fața pământului niciun credincios în afară de mine și de tine, înseamnă : doi soți credincioși în afară de mine și de tine : iar a o purta pe acest sens se impune : căci Lut era cu ei, și el este profet (pace asupra lui). Pleacă ! Allah a respins născocirea necredinciosului : în altă versiune : a celui rău : iar a lovit în picior o robie.

Ibrahim, de când ea a fost dusă la rege, stătea în picioare în rugăciune pentru Allah (să fie proclamată slava Lui) și Îl îndupleca să își protejeze ai lui și să respingă violența celui care voia răul familiei lui : iar ea făcea la fel : ori de câte ori dușmanul lui Allah a voit să atenteze la ea, ea se ridica pentru abluțiunile și rugăciunea ei, și îl chema pe Allah (să fie proclamată slava Lui) cu marea chemare menționată : « și cereți ajutor în răbdare și în rugăciune » (al-Baqara, 45). Allah a protejat-o deci și a păstrat-o, pentru ocrotirea robului și trimisului Său, a bineiubitului Său și a prietenului Lui adevărat Ibrahim (pace asupra lui).

Unii oameni de știință au mers până la profetia a trei femei : Sara, mama lui Musa și Maryam, fie pace asupra lor : ceea ce ține majoritatea este că ele sunt dintre cele care spun adevărul : Allah le-a primit. Am văzut în unele athar că Allah (să fie proclamată slava Lui) a ridicat vălul în ceea ce era între Ibrahim (pace asupra lui) și ea : el n-a încetat să o vadă de când a ieșit de la el până s-a întors la el : el era martor la ea în vreme ce era la rege, și la felul în care Allah a protejat-o de el : pentru ca aceasta să fie cea mai liniștitoare pentru inima lui, cea mai veselitoare pentru ochiul lui și cea mai întăritoare pentru odihna lui : căci el o iubea cu o dragoste intensă pentru religia ei, pentru rudenia ei cu el și pentru frumusețea ei strălucitoare : nicio femeie după Hawwa până la vremea ei nu a fost mai frumoasă decât ea : lui Allah lauda și facerea de bine.

Acest Faraon al Egiptului era fratele lui ad-Dahhak, regele celebru pentru tirania lui : el era guvernator al fratelui lui asupra Egiptului : numele lui era Sinan, fiul lui 'Ilwan, fiul lui 'Ubayd, fiul lui 'Uj, fiul lui 'Imlaq, fiul lui Lawidh, fiul lui Sam, fiul lui Nouh : Ibn Hisham a menționat în at-Tijan că cel care a voit-o era 'Amr ibn Amr al-Qays ibn Baylbun ibn Saba, care cârmuia Egiptul : as-Suhayli l-a transmis : iar Allah știe mai bine.

Apoi Khalil (pace asupra lui) s-a întors din țara Egiptului spre țara răsăritului, țara sfântă în care era, cu el dobitoace, robi și bogăție îndestulătoare : Hajar copția, egipteana, i-a însoțit. Apoi Lut (pace asupra lui) s-a mutat cu ceea ce avea din bogățiile îndestulătoare, la porunca pe care i-a dat-o Khalil, spre țara Ghorului, cunoscută ca Ghorul de Zughar : el s-a așezat în orașul Sodoma, mama acestor țări în vremea aceea : locuitorii ei erau netrebnici, necredincioși și răi.

Allah Cel Mai Înalt i-a revelat lui Ibrahim al-Khalil, poruncindu-i să își întindă privirea și să se uite la nord și la sud, la răsărit și la apus, și i-a vestit vestea bună că toată această țară, o va da lui, lui și descendenței lui până la sfârșitul timpurilor, și că Îi va înmulți urmașii până când ei vor fi la numărul prafului pământului : această veste bună s-a legat de această umma : nici măcar nu a fost împlinită și mai mare decât în această umma a lui Mohamed : « Allah mi-a strâns pământul și am văzut răsăriturile lui și apusurile lui : iar puterea ummei mele va ajunge la ceea ce mi s-a strâns din el.

» Apoi o ceată de tirani au pus mâna pe Lut (pace asupra lui), l-au capturat, le-au luat bogățiile și le-au dus dobitoacele : când vestea a ajuns la Ibrahim al-Khalil (pace asupra lui), el a marșat împotriva lor cu 318 de oameni : el a eliberat pe Lut (pace asupra lui), și le-a recuperat bogățiile, a ucis pe mulți dintre dușmanii lui Allah și ai trimisului Lui și i-a pus în goană, urmărindu-i până a ajunge la nordul Damascului : el a tabărat la marginea orașului, lângă Barza : și cred eu că Maqamul lui Ibrahim care îi este atribuit astăzi la Barza a fost numit așa doar pentru că a fost amplasamentul taberei oștirii lui Khalil : iar Allah știe mai bine. Apoi s-a întors, sprijinit și ajutat, în țara lui : regii țării Bayt al-Maqdis au venit în întâmpinarea lui, glorificându-l, cinstitu-l, supuși : iar el s-a așezat în țara lui : fie rugăciunile și pacea lui Allah asupra lui.

Nașterea lui Ismail, fiul lui Ibrahim

Ibrahim (pace asupra lui) i-a cerut lui Allah o descendență curată : Allah i-a vestit-o : și când Ibrahim a rămas zece ani în țara Bayt al-Maqdis : « Domnul m-a lipsit de copil : intră deci la această robie a mea : poate că Allah ne va dărui de la ea un copil. » Când ea s-a dat la el, Ibrahim a intrat la ea : abia a intrat la ea și ea a rămas însărcinată de la el. Când ea a rămas însărcinată, ea s-a înălțat în sufletul ei și a devenit trufașă față de stăpâna ei : Sara a fost geloasă pe ea și s-a plâns la Ibrahim : fă cu ea ce vrei. Hajar s-a temut și a fugit : ea s-a așezat lângă un izvor acolo : « să nu te temi : Allah va face din acest băiat pe care îl porți un bine. » El i-a poruncit să se întoarcă, și i-a vestit vestea bună că va naște un fiu pe care îl va numi Ismail : și că el va fi cel aspru printre oameni : mâna lui asupra tuturor, iar mâna tuturor împotriva lui : și că el va stăpâni toate țările fraților lui : ea i-a mulțumit lui Allah (să fie proclamată slava Lui) pentru aceasta.

Această veste bună s-a împlinit doar pe fiul fiului lui Mohamed, fie rugăciunile și pacea lui Allah asupra lui : prin el arabii au biruit, și ei au stăpânit toate țările la răsărit și la apus : iar Allah le-a dăruit din știință folositoare și din fapta dreaptă ceea ce nu dăruise niciunui popor înaintea lor : iar aceasta nu este decât prin noblețea trimisului lor asupra celorlalți trimiși, binecuvântarea mesajului lui, vestea fericită despre el și desăvârșirea lui în ceea ce a adus : și universalitatea misiunii lui pentru toți locuitorii pământului.

Au spus : ea l-a născut, iar Ibrahim avea vârsta de 86 de ani, cu 13 ani înainte de nașterea lui Ishaq. Când Ismail s-a născut, Allah i-a revelat lui Ibrahim, vestindu-i vestea bună despre Ishaq, născut de Sara : el a căzut prosternat înaintea lui Allah : « Am primit rugăciunea ta despre Ismail : l-am binecuvântat, l-am înmulțit și l-am sporit cu o creștere mare : dinspre el se vor naște douăsprezece mari : și îl voi face domn al unui popor mare. » Aceasta este de asemenea o veste bună despre această umma mare : iar acești douăsprezece mari sunt cei douăsprezece califi vestiți în hadithul lui 'Abd al-Malik ibn 'Umayr : de la Jabir ibn Samura, care a spus : vor fi douăsprezece comandanți : o vorbă pe care nu am înțeles-o : l-am întrebat deci pe tatăl meu : ce a spus ? El a spus : cu toții dintre Quraysh.

Cei doi șeichi l-au raportat : iar în altă versiune : această treabă nu va înceta să rămână : și în altă versiune : puternici, până când vor fi douăsprezece califi, cu toții dintre Quraysh.

Printre ei se află cei patru imami : Abu Bakr, 'Omar, 'Uthman și 'Ali : printre ei și 'Omar ibn 'Abd al-'Aziz : și printre ei unii dintre Banu al-'Abbas : nu este vizat ca ei să se înșiruiască în douăsprezece domnii înșiruite : ci existența lor este necesară : și nu sunt vizatați cei douăsprezece imami în care cred rafidiții, dintre care primul este 'Ali ibn Abi Talib și dintre care ultimul este Așteptatul în peștera de la Samarra, și anume Muhammad ibn al-Hasan al-'Askari după pretinsul lor : căci cei dintre ei n-au avut mai multă folosință decât 'Ali și fiul lui al-Hasan ibn 'Ali în clipa în care a lăsat lupta, a predat puterea lui Mu'awiya, a stins focul fitnei și a liniștit pietrele de moră ale războaielor dintre musulmani : iar ceilalți dintre ei au fost la rangul unor simpli supuși : ei n-au avut asupra ummei nicio autoritate în nicio treabă : cât despre ceea ce cred despre peștera de la Samarra, este o iluzie în capete și o răsturnare în suflete : aceasta nu are nici realitate, nici existență, nici urmă.

Țelul este că, când Ismail s-a născut de la Hajar, gelozia Sarei față de ea s-a înăsprit : ea i-a cerut lui Khalil să își ascundă fața de ea : el a pornit deci cu ea și cu fiul ei, și a călătorit cu amândouă până le-a depus acolo unde se află astăzi Mecca : copilul ei era pe atunci prunc. Când le-a lăsat acolo și a întors spatele, Hajar s-a ridicat spre el și s-a agățat de hainele lui : o Ibrahim, unde te duci, lăsându-ne aici, de vreme ce nu avem cu ce ne ajunge ? El nu i-a răspuns : Allah ți-a poruncit-o ? Da. Atunci El nu ne va pierde. În Kitab an-Nawadir : Sara s-a mânios pe Hajar și a jurat că îi va tăia trei membre din trup : Khalil i-a poruncit deci să îi găurească urechile și să își lase trena : jurământul ei a fost astfel împlinit. Ea a fost prima dintre femei care s-a circumcis, prima care și-a găurit urechile, și prima care și-a lăsat trena lungă.

Emigrarea lui Ibrahim cu Ismail și cu mama lui Hajar spre munții Farane

'Abd Allah ibn Mohamed ne-a raportat : 'Abd ar-Razzaq ne-a raportat : Ma'mar ne-a raportat : de la Ayyub as-Sakhtiyani și de la Kathir ibn Kathir ibn al-Muttalib ibn Abi Wada'a, unul de la celălalt (Yazid : unul dintre ei peste celălalt) : de la Sa'id ibn Jubayr : când femeile au luat pentru prima dată brâurile, a fost în imitarea mamei lui Ismail, care a luat un brâu ca să își ascundă urmele de la Sara. Apoi Ibrahim a venit cu ea și cu fiul ei Ismail, în vreme ce ea îl alăpta, până i-a depus lângă Casă, lângă un copac mare deasupra lui Zamzam, în partea de sus a Sanctuarului : nu era la Mecca, în ziua aceea, nimeni, și nu era apă : el i-a depus acolo, a lăsat lângă ei un burduf în care erau curmale, și un burduf în care era apă. Unde te duci, Ibrahim, lăsându-ne în această vale în care nu este nici om și nici nimic ? Ea i-a spus aceasta de multe ori, și el nu se întorcea spre ea : Allah ți-a poruncit-o ?

Da. Atunci El nu ne va pierde. Ea s-a întors, și Ibrahim a plecat, până când a fost în defileu de unde ei nu îl vedeau : el și-a întors fața spre Casă și a chemat : « Domnule, am așezat din descendența mea într-o vale fără cultură, lângă Casa Ta sacră. Domnule, pentru ca ei să săvârșească rugăciunea : fă deci ca inimile unei părți dintre oameni să se încline spre ei : și dăruiește-le roade : poate vor fi mulțumitori » (Ibrahim, 37).

Mama lui Ismail s-a apucat să îl alăpteze pe Ismail și să bea din apa aceasta, până la epuizarea a ceea ce era în burduf : ea a avut sete, și fiul ei a avut sete : ea s-a apucat să îl privească zbătându-se, răsucindu-se : ea a plecat, neputând să suporte să îl privească : ea a aflat că Safa era muntele cel mai apropiat de pământul care îl mărginea : s-a ridicat pe el, apoi s-a uitat în vale să vadă dacă vedea pe cineva : nu a văzut pe nimeni : a coborât de la Safa până a ajuns la vale, și-a ridicat poalele tunicii, apoi a alergat alergarea istovitoare a omului : când a trecut peste vale, ea a venit la Marwa, s-a ridicat pe ea și s-a uitat dacă vedea pe cineva : nu a văzut pe nimeni : ea a făcut aceasta de șapte ori. Profetul (binecuvântarea și pacea lui Allah asupra lui) a spus : aceasta este alergarea oamenilor între cele două. Apoi : liniște : ea își căuta fiul : ea a auzit o voce : ai tu un ajutor lângă tine.

Iată îngerul lângă amplasamentul lui Zamzam : el a săpat cu călcâiul lui, sau a spus : cu aripa lui, până ce apa a apărut : ea s-a apucat să intre în ea spunând cu mâna ei : astfel, și să tragă apă în burduful ei : iar apa țâșnea după ce ea trasese. Profetul (binecuvântarea și pacea lui Allah asupra lui) a spus : Allah să facă milă mamei lui Ismail : dacă ea l-ar fi lăsat pe Zamzam : dacă nu ar fi tras apă, Zamzam ar fi fost un izvor țâșnitor. Ea a băut deci, și l-a alăptat pe copilul ei : îngerul i-a spus : să nu te temi de părăsire : iată aici Casa lui Allah : acest băiat și tatăl lui o vor zidi : iar Allah nu pierde pe ai Lui.

Casa era ridicată față de pământ, ca o colină : revărsările veneau la ea, trecând la dreapta ei și la stânga ei : așa a fost până a trecut pe lângă ei o ceată de Jurhum, sau oamenii unei case de Jurhum, venind din drumul de Kada' : ei au coborât în partea de jos a Meccii și au văzut o pasăre rotindu-se : această pasăre se rotește cu adevărat în jurul apei : noi am cunoscut deja această vale :

și nu este apă. Ei au trimis deci unul sau doi iscoade : iată-i înaintea apei : ei s-au întors și le-au comunicat apa : mama lui Ismail era lângă apă : îmi dai tu mie și vouă îngăduința de a coborî lângă tine ? Da : dar voi nu aveți niciun drept asupra apei. Da : aceasta a plăcut mamei lui Ismail, care iubea compania.

Ei au coborât deci, și au trimis către familiile lor : acestea au coborât cu ei, până când a fost acolo oameni de case dintre ei : băiatul a crescut, a învățat de la ei araba : el le-a plăcut și i-a minunat când a crescut : când a ajuns la pubertate, ei i-au dat de soție o femeie dintre ei. Mama lui Ismail a murit. Ibrahim a venit deci după căsătoria lui Ismail, ca să cerceteze urma lui : ieși să cerceteze după noi. El a întrebat atunci soția lui Ismail despre viața lor și despre starea lor : suntem în rău : suntem în strânsor și în asprime : ea s-a plâns la el : când va veni soțul tău, transmite-i salamul, și spune-i să își schimbe pragul ușii lui.

Ismail a venit : ca și cum ar fi simțit ceva : a venit la voi cineva ? Da : ni s-a venit un bătrân de fel și fel : el ne-a întrebat despre tine : l-am informat : și el m-a întrebat cum era viața noastră : i-am spus că suntem în suferință și în asprime. Ți-a recomandat el ceva ? Da : mi-a poruncit să îți transmit salamul și să îți spun : schimbă pragul ușii tale.

Este tatăl meu : și mi-a poruncit să mă despart de tine : alătură-te familiei tale. El a repudiat-o deci și s-a căsătorit cu altă femeie dintre ei. Ibrahim a rămas departe de ei cât Allah a voit : apoi el a venit : ieși să cerceteze după noi. Cum sunteți ?

El le-a întrebat viața lor și starea lor : suntem în bine și în ușurare : ea l-a lăudat pe Allah : care este hrana voastră ? Carnea. Și băutura voastră ? Apa.

o Allah, binecuvânte-le carnea și apa.

Ei nu aveau, în ziua aceea, boabe : dacă ar fi avut, el ar fi chemat pentru ei despre aceasta : iar nimeni nu se apropie de ei doi în afara Meccii fără ca aceasta să nu i se potrivească. Când va veni soțul tău, transmite-i salamul, și porunci-i să își consolideze pragul ușii lui. A venit la voi cineva ? Da : ni s-a venit un bătrân cu arătare frumoasă : ea l-a lăudat : el m-a întrebat despre tine : l-am informat : și el m-a întrebat cum era viața noastră : i-am spus că suntem în bine : ți-a recomandat el ceva ?

Da : el îți transmite salamul : și el îți poruncește să îți consolidezi pragul ușii tale. Este tatăl meu : și tu ești pragul : mi-a poruncit să te rețin. Apoi el a rămas departe de ei cât Allah a voit : apoi el a venit după aceea : iar Ismail făurea săgeți pentru el sub un copac mare aproape de Zamzam : când el l-a văzut, el s-a ridicat spre el : și amândoi au făcut cum face fiul cu tatăl și tatăl cu fiul : o Ismail, Allah mi-a poruncit o treabă. Fă deci ceea ce Domnul tău ți-a poruncit.

Mă vei ajuta ? Te voi ajuta. Allah mi-a poruncit să zidesc aici o Casă. El a arătat o movilă ridicată peste ceea ce o înconjoară : acolo, ei au ridicat temeliile Casei : Ismail aducea pietrele, iar Ibrahim zidea : până ce zidirea s-a înălțat : el a adus această piatră și a pus-o la el : el stătea pe ea zidind : iar Ismail îi întindea pietrele : « Domnule, primește aceasta de la noi : Tu ești Cel Auzitor, Cel Știutor de toate » (al-Baqara, 127).

Și amândoi s-au apucat să zidească înconjurând Casa : « Domnule, primește aceasta de la noi : Tu ești Cel Auzitor, Cel Știutor de toate. »

'Abd Allah ibn Mohamed ne-a raportat : Abu 'Amir 'Abd al-Malik ibn 'Amr ne-a raportat : Ibrahim ibn Nafi' ne-a raportat : de la Kathir ibn Kathir : de la Sa'id ibn Jubayr : când a fost pomenit între Ibrahim și familia lui despre ceea ce din care el ieșise cu Ismail și cu mama lui Ismail, cu ei un sac în care era apă.

El a menționat totalitatea lui în fel asemănător cu ce dinainte : iar acest hadith face parte din vorbele lui Ibn 'Abbas, amestecat cu înălțarea unei părți din el : iar el cuprinde singularități : el pare să aparțină a ceea ce Ibn 'Abbas a primit din relatări israelite : acolo se spune că Ismail era pe atunci prunc : iar după oamenii Torei, Allah i-a poruncit lui Ibrahim să îl circumcidă pe fiul lui Ismail, și pe toți cei pe care îi avea de la robi și de la alții : el i-a circumcis deci : iar aceasta după scurgerea a 99 de ani din viața lui : vârsta lui Ismail, în ziua aceea, ar fi deci de 13 ani : iar aceasta este ascultare a poruncii lui Allah (să fie proclamată slava Lui) în familia lui : ceea ce indică faptul că el a făcut-o la titlul de obligație : de aceea părerea corectă dintre vorbele oamenilor de știință este că circumcizia este obligatorie pentru bărbați, așa cum este stabilit la locul ei.

S-a stabilit în hadithul raportat de al-Bukhari : Qutayba ibn Sa'id ne-a raportat : Mughira ibn 'Abd ar-Rahman al-Qurashi ne-a raportat : de la Abu az-Zinad : de la al-A'raj : Profetul (binecuvântarea și pacea lui Allah asupra lui) a spus : Ibrahim profetul (pace asupra lui) s-a circumcis la vârsta de 80 de ani, cu un topor. 'Abd ar-Rahman ibn Ishaq l-a urmat : de la Abu az-Zinad : iar 'Ajlan l-a urmat : de la Abu Hurayra. Muhammad ibn 'Amr l-a raportat : de la Abu Salama : de la Abu Hurayra. Muslim l-a raportat astfel : de la Qutayba, în acești termeni : iar în unele formule : Ibrahim s-a circumcis după ce 80 de ani se scurseseră peste el : iar el s-a circumcis cu un topor : iar qadumul este unealta.

un amplasament. Această formulă nu contrazice depășirea a 80 de ani : iar Allah știe mai bine, pentru ceea ce va veni, la menționarea morții lui : de la Abu Hurayra că el a spus : Ibrahim s-a circumcis la vârsta de 120 de ani : și a trăit după aceasta 80 de ani. Ibn Hibban l-a raportat în Sahih-ul lui : iar în acest context nu se face mențiune despre istoria jertfitului, nici despre faptul că el este Ismail : iar el n-a menționat vizitele lui Ibrahim (pace asupra lui) decât de trei ori : prima după ce Ismail s-a căsătorit, după moartea lui Hajar : iar cum le-ar lăsa el din copilăria mică a copilului, așa cum a fost menționat, până la clipa căsătoriei lui, fără să se îngrijească de starea lor ? S-a menționat că pământul îi era strâns lui : el urca pe al-Buraq când se ducea către ei : cum s-ar fi dezinteresat deci de cercetarea stării lor, de vreme ce ei erau în nevoia mare și în lipsa grabnică ?

Se pare că o parte din acest context este primită din relatări israelite, brodată cu ceva din vorbele înălțate : iar istoria jertfitului nu este menționată acolo : dar noi am dovedit că jertfitul este Ismail, după părerea corectă, în sourate as-Saffat.

Istoria jertfitului, Ismail fiul lui Ibrahim

« Și a zis el, apoi: „Cu adevărat, eu mă duc la Domnul meu care mă va călăuzi. Doamne, dă-mi [un copil] dintre cei evlavioși!” Și Noi i-am dat bună veste despre un flăcău blând. Și când [fiul său] a ajuns la vârsta la care putea lucra împreună cu el, a spus: „O, fiul meu! Cu adevărat, am văzut în vis că te voi jertfi. Vezi cum ți se pare?” I-a răspuns: „O, tată! Fă după cum ți se poruncește, căci mă vei afla pe mine - dacă va Voi Allah - printre cei răbdători!” Și când s-au supus amândoi și l-a întins pe el pe o tâmplă, Am strigat Noi la el: „O, Avraam!

Tu ai împlinit vedenia.” Astfel îi răsplătim Noi pe cei care săvârșesc bine. Cu adevărat, aceasta a fost o încercare răzvedită Și l-am răscumpărat pe el printr-o jertfă minunată Și am lăsat Noi pentru neamurile care au venit după el [această binecuvântare]: „Pace asupra lui Avraam!” Cu adevărat, astfel îi răsplătim Noi pe cei care săvârșesc bine. Cu adevărat, el a fost dintre robii Noștri dreptcredincioși. Și i l-am vestit lui pe Isaac ca Profet, dintre oamenii cei evlavioși.

Și l-am binecuvântat pe el și pe Isaac. Dar printre urmașii lor s-au aflat unii făcători de bine și alții lămurit nedrepți față de ei înșiși. » Sura 37, 99-113

Cel Mai Înalt menționează despre prietenul Lui adevărat Ibrahim că, când el a emigrat din țara poporului lui, el i-a cerut Domnului lui să îi dăruiească un copil drept : Allah Cel Mai Înalt i-a vestit deci vestea bună despre un băiat blând : și acesta este Ismail (pace asupra lui) : căci el este cel dintâi născut al lui, la vârsta de 86 de ani a lui Khalil : și aceasta este asupra căreia nu este divergență între oamenii confesiunilor : el este primul dintre copiii lui și întâiul născut al lui. « Apoi, când el a ajuns la vârsta de a-l urma » : adică el a crescut și s-a apucat să umble la treburile lui ca tatăl lui. « Apoi, când el a ajuns la vârsta de a-l urma » : adică el a crescut și a călătorit : și el a putut să suporte ceea ce făcea tatăl lui de alergare în sus și în jos și de lucru. Când aceasta a fost, i s-a arătat în vis lui Ibrahim (pace asupra lui) că era poruncit să jertfească acest fiu.

Și în hadithul de la Ibn 'Abbas, în formă suspendată : visul profeților este revelație. 'Ubayd ibn 'Umayr a spus-o și el.

Și aceasta este o încercare de la Allah (să fie proclamată slava Lui) pentru prietenul Lui adevărat : să jertfească acest fiu scump, venit la el la bătrânețea lui, el care ajunsese deja la bătrânețe după ce i s-a poruncit să instaleze acolo, pe el și mama lui, o țară pustie și o vale fără a fi vie și nici companie, fără cultură și fără pășune : el a ascultat deci porunca lui Allah în aceasta, i-a lăsat acolo cu încredere în Allah și cu predare către El : Allah le-a făcut deci ieșire și scăpare : și El le-a dăruit de unde nu socoteau : apoi, după toate acestea, când a fost poruncit să jertfească acest fiu pe care îl dedicase poruncii Domnului lui, care era întâiul născut al lui și singurul lui, care nu avea altul decât el, el a răspuns Domnului lui, a ascultat porunca Lui și s-a grăbit spre ascultarea Lui : apoi el a înfățișat aceasta fiului lui, pentru ca aceasta să fie cea mai blândă pentru inima lui și mai ușoară pentru el, decât să îl ia prin forță și să îl jertfească prin stăpânire : « fiule al meu, văd în vis că te jertfesc : privește deci ce crezi tu despre aceasta.

» Atunci băiatul blând a întrecut, în bunătate, pe tatăl lui Khalil Ibrahim : « tatăl meu, fă ceea ce ți se poruncește : mă vei găsi, dacă Allah voiește, dintre cei răbdători. » Iar acest răspuns este la culmea dreptății și a ascultării față de tată și de Domnul robilor. « Apoi, când amândoi s-au supus și el l-a azvârlit pe frunte » : amândoi s-au supus, adică s-au supus poruncii lui Allah și s-au hotărât la ea : este o inversare a celui dinainte și a celui amânat : sensul « el l-a azvârlit pe frunte » : el l-a pus pe fața lui : el a voit să îl jertfească de la ceafă, pentru a nu îl privi în clipa jertfei lui : așa au spus Ibn 'Abbas, Mujahid, Sa'id ibn Jubayr, Qatada și ad-Dahhak.

Ori el l-a culcat cum se culcă dobitoacele de jertfit : iar marginea tâmplei lui a rămas lipită de pământ : iar « amândoi s-au supus », adică Ibrahim a rostit numele lui Allah, a proclamat măreția Lui, a mărturisit, și a predat fiul morții : el a trecut cuțitul pe gâtul lui : nimic nu a fost tăiat : între cuțit și gâtul lui a fost pusă o lamă de aramă : iar Allah știe mai bine.

« o Ibrahim, tu ai crezut în viziunea ta » : adică țelul încercării tale, al ascultării tale, al grabniciei tale la porunca Domnului tău și al dării tale a fiului tău în jertfă este împlinit, cum ți-ai dat trupul flăcărilor și cum averea ta este întinsă pentru cei doi oaspeți : « aceasta a fost cu adevărat încercarea vădită » : adică încercarea aparentă, evidentă. « Și l-am răscumpărat cu o jertfă imensă » : adică : am pus ca răscumpărare a jertfei fiului lui ceea ce Allah Cel Mai Înalt i-a înlesuit de despăgubire : relatarea cunoscută a majorității este că este vorba despre un berbec alb, orb de un ochi, cu coarne : Samurah l-a văzut legat de un sidr pe Thabir. De la Abd Allah ibn 'Uthman ibn Khuthaym : de la Sa'id ibn Jubayr : un berbec care pascuse în Rai 40 de toamne : el paștea în Rai până s-a crăpat Thabir pentru el : iar el purta o pânză roșie. Un berbec orb de un ochi, cu coarne, a coborât la el de pe Thabir : el avea un blăit : el l-a jertfit : iar acesta este berbecul pe care Abel l-a adus : iar el a fost primit de la el.

Ibn Abi Hatim l-a raportat. El l-a jertfit deci la Mina : el l-a jertfit la Maqam. Cât despre ceea ce s-a raportat de la Ibn 'Abbas, că era un pui de căprioară, și de la al-Hasan, că era un țap al berbecului sălbatic, numit Jarir : abia se poate de la ei doi : apoi majoritatea athar-ilor aici sunt trase din relatări israelite : iar Coranul ajunge despre ceea ce s-a întâmplat din treaba imensă și din încercarea strălucitoare, și despre faptul că el a fost răscumpărat cu o jertfă imensă.

A ajuns în hadith că el era un berbec : Sufyan ne-a raportat : Mansur ne-a raportat : de la unchiul lui matern Musaffa : de la Safiyya bint Shayba, care a spus : o femeie dintre Banu Sulaym m-a informat : Mesagerul lui Allah (binecuvântarea și pacea lui Allah asupra lui) a trimis către 'Uthman ibn Talha. Ea l-a întrebat pe 'Uthman : de ce l-a chemat Mesagerul lui Allah (binecuvântarea și pacea lui Allah asupra lui) ? El a spus : eu vedeam coarnele berbecului când am intrat în Casă : am uitat să îți poruncesc să le acoperi : acoperă-le deci : căci nu se potrivește să fie în Casă ceva care îl abate pe cel care se roagă. Sufyan : coarnele berbecului au rămas în Casă până la incendiul Casei : ele s-au ars. Se raportează la fel de la Ibn 'Abbas că capul berbecului a rămas suspendat lângă scurgerea Kaabei, uscată : iar aceasta singură ajunge ca dovadă că jertfitul este Ismail : căci el era cel care locuia la Mecca : iar Ishaq, noi nu știm că el ar fi vizitat-o în tinerețea lui : iar Allah știe mai bine.

Și aceasta este ceea ce este aparent în Coran : ba el pare un text despre faptul că jertfitul este Ismail : căci el menționează istoria jertfitului : « și i-am vestit vestea bună despre Ishaq, profet dintre cei drepți.

» Cel care face din el un alt caz și-a împovărat singur : iar temelia celui care spune că este Ishaq nu este decât din relatări israelite : iar cartea lor o cuprinde într-o alterare : « întâiul său născut Ishaq » : mențiunea lui Ishaq aici este deci o inserție mincinoasă, făurită : căci el nu este nici singurul și nici întâiul născut : singurul și întâiul născut este Ismail : ceea ce i-a purtat la aceasta este invidia arabilor : Ismail este într-adevăr tatăl arabilor care locuiesc Hijaz-ul, printre care este Mesagerul lui Allah (binecuvântarea și pacea lui Allah asupra lui) : iar Ishaq este tatăl lui Iacob, care este Israel, căruia i se atribuie israeliții : ei au voit deci să își atragă spre ei această onoare : ei au alterat astfel vorba lui Allah, i-au adăugat : iar ei sunt un popor amăgit : iar ei nu îngăduie că facerea de bine este în mâna lui Allah : El o dăruiește cui voiește.

O mare parte dintre vechi, și alții, au spus că era Ishaq : ei l-au luat, iar Allah știe mai bine, de la Ka'b al-Ahbar sau de la filele oamenilor Cărții : nu este acolo niciun hadith autentic de la Infailibil care ne-ar face să lăsăm, pentru aceasta, aparentul Cărții Puternice : iar aceasta nu se înțelege din Coran : este mai degrabă subînțelesul, nu : enunțul, nu : textul, la meditație, că el este Ismail : și ce frumoasă dovadă decât aceea a lui Muhammad ibn Ka'b al-Qurazi că el este Ismail : « și i-am vestit vestea bună despre Ishaq, și după Ishaq, Iacob » : cum ar avea loc vestea bună despre Ishaq, și că din el se va naște Iacob, apoi ca să se poruncească jertfirea lui Ishaq de vreme ce el este mic, chiar înainte să i se fi născut ? Aceasta nu poate fi : căci aceasta contrazice vestea bună dinainte : iar Allah știe mai bine.

« și i-am vestit vestea bună despre Ishaq » : o frază întreagă : « și după Ishaq, Iacob » : altă frază care nu este în spațiul vestei bune : căci nu este îngăduit, din punctul de vedere al arabei, ca el să fie legat fără ca litera de genitiv să fie luată la nou cu el : nu este îngăduit să spui : trecui pe lângă Zayd și după el 'Amr, fără a spune : și după el la 'Amr. « Și după Ishaq, Iacob » : acuzativ printr-un verb subînțeles a cărui restituire este : « și am dăruit lui Ishaq pe Iacob » : iar în ceea ce el a spus este un punct de meditație : « apoi, când el a ajuns la vârsta de a-l urma » : dar Ismail nu era la el : el era mai degrabă, în copilăria lui mică, el și mama lui, în fața Meccii : cum ar ajunge deci la vârsta de a-l urma ? Iar aceasta de asemenea este discutabilă : căci s-a raportat că Khalil mergea, în majoritatea cazurilor, călărind pe al-Buraq spre Mecca, să își vadă fiul și copilul lui, apoi se întorcea : iar Allah știe mai bine. Căruia i s-a atribuit vorba că jertfitul este Ishaq : Ka'b al-Ahbar.

Și s-a raportat de la 'Omar, de la al-'Abbas, de la 'Ali, de la Ibn Mas'ud, de la Masruq, de la 'Ikrima, de la Sa'id ibn Jubayr, de la Mujahid, de la 'Ata', de la ash-Sha'bi, de la Muqatil, de la 'Ubayd ibn 'Umayr, de la Abu Mayasara, de la Zayd ibn Aslam, de la 'Abd Allah ibn Shaqiq, de la az-Zuhri, de la al-Qasim ibn Abi Buzza, de la Makhul, de la 'Uthman ibn Hadir, de la as-Suddi, de la al-Hasan, de la Qatada, de la Abu al-Hudhayl și de la Ibn Sabit : iar aceasta este alegerea lui Ibn Jarir : iar aceasta este uimitor din partea lui : și este una dintre cele două versiuni ale lui Ibn 'Abbas : dar cea autentică, de la el și de la majoritatea acestora, este că el este Ismail (pace asupra lui). Mujahid a spus, și Sa'id, ash-Sha'bi, Yusuf ibn Mihran, 'Ata' și alții nu unul singur : el este Ismail (pace asupra lui). Iunus mi-a povestit că Ibn Wahb ne-a comunicat : 'Amr ibn Qays mi-a comunicat : de la 'Ata' ibn Abi Rabah : jertfitul este Ismail : iar evreii au susținut că el este Ishaq : iar evreii au mințit. 'Abd Allah ibn al-Imam Ahmad a spus, de la tatăl lui : el este Ismail : l-am întrebat pe tatăl meu despre jertfit : el a spus : cel autentic este că el este Ismail (pace asupra lui).

S-a raportat de la 'Ali, de la Ibn 'Omar, de la Abu Hurayra, de la Abu at-Tufayl, de la Sa'id ibn al-Musayyab, de la Sa'id ibn Jubayr, de la al-Hasan, de la Mujahid, de la ash-Sha'bi, de la Muhammad ibn Ka'b și de la Abu Ja'far Muhammad ibn 'Ali : jertfitul este Ismail (pace asupra lui) : al-Baghawi l-a raportat și de la ar-Rabi' ibn Anas, de la al-Kalbi și de la Abu 'Amr ibn al-'Ala'. Și s-a raportat de la Mu'awiya : « o, fiul celor doi jertfiți » : Mesagerul lui Allah (binecuvântarea și pacea lui Allah asupra lui) a râs : spre aceasta au mers 'Omar ibn 'Abd al-'Aziz și Muhammad ibn Ishaq ibn Yasar : fără îndoială în aceasta. De la Burayda ibn Sufyan ibn Farwa al-Aslami : « și i-am vestit vestea bună despre Ishaq, și după Ishaq, Iacob » : iată o treabă la care nu m-am gândit încă : iar eu îl văd cum ai spus : apoi el a trimis către un om pe care îl avea în Siria, care era un evreu devenit musulman, al cărui islam era bun : 'Omar ibn 'Abd al-'Aziz l-a întrebat despre aceasta : iar eu eram la 'Omar ibn 'Abd al-'Aziz : care dintre cei doi fii ai lui Ibrahim a fost poruncit să fie jertfit ?

Ismail, pe Allah, o comandant al credincioșilor : iar evreii știe aceasta cu adevărat : dar ei vă pizmuiesc, o adunare a arabilor, ca tatăl vostru să fie cel despre care a fost o poruncă a lui Allah și facerea de bine pe care Allah a menționat-o despre el, pentru răbdarea lui în fața a ceea ce i s-a poruncit : ei îl leagă deci și susțin că este Ishaq : căci Ishaq este tatăl lor. Și am menționat această întrebare în amănunt, cu dovezile ei și cu athar-ii ei, în Cartea noastră de tafsir : lui Allah lauda și facerea de bine.

Nașterea lui Ishaq, fiul lui Ibrahim

« și i-am vestit vestea bună despre Ishaq, profet dintre cei drepți. Și l-am binecuvântat, pe el și pe Ishaq : iar din descendența lor, unii fac bine, și care se nedreptățesc vădit sieși » (as-Saffat, 112-113). Vestea venirii lui a fost dată de îngeri lui Ibrahim și Sarei când ei au trecut pe lângă ei, de trecere, în drum spre cetățile poporului lui Lut, pentru a le distruge din pricina necredinței și a răutății lor.

« Și au venit Trimișii Noștri [Îngerii] la Avraam cu veste bună. Au zis ei: „Pace!”. Și le-a răspuns el: „Pace [vouă]”! și nu a pregetat să aducă un vițel fript. Și când a văzut că mâinile lor nu se întind spre el, a devenit bănuitor și l-a cuprins frica de ei. Dar ei au zis: „Nu-ți fie frică! Noi am fost trimiși la neamul lui Lot!” Și soția lui stătea în picioare și ea a zâmbit. Atunci Noi i l-am Vestit ei pe Isaac, iar după Isaac pe Iacob. Ci ea a zis: „Vai mie! O să nasc eu când eu sunt o femeie bătrână, iar bărbatul meu e un moșneag?! Acesta este cu adevărat un lucru ciudat!”

Dar ei au zis: „Te miri tu de Hotărârea lui Allah? Îndurarea și Binecuvântarea lui Allah asupra voastră, o, locuitori ai acestei case. Cu adevărat, El este Hamid [Cel Vrednic de Laudă] [și] Majid [Cel Vrednic de Glorie]. » Sura 11, 69-73

« Și vestește-i pe ei despre oaspeții lui Avraam, Când au intrat la el și au spus „Pace”, iar [Avraam] le-a răspuns: „Ne este nouă teamă de voi.” [Îngerii] au spus: „Nu-ți fie teamă! Noi îți aducem vestea bună a [nașterii] unui băiețel plin de învățătură. ” Și el a răspuns: „Îmi aduceți voi mie veste bună când m-au ajuns bătrânețile? Ce veste bună să-mi mai aduceți?” Ei au spus: „Îți vestim Adevărul, deci nu fi dintre aceia care deznădăjduiesc.” El a răspuns: „Dar cine deznădăjduiește în privința Îndurării Domnului său, în afară de cei rătăciți?” » Sura 15, 51-56

« A ajuns la tine istoria despre oaspeții cei cinstiți ai lui Avraam? Când au intrat la el și au zis „Pace!”, iar el le-a zis lor „Pace, oameni necunoscuți!” Apoi s-a dus el pe furiș la familia lui și a adus un vițel gras. Și l-a apropiat de ei, zicând: „Voi nu mâncați?” Și l-a cuprins pe el frica, însă ei i-au zis: „Nu te teme!” Și i-au vestit lui [nașterea] unui fecior înțelept. S-a apropiat soția lui, văicărindu-se, lovindu-și obrajii și a zis: „[Eu sunt] o femeie în vârstă stearpă...” Dar ei au spus: „Așa a grăit Domnul tău și El este Al-Hakim [Înțelept] [și] Al-'Alim [Atoateștiutor]”. » Sura 51, 24-30

Cel Mai Înalt menționează că îngerii au spus : iar ei erau trei : Jibril, Mikail și Israfil : când ei au ajuns la Khalil, el i-a socotit mai întâi ca oaspeți : el i-a găzduit : el le-a fript un vițel gras dintre ce era mai bun din dobitoacele lui : când el le l-a apropiat și le-a înfățișat, el nu a văzut în ei nicio intenție de a mânca, deloc : și a simțit de la ei frică : ei au spus : să nu te temi : suntem trimiși către poporul lui Lut : adică pentru a îl distruge : Sara s-a bucurat atunci, mânioasă pentru Allah împotriva lor : iar ea era în picioare la capul oaspeților, cum este obiceiul oamenilor, al arabilor și al altora : ei i-au vestit deci vestea bună despre Ishaq, și după Ishaq, Iacob : adică îngerii i-au dat vestea bună : « atunci soția lui a venit strigând » : adică cu un strigăt : « a lovit fața ei » : adică cum fac femeile în mirare : « vai mie : aș naște eu, de vreme ce sunt o bătrână, și iată soțul meu un bătrân » : adică : cum ar naște una ca mine, de vreme ce sunt în vârstă și sterilă de asemenea, și iată soțul meu, adică bărbatul meu, un bătrân : ea s-a mirat de venirea unui copil, starea fiind aceasta : « aceasta este cu adevărat o treabă mirată.

» Ei au spus : « te miri tu de porunca lui Allah ? Mila lui Allah și binecuvântările Lui asupra voastră, oameni ai casei : El este Cel Vrednic de laudă, Cel Glorios. » Și de asemenea Ibrahim (pace asupra lui) s-a mirat, bucurându-se de această veste bună, întărind-o și bucurându-se de ea : « îmi vestiți voi vestea bună de vreme ce bătrânețea m-a atins ? Prin ce mă vestiți deci ?

» Ei au spus : « îți vestim adevărul : să nu fii deci dintre cei care deznădăjduiesc » : ei au întărit informarea prin această veste bună, și au fixat-o cu el : ei i-au vestit deci vestea bună despre un băiat știutor : iar acesta este Ishaq : iar fratele lui Ismail este un băiat blând, potrivit rangului lui și răbdării lui : astfel Domnul lui l-a descris prin adevărul făgăduinței și prin răbdare : « și i-am vestit vestea bună despre Ishaq, și după Ishaq, Iacob » : iar aceasta face parte din ceea ce Muhammad ibn Ka'b al-Qurazi și alții s-au folosit ca dovadă că jertfitul este Ismail : și că Ishaq nu poate fi poruncit să fie jertfit după ce vestea bună a avut loc despre existența lui și despre existența fiului lui Iacob, ieșit din descendență după el.

După oamenii Cărții, el a înfățișat împreună cu vițelul fript, care este cel de la jar, o pâine de grâu cuprinzând trei măsuri, untură și lapte : și după ei, ei au mâncat : iar aceasta este o greșeală pură : ei făceau semn că mănâncă : iar hrana se dizolva în aer. « Cât despre Sara soția ta, numele ei nu va mai fi Sarai : numele ei va fi Sara : o voi binecuvânta : și îți voi dărui de la ea un fiu : și îl voi binecuvânta : și el va fi dintre popoare : iar regii popoarelor vor ieși din el. » După o sută de ani mi s-ar naște un băiat ? Sara ar naște de vreme ce 90 de ani s-au scurs peste ea ?

Allah să dea ca Ismail să trăiască înaintea ta ! Allah a spus atunci lui Ibrahim : pe adevărul Meu : soția ta Sara îți va naște un băiat : și tu îl vei numi Ishaq : până la un timp ca acesta din anul viitor : și închei cu el legământul Meu până la veșnicie : și descendenței lui după el : « și am primit rugăciunea ta despre Ismail : l-am binecuvântat, l-am crescut și l-am sporit cu o creștere mare : dinspre el se vor naște douăsprezece mari : și îl voi face domn al unui popor mare » : am vorbit despre aceasta dinainte : iar Allah știe mai bine.

« și i-am vestit vestea bună despre Ishaq, și după Ishaq, Iacob » : dovadă că ea se va bucura de existența fiului ei Ishaq, apoi că, dinspre el, se va naște fiul ei Iacob, adică el se va naște din viața lor amândurora, pentru ca ochii lor să se odihnească prin el, cum ochii tatălui lui se odihniseră prin el. Dacă nu era ceea ce era vizat, mențiunea lui Iacob și faptul de a îl cita numit, cu excluderea restului descendenței lui Ishaq, nu ar avea nicio folosință : iar când el a fost citit numit, aceasta indică faptul că amândoi se bucurau de el și se bucurau de nașterea lui, cum ei se bucuraseră de nașterea tatălui lui înaintea lui. « Și i-am dăruit lui Ishaq și lui Iacob : pe fiecare l-am călăuzit. » « Apoi, când el s-a retras de la ei și de la ceea ce închinau în afară de Allah, i-am dăruit lui Ishaq și lui Iacob.

» Iar aceasta, dacă Allah voiește, este aparentă și tare : o întărește ceea ce s-a stabilit în cele două Sahih, din hadithul lui Souleyman ibn Mihran al-A'mash : de la Ibrahim ibn Yazid at-Taymi : de la tatăl lui : am spus : o Mesager al lui Allah, care Sanctuar a fost așezat cel dintâi ? Sanctuarul Inviolabil. Apoi care ? Sanctuarul Îndepărtat.

Cât este între ei ? 40 de ani.

Apoi care ? Apoi acolo unde îți recuperezi rugăciunea, roagă : toate sunt sanctuar. După oamenii Cărții, este Iacob (pace asupra lui) cel care a întemeiat Sanctuarul Îndepărtat : iar acesta este sanctuarul lui Ilyas : iar acesta este sanctuarul Bayt al-Maqdis : Allah l-a cinstit. Iar aceasta este orientată : iar o atestă ceea ce am menționat din hadith.

După aceasta, zidirea lui Iacob, care este Israel (pace asupra lui), ar veni deci după zidirea lui Khalil și a fiului lui Ismail a Sanctuarului Inviolabil, cu exact 40 de ani : iar zidirea celor doi a avut loc după existența lui Ishaq : când el a chemat, el a spus în chemarea lui, cum Cel Mai Înalt a spus : « Și când Ibrahim a spus : Domnule, fă din acest oraș un loc sigur : și îndepărtează de la mine și de la fiii mei închinarea idolilor. Domnule, ele au rătăcit mulți oameni : oricine mă urmează este al meu : iar oricine mă dezobedie, Tu ești Marele Iertător, Milostivul. Domnule, am așezat din descendența mea într-o vale fără cultură, lângă Casa Ta sacră. Domnule, pentru ca ei să săvârșească rugăciunea : fă deci ca inimile unei părți dintre oameni să se încline spre ei : și dăruiește-le roade : poate vor fi mulțumitori.

Domnule, Tu știi ceea ce ascundem și ceea ce publicăm : iar nimic nu se ascunde la Allah pe pământ și nici în cer. Lauda lui Allah care mi-a dăruit, în ciuda bătrâneții, pe Ismail și pe Ishaq : Domnul meu aude cu adevărat chemarea. Domnule, fă ca eu să fiu statoricit în rugăciune, și o parte din descendența mea. Domnule, și primește chemarea mea.

Domnule, iartă-mă, și pe părinții mei, și pe credincioși, în ziua în care balanța se va ridica » (Ibrahim, 35-41).

Cât despre ceea ce a ajuns în hadith, că Sulaiman fiul lui Dawoud (pace asupra lor), când el a zidit Bayt al-Maqdis, i-a cerut lui Allah trei faceri : Domnule, iartă-mă : și dăruiește-mi o împărăție care să i se potrivească nimănui după mine : cum îl vom raporta în istoria lui : sensul este că el a reînnoit zidirea ei, cum s-a raportat dinainte că între cei doi sunt 40 de ani : iar nimeni nu a spus că între Sulaiman și Ibrahim sunt 40 de ani, cu excepția lui Ibn Hibban, în împărțirile lui și în genurile lui : iar această vorbă nu a fost adoptată de nimeni, și nimeni nu o înaintase.

Zidirea Casei Antice de către Ibrahim și Ismail

« Și [spune, o, Mohammed,] când Noi i-am arătat lui Avraam locul casei [Al- Ka’aba], [spunând]: „Nu-Mi aduce Mie pe nimeni ca asociat și purifică Casa Mea pentru cei care fac tauaf și pentru cei care stau în picioare [rugându-se] și pentru cei ce se pleacă în supunere sau se prosternează!” Și cheamă-i pe oameni la Hajj [Pelerinaj] și ei se vor îndrepta către tine pe jos și pe cămile slabe, venind pe toate drumurile din depărtări, » Sura 22, 26-27

« Cu adevărat, Cea dintâi Casă [pentru adorarea lui Allah] ridicată pentru oameni este aceea din Bakka [Mecca], cea binecuvântată și călăuzire pentru toate lumile. În ea sunt semne limpezi, [precum] locul unde a stat Avraam, iar acela care intră în ea este în siguranță. Și este o datorie a oamenilor față de Allah [să împlinească] Pelerinajul la această Casă, dacă au mijloacele necesare. Cât despre cei care nu cred [refuză], Allah nu are nevoie de aceste lumi. » Sura 3, 96-97

« Şi [luați aminte] când Avraam a fost încercat de Domnul său cu cuvinte [porunci] şi le-a împlinit. [Allah] a spus: „Eu te voi face conducător peste oameni.” [Avraam] a întrebat: „Şi pe urmașii mei?” [Allah] i-a răspuns: „Legământul Meu nu-i priveşte pe cei nelegiuiţi!” » Sura 2, 124

« Şi [spune] când am făcut Noi Casa [Kaʻbah] un loc de revenire pentru oameni şi un refugiu. Și luați [o, credincioșilor] locul lui Avraam drept loc de Rugăciune. Și am încheiat un legământ cu Avraam şi Ismail [spunând]: „Curăţaţi Casa Mea pentru cei care fac tauaf şi pentru cei care se retrag pioşi în ea şi pentru cei care fac Rugăciunea şi se prosternează!”

Şi [spune] când Avraam a spus: „Doamne, fă-l un oraş al păcii şi hrăneşte poporul lui cu roade, pe aceia dintre ei care cred în Allah şi în Ziua Judecății!” [Allah] a Spus: „Iar cel care nu va crede, va avea parte de bucurie pentru puţin timp, apoi îl voi supune la chinurile Iadului și ce soartă cumplită va avea!” » Sura 2, 125-126

« Şi [spune] când Avraam a ridicat temeliile Casei și Ismail [spunând]: „Doamne, primeşte [acest lucru] de la noi! Cu adevărat Tu eşti As-Samiʻ [Cel care Aude totul], Al-‘Alim [Atoateștiutor]. Doamne, fă-ne pe noi musulmani [supuşi Ţie] şi fă dintre urmaşii noştri o comunitate musulmană [supusă Ţie]! Şi arată-ne ritualurile [de la Hajj și Umrah] şi ne iartă pre noi. Cu adevărat Tu eşti At-Tauuab [Iertător], Ar-Rahim [Îndurător]!

Doamne, trimite-le lor un Mesager dintre ei, care să le recite Versetele Tale şi să îi înveţe Cartea şi Înţelepciunea şi să îi purifice pe ei. Cu adevărat, Tu eşti Al-Aziz [Atotputernic], Al-Hakim [Înțelept]!» » Sura 2, 127-129

Cel Mai Înalt menționează despre robul și trimisul Lui, alesul Lui și prietenul Lui adevărat, imamul hanifiților și tatăl profeților (asupra lui cea mai bună rugăciune și salutul), că el a zidit Casa Antică, primul sanctuar așezat pentru universalitatea oamenilor pentru a o închina acolo pe Allah : Allah i-a atribuit lui amplasamentul Casei, adică l-a călăuzit spre ea și i-a indicat-o acolo : ne-a ajuns de la comandantul credincioșilor 'Ali ibn Abi Talib și alții că el a fost călăuzit acolo printr-o revelație de la Allah (să fie proclamată slava Lui).

Am menționat deja, în descrierea facerii cerurilor, că Kaaba face față Casei Populate, până încât, dacă ea ar cădea, ea ar cădea asupra ei : la fel locurile de închinare ale celor șapte ceruri : în fiecare cer este o Casă în care locuitorii acelui cer îl închină pe Allah : ea este acolo ca Kaaba pentru locuitorii pământului : Allah Cel Mai Înalt i-a poruncit deci lui Ibrahim (pace asupra lui) să Îi zidească o Casă care să fie pentru locuitorii pământului ca aceste locuri de închinare pentru îngerii cerului : Allah l-a călăuzit spre amplasamentul Casei pregătite pentru aceasta, desemnat de când El a creat cerurile și pământul : cum s-a stabilit în cele două Sahih : Allah a sfințit acest oraș în ziua în care El a creat cerurile și pământul : el este deci sfânt prin sacralitatea lui Allah până în Ziua Învierii.

Oricine, în aceasta, se agață de vorba lui « amplasamentul Casei » nu este nici întemeiat și nici aparent : căci vizatul este amplasamentul lui predestinat în știința lui Allah, hotărât în puterea Lui de toate, glorificat la profeți, amplasamentul lui de la Adam până la vremea lui Ibrahim.

Am menționat că Adam a ridicat asupra ei o cupolă : noi am făcut turul, înaintea ta, în jurul acestei Case : iar Arca s-a rotit în jurul ei 40 de zile, sau aproximativ : dar toate aceste relatări vin de la copiii lui Israel : am stabilit că ele nu pot fi nici crezute și nici puse la îndoială : nu se argumentează deci cu ele : cât despre ceea ce adevărul a lepadat, este lepadat. « În adevăr, prima Casă așezată pentru oameni este aceea care este la Bakka : binecuvântare și călăuzire pentru lumii.

» Mecca : amplasamentul Kaabei : « sunt semne vădite » : adică : zidirea lui Khalil, tatăl profeților de după el, și imam al hanifiților dintre descendența lui, cei care se inspiră din el și se agață de sounna lui : « maqamul lui Ibrahim » : adică : piatra pe care el stătea în picioare când zidirea s-a înălțat la înălțimea lui : fiul lui i-a pus deci această piatră celebră, pentru ca el să se înalțe pe ea când zidirea s-a urcat și când clădirea a devenit înaltă : cum a trecut în hadithul lung al lui Ibn 'Abbas : iar această piatră era lipită de peretele Kaabei, cum era ea din timpurile vechi până la zilele lui 'Omar ibn al-Khattab (Allah să fie mulțumit de el) : el a depărtat-o de la Casă puțin, pentru ca cei care se roagă lângă ea să nu îi împiedice pe cei care se înconjoară Casa : iar 'Omar ibn al-Khattab (Allah să fie mulțumit de el) a fost urmat în aceasta : Domnul lui l-a întărit în unele lucruri dintre ele : « luăm deci din maqamul lui Ibrahim un loc de rugăciune » : Allah a pogorât deci : « și luați din maqamul lui Ibrahim un loc de rugăciune » : iar urmele celor două picioare ale lui Khalil rămâneau în rocă până la începutul islamului :

Thawr, și cel care a plantat Thabir în locul lui ; și Raqim care s-a urcat în Hira și a coborât ; și Casa, căreia i se datorează partea Casei, în pântecele Meccii : și pe Allah, Allah nu este neglijent ; și Piatra Neagră, când o trec cu mâna, când o înconjoară dimineața și seara ; și urmarea pasului lui Ibrahim în rocă, umedă, pe cele două picioare ale lui goale, fără sandale :

adică piciorul lui nobil s-a afundat în rocă : ea a luat deci dimensiunea piciorului lui, gol, fără sandale. « Și când Ibrahim și Ismail au ridicat temeliile Casei : Domnule, primește aceasta de la noi : Tu ești Cel Auzitor, Cel Știutor de toate. » Amândoi erau deci la culmea sincerității și a ascultării față de Allah (să fie proclamată slava Lui) : și ei îi cereau lui Allah, Cel Auzitor, Cel Știutor de toate, să primească de la ei ceea ce făceau acolo din mare ascultare și din ostenelă vrednică de mulțumire : « Domnule, fă din noi doi supuși Ție : iar din descendența noastră o comunitate supusă Ție : și arată-ne riturile noastre : și primește căința noastră : Tu ești Marele Primitor al căinței, Milostivul. »

Țelul este că Khalil a zidit cel mai nobil dintre sanctuare în cel mai nobil dintre locuri, într-o vale fără cultură, și a chemat pentru locuitorii ei binecuvântarea, și ca ei să fie dăinuiți din roade în ciuda rarității apelor și a absenței copacilor, a culturilor și a roadelor : și ca El să o facă un sanctuar inviolabil și o siguranță garantată : Allah (Lui lauda) i-a primit deci cererea, a răspuns chemării lui și i-a îngăduit cerința lui : « nu văd ei că Noi am făcut un sanctuar sigur, în vreme ce oamenii din jurul lor sunt răpiți ? » (al-'Ankabout, 67). « Nu le-am atribuit Noi un sanctuar sigur către care sunt aduse roadele tuturor lucrurilor, întreținere din partea Noastră ? » (al-Qassas, 57).

El i-a cerut lui Allah să stârnească printre ei un trimis dintre ei, adică din specia lor și vorbind limba lor elocventă, pătrunzătoare și sinceră, pentru ca cele două faceri, lumească și religioasă, să se împlinească asupra lor, cu fericirea celor două lumi : Allah i-a răspuns stârnind printre ei un trimis : și ce trimis : El a pecetluit prin el profeții și trimișii lui, a desăvârșit prin el religia peste ceea ce dăruise cuiva înaintea lui, și a universalizat prin chemarea lui locuitorii pământului, în ciuda diversității speciilor lor, a limbilor lor și a firelor lor, în toate țările, orașele și ținuturile, până în Ziua Învierii : aceasta a fost una dintre particularitățile lui printre profeți, din pricina nobleței lui în sine, a desăvârșirii a ceea ce cu el a fost trimis, a nobleței locului lui, a elocvenței limbii lui, a desăvârșirii grijii lui pentru comunitatea lui, a blândeții lui și a milei lui, a nobleței nașterii lui, a mărimii venirii lui, a purității originii lui și a izvorului lui :

de aceea Ibrahim al-Khalil (pace asupra lui), ziditorul Kaabei locuitorilor pământului, a meritat ca rangul lui, locul lui și amplasamentul lui să fie în sălașurile cerurilor, la treptele înalte, lângă Casa Populată, care este Kaaba locuitorilor celui de-al șaptelea cer, binecuvântată și fericită, în care intră în fiecare zi 70 000 de îngeri pentru a o închina acolo : ei nu se mai întorc acolo până în ziua învierii și a apariției : am menționat, în tafsirul souratei al-Baqara, descrierea zidirii Casei și ceea ce a ajuns despre aceasta din relatări și din athar : aceasta ajunge : cine o voiește să se întoarcă la ea : lui Allah lauda.

Când Allah i-a poruncit lui Ibrahim și lui Ismail să zidească Casa, și ei nu știau unde era amplasamentul ei, Allah a trimis un vânt numit al-Khajuj, având două aripi și un cap în formă de șarpe : el a măturat pentru ei ceea ce înconjura Kaaba, de la temelia primei Case : ei l-au urmat cu ceamuri, săpând, până au așezat temelia : « și când Noi am atribuit lui Ibrahim amplasamentul Casei. » fiule al meu, caută-mi o piatră frumoasă pe care o voi pune aici. El a spus : tatăl meu, sunt istovit, obosit. Trebuie tu să o faci.

El a plecat : Jibril a venit la el cu Piatra Neagră din Indiei : ea era o piatră prețioasă albă ca mușețelul : Adam a pogorât-o din Rai : ea s-a înnegrit de greșelile oamenilor : Ismail a venit cu o piatră : el a găsit-o la colț : tatăl meu, cine ți-a adus aceasta ? Cel mai harnic decât tine a adus-o. Ei au zidit deci : « Domnule, primește aceasta de la noi : Tu ești Cel Auzitor, Cel Știutor de toate. » Ibn Abi Hatim a menționat că el a zidit-o din cinci movile : iar Dhoul-Qarnayn, care era rege al pământului în clipa aceea, a trecut pe lângă ei doi în vreme ce ei o zideau : cine v-a poruncit aceasta ?

Allah ni-a poruncit-o. Și ce știu eu despre ceea ce spuneți ? Cinci berbeci au mărturisit că El i-a poruncit aceasta : el a crezut deci și a îngăduit. Și al-Azraqi a menționat că el a înconjurat Casa cu Khalil.

Zidirea lui Khalil a rămas o durată lungă : apoi Quraysh a zidit-o după aceea, și au scurtat-o față de temeliile lui Ibrahim din partea de nord, spre Siria, cum este ea astăzi : în cele două Sahih, din hadithul lui Malik : de la Ibn Shihab : de la Salim că 'Abd Allah ibn Muhammad ibn Abi Bakr l-a informat pe Ibn 'Omar : nu ai văzut că poporul tău, când ei au zidit Kaaba, s-au limitat la temeliile lui Ibrahim ? o Mesager al lui Allah, nu o vei duce înapoi la temeliile lui Ibrahim ? Fără convertirea recentă a poporului tău : fără ca poporul tău să fie abia ieșit din jahiliya : în necredință : aș fi cheltuit comoara Kaabei în drumul lui Allah, aș fi pus ușa ei la nivelul solului, și aș fi inclus în ea Hijr-ul.

Ibn az-Zubayr (Allah să fie mulțumit de el) a zidit-o în vremea lui după ceea ce indicase Mesagerul lui Allah (binecuvântarea și pacea lui Allah asupra lui), conform a ceea ce îl informase mătușa lui 'A'isha, mama credincioșilor : când al-Hajjaj l-a ucis în anul 73, el a scris lui 'Abd al-Malik ibn Marwan, califul clipei aceleia : ei au gândit că Ibn az-Zubayr n-a făcut aceasta decât din inițiativa lui proprie : el a poruncit deci să o ducă înapoi la ceea ce era : ei au demolat peretele sirian, au scos din ea Hijr-ul, apoi au zăbit peretele și au pus pietrele înăuntrul Kaabei : ușa ei răsăriteană a fost ridicată : iar cea apuseană au zăbit-o total, cum se observă și astăzi : apoi când a ajuns la ei că Ibn az-Zubayr n-a făcut aceasta decât când 'A'isha, mama credincioșilor, îl informase despre aceasta, ei au regretat ceea ce au făcut și s-au întristat că nu o lăsară : apoi, în vremea lui al-Mahdi ibn al-Mansur, el l-a consultat pe imamul Malik ibn Anas despre restituirea ei la descrierea pentru care o zidise Ibn az-Zubayr : mă tem că regii nu ar face din ea un joc : adică că, de fiecare dată când ar veni un rege, el ar zidi-o după descrierea pe care ar voie-o : treaba s-a fixat deci pe ceea ce este astăzi.

Elogiile lui Allah și ale Trimisului Lui despre Ibrahim

« Şi [luați aminte] când Avraam a fost încercat de Domnul său cu cuvinte [porunci] şi le-a împlinit. [Allah] a spus: „Eu te voi face conducător peste oameni.” [Avraam] a întrebat: „Şi pe urmașii mei?” [Allah] i-a răspuns: „Legământul Meu nu-i priveşte pe cei nelegiuiţi!” » Sura 2, 124

Când el a dobândit ceea ce Domnul lui i-a poruncit din sarcini imense, El l-a făcut imam pentru oameni : ei se inspiră din el și își iau ca model călăuzirea lui : el i-a cerut lui Allah ca acest imamat să fie legat de cauza lui, stătător în neamul lui și veșnic în urmașii lui : el a fost deci primit spre ceea ce ceruse și vizase : imamatul i-a fost predat cu dârlogii lui : nedreptii au fost exceptați de la atingerea ei : iar au fost distinși prin ea, dintre descendența lui, oamenii de știință acționanți : « Și i-am dăruit lui Ishaq și lui Iacob : și am așezat în descendența lui profetia și Cartea : i-am dăruit lui rasplăta lui aici : iar el este, în de apoi, dintre cei drepți » (al-'Ankabout, 27).

« Și Noi i-am dăruit lui [Avraam] pe Isaac și pe Iacob – pe [toți] i-am călăuzit Noi. Și pe Noe l-am călăuzit Noi mai înainte și printre urmașii săi sunt David, Solomon, Iov, Iosif, Moise și Aaron. Astfel îi răsplătim Noi pe cei care fac bine. Și Zaharia, Ioan, Iisus și Elie - toți fiind printre cei dreptcredincioși. Și Ismail, Elisei, Iona și Lot - pe toți i-am ales Noi deasupra tuturor lumilor [semințiilor]. Și i-am ales Noi [pe unii] dintre părinții lor și dintre urmașii lor și dintre frații lor și i-am călăuzit Noi pe un drum drept. » Sura 6, 84-87

Pronumele în vorba lui « și din descendența lui » se întoarce deci asupra lui Ibrahim, după relatarea celebră, și asupra lui Lut : deși el era fiul fratelui lui : dar el a intrat în descendență prin preferință : iar aceasta este ceea ce îl poartă pe cel de-al doilea povestitor să spună că pronumele este asupra lui Nouh : cum am înfățișat în istoria lui : iar Allah știe mai bine.

« Și Noi i-am trimis pe Noe și pe Avraam și le-am dăruit urmașilor lor profeția și Scriptura. Și printre ei au fost unii bine călăuziți, însă mulți dintre ei au fost ieșiți din drum și nelegiuiți. » Sura 57, 26

Orice Carte pogorâtă din cer peste un profet dintre profeții de după Ibrahim al-Khalil este deci din descendența lui și din aderenții lui : iar aceasta este un veșmânt de mărie care nu are pereche, și un rang înalt din care nu se face etalaj : el s-a născut într-adevăr din șoldurile lui doi mari fii bărbătești : Ismail de la Hajar, apoi Ishaq de la Sara : iar acestuia i s-a născut Iacob, care este Israel, căruia i se atribuie toate triburile lor : profetia a fost deci printre ei : ei s-au înmulțit până încât doar Cel care i-a creat își cunoaște numărul lor : El i-a distinct prin misiune și prin profetie, până când ei au fost pecetluiți de 'Issa fiul lui Maryam, dintre copiii lui Israel.

Cât despre Ismail (pace asupra lui) : arabii se trăgează din el, cu diversitatea triburilor lor, cum vom expune mai departe dacă Allah Cel Mai Înalt voiește : iar din neamul lui nu a existat profet decât pecetlui lor în absolut și stăpânul lor, mândria fiilor lui Adam în viața aceasta și în de apoi : Muhammad ibn 'Abd Allah ibn 'Abd al-Muttalib ibn Hashim, qurayshitul, hashimitul, meccanul apoi medinianul : fie rugăciunile și pacea lui Allah asupra lui : deci din această ramură nobilă și din acest crenguț înfloritor nu a existat altceva decât această perlă strălucitoare, piatra prețioasă razantă, mărgea centrală a colanului nobil : el este stăpânul de care se mândresc oamenii adunării : iar la el râvnesc primii și ultimii în Ziua Învierii.

S-a stabilit de la el, în Sahih-ul lui Muslim : mă voi ridica la o stare la care va dori să ajungă creația întreagă, până la Ibrahim : el l-a lăudat deci pe Ibrahim, tatăl lui, cu un elogiu mare în acest context : iar vorbele lui indică faptul că el este cel mai bun dintre făpturi după el înaintea Făcătorului, în această viață de aici și în ziua în care piciorul va fi dezvelit.

'Uthman ibn Abi Shayba ne-a raportat : Jarir ne-a raportat : de la Mansur : de la al-Minhal : de la Sa'id ibn Jubayr : Mesagerul lui Allah (binecuvântarea și pacea lui Allah asupra lui) cerea ocrotire pentru al-Hasan și al-Husayn : tatăl tău cerea ocrotire prin ea pentru Ismail și pentru Ishaq : eu cer ocrotire prin vorbele desăvârșite ale lui Allah împotriva oricărui diavol și a oricărei dobitoace veninoase, și împotriva oricărui ochi pizmaș. Oamenii Sunan-urilor l-au raportat din hadithul lui Mansur, în acești termeni.

« Şi [adu-ţi aminte când] Avraam a spus: „Doamne, arată-mi cum îi readuci la viaţă pe cei morţi?” [Allah] i-a Răspuns: „Tot nu crezi?” El a spus: „Ba da! Dar numai să se liniştească inima mea!” [Allah] i-a Spus atunci: „Ia patru păsări şi taie-le mărunt. Apoi [după ce le-ai tăiat] pune pe fiecare munte o bucată din ele, apoi cheamă-le şi ele vor veni la tine în grabă. Şi să ştii că Allah este Aziz [Atotputernic], Hakim [Înțelept]!» » Sura 2, 260

Exegeții au menționat pentru această întrebare cauze pe care le-am dezvoltat în tafsir și le-am stabilit în felul cel mai desăvârșit : esențialul este că Allah (să fie proclamată slava Lui) i-a răspuns după cererea lui : el i-a poruncit deci să ia patru păsări : ei au divergent asupra denumirii lor, în mai multe vorbe : țelul este câștigat la orice restituire : el i-a poruncit să le taie cărnurile și penele, să amestece părțile între ele, apoi să le împartă în porții, și să pună pe fiecare munte o porție : el a făcut ceea ce i s-a poruncit : apoi a fost poruncit să le cheme cu îngăduința Domnului lor : când el le-a chemat, fiecare membru a zburat către stăpânul lui, și fiecare pană a venit către sora ei : până când trupul fiecărei păsări s-a reconstituit pe ceea ce era : în vreme ce el privea puterea Celui care spune « fii, și este » : ele au venit la el alergând, pentru ca aceasta să fie mai limpede pentru el și mai evidentă de văzut decât dacă ar fi venit zburând.

A fost poruncit ca el să își ia capetele lor în mâna lui : fiecare pasăre a venit deci la capul ei : iar ea s-a așezat pe trupul ei ca înainte : nu este dumnezeu decât Allah. Iar Ibrahim (pace asupra lui) cunoștea puterea lui Allah Cel Mai Înalt de a reda viața morților, dintr-o știință sigură care nu îngăduie contrariu : dar el a iubit să vadă aceasta cu ochii lui : și să se înalțe din știința certitudinii la ochiul certitudinii : Allah i-a răspuns deci după cererea lui : și i-a îngăduit termenul nădejdii lui.

« O, voi oameni ai Scripturii, de ce vă contraziceți asupra lui Avraam, când Tora și Evanghelia nu au fost revelate decât după el? Voi nu aveți judecată? Voi sunteți aceia care ați avut dispute asupra lucrurilor despre care ați avut știință, dar de ce stârniți dispute asupra lucrurilor despre care nu aveți știință? Și Allah Știe, în vreme ce voi nu știți! Avraam nu a fost nici evreu, nici creștin, ci a fost credincios adevărat și musulman [supus lui Allah]. Și el nu a fost dintre politeiști.

Cu adevărat, cei mai vrednici de Avraam dintre oameni sunt cei care l-au urmat pe el [în supunerea față de Allah] și pe acest Profet [Mohammed] și cei care cred [în acest mesaj]. Iar Allah este Ocrotitorul credincioșilor. » Sura 3, 65-68

Cel Mai Înalt îi disprețuiește pe oamenii Cărții, evrei și creștini, pentru pretinsul fiecăreia dintre cele două grupuri că Khalil era asupra religiei lor și a căii lor, de vreme ce Tora și Evanghelia nu au fost pogorâte decât după el : adică : cum ar fi el asupra religiei voastre, de vreme ce doar după el, după durate lungi, a fost legiferat ceea ce v-a fost legiferat vouă ? « Nu raționați deci ? » până la vorba lui : « Ibrahim nu era nici evreu și nici creștin : dar el era hanif, supus : iar el nu era dintre cei care asociază. » El a dovedit deci că el era asupra religiei lui Allah, cea curată : care este faptul de a se întinde spre sinceritate, de a se abate cu voia de la fals spre adevăr : religie opusă iudaismului, creștinismului și asocierei : iar cine s-ar abate de la religia lui Ibrahim, dacă nu cel care s-a făcut netrebnic ?

« Şi cine este împotriva religiei lui Avraam, în afară de cel care se nesocoteşte pe sine însuşi? Noi l-am ales pe el în această lume şi, cu adevărat, el se va afla în Lumea de Apoi printre cei drepţi. Când i-a zis Domnul său: „Supune-te!”, el a răspuns: „M-am supus [acceptând Islamul] Stăpânului lumilor!” Şi Avraam și-a îndemnat fiii [să facă la fel], şi asemenea şi Iacob, [spunând]: „O, fiii mei, cu adevărat Allah a ales pentru voi această religie, așadar, să nu muriţi altfel decât musulmani!”

Sau aţi fost voi martori când a venit moartea la Iacob, atunci când și-a întrebat fiii: „Pe cine veţi adora după moartea mea?” Ei au răspuns: „Îl vom adora pe Domnul tău şi pe Domnul părinţilor tăi Avraam, Ismail şi Isaac, pe Domnul cel Unic. Noi numai Lui îi vom fi supuşi [musulmani].” Acest neam a trecut. El va avea ceea ce şi-a agonisit, iar voi veţi avea ceea ce v-aţi agonisit, iar voi nu veţi fi întrebaţi pentru ceea ce au făcut ei. Şi au spus: „Fiţi evrei sau creştini şi sunteţi pe calea cea bună” Spune: „Dimpotrivă, noi urmăm religia lui Avraam, cel întru dreptate și care nu a fost dintre politeişti!”

Spuneţi [o, credincioșilor]: „Noi credem în Allah şi în ceea ce ne-a fost trimis nouă şi ceea ce i-a fost trimis lui Avraam, lui Ismail, lui Isaac, lui Iacob şi Urmașilor [al-Asbat] și în ceea ce le-a fost dat lui Moise şi lui Iisus şi în ceea ce le-a fost dat Profeţilor de către Domnul lor. Noi nu facem nicio deosebire între ei! Noi Lui Îi suntem supuşi [musulmani]!» Dacă ei cred în ceea ce credeţi voi, atunci ei vor fi pe calea cea bună călăuziți, dar dacă ei se vor abate, vor fi într-o disensiune, iar Allah te va ajuta împotriva lor, căci El este As-Samiʻ [Cel care Aude totul], Al-‘Alim [Atoateștiutorul]

[Și spuneți: „Aceasta este] religia lui Allah! Şi cine este mai bun decât Allah în rânduirea religiei? Noi Lui Îi suntem slujitori.” Spune [o, Mohammed]: „Vă certați cu noi în legătură cu Allah când El este Domnul nostru şi Domnul vostru? Faptele noastre sunt ale noastre, iar faptele voastre sunt ale voastre. Noi numai Lui Îi suntem devotaţi.” Sau vreți să spuneți că Avraam, Ismail, Isaac, Iacob şi urmașii lor au fost evrei sau creştini? Spune: „Voi sunteţi mai ştiutori sau Allah? Şi cine este mai nelegiuit decât acela care ascunde mărturia ce o are de la Allah?” Și Allah nu este neștiutor a ceea ce faceţi voi. » Sura 2, 130-140

Allah (să fie proclamată slava Lui) a sfințit deci pe prietenul Lui adevărat (pace asupra lui) declarându-l nici evreu și nici creștin, și a dovedit că el era hanif, supus, și nu era dintre cei care asociază : « cei mai vrednici dintre oameni lângă Ibrahim sunt cei care l-au urmat » : adică cei care erau asupra religiei lui dintre urmașii lui în vremea lui, și cel care s-a agățat de religia lui după ei : « iar acest profet » : adică Mohamed (binecuvântarea și pacea lui Allah asupra lui) : căci Allah i-a legiferat lui religia curată pe care i-a legiferat-o lui Khalil : iar Allah Cel Mai Înalt a desăvârșit-o pentru el : și i-a dăruit ceea ce nu dăruise niciunui profet și niciunui trimis înaintea lui : « Spune : Domnul meu m-a călăuzit spre o cale dreaptă, o religie dreaptă, religia lui Ibrahim, hanif : iar el nu era dintre cei care asociază. Spune : rugăciunea mea, ritul meu, viața mea și moartea mea sunt pentru Allah, Domnul lumilor : fără asociat : și am primit această poruncă : iar eu sunt primul dintre supuși » (al-An'am, 161-163).

« Ibrahim era o comunitate ascultătoare față de Allah, hanif : iar el nu era dintre cei care asociază » (an-Nahl, 120). « recunoscător pentru facerile Lui de bine : El l-a ales și l-a călăuzit spre o cale dreaptă : și Noi i-am dăruit în această lume un bine : iar el este, în de apoi, dintre cei drepți. Apoi Noi te-am revelat : urmează religia lui Ibrahim, hanif : iar el nu era dintre cei care asociază » (an-Nahl, 121-123).

Ibrahim ibn Musa ne-a raportat : Hisham ne-a raportat : de la Ma'mar : de la Ayyub : de la 'Ikrima : de la Ibn 'Abbas că Profetul (binecuvântarea și pacea lui Allah asupra lui), când el a văzut însemnele din Casă, nu a intrat în ea înainte de a fi poruncit să fie șterse : și el l-a văzut pe Ibrahim și pe Ismail, în mâinile lor, săgeți de ghicit : Allah să îi blesteme : pe Allah, ei nu s-au folosit niciodată de săgeți pentru a trage la sorți. Muslim nu l-a raportat : iar în unele vorbe ale lui al-Bukhari : Allah să îi blesteme : ei știau prea bine că bătrânul nostru nu se folosea niciodată de ele pentru a trage la sorți.

Vorba lui « o comunitate » înseamnă : un model, un imam călăuzit, chemător la bine, la care se ia pildă : « ascultătoare față de Allah » : adică smerit înaintea Lui în toate stările lui, mișcările lui și odihnele lui : « hanif » : adică sincer, cu clarvedere : « iar el nu era dintre cei care asociază » : « recunoscător pentru facerile Lui de bine » : adică recunoscător Domnului lui cu toate membrele lui, din inima lui, din limba lui și din faptele lui : « El l-a ales » : adică Allah l-a ales pentru El, l-a preferat pentru misiunea Lui și l-a luat prieten adevărat : și i-a adunat lui cele două bunuri, al vieții de aici și al de apoi : « iar cine are religie mai bună decât cel care își predă fața lui Allah, făcând bine, și care urmează religia lui Ibrahim, hanif : iar Allah l-a luat pe Ibrahim prieten adevărat » (an-Nisa, 125). Cel Mai Înalt îndeamnă la urmarea lui Ibrahim (pace asupra lui) : căci el era asupra religiei drepte și a căii drepte : iar el a săvârșit tot ceea ce Domnul lui i-a poruncit : « și Ibrahim, care a dobândit » (an-Najm, 37).

De aceea Allah l-a luat prieten adevărat : iar khulla este culmile dragostei :

te-ai strecurat pe cărarea sufletului în mine : prin aceasta a fost numit khalilul khalil :

și la fel a dobândit acest rang pecetlui profeților și stăpânul trimișilor : Mohamed, fie rugăciunile și pacea lui Allah asupra lui : cum s-a stabilit în cele două Sahih și altele, din hadithul lui Jundub al-Bajali, al lui 'Abd Allah ibn 'Amr și al lui Ibn Mas'ud, că el a spus : o oameni, Allah m-a luat prieten adevărat, cum l-a luat El pe Ibrahim prieten adevărat. Și el a spus și, la sfârșitul unui cuvântare pe care a rostit-o : o oameni, dacă aș trebui să îmi iau un prieten adevărat dintre locuitorii pământului, aș lua pe Abu Bakr prieten adevărat : dar însoțitorul vostru este prietenul adevărat al lui Allah. Cei doi șeichi l-au raportat din hadithul lui Abu Sa'id : iar s-a stabilit și din hadithul lui 'Abd Allah ibn az-Zubayr, al lui Ibn 'Abbas și al lui Ibn Mas'ud.

Al-Bukhari a raportat în Sahih-ul lui : Souleyman ibn Harb ne-a raportat : Shu'ba ne-a raportat : de la Habib ibn Abi Thabit : de la Sa'id ibn Jubayr : Mu'adh, când el a ajuns în Yemen, s-a rugat cu ei rugăciunea dimineții și a recitat : « și Allah l-a luat pe Ibrahim prieten adevărat » (an-Nisa, 125) : ochii mamei lui Ibrahim s-au odihnit. 'Abd ar-Rahim ibn Muhammad ibn Muslim ne-a raportat : Ismail ibn Ahmad ibn Usayd ne-a raportat : Ibrahim ibn Ya'qub al-Juzjani ne-a raportat la Mecca : 'Abd Allah al-Hanafi ne-a raportat : Zam'a ibn Salih ne-a raportat : de la Salama ibn Wahram : de la 'Ikrima : unii dintre oamenii însoțitorilor Mesagerului lui Allah (binecuvântarea și pacea lui Allah asupra lui) s-au așezat în așteptarea lui : el a ieșit, și cum el se apropia de ei, el i-a auzit vorbind : el a ascultat vorba lor : ce mirare că Allah a luat din făptura Lui un prieten adevărat : iar Ibrahim este prietenul Lui adevărat. Ce este mai mirant : că Allah a vorbit cu Musa o vorbă directă : iar 'Issa este duhul lui Allah și vorba Lui. Adam : Allah l-a preferat.

El a ieșit atunci spre ei și i-a salutat : am auzit vorbele voastre : și mirarea voastră că Ibrahim este prietenul adevărat al lui Allah : el este : și că Musa este Cel căruia Allah i-a vorbit : el este : și că 'Issa este duhul Lui și vorba Lui : el este : și că Adam este cel pe care Allah l-a preferat : el este. Știți că sunt iubitul lui Allah : fără trufie : știți că sunt primul intercesor și primul a cărui intercesiune va fi primită : fără trufie : iar eu sunt primul care va face să sune inelul ușii Raiului : Allah îl deschide deci și mă introduce în el : cu mine săracii dintre credincioși : iar eu sunt cel mai nobil dintre primii și ultimii în Ziua Învierii : fără trufie. Acest hadith este singular pe această cale : iar el are martori pe alte căi : iar Allah știe mai bine.

Al-Hakim a raportat în Mustadrak-ul lui din hadithul lui Qatada : de la 'Ikrima : neagați voi că khulla este pentru Ibrahim, și vorba directă pentru Musa, și viziunea pentru Mohamed : fie rugăciunile și pacea lui Allah asupra lor cu toții ? Tatăl meu ne-a raportat : Mahmud ibn Khalid as-Sulami ne-a raportat : al-Walid ne-a raportat : când Allah l-a luat pe Ibrahim prieten adevărat, El a aruncat în inima lui teama smerită : până încât bătaia inimii lui se auzea de departe, cum se aude bătaia păsării în aer. Ibrahim (pace asupra lui) găzduia oamenii : el a ieșit într-o zi căutând un om căruia să îi facă ospitalitate : el nu a găsit pe nimeni căruia să i-o facă : el s-a întors acasă : el a găsit acolo un om în picioare : o rob al lui Allah, ce te-a făcut să intri în casa mea fără îngăduința mea ? Am intrat în ea cu îngăduința Domnului ei.

Și cine ești tu ? Eu sunt îngerul morții : Domnul meu m-a trimis către unul dintre robii Lui : eu îi vestesc vestea bună că Allah l-a luat prieten adevărat. Cine este el ? Pe Allah, dacă mi-l vestești, de-ar fi el la capătul țărilor, eu mă duc către el : iar eu nu voi înceta să fiu vecinul lui până când moartea ne va despărți.

Acest rob ești tu. Eu ! El a spus : da. Prin ce m-a luat Domnul meu prieten adevărat ?

Prin ceea ce dai oamenilor fără să le ceri nimic. Ibn Abi Hatim l-a raportat : Allah Cel Mai Înalt l-a menționat în Coran în multe locuri, cu elogiul și cu meritul despre el : el este menționat în 35 de locuri : dintre care 15 numai în al-Baqara : iar el este unul dintre cei cinci deținători ai hotărârii, cei cinci ale căror nume sunt citite numit, printre restul profeților, în cele două versete de la al-Ahzab și de la ach-Choura :

« Și [spune, o, Mohammed,] când am luat noi legământ cu Profeții și cu tine, cu Noe, cu Avraam, cu Moise și cu Iisus – fiul Mariei – și am luat de la ei legământ puternic, » Sura 33, 7

« El v-a orânduit vouă religia pe care i-a prescris-o lui Noe, pe care Ți-am revelat-o ție [o, Mohammed] și am prescris-o pentru Avraam și Moise și Iisus: „Stabiliți religia și nu vă scindați!” Li se pare prea mare politeiștilor aceea la care tu îi chemi. Allah îi alege [pentru aceasta] pe cei pe care El Voiește și îi călăuzește către El pe cei care se căiesc. » Sura 42, 13

Apoi el este cel mai nobil dintre deținătorii hotărârii după Mohamed (fie rugăciunile și pacea lui Allah asupra lui) : iar acesta este cel pe care Mohamed (fie rugăciunile și pacea lui Allah asupra lui) l-a găsit în cel de-al șaptelea cer, sprijinindu-și spatele Casei Populate în care intră în fiecare zi 70 000 de îngeri : care nu se mai întorc acolo până la sfârșitul termenului lor : cât despre ceea ce a ajuns în hadithul lui Sharik ibn Abi Namir : de la Anas, în hadithul Isrei : că Ibrahim este în al șaselea cer și Musa în al șaptelea : aceasta face parte din ceea ce a fost criticat la Sharik în acest hadith : cel autentic este relatarea dintâi.

« și am amânat a treia pentru o zi la care va dori să ajungă creația întreagă, până la Ibrahim. » Muslim l-a raportat din hadithul lui Ubayy ibn Ka'b (Allah să fie mulțumit de el) : sunt stăpânul fiilor lui Adam în Ziua Învierii : fără trufie. Apoi el menționează că oamenii vor cere intercesiunea la Adam : apoi la Nouh : apoi la Ibrahim : apoi Musa : apoi 'Issa : fiecare dintre ei se abate de la aceasta : atunci el spune : eu sunt cel care mă apuc de aceasta : eu sunt cel care mă apuc de aceasta. Hadithul.

'Ali ibn 'Abd Allah ne-a raportat : Yahya ibn Sa'id ne-a raportat : 'Abd Allah ne-a raportat : Sa'id mi-a raportat : de la tatăl lui : s-a spus : o Mesager al lui Allah, cine este cel mai cinstit dintre oameni ? Cel mai temător de Allah dintre ei. La aceasta nu te întrebăm. Atunci : Iusuf, profet al lui Allah, fiul unui profet al lui Allah, fiul unui profet al lui Allah, fiul prietenului adevărat al lui Allah. La aceasta nu te întrebăm. La originile arabilor mă întrebați voi ? Cei mai buni dintre ei, în jahiliya, sunt cei mai buni dintre ei în islam, când ei înțeleg.

Așa l-a raportat al-Bukhari în alte locuri : iar Muslim : iar an-Nasa'i pe mai multe căi : de la Yahya ibn Sa'id al-Qattan : de la 'Ubayd Allah, care este Ibn 'Omar al-'Umari, în acești termeni : Abu Usama a spus : iar Mu'tamir : de la 'Ubayd Allah : de la Sa'id : de la Abu Hurayra : de la Profetul (binecuvântarea și pacea lui Allah asupra lui) : iar el l-a pus pe jurământ, în alt loc din cele două hadithuri ale lor, și în hadithul lui 'Abda ibn Souleyman : iar an-Nasa'i din hadithul lui Muhammad ibn Bishr : cei patru, de la 'Ubayd Allah : de la Sa'id : de la Abu Hurayra : de la Profetul (binecuvântarea și pacea lui Allah asupra lui) : fără a menționa tatăl lui.

Muhammad ibn Bishr ne-a raportat : Muhammad ibn 'Amr ne-a raportat : Abu Salama ne-a raportat : Mesagerul lui Allah (binecuvântarea și pacea lui Allah asupra lui) a spus : nobilul, fiul nobilului, fiul nobilului, fiul nobilului : Iusuf fiul lui Iacob fiul lui Ishaq fiul lui Ibrahim, prietenul adevărat al lui Allah. Ahmad l-a raportat singur. Muhammad ibn Bishr ne-a raportat : Muhammad ibn 'Amr ne-a raportat : Abu Salama ne-a raportat : Mesagerul lui Allah (binecuvântarea și pacea lui Allah asupra lui) a spus : nobilul, fiul nobilului, fiul nobilului, fiul nobilului : Iusuf fiul lui Iacob fiul lui Ishaq fiul lui Ibrahim, prietenul adevărat al Milostivului. Ahmad l-a raportat singur.

'Abda ne-a raportat : 'Abd as-Samad ibn 'Abd ar-Rahman ne-a raportat : de la tatăl lui : de la Ibn 'Omar, care a spus : nobilul, fiul nobilului, fiul nobilului, fiul nobilului : Iusuf fiul lui Iacob fiul lui Ishaq fiul lui Ibrahim. El l-a raportat singur, pe calea lui 'Abd ar-Rahman ibn 'Abd Allah ibn Dinar : de la tatăl lui : de la Ibn 'Omar, în acești termeni.

Cât despre hadithul raportat de imamul Ahmad : Yahya ne-a raportat : Sufyan ne-a raportat : Mughira ibn an-Nu'man mi-a povestit : de la Sa'id ibn Jubayr : de la Ibn 'Abbas : oamenii vor fi înviați goi, desculți, necircumciși : primul care va fi îmbrăcat va fi Ibrahim (pace asupra lui) : apoi el a recitat : « cum Noi am început prima facere, Noi o vom repeta » (al-Anbiya, 104). Cei doi șeichi l-au raportat din hadithul lui Sufyan ath-Thawri și al lui Shu'ba ibn al-Hajjaj, amândoi de la Mughira ibn an-Nu'man an-Nakha'i al-Kufi : de la Sa'id ibn Jubayr : de la Ibn 'Abbas, în acești termeni. Iar această vrednicie hotărâtă nu cere supremația față de ceea ce o contrazice din ceea ce s-a stabilit pentru deținătorul maqamului lăudat, la care râvnesc primii și ultimii : Waki' și Abu Nu'aym ne-au raportat : Sufyan, care este ath-Thawri, ne-a raportat : de la Mukhtar ibn Fulful : un om i-a spus Profetului (binecuvântarea și pacea lui Allah asupra lui) : o, cel mai bun dintre făpturi : el a răspuns : este Iusuf fiul lui Iacob fiul lui Ishaq fiul prietenului adevărat al lui Allah.

Muslim l-a raportat din hadithul lui ath-Thawri, al lui 'Abd Allah ibn Idris, al lui 'Ali ibn Mus-hir și al lui Muhammad ibn Fudayl : cei patru, de la al-Mukhtar ibn Fulful : hadith hasan sahih. Iar aceasta face parte din smerenia față de tatăl lui Khalil (pace asupra lui) : să nu mă preferați profeților. Și el a spus : să nu mă preferați lui Musa : căci oamenii vor fi loviți în Ziua Învierii : eu voi fi primul care mă trezesc : eu îl voi găsi pe Musa ținând cu fermitate partea Tronului : nu știu dacă el s-a trezit înaintea mea, sau dacă a fost cruțat de lovitura Tronului. Toate acestea nu contrazic ceea ce s-a stabilit prin tawatur de la el : fie rugăciunile și pacea lui Allah asupra lui : că el este stăpânul fiilor lui Adam în Ziua Învierii.

La fel hadithul lui Ubayy ibn Ka'b din Sahih-ul lui Muslim : și am amânat a treia pentru o zi la care va dori să ajungă creația întreagă, până la Ibrahim. Iar cum Ibrahim (pace asupra lui) este cel mai bun dintre trimiși și dintre deținătorii hotărârii după Mohamed : fie rugăciunile și pacea lui Allah asupra lor cu toții : cel care se roagă este poruncit să spună în tashahhud-ul lui ceea ce s-a stabilit în cele două Sahih-uri din hadithul lui Ka'b ibn 'Ujra : am spus : o Mesager al lui Allah, acest salam despre tine, îl cunoaștem : cum este deci rugăciunea despre tine ? Spuneți : o Allah, roagă-te asupra lui Mohamed și asupra familiei lui Mohamed, cum Te-ai rugat asupra lui Ibrahim și asupra familiei lui Ibrahim : Tu ești Cel Vrednic de laudă, Cel Glorios : și binecuvântează pe Mohamed și familia lui Mohamed, cum ai binecuvântat pe Ibrahim și familia lui Ibrahim : Tu ești Cel Vrednic de laudă, Cel Glorios.

« și Ibrahim, care a dobândit » : el a dobândit tot ceea ce i s-a poruncit : iar el a săvârșit toate calitățile credinței și crengile ei : grija față de treaba imensă nu îl împiedica să se îngrijească de treaba mică : Ma'mar ne-a comunicat : de la Ibn Tawus : de la tatăl lui : de la Ibn 'Abbas : « și când Domnul lui l-a încercat pe Ibrahim cu vorbe pe care El le-a împlinit » : Allah l-a încercat prin puritate : cinci (lucruri) în cap și cinci în trup : cât despre cele din cap : tăierea mustății, clătirea gurii, siwak-ul, tragerea apei pe nas și descurcarea părului capului : cât despre cele din trup : tăierea unghiilor, radea părților pudende, circumcizia, smulgerea părului de la subsuori și spălarea cu apă a urmelor de la excremente și de la urină.

Ibn Abi Hatim l-a raportat : iar s-a raportat de la Sa'id ibn al-Musayyab, de la Mujahid, de la ash-Sha'bi, de la an-Nakha'i, de la Abu Salih și de la Abu al-Jald ceva asemănător : iar în cele două Sahih-uri, de la Abu Hurayra, care a spus : fitra este de cinci : circumcizia, radea (pudendelor), tăierea mustății, tăierea unghiilor și smulgerea părului de la subsuori : iar în Sahih-ul lui Muslim și la oamenii Sunan-urilor, din hadithul lui Waki' : de la Zakariya ibn Abi Za'ida : de la Mus'ab ibn Shayba al-'Abdari al-Makki al-Hajabi : de la Taliq ibn Habib al-'Anazi : de la 'Abd Allah ibn az-Zubayr : Mesagerul lui Allah (binecuvântarea și pacea lui Allah asupra lui) a spus : zece sunt din fitra : tăierea mustății, faptul de a lăsa să crească barba, siwak-ul, tragerea apei pe nas, tăierea unghiilor, spălarea încheieturilor degetelor, smulgerea părului de la subsuori, radea părților pudende și ștergerea apei, adică istinja'.

Și va veni, la menționarea duratei vieții lui, discursul despre circumcizie : țelul este că el nu se lăsa absorbit de împlinirea sincerității față de Allah (să fie proclamată slava Lui) și de smerenia în închinarea imensă, până de a neglija interesul trupului lui : și de a da fiecărui membru ceea ce îi revine de la reparație și de la împodobire : și de a îndepărta ceea ce este urât, cum ar fi prisosul de păr sau de unghii : ori prezența de murdărie sau de întinare : aceasta face parte din vorba Celui Mai Înalt despre el, din marele merit : « și Ibrahim, care a dobândit ».

Palatul lui Ibrahim în Rai

Ahmad ibn Sinan al-Qattan al-Wasiti și Muhammad ibn Musa al-Qattan ne-au raportat : Yazid ibn Harun ne-a raportat : Hammad ibn Salama ne-a raportat : de la Simak : de la 'Ikrima : Mesagerul lui Allah (binecuvântarea și pacea lui Allah asupra lui) a spus : în Rai este un palat : cred eu că el a spus : dintr-o perlă : nu este în el nici crăpătură și nici slăbiciune : Allah l-a pregătit pentru prietenul Lui adevărat Ibrahim (pace asupra lui) ca loc de ședere. Și Ahmad ibn Jamil al-Marwazi ne-a raportat : an-Nadr ibn Shumayl ne-a raportat : Hammad ibn Salama ne-a raportat : de la Simak : de la 'Ikrima : de la Abu Hurayra : de la Profetul (binecuvântarea și pacea lui Allah asupra lui), în termeni apropiați : iar acest hadith : nu cunoaștem pe nimeni care l-ar fi raportat de la Hammad ibn Salama legându-l la el, dacă nu Yazid ibn Harun și an-Nadr ibn Shumayl : fără acest defect, el ar fi la condițiile sahih-ului : iar ei nu l-au extras.

Descrierea lui Ibrahim (pace asupra lui)

Iunus ne-a raportat : al-Layth ne-a raportat : de la Abu az-Zubayr : de la Jabir, care a spus : profeții mi s-au arătat : iată Musa : un om dintre oameni, ca și cum era dintre oamenii de Shanu'a : și am văzut pe 'Issa fiul lui Maryam : cel mai apropiat dintre cei pe care i-am văzut prin asemănare este 'Urwa ibn Mas'ud : și l-am văzut pe Ibrahim : cel mai apropiat dintre cei pe care i-am văzut prin asemănare este însoțitorul vostru : adică el însuși (fie rugăciunile și pacea lui Allah asupra lui) : și l-am văzut pe Jibril (pace asupra lui) : cel mai apropiat dintre cei pe care i-am văzut prin asemănare este Dihya. Imamul Ahmad l-a raportat singur pe această cale, cu această formulă. Aswad ibn 'Amir ne-a raportat : Isra'il ne-a raportat : de la 'Uthman, adică Ibn al-Mughira : de la Mujahid : Mesagerul lui Allah (binecuvântarea și pacea lui Allah asupra lui) a spus : am văzut pe 'Issa fiul lui Maryam, și pe Musa, și pe Ibrahim : cât despre 'Issa : el este roșcat, cu părul creț, lat de piept : cât despre Musa : el este brun, masiv : iar Ibrahim ? Priviți însoțitorul vostru : adică el însuși.

Bayan ibn 'Amr ne-a raportat : an-Nadr ne-a raportat : Ibn 'Awn ne-a comunicat : manuscrisul are aici o lacună, iar el a spus : nu l-am auzit : cât despre Ibrahim : priviți însoțitorul vostru : iar cât despre Musa : el este creț, brun, pe o cămilă roșcată ținută cu frâu : mi se pare că îl văd coborând în vale. Așa l-a raportat și al-Bukhari în Cartea pelerinajului și în Cartea veșmintului : iar Muslim în întregime : de la Muhammad ibn al-Muthanna : de la Ibn Abi 'Adi : de la 'Abd Allah ibn 'Awn, în acești termeni.

Moartea lui Ibrahim al-Khalil și vârsta lui

El a domnit 1000 de ani : iar el era la cel mai înalt grad al tiraniei : unii au menționat că el era dintre copiii lui Rasib, cărora le fusese trimis Nouh (pace asupra lui) : iar el era în clipa aceea regele lumii : ei au menționat că s-a ridicat un astru care a întunecat lumina soarelui și a lunii : oamenii vremii aceleia s-au înfricoșat : se va naște în supușii tăi un nou-născut prin ale cărui mâini împărăția ta va lua sfârșit : el a poruncit deci să se împiedice oamenii să se apropie de femei : și ca să fie uciși cei care s-ar naște de la clipa aceea : nașterea lui Ibrahim al-Khalil a avut loc în clipa aceea : Allah (să fie proclamată slava Lui) l-a protejat și l-a păstrat de născocirea celor răi : el a crescut într-o tinerețe strălucitoare : Allah l-a făcut să crească cu o creștere frumoasă : până când treaba lui a fost cum s-a spus dinainte : iar nașterea lui a avut loc în Sus : în Babilon : în Sawad, din partea de Kutha : iar s-a spus dinainte, de la Ibn 'Abbas, că el s-a născut la Barza, la răsăritul Damascului.

Când Allah l-a distrus pe Nimrod prin mâinile lui, el a emigrat spre Harran : apoi spre țara Siriei : iar el s-a așezat în țara lui Ilyas, cum am menționat : iar i s-au născut Ismail și Ishaq : iar Sara a murit înaintea lui, în satul Hebron, în țara Canaanului : iar vârsta ei era de 127 de ani, după ceea ce menționează oamenii Cărții : Ibrahim (pace asupra lui) s-a întristat după ea : iar a plâns-o : Allah să îi facă milă : 'Efron fiul lui Sakhr i-a vândut o peșteră pentru 400 de mithqal de argint : iar el a îngropat acolo pe Sara. Apoi Ibrahim a cerut în căsătorie pentru fiul lui Ishaq : el a luat-o de soție pe Rifqa, fiica lui Thawil fiul lui Nahur fiul lui Tarikh : iar el și-a trimis eliberatul : acesta a purtat-o din țara ei : cu ea doica ei și robii ei, pe spatele cămilelor. Apoi Ibrahim (pace asupra lui) s-a căsătorit cu Qantura : ea i-a născut pe Zamran, Yaqchan, Madan, Madyan, Shayaq și Shuh : iar ei au menționat ceea ce fiecare dintre acești copii ai lui Qantura a zămislit.

Ibn 'Asakir a raportat de la mai mult de un vechi, după relatări ale oamenilor Cărții, despre venirea îngerului morții la Ibrahim (pace asupra lui), multe relatări : Allah știe mai bine autenticitatea lor. El a murit într-adevăr pe neașteptate : și la fel Dawoud și Sulaiman : iar ceea ce menționează oamenii Cărții și alții este contrar acesteia. Apoi Ibrahim (pace asupra lui) s-a îmbolnăvit și a murit la 175 de ani : iar el a fost îngropat în peștera menționată, lângă soția lui Sara, în câmpul lui 'Efron hititul : iar Ismail și Ishaq s-au apucat de îngroparea lui : fie rugăciunile și pacea lui Allah asupra lor cu toții.

A ajuns ceea ce indică faptul că el a trăit 200 de ani : cum a spus Ibn al-Kalbi. Al-Mufaddal ibn Mohamed al-Jandi ne-a comunicat la Mecca : 'Ali ibn Ziyad al-Lahji ne-a raportat : Abu Qurra ne-a raportat : de la Ibn Jurayj : de la Yahya ibn Sa'id : de la Sa'id ibn al-Musayyab, care a spus : Ibrahim s-a circumcis cu un topor, de vreme ce avea 120 de ani : iar el a trăit după aceasta 80 de ani. Hafizul Ibn 'Asakir l-a raportat pe calea lui 'Ikrima ibn Ibrahim și a lui Ja'far ibn 'Awn al-'Amri : de la Yahya ibn Sa'id : de la Sa'id : de la Abu Hurayra, la starea de mawquf.

Menționarea relatării care rasturnă vorba celui care a susținut că înălțarea acestei relatări este o greșeală. Muhammad ibn 'Abd Allah ibn al-Junayd ne-a comunicat la Bust : Qutayba ibn Sa'id ne-a raportat : al-Layth ne-a raportat : de la Ibn 'Ajlan : de la tatăl lui : de la Abu Hurayra, care a spus : Ibrahim s-a circumcis când a ajuns la 120 de ani : și a trăit după aceasta 80 de ani : iar el s-a circumcis cu un topor. Hafizul Ibn 'Asakir l-a raportat pe calea lui Yahya ibn Sa'id : de la Ibn 'Ajlan : de la tatăl lui : de la Abu Hurayra : 80 de ani se scurseseră peste el. Apoi Ibn Hibban a raportat : qadumul este numele satului. Cel autentic este că el s-a circumcis de vreme ce 80 de ani se scurseseră peste el : iar în altă versiune, de vreme ce avea 80 de ani : iar niciuna dintre cele două versiuni nu face aluzie la ceea ce a trăit el după aceasta : iar Allah știe mai bine.

Muhammad ibn Ismail al-Hasani al-Wasiti, transmițătorul tafsirului lui Waki', a spus despre el, în ceea ce a menționat din adaosuri : Abu Mu'awiya ne-a raportat : de la Yahya ibn Sa'id : de la Sa'id ibn al-Musayyab : Ibrahim a fost primul care a purtat pantaloni : primul care și-a făcut despărțitură în păr : primul care s-a ras : primul care s-a circumcis cu un topor, de vreme ce avea 120 de ani, iar el a trăit după aceasta 80 de ani : primul care a primit un oaspete cu cinste : și primul al cărui păr s-a albit. Așa s-a raportat, la starea de mawquf : iar el este mai aproape de a fi înaltat, contrar lui Ibn Hibban : iar Allah știe mai bine.

de la Yahya ibn Sa'id : Ibrahim a fost primul care a oferit ospitalitate unui oaspete : primul dintre oameni care s-a circumcis : primul dintre oameni care și-a tăiat mustața : primul dintre oameni care a văzut părul alb : « Domnule, ce este aceasta ? » « Demnitatea. » « Domnule, sporește-mă în demnitate. » Și primul care și-a tăiat mustața : primul care s-a ras : primul care a purtat pantalonii : iar mormântul lui, și mormântul fiului lui Ishaq, și mormântul fiului fiului lui Iacob, sunt în incinta pe care Sulaiman fiul lui Dawoud (pace asupra lor) a zidit-o în țara Hebronului : care este țara cunoscută astăzi ca al-Khalil.

Iar aceasta este primită prin tawatur, generație după generație, de la un popor după altul, de la vremea copiilor lui Israel până la vremea noastră : că mormântul lui este cu adevărat în incintă : cât despre localizarea lui înăuntrul ei, nu există nicio relatare autentică de la un Infailibil : se potrivește deci ca acest loc să fie respectat : și cinstit în felul acela : și glorificat : și protejat : ca să se calce pe împrejurimile lui cu teamă că mormântul lui Khalil sau al unuia dintre fiii lui profeți (pace asupra lor) să fie sub el. S-a găsit lângă mormântul lui Ibrahim al-Khalil, pe o piatră, o inscripție trasată :

nădejdirea lui a sufocat pe cel fără de grijă : moare cel al cărui termen a venit ; iar cel care s-a apropiat de moartea lui : născocirile lui nu i-au folosit ; și cum ar rămâne ultimul : al celui al cărui prim a murit ; iar omul nu găsește în mormânt : alt însoțitor decât fapta lui.

Copiii lui Ibrahim al-Khalil

Întâiul născut al lui este Ismail, de la Hajar copția, egipteana : apoi Ishaq i s-a născut de la Sara, verișoara lui Khalil : apoi el s-a căsătorit după ea cu Qantura, fiica lui Yaqtan, cananeana : ea i-a născut șase : Madyan, Zamran, Saraj, Yaqchan, Nashaq : al șaselea nu a fost numit. Apoi el s-a căsătorit după ea cu Hajun, fiica lui Amin : ea i-a născut cinci : Kaysan, Suraj, Amim, Lutan și Nafas. Așa a menționat Abu al-Qasim as-Suhayli în cartea lui.

Și dintre treburile imense care au avut loc din viața lui Ibrahim al-Khalil : istoria poporului lui Lut și a pedepsei universale care s-a abătut asupra lor.

Este că Lut este fiul lui Haran fiul lui Tarah, care este Azar, cum s-a spus dinainte : iar Lut este fiul fratelui lui Ibrahim al-Khalil : Ibrahim, Haran și Nahur sunt deci frați, cum am înfățișat : acest Haran este cel care a zidit Harran : această relatare este slabă, pentru că a contrazis ceea ce au în mâini oamenii Cărții : iar Allah știe mai bine.

Lut plecase din localitatea unchiului său Khalil (pace asupra lui), la porunca pe care i-a dat-o și cu îngăduința lui : el s-a așezat în orașul Sodoma, din țara Ghorului de Zughar : ea era mama acestei localități : ea avea țări, exploatații și sate legate de ea : și un popor dintre cei mai răi, cei mai necredincioși și cei mai urâți dintre oameni, în ascuns și în aparență, în moravuri și în purtare : ei tăiau drumurile : veneau în adunarea lor interzisă : și nu și se interziceau niciun blamabil pe care îl săvârșeau : pentru cel mai rău dintre ceea ce făceau : ei au născocit o netrebnicie pe care nu i-a întrecut-o niciunul dintre fiii lui Adam : și anume apropierea de masculi în toate lumile : și abandonarea a ceea ce Allah a creat de femei pentru robii Lui drepți : Lut i-a chemat deci să îl închine pe Allah Cel Mai Înalt singur, fără asociat : și le-a interzis apropierea de aceste lucruri ilicite, de netrebniciile blamabile și de faptele rușinoase : ei au perseverat în rătăcirea și tirania lor : și au rămas în stricăciunea și necredința lor : Allah a făcut deci să se abată asupra lor nenorocirea care nu se respinge, pe care nici nu o presimțiseră și nici nu o socoteau : iar El a făcut din ei o pildă între lumii : și o învățătură din care se învățează înțeleptii dintre oamenii de știință :

« Și [l-a trimis] pe Lot când i-a spus poporului său: „Faceți voi o asemenea imoralitate pe care nimeni, din toate lumile, nu a mai cunoscut-o înainte de voi? Voi mergeți la bărbați, în locul femeilor. Cu adevărat, voi sunteți un popor de desfrânați.” Și poporul său nu a avut alt răspuns decât că a spus: „Dați-i afară din cetatea voastră! Cu adevărat, ei sunt oameni care vor să se țină neprihăniți.” Și Noi l-am salvat pe el împreună cu familia lui, cu excepția soției sale, care a fost printre cei pierduți. Și Noi am lăsat să cadă peste ei ploaie [de pietre]. Deci privește care a fost sfârșitul nelegiuiților. » Sura 7, 80-84

« Și au venit Trimișii Noștri [Îngerii] la Avraam cu veste bună. Au zis ei: „Pace!”. Și le-a răspuns el: „Pace [vouă]”! și nu a pregetat să aducă un vițel fript. Și când a văzut că mâinile lor nu se întind spre el, a devenit bănuitor și l-a cuprins frica de ei. Dar ei au zis: „Nu-ți fie frică! Noi am fost trimiși la neamul lui Lot!” Și soția lui stătea în picioare și ea a zâmbit. Atunci Noi i l-am Vestit ei pe Isaac, iar după Isaac pe Iacob. Ci ea a zis: „Vai mie! O să nasc eu când eu sunt o femeie bătrână, iar bărbatul meu e un moșneag?! Acesta este cu adevărat un lucru ciudat!”

Dar ei au zis: „Te miri tu de Hotărârea lui Allah? Îndurarea și Binecuvântarea lui Allah asupra voastră, o, locuitori ai acestei case. Cu adevărat, El este Hamid [Cel Vrednic de Laudă] [și] Majid [Cel Vrednic de Glorie]. Și când i-a trecut lui Avraam frica și i-a venit vestea cea bună, el a început să argumenteze cu Noi [în apărarea] poporului lui Lot. Cu adevărat, Avraam era blând, căinător și rugător [Îngerii au spus]: „O, Avraam, renunță la aceasta. Cu adevărat, Hotărârea Domnului tău a venit, iar asupra lor se va abate o pedeapsă nestrămutată”.

Și când Trimișii Noștri [Îngerii] au venit la Lot, s-a simțit stingherit, neștiind ce să facă și a spus: „Aceasta este o zi cumplită”. Și s-a grăbit poporul său către el, după ce până atunci săvârșiseră fapte rele. Și el le-a spus: „O, popor al meu! Acestea sunt fiicele mele și ele sunt mai curate pentru voi. Fiți cu frică de Allah și nu mă faceți de rușine față de oaspeții mei! Nu este printre voi niciun bărbat chibzuit?” Dar ei au spus: „Tu știi că nu avem nevoie de fiicele tale și tu știi ceea ce noi vrem.” El a spus: „O, de-aș avea eu putere asupra voastră sau de-aș găsi un sprijin temut!”

Ei [Îngerii] au spus: „O, Lot! Noi suntem Trimișii Domnului tău! Ei nu vor putea niciodată să ajungă la tine. Deci pleacă cu familia ta la vreme de noapte și să nu se întoarcă niciunul dintre voi [pentru a privi înapoi], în afară de soția ta, pe care o va lovi ceea ce îi lovește pe ei. Ceea ce îi amenință pe ei se va întâmpla în zori. Și oare nu este dimineața aproape?” Și când a venit Hotărârea Noastră, am făcut Noi ca partea ei [a cetății] de sus să fie partea ei de dedesubt și am trimis asupra ei ploaie de pietre de lut [ars], una după alta,

Însemnate de Domnul tău. Și ele [pedepsele lui Allah] nu sunt departe de cei nelegiuiți. » Sura 11, 69-83

« Și vestește-i pe ei despre oaspeții lui Avraam, Când au intrat la el și au spus „Pace”, iar [Avraam] le-a răspuns: „Ne este nouă teamă de voi.” [Îngerii] au spus: „Nu-ți fie teamă! Noi îți aducem vestea bună a [nașterii] unui băiețel plin de învățătură. ” Și el a răspuns: „Îmi aduceți voi mie veste bună când m-au ajuns bătrânețile? Ce veste bună să-mi mai aduceți?” Ei au spus: „Îți vestim Adevărul, deci nu fi dintre aceia care deznădăjduiesc.” El a răspuns: „Dar cine deznădăjduiește în privința Îndurării Domnului său, în afară de cei rătăciți?” [Avraam] a spus: „Și ce vreți voi, o, Mesagerilor?”

Ei au răspuns: „Cu adevărat, noi suntem trimiși la un popor de nelegiuiți, Cu excepția familiei lui Lot pe care o vom mântui în întregime, Mai puțin pe soția lui.” Noi [Allah] am hotărât ca ea să fie dintre cei nimiciți. Și când au venit Mesagerii la casa lui Lot, El le-a spus: „Cu adevărat, voi sunteți [pentru mine] un neam de necunoscuți.” Și ei i-au răspuns: „Dar am venit la tine, aducând [pedeapsa] pentru cele de care s-au îndoit, Și ți-am adus noi Adevărul, și cu siguranță noi spunem Adevărul.

Deci pleacă cu familia ta spre sfârșitul nopții și mergi în urma lor și să nu se uite înapoi vreunul dintre voi, ci mergeți unde vi se poruncește.” Și Noi i-am vestit lui această poruncă, pentru că aceia [păcătoșii] să fie nimiciți până dimineața. Și au venit locuitorii cetății [la el] bucuroși. [Lot] le-a spus: „Aceștia sunt oaspeții mei, deci nu-mi faceți rușine. Și fiți cu frică de Allah și nu mă faceți de rușine.” Ei au spus: „Nu ți-am oprit noi [să aperi] oamenii?” [Lot] a spus: „Acestea sunt fiicele mele, dacă voiți voi să faceți [o căsătorie permisă].”

Pe viața ta, [o, Mohammed], cu adevărat ei rătăceau în aiureala lor. Așadar, la răsăritul Soarelui i-a prins pe ei strigătul Și Noi am răsturnat [cetatea] cu susul în jos și am lăsat să plouă peste ei pietre de lut întărit. Și cu adevărat, în aceasta sunt semne pentru cei care știu să judece limpede. Și cu adevărat, ea [cetatea] este pe un drum cunoscut de toți. Și cu adevărat, întru aceasta este un semn pentru credincioși. » Sura 15, 51-77

« Poporul lui Lot i-a socotit mincinoși pe Trimiși, Când le-a spus fratele lor Lot: „Oare nu aveți frică? Eu vă sunt un Trimis vrednic de încredere, Așadar fiți cu frică de Allah și dați-mi ascultare! Eu nu vă cer pentru aceasta răsplată, căci răsplata mea nu este decât la Stăpânul lumilor. Oare mergeți voi la bărbații din toate lumile Și vă lăsați soțiile voastre pe care Domnul vostru le-a creat pentru voi? Voi sunteți un popor de nelegiuiți!” Ei i-au spus: „Dacă nu vei înceta, o, Lot, vei fi dintre cei alungați!” Iar el a răspuns: „Cu adevărat, eu sunt dintre cei care urăsc faptele voastre.

Doamne, izbăvește-mă pe mine și pe familia mea de [pedeapsa pe care le-o dai pentru] ceea ce fac ei.” Și l-am izbăvit pe el împreună cu toată familia lui, În afară de o bătrână dintre cei care au rămas [în cetate], Apoi i-am nimicit pe ceilalți. Și am lăsat să cadă asupra lor o ploaie [cu pietre] și a fost ea o ploaie cumplită pentru cei care au fost preveniți! Cu adevărat, întru aceasta este un semn, însă cei mai mulți dintre ei nu au crezut. Și, cu adevărat, Domnul tău este Al-'Aziz [Cel Atotputernic] [și] Ar-Rahim [Îndurător]. » Sura 26, 160-175

« Și [spune] când Lot i-a spus poporului său: „Vă dedați voi la faptă rușinoasă, când voi vedeți limpede [răul pe care îl faceți]? Vă apropiați voi de bărbați cu poftă, în loc de muieri? Cu adevărat, voi sunteți un popor ce se poartă nesăbuit!” Și nu a fost răspunsul poporului său altul decât că au spus: „Alungați familia lui Lot din cetatea voastră, căci ei sunt oameni care se pretind curați!” Și l-am mântuit Noi pe el împreună cu familia sa, în afară de soția lui, căreia i-am hotărât să fie dintre cei pierduți.

Și am făcut Noi să coboare asupra lor ploaie [de pietre]. Și ce rea a fost ploaia acestor oameni preveniți! » Sura 27, 54-58

« Și [l-a trimis] pe Lot când i-a spus poporului său: „Faceți voi o asemenea imoralitate pe care nimeni, din toate lumile, nu a mai cunoscut-o înainte de voi? Voi mergeți la bărbați, în locul femeilor. Cu adevărat, voi sunteți un popor de desfrânați.” Și poporul său nu a avut alt răspuns decât că a spus: „Dați-i afară din cetatea voastră! Cu adevărat, ei sunt oameni care vor să se țină neprihăniți.” Și Noi l-am salvat pe el împreună cu familia lui, cu excepția soției sale, care a fost printre cei pierduți. Și Noi am lăsat să cadă peste ei ploaie [de pietre]. Deci privește care a fost sfârșitul nelegiuiților. » Sura 7, 80-84

« Și când au venit trimișii Noștri [Îngerii] la Avraam cu vestea cea bună, i-au spus: „Cu adevărat, noi îi vom distruge pe locuitorii acestei cetăți, căci locuitorii ei sunt nelegiuiți!” El a spus: „Dar în ea se află Lot!” Și ei au răspuns: „Noi știm mai bine cine se află în ea! Pe el împreună cu familia lui îi vom mântui, în afară de soția lui care va fi printre cei ce vor pieri”.

Și când au venit trimișii Noștri [Îngerii] la Lot, el a fost tulburat pentru ei și nu s-a simțit în stare să-i ajute, însă ei au spus: „Nu te teme și nu fi mâhnit!... Noi te vom mântui pe tine împreună cu familia ta, afară de muierea ta care va fi printre cei ce vor pieri. Cu adevărat, Noi vom pogorî asupra locuitorilor din această cetate pedeapsă aspră din Cer, pentru că ei sunt nelegiuiți”. Și Noi am făcut din aceasta un semn limpede pentru un popor de oameni care pricep. » Sura 29, 31-35

« Și, cu adevărat, a fost și Lot unul dintre Trimiși Și l-am mântuit Noi împreună cu toată familia lui, În afară de o bătrână [soția lui] care s-a aflat printre cei rămași [alături de nelegiuiți], Apoi i-am nimicit pe ceilalți, Iar voi treceți pe lângă ei dimineața Și noaptea. Oare voi nu pricepeți? » Sura 37, 133-138

« [Avraam] a spus: „Și ce v-a adus pe voi, o, Trimișilor?” Ei au răspuns: „Noi am fost trimiși la un neam de nelegiuiți, Ca să aruncăm asupra lor pietre de lut, Însemnate de Domnul tău pentru nelegiuiți!" Și i-am scos Noi din ele [cetăți] pe cei care erau credincioși, Dar nu am găsit printre ei decât o singură casă de supuși [musulmani], Și am lăsat Noi în ea un semn pentru aceia care se tem de chinul cel dureros. » Sura 51, 31-37

« A luat și poporul lui Lot drept minciună prevenirile. Cu adevărat, Noi am trimis asupra lor vijelie cu pietre și nu am izbăvit decât familia lui Lot, înainte de revărsatul zorilor, Ca Îndurare din partea Noastră. Astfel îl răsplătim Noi pe cel care aduce mulțumire; El [Lot] i-a prevenit despre pedeapsa Noastră dar ei s-au îndoit de prevenirile lui. Ei i-au adus rușine în privința oaspeților săi, însă Noi le-am luat vederea lor. „Gustați Chinul Meu și Prevenirile Mele!”. » Sura 54, 33-37

Am vorbit despre aceste relatări la locurile lor, în tafsirul acestor sourate : Allah l-a menționat pe Lut și pe poporul lui în alte locuri din Coran : dintre care mențiunea a fost făcută deja cu poporul lui Nouh, cu 'Ad și cu Thamud. Țelul acum este de a aduna ceea ce a fost din treaba lor, și ceea ce Allah a făcut să se abată asupra lor, într-un ansamblu de versete și de athar : iar Allah este căruia îi cerem ajutorul.

Este că Lut (pace asupra lui), când el i-a chemat să îl închine pe Allah singur fără asociat, și le-a interzis apropierea de ceea ce Allah a menționat despre ei din netrebnicii, ei nu i-au răspuns și nu au crezut în el : până când nu a mai fost niciun singur om dintre ei : iar ei nu au abandonat ceea ce fuseseră îndepărtați : ci au rămas pe starea lor : și nu s-au păzit de schimbarea și de rătăcirea lor : și au gândit să îl alunge pe trimisul lor din mijlocul lor : iar singurul lor răspuns la interpelarea lor a fost să spună : « alungați familia lui Lut din orașul vostru : ei sunt oameni care se vor puri » : ei au făcut din elogiul la culme o mustrare care cerea alungarea : iar ceea ce i-a purtat să țină această vorbă nu era decât încăpățânarea și îndârjirea : Allah i-a curățit deci, pe el și pe familia lui, afară de soția lui : și i-a scos din ea cu cea mai bună dintre ieșiri : și i-a lăsat pe ei, în localitatea lor, ca locuință : dar după ce a făcut asupra lor o mare putredă cu valuri tăvălitoare : care este, în realitate asupra lor, un foc care mârâie și o căldură care aprinde : iar a cărei apă este sare amară : răspunsul lor nu a fost așa decât când el le-a interzis netrebnicia netrebniciilor și obscenitatea majoră pe care nu i-a întrecut-o niciunul dintre locuitorii lumii : de aceea ei au devenit o pildă :

și o învățătură pentru cei care sunt asupra ei : iar ei tăiau, cu aceasta, drumurile : îl trădau pe însoțitor : și săvârșeau în adunarea lor, care era locul lor de întâlnire, de vorbă și de petrecere, blamabilul dintre cuvinte : ei se dădeau acestei netrebnicii în ședințele lor : iar ei nu aveau nicio rușine a ședințelor lor : și uneori fapta cea mare se producea de la ei în adunări : iar ei nu se refuzau la aceasta : și nu dădeau nicio atenție îndemnului unui îndemnător : nici sfatului unui transmițător : iar ei erau, în aceasta și în altceva, ca dobitoacele : dar mai rătăciți încă de la drum : ei nu s-au eliberat de ceea ce aveau în prezent : nu au regretat ceea ce trecuse din trecut : și nu au gândit, pentru viitor, o schimbare : Allah i-a apucat deci cu o apucare a unui Puternic Atotputernic : « fă să vină asupra noastră pedeapsa lui Allah, dacă ești dintre cei care spun adevărul.

» Ei au cerut deci de la el venirea a ceea ce îi vestise de pedeapsa dureroasă, și venirea nenorocirii imense : în clipa aceea, profetul lui nobil a chemat deci împotriva lor : și a cerut Domnului lumilor, dumnezeirii trimișilor, să îl ajute împotriva poporului corupător : Allah s-a mâniat din zelosul Lui : și s-a mânios din mânia Lui : a răspuns chemării lui : și l-a primit spre cerința lui : și a trimis trimișii Lui nobili : și îngerii Lui măreți : ei au trecut pe lângă Khalil Ibrahim : și i-au vestit vestea bună despre băiatul știutor : și l-au informat despre ceea ce pentru care veneau : despre treaba imensă și despre planul universal : « el a spus : care este deci planul vostru, o trimiși ? Ei au spus : suntem trimiși către un popor criminal : pentru a arunca asupra lor pietre de lut, marcate la Domnul tău, pentru cei cu prisos. » « Și când trimișii Noștri au venit la Ibrahim cu vestea bună, ei au spus : noi vom distruge oamenii acestui oraș : locuitorii lui au fost nedrepți. El a spus : Lut se află acolo.

Ei au spus : noi știm mai bine cine se află acolo : noi îl vom mântui, pe el și pe familia lui, afară de soția lui : ea a fost dintre cei care au rămas în urmă. » « Apoi, când frica s-a depărtat de la Ibrahim și vestea bună a venit la el, el se certa cu Noi despre poporul lui Lut. » Și este că el nădăjduia că ei se vor întoarce căinându-se : se vor supune : se vor abate : și se vor întoarce : « Ibrahim era cu adevărat blând, înduplecător, întorcându-se la Allah. O Ibrahim, abate-te de la aceasta : porunca Domnului tău a venit deja : iar lor li se va veni o pedeapsă de nestăpânit.

» Adică : abate-te de la aceasta : și vorbește altceva : căci porunca lor a fost pecetluită : pedeapsa lor, distrugerea lor și nimicirea lor obligatorie : « porunca Domnului tău a venit deja » : adică : Cel a cărui poruncă nu se respinge a poruncit : Cel a cărui violență nu se respinge : și a cărui judecată nu are urmă : « iar lor li se va veni o pedeapsă de nestăpânit. »

Sa'id ibn Jubayr, as-Suddi și Qatada au menționat că el n-a încetat să spună : veți distruge voi un oraș în care sunt 300 de credincioși ? Nu. 200 de credincioși ? Nu. 40 de credincioși ? Ei au spus : nu. 14 credincioși ? Nu. Nu vedeți dacă s-ar afla acolo un singur credincios ? Nu. El a spus : « Lut se află acolo. » Ei au spus : « noi știm mai bine cine se află acolo » : versetul. « Domnule, îi vei distruge Tu de vreme ce se află acolo 50 de oameni drepți ? » « Nu îi voi distruge de vreme ce se află acolo 50 de drepți. » Apoi El a coborât până la 10 : « Nu îi voi distruge de vreme ce se află acolo 10 drepți. »

« Și când trimișii Noștri au venit la Lut, el a fost părăsit pentru ei : el a simțit pentru ei o strâmtorare apăsătoare : el a spus : aceasta este o zi grea. » Când îngerii s-au despărțit de la Ibrahim, iar ei erau Jibril, Mikail și Israfil, ei au înaintat până au venit la țara Sodomei, în chip de tineri frumoși : încercare de la Allah Cel Mai Înalt pentru poporul lui Lut : și așezare a dovezii împotriva lor : ei au cerut ospitalitate lui Lut (pace asupra lui) : aceasta la apusul soarelui : el s-a temut că, dacă el nu i-ar găzdui, altcineva din poporul celor răi i-ar găzdui : iar el i-a socotit ca fiind oameni dintre oameni : « el a fost părăsit pentru ei : el a simțit pentru ei o strâmtorare apăsătoare : el a spus : aceasta este o zi grea. »

Ibn 'Abbas, Mujahid și Qatada au spus : grea era încercarea lui : iar aceasta din pricina a ceea ce el știa de apărarea asupra lor în noaptea aceea, cum el făcea cu alții : ei îi puseseră ca condiție asupra lui să nu găzduiască pe nimeni : dar el a văzut pe cel căruia întoarcerea nu era posibilă. Qatada a menționat că ei au ajuns la el în vreme ce el era într-o țară care îi aparținea, unde el muncind : ei i-au cerut ospitalitate : el s-a rușinat înaintea lor : și a pornit înaintea lor : și s-a apucat să le lase subînțelese în discurs, în nădejdea că ei se vor abate de la acest oraș : și se vor așeza în altă parte : « pe Allah, nu cunosc, pe fața pământului, oameni de un oraș mai stricați decât aceștia. » Apoi el a umblat puțin : iar ei primiseră porunca să nu le distrugă înainte ca profetul lor să fi mărturisit împotriva lor.

Îngerii au ieșit de la Ibrahim în direcția poporului lui Lut : ei au ajuns la prânz : când ei au ajuns la râul Sodomei, ei au întâlnit fiica lui Lut trăgând apă pentru ai lui : el avea două fiice : cea mai mare se numea Aritha : « o, fată tânără, este un loc de ședere ? » « Iată locul vostru : să nu intrați înainte să vin la voi. » Ea s-a temut pentru ei de poporul ei : « tatăl meu, niște tineri te cer la poarta orașului : nu am văzut niciodată fețe de oameni mai frumoase decât ale lor : să nu îi apuce poporul tău ca să îi acopere de infamie. » Poporul ei îi interzisese de fapt găzduirea unui om : el i-a adus deci : iar nimeni nu a știut nimic dacă nu oamenii casei : « în casa lui Lut sunt oameni ale căror fețe nu le-am văzut niciodată asemenea.

» Poporul lui a venit deci la el, năvărind spre el.

« și mai înainte ei săvârșeau faptele rele. » Adică : aceasta, în plus de ceea ce ajunsese deja la ei din păcate imense, mari și numeroase : « el a spus : o popor al meu, acestea sunt fiicele mele : ele sunt mai curate pentru voi. » El îi orientează spre apropierea de femeile lui : iar ele sunt fiicele lui în sensul Legii : căci profetul este pentru comunitate ca părintele : cum a ajuns în hadith : « profetul are mai mult drept asupra credincioșilor decât ei înșiși : iar soțiile lui sunt mamele lor » (al-Ahzab, 6). « Voi vă apropiați de masculi, în toate lumile : și abandonați ceea ce Domnul vostru a creat pentru voi din soțiile voastre ? Voi mai degrabă sunteți un popor trecător de limite. » Iar aceasta este asupra căreia au statuit explicit Mujahid, Sa'id ibn Jubayr, ar-Rabi' ibn Anas, Qatada, as-Suddi și Muhammad ibn Ishaq : iar aceasta este părerea corectă : cealaltă vorbă este o greșeală, trasă de la oamenii Cărții : iar ei și-o au alterat : îngerii erau doi : iar ei cinau la el : iar oamenii Cărții au amestecat în mare măsură această istorie.

« temeți-vă deci de Allah : și să nu mă acoperiți de infamie în oaspeții mei : nu este printre voi un om cu minte ? » Aceasta este o interdicție pentru ei a apropiirii de ceea ce nu se potrivește, de netrebnicie : și o mărturie împotriva lor că nu este printre ei niciun om vrednic de încredere : nici în ei niciun bine : ci toți sunt nebuni, stricați : puternici, tirani necredincioși : iar aceasta făcea parte din ceea ce îngerii voiau să audă de la el dinainte : « tu știi prea bine că nu avem niciun drept asupra fiicelor tale : iar tu știi prea bine ce vrem noi. » Asupra lor să fie blestemul lui Allah : tu știi prea bine, o Lut : noi nu avem nicio șovăială despre femeile noastre : iar tu știi prea bine planul și țelul nostru : ei au înfruntat trimisul lor nobil cu acest discurs urât : și nu s-au temut de violența Puternicului la pedeapsa dureroasă : « dacă aș avea împotriva voastră putere, sau ca să mă pot refugia spre un sprijin vârtos.

» El ar dori să aibă împotriva lor putere : sau un ajutor : și un clan care l-ar susține împotriva lor : pentru a face să se abată asupra lor, din pricina acestei interpelări, pedeapsa pe care o merită. De la Sa'id ibn al-Musayyab și Abu Salama, de la Abu Hurayra, în formă suspendată : « noi avem mai mult drept la îndoială decât Ibrahim : Allah să îi facă milă lui Lut : el se refugia spre un sprijin vârtos : iar dacă aș fi rămas în închisoare cât a rămas acolo Iusuf, aș fi răspuns chemătorului. » Abu az-Zinad l-a raportat : de la al-A'raj : de la Abu Hurayra. Muhammad ibn 'Amr ibn 'Alqama a spus, de la Abu Salama : « mila lui Allah asupra lui Lut : el se refugia spre un sprijin vârtos » : adică Allah (să fie proclamată slava Lui) : Allah nu a stârnit după el niciun profet fără ca el să fie în ușurare față de poporul lui.

« Și oamenii orașului au venit, bucurându-se. El a spus : aceștia sunt oaspeții mei : să nu mă acoperiți deci de infamie : și temeți-vă de Allah : și să nu mă acoperiți de infamie. Ei au spus : nu ți-am interzis noi lumile ? El a spus : acestea sunt fiicele mele, dacă trebuie să faceți aceasta.

» El le-a poruncit deci apropierea de femeile lor : și i-a prevenit de persistența în calea lor și în faptele lor rele : aceasta, de vreme ce ei nu încetau : și nu se păzseau : ci de fiecare dată când el îi abătea de la aceasta, ei se redoau de grabă să ajungă la acești doi oaspeți : și se apucau : fără să știe ce le rezerva soarta : din ceea ce spre care ei mergeau : și la dimineața nopții lor ei vor fi duși : « pe viața ta : ei erau în îmbătarea lor, rătăcitori. » « Și el îi vestise cu adevărat despre stăpânirea Noastră : ei s-au îndoit de vestirea. Și chiar au voit să îi răpească oaspeții lui : Noi le-am întunecat deci ochii : gustați deci pedeapsa Mea și vestirea Mea. Și dimineața, o pedeapsă stătutoare i-a apucat cu ivirea zilei.

» Exegeții și alții au menționat că profetul lui Allah Lut (pace asupra lui) n-a încetat să își împiedice poporul să intre : și să îi respingă : poarta închisă : iar ei pilerind să o deschidă și să intre : el îi îndemnând și abătându-i de la ea din spatele porții : când treaba s-a strâns : « dacă aș avea împotriva voastră putere, sau ca să mă pot refugia spre un sprijin vârtos. » « o Lut, noi suntem trimișii Domnului tău : ei nu te vor atinge. » El a ieșit spre ei : și le-a lovit fețele cu o lovitură, cu vârful aripii lui : ochii lor au fost deci întunecați : până s-a spus : ea i-a lovit total : nu a rămas din ei nici loc : nici ochi : nici urmă : ei s-au întors deci palpând pereții : « mâine va fi pentru noi și pentru el o poruncă » : Allah Cel Mai Înalt a spus : « Și chiar au voit să îi răpească oaspeții lui : Noi le-am întunecat deci ochii : gustați deci pedeapsa Mea și vestirea Mea. Și dimineața, o pedeapsă stătutoare i-a apucat cu ivirea zilei.

»

Este că îngerii au înaintat spre Lut (pace asupra lui), poruncindu-i să umble, el și familia lui, la sfârșitul nopții : « și să nu se întoarcă niciunul dintre voi » : adică : în clipa în care se aude vuietul pedepsei când ea se va abate asupra poporului lui : iar ei i-au poruncit ca mersul lui să fie în spatele lor, ca cel care poartă apa pentru ei. « afară de soția ta » : la citire la acuzativ, se poate ca ea să fie exceptată din vorba lui : « pleacă deci cu familia ta » : ca și cum ar spune : afară de soția ta : să nu umbli deci cu ea : « și să nu se întoarcă niciunul dintre voi : afară de soția ta » : adică : ea, ea se va întoarce : ceea ce îi va atinge pe ei o va atinge : iar citirea la nominativ întărește acest sens : dar prima este mai aparentă în sens : iar Allah știe mai bine.

Numele soției lui Lut este Waliha : iar numele soției lui Nouh este Waligha. « termenul lor este dimineața : dimineața nu este aproape ? » Când Lut (pace asupra lui) a ieșit cu familia lui : iar ele erau cele două fiice ale lui : iar niciun om dintre ei nu l-a urmat : soția lui a ieșit cu el : iar Allah știe mai bine. Când ei au fost dezlegați din țara lor : și soarele s-a ridicat : la răsăritul lui a venit la ei de la Allah ceea ce nu se respinge : iar de la nenorocirea aspră ceea ce nu poate fi îndepărtat : după oamenii Cărții, îngerii i-au poruncit să urce vârful muntelui care era acolo : el s-a depărtat de el : și le-a cerut să meargă spre un oraș aproape de ei : « du-te : noi te așteptăm până tu ajungi la ea : și te așezi acolo : apoi Noi lovim cu pedeapsa » : ei au menționat că el a mers la orașul Zughar pe care oamenii îl numesc Ghorul de Zughar.

« Apoi, când porunca Noastră a venit, Noi am făcut din partea ei de sus partea ei de jos : și Noi am făcut să plouă asupra ei pietre de lut, înșiruite, marcate la Domnul tău : iar ele nu sunt departe de nedrepți. »

Jibril le-a desrădăcinat din vârful aripii lui, de la amplasamentul lor : ei erau 400 000 de suflete : patru mii de mii de suflete : iar dobitoacele care erau cu ei : și ceea ce urmau aceste orașe de țări, de locuri și de exploatații : el a ridicat totul : până când el le-a purtat la înălțimile cerului : până când îngerii au auzit vocile cocoșilor lor și lătratul câinilor lor : apoi el a întors-o asupra lor : și a făcut din partea ei de sus partea ei de jos : iar prima care a căzut din ea au fost crenelurile ei : « și Noi am făcut să plouă asupra lor pietre de lut. » Iar sijjil-ul este un cuvânt persan arabisat : el este cel tare, cel plin, cel puternic : « înșiruite » : adică o parte urmează celeilalte în coborârea lor asupra lor din cer : « marcate » : adică : semnalate : este scris pe fiecare piatră numele stăpânului ei asupra căruia ea coboară : pentru a îl zdrobi : « marcate la Domnul tău, pentru cei cu prisos. » « și Noi am făcut să plouă asupra lor o ploaie : și ce ploaie rea a fost aceea a celor prevăzuți.

» « și orașul răsturnat, El l-a coborât : și a acoperit asupra lui ceea ce l-a acoperit » (an-Najm, 53-54) : adică : El l-a întors : și l-a coborât întors, partea lui de sus în jos : iar l-a acoperit cu o ploaie de pietre de lut de sijjil, înșiruite, marcate : este scris pe fiecare piatră numele stăpânului ei asupra căruia ea a căzut : dintre de fața dintre ei în orașul lor : și cei de plecați din ea : călători : emigranți : și risipiți din afara ei.

Soția lui Lut a rămas cu poporul ei : ea a ieșit cu adevărat cu soțul ei și cu cele două fiice ale lui : dar când ea a auzit vuietul : și căderea orașului : ea s-a întors spre poporul ei : și a încălcat porunca Domnului ei, cea veche și cea nouă : « iar poporul lor.

» O piatră a căzut deci asupra ei : și a zdrobit-o : și a alăturat-o poporului ei, de vreme ce ea era asupra religiei lor : iar ea a fost pentru ei o spioană asupra a ceea ce se afla la Lut de oaspeți : « Allah înfățișează în pildă pe cei care nu cred : soția lui Nouh și soția lui Lut : ele erau sub doi dintre robii Noștri drepți : ele i-au trădat pe amândoi : nimic din ceea ce ei au făcut nu le-a folosit la Allah : iar s-a spus : intrați amândouă în Foc cu cei care intră în el » (at-Tahrim, 10) : adică : ele i-au trădat în religie : și nu le-au urmat în ea : nu este vizat ca ele să fi fost asupra unei netrebnicii : departe de aceasta : niciodată : Allah nu decretează asupra unui profet ca soția lui să săvârșească adulterul : soția unui profet nu a săvârșit niciodată adulterul : cine spune contrariul s-a greșit cu o greșeală mare.

Allah Cel Mai Înalt a spus, în istoria acuzației, când El a pogorât nevinovăția mamei credincioșilor 'A'isha, fiica celui Adevărat, soția Mesagerului lui Allah (binecuvântarea și pacea lui Allah asupra lui), când oamenii acuzației au spus ceea ce au spus : Allah i-a mustrat pe credincioși : iar i-a mustrat : i-a respins : i-a îndemnat : și i-a prevenit : « când voi primeați vestea cu limbile voastre : și spuneați din gurile voastre ceea ce despre care nu aveți nicio știință : și îl socoteați ca ușor : de vreme ce la Allah el este imens.

Și când l-ați auzit : de ce nu ați spus : nu ni se potrivește să ținem acest discurs : slavă Ție : aceasta este o calomnie imensă » (an-Nour, 15-16) : adică : slavă Ție : ca soția profetului tău să fie la acest grad de josnicie : « iar ele nu sunt departe de nedrepți » : adică : iar această pedeapsă nu este departe de cei care le seamănă în faptele lor : de aceea unii oameni de știință au mers la părerea că cel care săvârșește fapta poporului lui Lut este lapidat : fie că el este căsătorit sau nu : ash-Shafi'i a statuit-o explicit : și Ahmad ibn Hanbal : și o mare parte dintre imami : ei au argumentat și cu ceea ce imamul Ahmad și oamenii Sunan-urilor au raportat din hadithul lui 'Amr ibn Abi 'Amr : de la 'Ikrima, care a spus : cel pe care îl găsiți săvârșind fapta poporului lui Lut : ucideți făptuitorul și cel asupra căruia se face. Abu Hanifa a mers la părerea că cel care săvârșește fapta poporului lui Lut este aruncat de pe un loc înalt : și urmat de lapidare : « iar ele nu sunt departe de nedrepți. »

Allah a făcut din amplasamentul acestei țări o mare putridă : a cărei apă nu folosește la nimic : nici ceea ce o înconjoară din țările alăturate, din pricina pufosului ei și a josniciei ei : ea a devenit o învățătură : și o pildă : și o mustrare : și un semn asupra puterii lui Allah Cel Mai Înalt : a măriei Lui : a măreției Lui : în răzbunarea Lui împotriva celui care îi dezobediește porunca : numește mincinoși pe trimișii Lui : își urmărește poftea : și îi dezobediește stăpânului lui : și o dovadă a milei Lui față de robii Lui credincioși, în mântuirea lor de nimiciri : și ieșirea lor din întunecimi spre lumină : « este în aceasta un semn : dar majoritatea lor nu sunt credincioși : iar Domnul tău este cu adevărat Puternicul, Milostivul » (ach-Chou'ara, 174-175). « Atunci strigătul i-a apucat, la răsăritul soarelui : Noi am făcut deci din partea ei de sus partea ei de jos : și Noi am făcut să plouă asupra lor pietre de lut. Sunt în aceasta semne pentru cei care citesc semnele : iar ea este pe un drum care rămâne. Este în aceasta un semn pentru credincioși.

» Adică : cel care privește, cu ochiul perspicacității și al citirii semnelor, cum Allah a schimbat această țară : și locuitorii ei : și cum El a făcut-o, după ce a fost populată și înfloritoare : ruinată și scufundată : cum au raportat at-Tirmidhi și alții, în formă suspendată : « temeți-vă de perspicacitatea credinciosului : căci el privește prin lumina lui Allah. » « Sunt în aceasta semne pentru cei care citesc semnele. »

« iar ea este pe un drum care rămâne » : adică : pe o cale bătută, frecventată până acum : « și treceți voi cu adevărat peste ei dimineața : și de noapte : nu raționați deci ? » « și Noi am lăsat în ea un semn vădit pentru un popor care raționează. » « Noi am scos deci cei care se aflau acolo dintre credincioși : Noi nu am găsit acolo decât o singură casă de supuși : și Noi am lăsat în ea un semn pentru cei care se tem de pedeapsa dureroasă. » Adică : Noi am lăsat-o învățătură : și mustrare : pentru cel care se teme de pedeapsa de apoi : și care se înfricoșează de Milostivul în nevăzut : și se teme să se afle în picioare înaintea Domnului lui : și își frânează sufletul de la pofte : și se abate deci de la lucrurile interzise ale lui Allah : își abandonează dezobediențele : și se teme să semene cu poporul lui Lut : cine semene cu un popor este al lor : chiar dacă nu este al lor în fel de tot : el este al lor în ceva fel : cum unii au spus :

dacă voi nu sunteți poporul lui Lut la asemănarea lor exactă : poporul lui Lut tot nu este departe de voi :

Înțeleptul, cel care deosebește, cel care își teme Domnul, cel care înțelege, se conformează a ceea ce Allah i-a poruncit : și îngăduiește ceea ce spre care Mesagerul lui Allah (binecuvântarea și pacea lui Allah asupra lui) l-a călăuzit : apropierea de soțiile licite care au fost create pentru el : și de robii dintre frumoasele lor : și de a se depărta de la urmarea oricărui diavol răzvrătit : pentru ca vestirea să se împlinească asupra lui : « iar ele nu sunt departe de nedrepți. »

Istoria lui Madyan, poporul lui Shou'ayb

« Și [poporului] lui Madyan [I l-am trimis] pe fratele lor Șuayb, care le-a spus: „O, popor al meu, adorați-L pe Allah! Voi nu aveți altă divinitate în afara Lui! Iată că v-a venit o dovadă limpede [pentru aceasta] de la Domnul vostru! Deci, dați măsură și greutate dreaptă și nu dați oamenilor mai puțin din lucrurile [care li se cuvin] lor! Și nu faceți stricăciune pe pământ, după buna lui întocmire. Aceasta este mai bine pentru voi, dacă sunteți credincioși.

Și nu vă așezați în fiecare drum, ca să amenințați și să-l împiedicați de la calea lui Allah pe cel care crede în El și să cercați să o faceți strâmbă! Aduceți-vă aminte că voi ați fost puțini și că El v-a înmulțit! Și priviți cum a fost sfârșitul făcătorilor de stricăciune! Și dacă o parte dintre voi crede în [Mesajul] cel cu care eu am fost trimis, dar o altă parte nu crede, atunci aveți răbdare până ce Allah va judeca între noi. Și El este Cel mai Bun dintre judecători.”

Dar au spus căpeteniile arogante din poporul lui: „Te vom alunga, o Șuayb, pe tine și pe cei care cred împreună cu tine afară din cetatea noastră, dacă nu vă întoarceți la religia noastră.” Însă el le-a răspuns: „Chiar dacă nu voim să o facem?

Am născoci minciuni împotriva lui Allah, dacă ne-am întoarce la religia voastră după ce Allah ne-a mântuit de ea. Și noi nu trebuie să ne întoarcem la ea decât dacă Voiește Allah, Domnul nostru [să ne ducă în rătăcire]! Însă Domnul nostru Cuprinde toate lucrurile cu Știința Sa. Noi în Allah ne încredem! Doamne, Judecă între noi și între poporul nostru întru dreptate, căci Tu ești Cel mai Bun dintre judecători.” Au spus atunci căpeteniile care nu credeau din poporul lui: „Dacă-l urmați pe Șuayb, atunci [să știți că] voi sunteți pierduți.” Și i-a lovit cutremurul și dimineața i-a găsit zăcând întinși în casele lor.

Cei care l-au socotit pe Șuayb mincinos au fost ca și când n-ar fi locuit niciodată în ele. Cei care l-au socotit pe Șuayb mincinos, aceia au fost pierduți. [Șuayb] s-a întors de la ei și le-a spus: „O, popor al meu! Cu siguranță eu v-am vestit Mesajele Domnului meu și v-am sfătuit pe voi. Cum să mă întristez eu pentru un popor de necredincioși?” » Sura 7, 85-93

« Și [l-am trimis Noi] la [poporul] Madyan pe fratele lor Șuayb, care [le-] a spus: „O, popor al meu, adorați-L voi pe Allah, căci nu există altă divinitate în afară de El. Și nu micșorați măsura și greutatea. Cu adevărat, eu vă văd întru bine, dar eu mă tem pentru voi de chinul unei zile care [le] va cuprinde [pe toate]. Și, o, popor al meu, dați măsura și greutatea întreagă, cu dreptate, și nu le scădeți oamenilor din lucrurile [cuvenite] lor și nu purcedeți pe pământ ca stricători. Ceea ce vă rămâne din partea lui Allah este mai bun pentru voi, dacă sunteți credincioși. Iar eu nu sunt păzitor peste voi.”

Ei au spus: „O, Șuayb! Oare rugăciunile tale [religia ta] îți poruncesc ca noi să ne lepădăm de ceea ce au adorat părinții noștri și să nu facem ceea ce voim cu averile noastre? Cu adevărat, tu ești blând și chibzuit.” El a spus: „O, popor al meu, v-ați gândit: dacă eu am o dovadă limpede de la Domnul meu, Care mi-a dăruit din partea Sa avere frumoasă? Eu nu voiesc să fac ceea ce vă interzic vouă. Eu nu voiesc decât îndreptarea [voastră], atât cât pot. Iar izbânda mea nu este decât de la Allah. În El mă încred și la El mă întorc.

O, popor al meu, să nu vă împingă la păcat vrajba ce mi-o arătați, ca să vă lovească ceea ce a lovit poporul lui Noe sau poporul lui Hud sau poporul lui Salih. Iar poporul lui Lot nu este departe de voi. Și rugați-vă de iertare Domnului vostru, apoi căiți-vă față de El, Căci Domnul meu este Rahim [Îndurător] [și] Uadud [Binevoitor].” Ei au spus: „O, Șuayb! Noi nu pricepem prea multe din ceea ce ne spui tu și te socotim slab printre noi. Și de n-ar fi clanul tău, noi te-am ucide cu pietre, căci tu nu ai nicio putere asupra noastră.”

El a spus: „O, neam al meu, oare clanul meu are mai mult preț la voi decât Allah, Căruia voi Îi întoarceți spatele? Cu adevărat, Domnul meu cuprinde [cu Știința Sa] tot ceea ce faceți voi. Și, o, neam al meu, faceți după putința voastră și voi face și eu [tot la fel] și veți afla voi asupra cui se va abate o pedeapsă care-l va înjosi și cine este mincinos. Așteptați, și voi aștepta și eu împreună cu voi!”

Și când a venit Porunca Noastră, i-am izbăvit Noi pe Șuayb și pe cei care au crezut împreună cu el, prin Îndurarea Noastră, în vreme ce pe cei care au rămas nelegiuiți i-a lovit strigătul tunător și au căzut [morți], în casele lor, cu fața în jos, Ca și cum ei nu ar fi locuit în ele, în belșug, [niciodată]. Atunci, departe cu Madyan, așa cum departe s-a dus și [poporul] Thamud. » Sura 11, 84-95

« Oamenii de la Ayka au fost cu adevărat nedrepți : Noi ne-am răzbunat deci pe ei : iar amândoi sunt pe o cale vădită » (Sad, 13 și al-Hijr, 79).

« Locuitorii din Ayka [poporul lui Madyan] i-au socotit mincinoși pe trimiși, Când le-a zis lor Șuayb: „Oare nu aveți voi frică [de Allah]? Cu adevărat, eu sunt pentru voi un Trimis vrednic de încredere. Așadar fiți cu frică de Allah și dați-mi ascultare! Și eu nu vă cer pentru aceasta răsplată, căci răsplata mea nu este decât la Stăpânul lumilor. Dați măsura întreagă și nu fiți dintre cei care le cauzează [oamenilor] pierderi Și cântăriți cu o balanță dreaptă Și nu le împuținați oamenilor lucrurile lor și nu pricinuiți rău pe Pământ, fiind stricători,

Și fiți cu frică față de Cel care v-a creat pe voi și [a creat] popoarele de mai înainte!” Ei au spus: „Tu ești, neîndoielnic, dintre cei fermecați, Tu nu ești decât un om ca și noi și, cu adevărat, noi te socotim pe tine dintre cei mincinoși. Deci fă să cadă asupra noastră bucăți de Cer, dacă tu ești dintre cei care spun adevărul!” El a spus: „Domnul meu știe mai bine ceea ce faceți voi!” Însă ei l-au socotit mincinos și i-a lovit pe ei pedeapsa zilei umbrei [un Nor întunecat]. Cu adevărat, ea a fost pedeapsa unei zile cumplite. Cu adevărat, întru aceasta este un semn, dar cei mai mulți dintre ei nu au crezut.

Și, cu adevărat, Domnul tău este Al-'Aziz [Cel Atotputernic] [și] Ar-Rahim [Îndurător]. » Sura 26, 176-191

Oamenii din Madyan erau un popor arab locuind orașul lor Madyan, care este un sat al țării Mu'an, de la confinele Siriei, din partea învecinată cu Hijaz-ul, aproape de lacul poporului lui Lut : iar ei au venit după ei după un scurt laps de timp : Madyan este o tribu după care orașul a fost numit : ei sunt dintre copiii lui Madyan, fiul lui Madyan, fiul lui Ibrahim al-Khalil (pace asupra lui) : el se numește în siriacă : Bathrun. Shu'ayb fiul lui Yashjan fiul lui Lawi fiul lui Iacob : Shu'ayb fiul lui Thawib fiul lui 'Abaqa fiul lui Madyan fiul lui Ibrahim : Shu'ayb fiul lui Sayfur fiul lui 'Abaqa fiul lui Thabit fiul lui Madyan fiul lui Ibrahim : și mai există și alte genealogii despre el : iar se spune bunica lui : iar se spune mama lui era fiica lui Lut : iar el era printre cei care au crezut în Ibrahim și au emigrat cu el : și a intrat cu el la Damasc. Shu'ayb și Balaam erau printre cei care au crezut în Ibrahim în ziua în care el a fost ars de foc : iar ei au emigrat cu el spre Siria : iar el le-a măritat cele două fiice ale lui Lut.

Ibn Qutayba a menționat-o : iar în tot aceasta este și de meditație : iar Allah știe mai bine.

Abu 'Omar Ibn 'Abd al-Barr a menționat, în notița lui Salama ibn Sa'id al-'Anazi : el a venit la Mesagerul lui Allah (binecuvântarea și pacea lui Allah asupra lui) : iar el a îmbrățișat islamul : « ce trib excelent este 'Anaza, pizmuită pe ei : ajutată : poporul lui Shu'ayb și cele două cumnate ale lui Musa. » Dacă aceasta ar fi autentică, aceasta ar indica faptul că Shu'ayb era socrii lui Musa : 'Anaza, din faptul că ei sunt dintre 'Anaza, fiul lui Asad, fiul lui Rabi'a, fiul lui Nizar, fiul lui Ma'add, fiul lui 'Adnan : dar aceștia sunt posterioari lui cu o vreme lungă : iar Allah știe mai bine.

Patru dintre arabi : Houd, Salih, Shu'ayb și profetul tău, o Abu Dharr. Iar unii dintre vechi îi numeau pe Shu'ayb oratorul profeților : adică pentru elocvența lui, înălțarea formulei lui și puterea lui persuasivă în chemarea poporului lui să creadă în mesajul lui : Ishaq ibn Bishr a raportat : de la Juwaybir : și de la Muqatil : de la ad-Dahhak : Mesagerul lui Allah (binecuvântarea și pacea lui Allah asupra lui), când el menționa pe Shu'ayb, spunea : el este oratorul profeților.

Oamenii din Madyan erau necredincioși : tăiau drumurile : îi înfricoșau pe trecători : iar ei se închinau la Ayka : care este un copac al tufișului, în jurul căruia se întindea o umbră groasă care îl înconjura : iar ei erau printre cei mai urâți dintre oameni prin purtarea lor : ei rogiau măsura și cântarul : erau dăunători în amândouă : luau prisosul : dădeau deficitarul : Allah a trimis deci printre ei un om dintre ei : iar acesta este trimisul lui Allah Shu'ayb (pace asupra lui) : el i-a chemat să îl închine pe Allah singur fără asociat : și le-a interzis apropierea de aceste fapte urâte : de a rogi oamenii din lucrurile lor : și de a îi înfricoșa în drumurile și cărările lor : o parte dintre ei au crezut în el : majoritatea nu a crezut : până când Allah le-a făcut să se abată nenorocirea aspră : « și către Madyan, fratele lor Shu'ayb. El a spus : o popor al meu, închinați-l pe Allah : nu aveți dumnezeu în afară de El. O dovadă v-a venit de la Domnul vostru.

» Adică : o indicație și o dovadă vădită : și o demonstrație decisivă a adevărului a ceea ce cu care am venit la voi : și a faptului că El m-a trimis : iar aceasta este ceea ce Allah a operat prin mâinile lui din minuni, care nouă nu ni s-au transmis în detaliu : deși această formulă a dat indicația lor în fel prescurtat.

« plătiți deci măsura și cântarul : să nu rogiți oamenilor lucrurile lor : și să nu semănați stricăciunea pe pământ după îndreptarea ei. » El le-a poruncit dreptatea : și le-a interzis nedreptatea : « aceasta este mai bun pentru voi, dacă sunteți credincioși. Și să nu vă așezați pe fiecare drum. » Adică : pe fiecare cale : « amenințând » : adică : amenințând voi oamenii de a le lua bunurile lor, prin peaje și altceva : « și să nu vă așezați pe fiecare drum, amenințând.

» Ei luau într-adevăr zeciuiala bunurilor trecătorilor : iar Ishaq ibn Bishr a spus : de la Juwaybir : de la ad-Dahhak : ei erau oameni tirani și agresori : care se așezau pe drum : rogiau oamenii : adică : îi deposedau : iar ei au fost primii care au instituit aceasta : « și căutând să îl facă strâmb. » El le-a interzis deci tăierea drumului sensibil, lumească : și aceea a drumului spiritual, religios : « și amintiți-vă când erați puțini : și El v-a înmulțit : și priviți cum a fost sfârșitul semănătorilor de stricăciune. » El le-a amintit facerea de bine a lui Allah Cel Mai Înalt asupra lor în înmulțirea lor după slăbiciunea numărului lor : și i-a prevenit de pedeapsa lui Allah asupra lor dacă ei ar contrazice ceea ce spre care el i-a călăuzit : și ceea ce spre care el i-a orientat : « și să nu rogiți măsura și cântarul : eu vă văd în bine : iar mă tem pentru voi de pedeapsa unei zile învăluitoare.

» Adică : să nu vă înălțați în acest asupra căruia sunteți : și să nu persistați în el : de teamă ca Allah să nu distrugă binecuvântarea a ceea ce este în mâinile voastre : și să nu vă sărăcească : și să nu depărteze ceea ce prin care El vă îmbogățește : iar aceasta se adaugă pedepsei de apoi : iar celui căruia i-au fost adunate aceste două (pedepse), el a dobândit târgul pierzător : el le-a interzis deci mai întâi apropierea de ceea ce nu se potrivește, de la deficitul în măsură : și i-a prevenit de retragerea facerii de bine a lui Allah asupra lor în viața lor de aici : și de pedeapsa Lui dureroasă în de apoi al lor : și i-a mustrat cu cea mai tare dintre mustrări :

« și o popor al meu, plătiți măsura și cântarul cu dreptate : și să nu rogiți oamenilor lucrurile lor : și să nu semănați răul pe pământ, ca semănători de stricăciune. Ceea ce rămâne de la Allah este mai bun pentru voi, dacă sunteți credincioși : iar eu nu sunt pentru voi un păzitor.

» Ibn 'Abbas a spus : « ceea ce rămâne de la Allah este mai bun pentru voi » : adică : întreținerea de la Allah este mai bună pentru voi decât luarea bunurilor oamenilor prin deficit : ceea ce vă rămâne vouă de folos după plătirea măsurii : și a cântarului : este mai bun pentru voi decât luarea bunurilor oamenilor prin deficit : iar aceasta s-a raportat de la Ibn 'Abbas : iar ceea ce el a spus și a raportat este excelent : « spune : răul și binele nu sunt egale, chiar dacă prisosul răului te minunează » (al-Ma'ida, 100) : el vrea să spună că puținul licit este mai bun pentru voi decât prisosul ilicit : căci licitul este binecuvântat, de-ar fi el puțin : iar ilicitul este nimicit, de-ar fi el prisositor : « Allah nimicește lăcomia : iar face să rodească milosteniile » (ar-Roum, 39) : « lăcomia, cât de prisositoare ar fi, ajunge la lipsă » : Ahmad l-a raportat : adică : la raritate : « cei doi contractori au alegerea câtă vreme nu s-au despărțit : dacă ei spun adevărul : și înfățișează : este binecuvântare pentru amândoi în vânzarea lor : iar dacă ascund : și mint : binecuvântarea vânzării lor este nimicită.

»

Țelul este că folosul licit este binecuvântat, de-ar fi el puțin : iar ilicitul nu folosește, de-ar fi el prisositor : « ceea ce rămâne de la Allah este mai bun pentru voi, dacă sunteți credincioși. Și eu nu sunt pentru voi un păzitor. » Adică : faceți ceea ce vă poruncesc, căutând fața lui Allah : și nădăjduind rasplata Lui : și nu pentru ca voi să vedeți, pe mine sau altcineva : ei au spus : « o Shu'ayb, rugăciunea ta îți poruncește ea să abandonăm ceea ce închinau tații noștri : sau să facem din bunurile noastre ceea ce vrem noi ? Tu, ești cu adevărat cel blând, cel bine-călăuzit.

» « Rugăciunea ta, aceea pe care o săvârșești, este ea aceea care îți poruncește să ne impui să nu închinăm decât dumnezeul tău : și să abandonăm ceea ce închinau tații noștri cei mai vechi : și strămoșii noștri cei dintâi : sau să nu facem negoț decât după formula pe care tu o aprobi : și să abandonăm tranzacțiile pe care tu le disprețuiești, chiar dacă suntem noi cei care le aprobăm ? Tu, ești cu adevărat cel blând, cel bine-călăuzit. » Ibn 'Abbas, Maymun ibn Mihran, Ibn Jurayj și Zayd ibn Aslam au spus : ei țineau aceste vorbe, dușmani ai lui Allah, pe modul înșelătoriei.

« El a spus : o popor al meu, vedeți voi : dacă eu sunt asupra unei dovezi de la Domnul meu : iar El m-a dăinuit din partea Lui de o frumoasă întreținere ? Și eu nu vă vreau întristat în ceea ce vă interzic : eu nu vreau decât îndreptarea, pe cât pot eu : iar izbânda mea nu este decât la Allah : la El mă predau : și către El mă întorc căinat. » Aceasta este o delicatețe cu ei în formulă : « vedeți voi, o, voi cei care mă numiți mincinos : dacă eu sunt asupra unei dovezi de la Domnul meu » : adică : asupra unei porunci vădite din partea lui Allah Cel Mai Înalt, că El m-a trimis către voi : « iar El m-a dăinuit din partea Lui de o frumoasă întreținere » : el vrea profetia și misiunea : el vrea să spună : bogăția Lui care vă scutește să o cunoașteți : ce născocire am eu deci cu voi ? Iar aceasta cum s-a spus dinainte despre Nouh (pace asupra lui) că el i-a spus poporului lui : este egal.

« și eu nu vă vreau întristat în ceea ce vă interzic. » Adică : eu nu vă poruncesc o poruncă decât eu însumi fiind primul care o împlinesc : iar când vă interzic o treabă : sunt primul care o abandonează : iar aceasta este calitatea lăudată, imensă : iar contrariul ei este calitatea respinsă, blamabilă : cum s-au împovărat cu ea oamenii de știință ai copiilor lui Israel la sfârșitul vremei lor : « porunciți voi oamenilor evlavia, și uițați-vă pe voi înșivă, de vreme ce recitați Cartea ? Nu raționați deci ? » (al-Baqara, 44).

El a spus : « se aduce un om : el este aruncat în Foc : iar măruntaiele burții lui se vărsă » : adică : intestinele lui ies din burta lui : iar el se învârte cu ele : « o, cutare, ce ai tu ? Nu poruncea tu binele : și nu interzicea tu blamabilul ? Ba da : porunbeam binele : fără să vin la el : și interziceam blamabilul : iar la el veneam. » Iar aceasta este caracteristica contrariilor profeților, printre cei răi și cei nenorociți : « și eu nu vă vreau întristat în ceea ce vă interzic : eu nu vreau decât îndreptarea, pe cât pot eu.

» Adică : eu nu vreau, în toată treaba mea, decât îndreptarea în fapte și în cuvinte : din ostenela mea și din puterea mea : « iar izbânda mea » : adică : în toate stările mele : « nu este decât la Allah : la El mă predau : și către El mă întorc căinat. » Adică : la El mă predau în restul treburilor : iar către El sunt întoarcerea și soarta mea în toată treaba mea : iar aceasta este un loc de chemare atrăgătoare : « și o popor al meu, să nu vă facă dezbinarea voastră să săvârșiți ceea ce vă va atinge ca ceea ce a atins poporul lui Nouh : ori poporul lui Houd : ori poporul lui Salih : iar poporul lui Lut nu este departe de voi.

» Adică : să nu vă poarte împotrivirea voastră față de mine : și ura voastră față de acest cu care am venit la voi : să persistați în rătăcirea voastră : ignoranța voastră : și împotrivirea voastră : de teamă ca Allah să nu facă să se abată asupra voastră pedeapsa și loviturile, asemănătoare cu ceea ce El a făcut să se abată asupra celor ca voi : și asemănătorilor voștri : dintre poporul lui Nouh : poporul lui Houd : și poporul lui Salih : numitori de mincinoși împotrivitori.

« iar poporul lui Lut nu este departe de voi. » Sensul lui în timp : adică : nu de vremea veche : de vreme ce deja v-a ajuns ceea ce Allah a făcut să se abată asupra lor pentru necredința lor : și tirania lor : sensul lui : iar ei nu sunt de la voi depărtați în localitate : și în loc : în moravuri și în fapte rușinoase : de la tăierea drumului : și de la luarea bunurilor oamenilor, deschis : și pe furiș : cu tot felul de născociri și de pretexte. Iar împăcarea dintre aceste vorbe este posibilă : căci ei nu erau depărtați de ei : nici în timp : nici în loc : nici în moravuri.

« Și cereți iertare Domnului vostru : apoi întoarceți-vă către El căinați : Domnul meu este Milostiv, Iubitor. » Adică : eliberați-vă de acest în care sunteți : și întoarceți-vă căinați către Domnul vostru, Cel Milostiv, Cel Iubitor : căci oricine se întoarce la El căinat, El îi primește căința : căci El este Milostiv față de robii Lui : mai milostiv față de ei decât o mamă față de copilul ei : iar Iubitor : adică : cel Iubit : iar El iubește : chiar și după păcatul robului Lui : chiar dacă este vorba de păcate mari, de moarte.

« Ei au spus : o Shu'ayb, noi nu înțelegem multe din ceea ce spui : iar noi te vedem cu adevărat slab printre noi. » S-a raportat de la Ibn 'Abbas : și de la Sa'id ibn Jubayr : că el era orb din vedere : iar s-a raportat într-un hadith înalt că el a plâns din dragoste de Allah până a devenit orb : iar Allah i-a întors vederea : « o Shu'ayb, plângi tu din frica Focului : sau din nădejdirea ta către Rai ? » « Ba nu : din dragoste de Tine : când Te privesc, nu mă îngrijorează ceea ce se va face cu mine. » « Fericită întâlnirea mea cu tine, o Shu'ayb : pentru aceasta, Am făcut să îți fie străpuns piciorul tău de Musa fiul lui 'Imran, Cel cu care am vorbit.

» Al-Wahidi l-a raportat : de la Abu al-Fath Muhammad ibn 'Ali al-Kufi : de la 'Ali ibn al-Hasan ibn Bundar : de la Abu 'Abd Allah Muhammad ibn Ishaq ar-Ramli : de la Hisham ibn 'Ammar : de la Ismail ibn 'Ayyash : de la Bahr ibn Sa'd : de la Shaddad ibn Aws : de la Profetul (binecuvântarea și pacea lui Allah asupra lui), în termeni apropiați : iar aceasta este foarte singulară : al-Khatib al-Baghdadi l-a slăbit : « fără neamul tău, te-am lapida : iar tu nu ai nicio autoritate asupra noastră. »

« noi nu înțelegem multe din ceea ce spui » : adică : noi nu îl apucăm : nici nu îl înțelegem : pentru că noi nu îl iubim : și nu îl vrem : iar noi nu avem nicio nădejde spre el : niciun folos de la el : iar aceasta este cum au spus necredincioșii din Quraysh Mesagerului lui Allah (binecuvântarea și pacea lui Allah asupra lui) : « și ei au spus : inimile noastre sunt în manta, despre ceea ce spre care tu ne chemi : iar în urechile noastre este o surzenie : și între noi și tine o perdea : lucrează deci : și noi lucrăm » (Fussilat, 5). « iar noi te vedem cu adevărat slab printre noi. » « Tribul tău : și neamul tău sunt printre noi : fără ei, te-am lapida : iar tu nu ai nicio autoritate asupra noastră. » El a spus : « o popor al meu, este neamul meu mai puternic pentru voi decât Allah ?

» Adică : voi vă temeți de tribul meu : și de neamul meu : iar mă ocoliți din pricina lor : iar voi nu vă temeți de mustrarea lui Allah : și nu mă ocoliți pentru că sunt trimis al lui Allah : neamul a devenit deci pentru voi mai puternic decât Allah : « și că voi Îi întoarceți spatele. » Adică : voi ați pus partea lui Allah în spatele spatelor voastre : « Domnul meu cuprinde ceea ce faceți. » Adică : El știe ceea ce faceți : și ceea ce săvârșiți : El cuprinde toate acestea : iar El vă va rasplăti pentru aceasta în ziua în care veți fi aduși către El : « și o popor al meu, acționați după poziția voastră : eu, acționez : veți ști curând asupra cine se va abate o pedeapsă care îl umilește : și cine este mincinosul : și țineți pândă : eu sunt cu voi un pândaș.

» Iar aceasta este o amenințare aspră : și o vestire decisivă : că ei vor persista în calea lor : metoda lor : și felul lor : « veți ști curând » cărui va fi sfârșitul sălașului : și asupra cine se vor abate nimicirea : și prăbușirea : « asupra cine se va abate o pedeapsă care îl umilește » : adică : în această viață de aici : « iar se va abate asupra lui o pedeapsă stătutoare » : adică : în de apoi : « și cine este mincinosul » : adică : din mine sau din voi, în ceea ce el a informat : a vestit : și a prevenit : « și țineți pândă : eu sunt cu voi un pândaș. »

« și dacă o parte dintre voi crede în acest cu care am fost trimis : iar o parte nu crede : răbdăți deci până Allah judecă între noi : El este cel mai bun dintre judecători. Stăpânii trufași ai poporului lui au spus : te vom alunga cu adevărat, o Shu'ayb, pe tine și pe cei care au crezut cu tine, din orașul nostru : sau vă veți întoarce la religia noastră. El a spus : iar aceasta, chiar dacă noi nu o vrem ? Noi am făuri cu adevărat împotriva lui Allah o minciună dacă ne-am întoarce la religia voastră, după ce Allah ne-a mântuit din ea : nu ne aparține să ne întoarcem în ea, doar dacă Allah, Domnul nostru, o voiește : Domnul nostru cuprinde toate lucrurile în știința Lui : la Allah ne predăm.

Domnule, judecă între noi și poporul nostru cu adevărul : Tu ești cel mai bun dintre judecători. » Ei au voit, după pretinsul lor, să îi aducă pe cei dintre ei care crezuseră la religia lor : Shu'ayb s-a ridicat deci pentru dezbatere în numele poporului lui : « iar aceasta, chiar dacă noi nu o vrem ? » Adică : aceștia nu se întorc la voi din alegere : și nu se întorc la ea, dacă se întorc, decât prin constrângere : siliți : iar aceasta pentru că, când veselia credinței s-a înfipt în inimi, nimeni nu se mânie din ea : și nimeni nu voiește să se abată de la ea : și nimeni nu poate fi respins din ea.

« Noi am făuri cu adevărat împotriva lui Allah o minciună dacă ne-am întoarce la religia voastră, după ce Allah ne-a mântuit din ea : nu ne aparține să ne întoarcem în ea, doar dacă Allah, Domnul nostru, o voiește : Domnul nostru cuprinde toate lucrurile în știința Lui : la Allah ne predăm. » Adică : El ne ajunge : iar El este ocârmuitorul nostru : iar către El este refugiul nostru în toată treaba noastră : « Domnule, judecă între noi și poporul nostru cu adevărul : Tu ești cel mai bun dintre judecători. » Adică : cel mai bun dintre judecători : el a chemat deci împotriva lor : iar Allah nu respinge chemarea trimișilor Lui când ei cer ajutor împotriva celor care i-au lepădat : și nu au crezut în ei : și au contrazis trimisul lor : iar cu aceasta, ei s-au încăpățânat în acest în care erau învăluiți : și s-au agățat de el : « iar stăpânii care nu credeau dintre poporul lui au spus : dacă voi îl urmați pe Shu'ayb, voi veți fi cu adevărat cei pierduți. »

« Atunci cutremurul i-a apucat : și iată-i culcați în sălașurile lor.

» El a menționat, în sourate al-A'raf, că ei au fost apucați de un cutremur : adică : că țara lor a tremurat cu ei : și a fost scuturată de un cutremur violent : care le-a scos sufletele din trupuri : și le-a redus dobitoacele țării lor ca mineralele ei : iar cadavrele lor au devenit grămezi prostrați : fără suflete în ei : nici mișcări : nici sensuri : Allah a adunat împotriva lor feluri de pedepse : varietăți de pildoare : și chipuri de nimiciri : iar aceasta pentru ceea ce ei erau împodobiți de urâțenie de moravuri : Allah a slobozit asupra lor un cutremur violent : care a stins mișcările : și un strigăt mare : care a stins vocile : și un întuneric : ale cărui scântei de foc El le-a trimis asupra lor, din toate părțile și direcțiile lui : dar Cel Mai Înalt a menționat despre ei, în fiecare sourate, ceea ce se potrivește contextului ei : și se aliniază paralelismului ei : în contextul istoriei de la al-A'raf : ei au făcut ridicol profetul lui Allah și însoțitorii lui : « cutremurul i-a apucat deci : și iată-i culcați în sălașurile lor.

» El a opus deci ridicolul cutremurului : și frica faptului de a face frică : iar aceasta se potrivește acestui context : și se leagă de ceea ce l-a precedat din context : cât despre sourate Houd : El a menționat că « strigătul i-a apucat : și iată-i culcați în sălașurile lor » : iar aceasta pentru că ei i-au spus profetului lui Allah, pe modul înșelătoriei : « rugăciunea ta îți poruncește ea să abandonăm ceea ce închinau tații noștri : sau să facem din bunurile noastre ceea ce vrem noi ? Tu, ești cu adevărat cel blând, cel bine-călăuzit. » S-a potrivit deci să fie menționat strigătul : care este ca o voce de adus aminte la ordine : împotriva apropiirii de acest discurs urât : de care ei au dat dovadă de ignoranță față de acest trimis nobil : vrednic de încredere : și elocvent : le-a venit deci un strigăt : care i-a făcut muți : cu un cutremur : care i-a făcut nemișcați : cât despre sourate ach-Chou'ara : El a menționat că « pedeapsa zilei Întunericului i-a apucat » : iar aceasta a fost un răspuns la ceea ce ei ceruseră :

« tu ești cu adevărat dintre farmecați : iar tu nu ești decât un om ca noi : iar noi gândim că tu ești dintre mincinoși : fă deci să cadă asupra noastră așchii din cer, dacă ești dintre cei care spun adevărul. El a spus : Domnul meu știe mai bine ceea ce faceți. Ei l-au numit deci mincinos : pedeapsa zilei Întunericului i-a apucat : ea a fost o pedeapsă a unei zile imense. »

Oricine, dintre exegeți, cum este Qatada și alții, a susținut că oamenii de la Ayka sunt o altă comunitate, alta decât oamenii din Madyan : vorba lui este slabă : dovada lor este dublă : « oamenii de la Ayka au numit mincinoși trimișii, când le-a spus Shu'ayb » : « fratele lor » : cum El a spus : « și către Madyan, fratele lor Shu'ayb. » Și că El a menționat pedeapsa lor prin ziua Întunericului : iar a menționat pentru aceia cutremurul : ori strigătul.

« Oamenii de la Ayka au numit mincinoși trimișii » : pentru că El i-a descris prin închinarea la Ayka : mențiunea frăției nu se potrivește deci aici : iar când El îi leagă de tribu : mențiunea lui Shu'ayb în calitate de fratele lor se strânge : iar această distincție face parte din perlele fine, scumpe și nobile : cât despre argumentarea lor prin ziua Întunericului : dacă aceasta ar fi, de una singură, o dovadă că aceștia sunt o altă comunitate : ca socoteala răzbunării prin cutremur : și strigătul : să fie o dovadă că acestea sunt alte două comunități : iar aceasta nu o spune nimeni care înțelege ceva la această treabă : cât despre hadithul pe care hafizul Ibn 'Asakir l-a citat în notița profetului Shu'ayb (pace asupra lui) : pe calea lui Muhammad ibn 'Uthman ibn Abi Shayba : de la tatăl lui : de la Mu'awiya ibn Hisham : de la Hisham ibn Sa'd : de la Shaqiq ibn Abi Hilal : de la Rabi'a ibn Sayf : de la 'Abd Allah ibn 'Amr, în formă suspendată : « Madyan : iar oamenii de la Ayka sunt două comunități : Allah le-a trimis Shu'ayb profetul (pace asupra lui).

» Acesta este un hadith singular : iar printre transmițătorii lui este cineva asupra căruia s-a dezbătut : iar cel mai probabil este că el face parte din vorbele lui 'Abd Allah ibn 'Amr, din ceea ce i-a ajuns lui în ziua de la Yarmuk, din aceste două întrebari neașteptate, despre relatări ale copiilor lui Israel : iar Allah știe mai bine.

Apoi Allah a menționat despre oamenii de la Ayka, din mustrare, ceea ce El a menționat despre oamenii din Madyan : din deficitul în măsură și în cântar : ceea ce indică faptul că ei sunt o singură comunitate : distrusă prin feluri de pedepse : iar El a menționat, la fiecare loc, ceea ce se potrivește acestei adresări.

« pedeapsa zilei Întunericului i-a apucat : ea a fost o pedeapsă a unei zile imense.

» Ei au menționat că o căldură intensă i-a atins : iar Allah a stins suful vântului pentru ei timp de 7 zile : iar nimic, cu aceasta, nu le-a folosit : nici apa : nici umbra : nici intrarea lor în nori : ei au fugit deci din localitatea lor spre pustie : un nor le-a dat umbră : ei s-au adunat sub el ca să se bucure de umbra lui : când ei au fost la întregime sub el : Allah l-a trimis asupra lor : lovindu-i cu scântei : și cu meteori de foc : iar pământul a tremurat cu ei : iar un strigăt li a venit din cer : care a scos sufletele : și a nimicit trupurile : ei au devenit deci în sălașurile lor culcați : cei care l-au numit pe Shu'ayb mincinos : ca și cum nu ar fi rodit acolo niciodată : cei care l-au numit pe Shu'ayb mincinos : ei sunt cei pierduți : iar Allah l-a mântuit pe Shu'ayb : și pe cei care erau cu el credincioși : « și când porunca Noastră a venit, Noi am mântuit pe Shu'ayb și pe cei care au crezut cu el, printr-o milă din partea Noastră : iar strigătul i-a apucat pe cei care au fost nedrepți : și iată-i culcați în sălașurile lor : ca și cum nu ar fi rodit acolo niciodată : piară deci Madyan cum au pierit Thamud.

» « iar stăpânii care nu credeau dintre poporul lui au spus : dacă voi îl urmați pe Shu'ayb, voi veți fi cu adevărat cei pierduți. Atunci cutremurul i-a apucat : și iată-i culcați în sălașurile lor : cei care l-au numit pe Shu'ayb mincinos : ca și cum nu ar fi rodit acolo niciodată : cei care l-au numit pe Shu'ayb mincinos : ei sunt cei pierduți. » « dacă voi îl urmați pe Shu'ayb, voi veți fi cu adevărat cei pierduți. » Apoi Cel Mai Înalt a menționat despre profetul lor că el i-a mustrat asupra lor înșiși : mustrându-i : prevenindu-i : și mustrându-i aspru : Cel Mai Înalt a spus : « o popor al meu, v-am transmis vouă bine mesajele Domnului meu : iar v-am dat vouă sfat : cum mă întrista deci eu asupra unui popor necredincios ?

» « o popor al meu, v-am transmis vouă bine mesajele Domnului meu : iar v-am dat vouă sfat. » Adică : am împlinit ceea ce îmi incumba din transmitere completă : și din sfat desăvârșit : iar am vegheat la călăuzirea voastră, din tot ceea ce puteam : și am atins : iar aceasta nu v-a folosit : căci Allah nu călăuzește pe cel pe care Îl rătăcește : iar ei nu au niciun ajutător : nu mă întristez deci după aceasta asupra voastră : pentru că voi nu acceptați sfatul : și nu vă temeți de ziua rușinii : « cum mă întrista deci » : adică : să mă întristez eu : asupra unui popor necredincios ?

Adică : voi nu acceptați adevărul : să nu vă mai întoarceți la el : și să nu vă pese de el : le-a venit deci din violența lui Allah, care nu se respinge : care nu se apără : și de care nimeni vizat de ea nu se poate abate : nici să scape de ea : hafizul Ibn 'Asakir a menționat, în istoria lui, de la Ibn 'Abbas, că Shu'ayb (pace asupra lui) a fost după Iusuf (pace asupra lui) : și de la Wahb ibn Munabbih că Shu'ayb (pace asupra lui) a murit la Mecca : iar cei care erau cu el credincioși : iar mormintele lor sunt la apusul Kaabei : între Dar an-Nadwa : și casa copiilor lui Sahm.