Israel (Iacob) și povestea lui Iusuf, fiul lui Iacob

Iusuf, fiul lui Iacob, a visat că unsprezece stele, soarele și luna i se prosternau lui ; frații lui, pizduiți, l-au aruncat într-un puț. Vândut pentru un preț de nimic în Egipt, acuzat pe nedrept de soția aziz-ului, întemnițat, el a tâlcuit visele a doi însoțitori apoi pe cel al regelui: șapte ani de belșug apoi șapte ani de secetă. Stabilit peste tezaurele pământului, el a reținut pe Benyamin prin cupa din sacul lui, apoi s-a făcut cunoscut fraților lui, zicându-le: « Astăzi nu mai este nicio vină împotriva voastră ». Cămașa lui i-a dat lui Iacob vederea înapoi, iar vederea s-a împlinit când părinții lui și frații lui au căzut prosternându-se lui.

Allah a pogorât despre el, și despre ceea ce a fost de treaba lui, o sură imensă din Coran, pentru ca să se mediteze ceea ce conține ea de înțelepciuni și de îndemnuri și de bună-cuviințe și de poruncă înțeleaptă: « Alif, Lam, Ra'. Acestea sunt Versetele Cărții limpezi. Cu adevărat, Noi am pogorât-o drept un Coran arab, poate că voi veți pricepe. Noi îți vom povesti [o, Mohammed] cea mai frumoasă istorisire din ceea ce îți revelăm în acest Coran, chiar dacă ai fost înainte de ea printre cei neștiutori. » Am vorbit despre literele detașate la începutul tafsir-ului surei al-Baqara: cine vrea verificarea lor să se uite acolo: iar am vorbit despre această sură în prescurtare la locul ei din tafsir: și menționăm aici un fragment din ceea ce se află în ea, în felul cel mai concis: și cel mai izbânditor.

Rezultatul cuvântului în acest loc este că Cel Preaînalt laudă Cartea Lui imensă pe care a pogorât-o asupra robului și Mesagerului Lui nobil: în limba arabă elocventă, limpezitoare, manifestă, clară: pe care o cuprinde orice inteligent lucid și curat: el este cel mai nobil dintre cărțile pogorâte din cer: l-a pogorât cel mai nobil dintre îngeri asupra celei mai nobile creaturi: în vreme și loc cele mai nobile: prin limba cea mai elocventă și elocuțiunea cea mai manifestă: dacă contextul este în relatări trecute sau viitoare, el menționează din ele cele mai frumoase și mai clare: și manifestă adevărul asupra a ceea ce în care oamenii au avut divergențe: și fulgerează falsul: îl dezminuie: îl respinge: iar dacă este în porunci și în interdicții: legile cele mai drepte: și căile cele mai clare: cel mai clar dintre judecăți: și cel mai drept dintre verdicte: « Cuvântul Domnului tău a fost plin de Adevăr și Dreptate »: adică în adevăr la relatări: în dreptate la porunci și interdicții: « Noi îți vom povesti [o, Mohammed] cea mai frumoasă istorisire din ceea ce îți revelăm în acest Coran, chiar dacă ai fost înainte de ea printre cei neștiutori. »: adică în raport cu ceea ce ți-a fost revelat în ea: « Astfel, ți-am revelat Noi o inspirație [Coranul], la porunca Noastră. Tu nu ai știut [mai înainte] ce este Cartea și ce este credința, însă Noi am făcut-o lumină cu care călăuzim pe cine voim dintre robii Noștri. Și tu călăuzești pe un drum drept,

Pe drumul lui Allah, ale Căruia sunt cele din Ceruri și de pe Pământ. Și către Allah se îndreaptă [toate] lucrurile. » « Astfel îți povestim Noi istorisiri despre cele care au trecut și îți dăm Noi ție o pomenire din partea Noastră. Iar cei care se îndepărtează de el [Coran] vor purta în Ziua Învierii o povară. Și veșnic vor sălășlui în el. Și ce grea Povară vor avea ei în Ziua Învierii! »: adică cine se îndepărtează de acest Coran: și urmează alte cărți: primește deci această amenințare: precum a zis în hadithul raportat în Musnad și de at-Tirmidhi, de la Ali, comandantul credincioșilor: cine caută călăuzirea în altceva decât în ea: Allah îl rătăcește.

Sourayj ibn an-Nou'man ne-a raportat: Houchaym ne-a raportat: Moujalid ne-a informat de la ach-Cha'bi: de la Jabir: că Omar ibn al-Khattab a venit la Profet cu o carte care i-a ajuns de la unii dintre oamenii Cărții: și a citit-o: Profetul s-a mâniat: și a zis: vrei să te rătăcești în ea, o fiule al lui al-Khattab? Pe Acela care ține sufletul meu în mâna Lui: v-am venit cu ea albă, curată: nu-i întrebați pe ei despre nimic: altfel ei vă vor informa un adevăr pe care îl veți dezminui: sau o minciună în care veți crede: și pe Acela care ține sufletul meu în mâna Lui: dacă ar fi viu, nu ar putea să nu mă urmeze. Isnad autentic: iar Ahmad l-a raportat pe altă cale: și pe Acela care ține sufletul meu în mâna Lui: dacă ar apărea printre voi: și l-ați urma lăsându-mă pe mine: v-ați rătăci: voi sunteți partea mea din neamuri: iar eu sunt partea voastră dintre profeți.

Am raportat căile acestui hadith și formulările lui la începutul surei Iusuf: el a ținut discurs oamenilor: și a zis în predica lui: o oameni: mi-au fost dat cuvintele sintetice și ultimele: și mi-a fost dat o expunere prescurtată: și v-am venit cu ea albă, curată: nu o rătăciți deci: și să nu vă amăgească amăgitorii. Apoi el a poruncit ca această filă să fie ștearsă literă cu literă.

« [Din aceste povești spune] când Iosif i-a spus tatălui său: „O, tată! Eu am văzut [în vis] unsprezece planete, și Soarele și Luna! Eu le-am văzut prosternându-mi-se!” El a spus: „O, fiul meu! Nu povesti visul tău fraților tăi, ca să nu plăsmuiască viclenie împotriva ta. Cu adevărat, Șeitan îi este omului dușman învederat.

Astfel te alege Domnul tău și te învață tâlcuirea vedeniilor [evenimentelor sau viselor] și va împlini El binefacerea Sa asupra ta și asupra neamului lui Iacob, așa cum a împlinit-o El și asupra celor doi părinți ai tăi, Avraam și Isaac, căci Domnul tău este ‘Alim [Atoateștiutor] [și] Hakim [Înțelept]” » Sura 12, 4-6

Am prezentat deja că Iacob avea doisprezece fii de parte bărbătească: i-am numit: și la ei se leagă toate triburile fiilor lui Israel: iar cel mai nobil și cel mai venerabil și cel mai imens dintre ei era Iusuf. Un grup de savanți a susținut că nu era printre ei niciun alt profet în afară de el: iar restul fraților lui nu primea revelație: și aparentul a ceea ce a fost raportat despre faptele și rostirile lor în această istorie duce acolo: « Spuneţi [o, credincioşilor]: „Noi credem în Allah şi în ceea ce ne-a fost trimis nouă şi ceea ce i-a fost trimis lui Avraam, lui Ismail, lui Isaac, lui Iacob şi Urmaşilor [al-Asbat] » Și el a susținut că aceștia sunt urmașii: argumentarea lui nu este deci solidă: pentru că ceea ce se vrea prin urmași sunt neamurile fiilor lui Israel: și ceea ce se afla în ele de profeți asupra cărora coboară revelația din cer: iar Allah știe mai bine.

Iar dintre ceea ce întărește că Iusuf este cel care a fost avantajat dintre frații lui de mesaj și de profeție: că El a atestat profeția lui și revelația spre el în mai mult de un verset din Cartea Lui puternică: și n-a atestat niciunul dintre frații lui în afară de el: aceasta indică deci ceea ce am menționat. Abd as-Samad ne-a raportat: Abd ar-Rahman ibn Abdallah ibn Dinar ne-a raportat de la tatăl lui, că a zis: nobilul, fiul nobilului, fiul nobilului, fiul nobilului: Iusuf fiul lui Iacob fiul lui Ishaq fiul lui Ibrahim. Al-Bukhari singur l-a raportat: și l-a raportat de la Abdallah ibn Mohamed și de la 'Abda: de la Abd as-Samad ibn Abd al-Warith cu el. Am menționat căile lui în istoria lui Ibrahim: ceea ce scutește de a o repeta aici: iar lui Allah îi este lauda și harul.

Exegeții au zis: Iusuf a văzut, încă mic înaintea pubertății, de parcă unsprezece stele: care indică restul fraților lui: iar soarele și luna desemnează cei doi părinți ai lui: s-au prosternat toți lui: a fost deci uluit de aceasta: când s-a trezit, a povestit-o tatălui lui: tatăl lui a știut deci că va ajunge la un rang înalt și la o înălțime imensă în lume și în viața de apoi: până acolo încât părinții lui și frații lui să i se supună lui: el i-a poruncit deci să o țină taină: și să n-o povestească fraților lui: de frică să nu-l pizmuiască: și să nu caute să-l atingă: și să țese împotriva lui fel de fel de viclesunuri și de stratageme: iar aceasta indică ceea ce am menționat: de aceea a venit în unele athar-uri: cereți ajutor pentru împlinirea nevoilor voastre ținându-le taină: căci orice deținător de binefacere este pizduit. Iar la oamenii Cărții, el a povestit-o odată și tatăl lui și fraților lui: ei s-au înșelat în aceasta.

« Astfel te alege Domnul tău »: adică: și cum ți-a arătat El această vedenie imensă: dacă o ții taină, Domnul tău te va alege: adică te va avantaja de fel de fel de dulceți și de îndurare: « te învață tâlcuirea vedeniilor [evenimentelor sau viselor] »: adică îți va face să înțelegi din sensurile cuvântului: și tâlcuirea viselor, ceea ce nimeni altul nu înțelege: « va împlini El binefacerea Sa asupra ta »: adică prin revelația spre tine: « asupra neamului lui Iacob »: adică datorită ție: iar ei li se va întâmpla prin tine cel mai bun al lumii și al vieții de apoi: « așa cum a împlinit-o El și asupra celor doi părinți ai tăi, Avraam și Isaac »: adică El te va umple de binefacere: și îți va face bine prin profeție: precum i-a dat-o tatălui tău Iacob: și bunicului tău Ishaq: și tatăl bunicului tău Ibrahim prietenul lui Allah: « căci Domnul tău este ‘Alim [Atoateştiutor] [şi] Hakim [Înțelept] » Allah știe mai bine unde își plasează El mesajul.

De aceea Mesagerul lui Allah a zis, când i s-a cerut: care este cel mai nobil dintre oameni? Iusuf, profet al lui Allah, fiu de profet al lui Allah, fiu de profet al lui Allah, fiu al prietenului lui Allah. Iar Ibn Jarir și Ibn Abi Hatim au raportat în cele două tafsir-uri ale lor: și Abu Ya'la și al-Bazzar în cele două Musnad-uri ale lor, din hadithul lui al-Hakam ibn Dhahir: pe care imamii l-au slăbit: de la as-Souddi: de la Abd ar-Rahman ibn Sabit: un om dintre Evrei a venit la Profet: numit Boustana Evreul: o Mohamed, informează-mă despre stelele pe care le-a văzut Iusuf prosternându-se lui: care sunt numele lor? Profetul a tăcut: și nu i-a răspuns nimic: Djibril a coborât cu numele lor: Mesagerul lui Allah i-a trimis deci: ești credincios dacă îți informez numele lor?

Da. Ele sunt Jarabane: și at-Tariq: și adh-Dhiyal: și Dhu al-Kanafat: și Qabis: și Waththab: și 'Amoudane: și al-Faylaq: și al-Mousbih: și as-Sarouh: și Dhu al-Far': și adh-Dhiya: și an-Nour. Pe Allah: numele lor sunt într-adevăr acestea. Iar la Abu Ya'la: când a povestit-o tatălui lui: aceasta este o treagă risipită pe care Allah o va aduna: iar soarele este tatăl lui: iar luna mama lui.

« În Iosif și în frații săi au fost semne pentru aceia care întreabă, [precum] Atunci când au spus: „Iosif și fratele său sunt mai dragi decât noi tatălui nostru, chiar dacă noi suntem o ceată. Cu adevărat, tatăl nostru este în rătăcire evidentă. Omorâți-l pe Iosif sau lăsați-l [pe alt] pământ, astfel încât chipul tatălui vostru să se îndrepte numai spre voi! Iar după aceasta veți fi oameni drepți.” Unul dintre ei a spus: „Nu-l omorâți pe Iosif, ci aruncați-l în fundul unui puț - dacă voi vreți să o faceți - și o să-l ia vreo caravană!” » Sura 12, 7-10

Cel Preaînalt atrage atenția asupra a ceea ce conține această istorie de semne: și de înțelepciuni: și de implicații: și de îndemnuri: și de dovezi. Apoi El menționează pizmuisirea fraților lui Iusuf față de el: din cauza dragostei tatălui lor pentru el și pentru fratele lui: ei vor să zică fratele lui de plin fratele Benyamin, fiul mamei lor comune: mai mult decât pe ei: iar ei o ceată: adică o adunare: noi am fi deci mai vrednici de dragoste decât acești doi: « tatăl nostru este în rătăcire evidentă »: adică în avantajarea dragostei acestor doi peste noi. Apoi ei au conspirat între ei ca să-l omoare pe Iusuf: sau să-l alunge spre un pământ de unde el nu se mai întoarce: pentru ca chipul tatălui lor să se îndrepte spre ei singuri: adică dragostea lui să se cheltuiască asupra lor toți: și ei au tăinuit căința apoi: când ei au tergiversat asupra acestuia și s-au pus de acord asupra lui, a zis un orator dintre ei.

Acesta este Simeon: acesta este Yahuda: iar Qatada a zis: este cel mai mare dintre ei, Ruben: « Nu-l omorâți pe Iosif, ci aruncați-l în fundul unui puț - dacă voi vreți să o faceți - și o să-l ia vreo caravană! »: adică un călător trecător: « dacă voi vreți să o faceți »: orice ați spune va fi întotdeauna: fie deci ceea ce vă spun: și este cel mai apropiat de orice stare decât uciderea sau alungarea lui: și strămutarea lui: ei s-au pus deci de acord asupra acestuia: atunci ei au zis: o tată al nostru, de ce nu ne încredințezi tu pe Iusuf: iar noi suntem într-adevăr sfătuitorii lui sinceri: trimite-l mâine cu noi: să se bucure și să se joace: iar noi îl vom păzi. El a zis: « Cu adevărat, eu sunt trist că voi îl luați și mă tem să nu-l mănânce lupul, când voi veți fi fără băgare de seamă față de el. » Ei au spus: « Dacă o să-l mănânce lupul, când noi suntem o ceată, înseamnă că noi suntem atunci cei pierduți.

» Ei au cerut tatălui lor să le trimită fratele lor Iusuf: și i-au arătat că vor ca el să pășuneze cu ei: și să se joace și să se desfateze: și ei tăinuiau pentru el ceea ce Allah știe mai bine: o fiule al meu, mă întristează să mă despart de el clipă de o zi: și mă tem în plus că voi veți fi ocupați cu jocurile vostru: și cu ceea ce faceți: și să vină lupul să-l devoreze: și să nu-l putem apăra de el dat fiind mica lui vârstă: și neîngrijirea voastră față de el. Ei au spus: « Dacă o să-l mănânce lupul, când noi suntem o ceată, înseamnă că noi suntem atunci cei pierduți »: adică: dacă lupul îl va prinde și-l va devora dintre noi: sau că vom fi fără băgare de seamă față de el până ce aceasta se va întâmpla: iar noi o adunare: am fi deci într-adevăr pierduți: adică neputincioși, pierduți.

Iar la oamenii Cărții: el l-a trimis în urma lor: urmându-i: și el s-a rătăcit de drum: până ce un om l-a călăuzit spre ei: iar aceasta este de asemenea dintre erorile lor în transmitere: căci Iacob era mai atent la el decât de a-l trimite cu ei: cum deci l-ar fi trimis singur? Când ei l-au luat: și s-au pus de acord să-l arunce în adâncul puțului: « Și când au plecat cu el și s-au înțeles cu toții să-l arunce în adâncul puțului, atunci i-am revelat Noi lui: „Tu le vei vorbi despre această faptă a lor [într-o zi], fără ca ei să te cunoască!” » « Și seara au venit la tatăl lor, plângând. Și au spus: „O, tată! Noi ne-am dus și ne-am luat la întrecere și l-am lăsat pe Iosif lângă lucrurile noastre. Și l-a mâncat lupul. Tu nu ne crezi, măcar că noi spunem adevărul.” » « Și au adus cămașa lui [mânjită] cu sânge mincinos.

El a zis: « Mai degrabă sufletele voastre v-au îndemnat să faceți ceva [rău], deci [nu-mi rămâne decât] răbdarea cuminte. Și Allah este Cel la care se cere ajutor pentru cele pe care voi le povestiți. »

Ei au insistat lângă tatăl lor până ce i-a trimis cu el: nu mai îndepărtat el de ochii lor decât au început să-l injurieze: și să-l disonoreze prin fapte și rostiri: și s-au pus de acord să-l arunce în adâncul puțului: adică în fundul lui, pe piatra lui centrală: aceasta este piatra care este în mijlocul puțului: pe ea stă cel care coboară: acesta este cel care coboară pentru a umple gălețile când apa lipsește: iar cel care le ridică cu coarda se numește cel care scoate: când ei l-au aruncat în el, Allah i-a revelat că ai nevoie de un deznodământ: și de o ieșire din această strânsură în care te afli: și tu le vei informa frații tăi despre fapta lor aceasta: într-o stare în care tu ești puternic: iar ei în nevoia de tine: temându-se de tine: « fără ca ei să te cunoască! » Mujahid a zis, despre « fără ca ei să te cunoască! »: prin inspirația lui Allah spre el despre aceasta: iar de la Ibn Abbas: « fără ca ei să te cunoască! »: adică: tu le vei informa frații tăi despre fapta lor aceasta: într-o stare în care ei nu te recunosc: Ibn Jarir l-a raportat de la el.

Când ei l-au depus în el: și s-au îndepărtat de el: ei au luat cămașa lui: au pângărit-o cu niște sânge: și s-au întors la tatăl lor seara, plângând: adică pentru fratele lor: să nu te amăgească plânsetul: mulți nedrepți plâng: și ei au menționat plânsul fraților lui Iusuf: « Și seara au venit la tatăl lor, plângând »: adică în întunericul nopții: pentru ca trădarea lor să fie mai bine ascunsă: nu ca scuză a lor: ei au zis: o tată al nostru, noi ne-am dus și ne-am luat la întrecere: și l-am lăsat pe Iusuf lângă lucrurile noastre: adică veșmintele noastre: « Și l-a mâncat lupul »: adică în lipsa noastră de lângă el: în timpul întrecerii noastre: « Tu nu ne crezi, măcar că noi spunem adevărul. »: adică: tu nu ne vei confirma în ceea ce ți-am informat despre devorarea de către lup: chiar dacă nu am fi suspecti în ochii tăi: cum deci, tu care ne suspecți deja în aceasta?

Căci tu ai temut să nu-l devoreze lupul: iar noi ți-am garantat că nu-l va devora: dat fiind numărul nostru în jurul lui: iată-ne deci necreditați de tine: ești deci scuzați că nu ne crezi: și aceasta este starea.

« Și au adus cămașa lui [mânjită] cu sânge mincinos. »: adică de un sânge mincinos, fabricat: căci ei au luat o capră: au imolat-o: au luat sângele ei: și l-au pus pe cămașa lui: pentru a face să se creadă că lupul l-a devorat: și au uitat să o sfâșie: când semnele înșelătoriei au apărut asupra lor: fapta lor nu s-a întors asupra tatălui lor: căci el înțelegea dușmănia lor față de el: și pizmuisirea lor: din dragostea tatălui lui pentru el printre ei, mai mult decât pentru ei: din cauza a ceea ce el descoperea în el de măreție și de aură pe care o avea încă din copilărie, pentru că Allah voia să-l avantajeze prin profeția lui: și din ceea ce ei au încercat pentru a-l lua: imediat ce l-au luat, ei l-au lipsit de vederea lui: și au venit plângând: și de acord asupra a ceea ce au țesut: « Mai degrabă sufletele voastre v-au îndemnat să faceți ceva [rău], deci [nu-mi rămâne decât] răbdarea cuminte. Și Allah este Cel la care se cere ajutor pentru cele pe care voi le povestiți.

» Iar la oamenii Cărții: Ruben a sugerat să-l pună în puț: pentru a-l lua fără să știe ei: și a-l înapoia tatălui lui: ei l-au adormit deci: și l-au vândut acestei caravane: când Ruben a venit seara pentru a scoate pe Iusuf, el nu l-a găsit: el a strigat: și și-a sfâșiat veșmintele: și s-a întristat: ei au luat un ieud: l-au imolat: și au pângărit cu sângele lui cămașa lui Iusuf: când Iacob a știut, el și-a sfâșiat veșmintele: și s-a îmbrăcat cu o brâu neagră: și s-a întristat de fiul lui multe zile: iar această fragilitate a venit din eroarea lor de interpretare și de transmitere.

« A venit o caravană și [cei din caravană] l-au trimis pe cel care scotea apă pentru ei și el a coborât găleata lui. Dar el a spus: „Ce veste bună! Aici este un băiețel!” Și l-au ascuns în chip de marfă. Dar Allah este 'Alim [Bineștiutor] a ceea ce au făcut ei. Și l-au vândut ei pentru un preț de nimic, pentru câțiva dirhami, căci atât de puțin l-au prețuit ei.

Și a spus cel din Egipt, care l-a cumpărat, către soția lui: „Cinstește șederea lui [printre noi]! S-ar putea să ne fie de folos sau să-l luăm ca fiu!” Și astfel i-am dat Noi lui Iosif stare temeinică pe acest pământ, pentru a-l învăța pe el tâlcuirea vedeniilor. Allah are Putere să facă orice lucru dacă Voiește, dar cei mai mulți oameni nu știu. Și când a ajuns el [Iosif] la vârsta bărbăției, i-am dat Noi înțelepciune și știință, căci astfel îi răsplătim Noi pe cei care fac bine. » Sura 12, 19-22

Cel Preaînalt informează despre istoria lui Iusuf când a fost depus în puț: că el a șezut așteptând deznodământul lui Allah și dulceața Lui față de el: și a venit o caravană: adică călători: la oamenii Cărții, marfa lor era pistacii: pinoli: și arahide: îndreptându-se spre Egipt din Siria: ei au trimis deci unii dintre ei să scoată din acest puț: când unul dintre ei a lăsat găleata să coboare, Iusuf s-a agățat de ea: « Ce veste bună! »: adică o veste fericită a mea: « Aici este un băiețel! »: « Și l-au ascuns în chip de marfă »: adică au făcut să se creadă că aveau cu ei un băiat printre marfa lor: « Dar Allah este 'Alim [Bineștiutor] a ceea ce au făcut ei »: adică: El este Bineștiutor a ceea ce frații lui au țesut împotriva lui: și a ceea ce tăinuiau ei în taină a-l face marfă pentru ei: și totuși Cel Preaînalt nu schimbă aceasta: din cauza înțelepciunii imense care se leagă de ea: și a decretului dinainte: și a îndurării spre pământul Egiptului: prin ceea ce Allah va face prin mâinile acestui băiat care intră în ea sub forma unui captiv: apoi, după aceasta, El îl va face stăpân al treburilor: și îi va face să beneficieze de el în lumea lor și în cea de apoi: într-un fel fără limită și fără descriere.

Când frații lui Iusuf au simțit că caravana l-a luat: ei i-au ajuns din urmă: iată robul nostru care a fugit de la noi: ei l-au cumpărat deci de la ei pentru un preț de nimic: adică puțin, rar: aceasta este neadevărat: « câțiva dirhami, căci atât de puțin l-au prețuit ei. »: « căci atât de puțin l-au prețuit ei. » Ibn Mas'oud și Ibn Abbas și Nouf al-Bikali și as-Souddi și Qatada au zis: ei l-au vândut pentru douăzeci de dirhami pe care i-au împărțit câte doi dirhami fiecare: douăzeci și doi de dirhami: iar 'Ikrima a zis: patruzeci de dirhami: iar Allah știe mai bine. « Și a spus cel din Egipt, care l-a cumpărat, către soția lui: „Cinstește șederea lui [printre noi]! »: adică fii bună cu el: « S-ar putea să ne fie de folos sau să-l luăm ca fiu!

» Iar aceasta este din dulceața lui Allah față de el: și din îndurarea Lui: și din binefacerea Lui față de el: prin ceea ce El voiește să-l pregătească pentru a-i da lui: din cele mai bune ale lumii și ale vieții de apoi: iar cumpărătorul era dintre notabilii Egiptului, aziz-ul lui: numele lui era Atfir ibn Rouhib: iar regele Egiptului de atunci era al-Rayyan ibn al-Walid, un om dintre 'Amaliqa: iar numele soției aziz-ului era Ra'il bint Ra'il: numele ei era Zoulaykha: aparentul este că acesta era titlul ei: alții zic bint Yanous: raportat de ath-Tha'labi de la Abu Hicham ar-Rifa'i: iar Muhammad ibn Ishaq a zis, de la Muhammad ibn as-Sa'ib: de la Abu Salih: numele celui care l-a vândut în Egipt, vreau să zic cel care l-a adus acolo, era Malik ibn Daghr ibn Thawayb ibn 'Afqa ibn Madian ibn Ibrahim: iar Allah știe mai bine.

Iar Ibn Ishaq a zis, de la Abu 'Oubayda: cei mai pătrunzători dintre oameni sunt trei: cel care zice « Cinstește șederea lui [printre noi]! »: și femeia care zice tatălui ei despre Musa: « Tată, angajează-l [la tine], căci cel mai bun pe care-l poți lua cu simbrie este cel puternic și vrednic de încredere! »: și Abu Bakr as-Siddiq când l-a desemnat pe Omar ibn al-Khattab drept succesor. Aziz-ul l-a cumpărat pentru douăzeci de dinari: la cântărirea lor de mosc: și de mătase: și de piele: iar Allah știe mai bine.

« Și astfel i-am dat Noi lui Iosif stare temeinică pe acest pământ »: adică: și cum Noi am predestinat acest aziz: și soția lui a bine acționa cu el și a ave grijă de el: Noi l-am stabilit în pământul Egiptului: « pentru a-l învăța pe el tâlcuirea vedeniilor »: adică înțelegerea lor: și tâlcuirea viselor face parte din aceasta: « Allah are Putere să facă orice lucru dacă Voiește »: adică: când El voiește ceva: El îi predestinează mijloace: și treburi pe care robii nu le-ar putea găsi: dar cei mai mulți dintre oameni nu știu. « Și când a ajuns el [Iosif] la vârsta bărbăției, i-am dat Noi înțelepciune și știință, căci astfel îi răsplătim Noi pe cei care fac bine. » Aceasta indică că tot aceasta a fost: și el era înaintea bărbăției: care este limita celor patruzeci de ani în care Allah revela în ei robilor Lui profeți, asupra cărora fie rugăciunile și sălutăările, din partea Domnului lumilor.

Ei au avut divergențe despre durata vieții care este atingerea bărbăției: Malik și Rabi'a și Zayd ibn Aslam au zis: este adolescența: optsprezece ani: douăzeci de ani: douăzeci și cinci de ani: treizeci de ani: iar Ibn Abbas și Mujahid au zis: treizeci și trei de ani: patruzeci de ani: « până la vârsta bărbăției și atingerea celor patruzeci de ani: »

« Și a vrut ea, cea în a cărei casă se afla, să-l ademenească, împotriva voinței lui. Și a încuiat ușile și i-a spus: „Vino încoace!” Însă el i-a răspuns: „Ferească Allah! Cu adevărat, el este stăpânul meu, care mi-a dat bun loc. Într-adevăr nelegiuiții nu izbândesc.” Și ea era cu adevărat hotărâtă [să îl seducă] și ar fi avut și el poftă de ea, dacă nu ar fi văzut semnul Domnului său. Astfel [am făcut Noi], ca să îndepărtăm răul și faptă rușinoasă de el. Cu adevărat, el era unul dintre robii Noștri aleși. Și au alergat amândoi spre ușă, iar ea i-a rupt cămașa la spate. Și l-au găsit pe soțul ei lângă ușă și i-a spus ea [atunci]: „Care este pedeapsa pentru cel care voiește familiei tale un rău, decât temnița sau pedeapsa dureroasă?

Iosif a spus: „Dar ea a vrut să mă ademenească, în pofida voinței mele!” Însă un martor din familia ei a mărturisit: „Dacă cămașa lui este ruptă în față, atunci ea a spus adevărul, iar el a fost dintre aceia care mint, Însă dacă cămașa lui a fost ruptă la spate, atunci ea a mințit, iar el este dintre aceia care spun adevărul”. Și când a văzut cămașa lui că a fost ruptă la spate, el a spus: „Acesta este un vicleșug de-al vostru, [femeilor], iar viclenia voastră este fără de margini! Iosif, uită de aceasta. Iar tu, [soție] roagă-te de iertare pentru vina ta, căci tu ai fost dintre cei păcătoși!”

Cel Preaînalt menționează ademeneala soției aziz-ului țintindu-l pe Iusuf: și cererea ei spre el a ceea ce nu se potrivește stării și rangului lui: ea era la extrem de frumoasă: de bogăție: de rang: de tinerețe: și cum ea a încuiat ușile asupra ei și asupra lui: și s-a împodobit pentru el: și s-a pregătit: și s-a îmbrăcat cu cele mai frumoase veșminte ale ei: și cu hainele ei cele mai somptuoase: și cu toate acestea ea era soția vizirului: și nepoata regelui al-Rayyan ibn al-Walid, stăpânul Egiptului: și tot aceasta în timp ce Iusuf era un tânăr de o frumusețe și de o strălucire minunate: dar el este profet din linia profeților: Domnul lui l-a păzit deci de fapta rușinoasă: și l-a ținut de viclesunul femeilor: el este stăpânul celor șapte nobili virtuși, temători, menționați în cele două Sahih-uri ale pecetei profeților în rostirea lui: din partea pământului și a cerului: șapte pe care Allah îi adăpostește în umbra Lui: în ziua în care nu este umbră decât umbra Lui: un imam drept: și un om care îl pomenește pe Allah singur: și cei doi ochi ai lui se revarsă: și un om al cărui suflet este agățat de moschee când iese el din ea: până să se întoarcă la ea: și doi oameni care s-au iubit în Allah: s-au unit asupra lui: și s-au despărțit asupra lui: și un om care face o milostenie: și o ascunde: până acolo încât mâna lui stângă nu știe ce cheltuiește dreapta lui:

și un tânăr care a crescut în adorarea lui Allah: și un om pe care îl cheamă o femeie de rang și de frumusețe: și el zice: mă tem de Allah. Iar vizatul este că ea l-a chemat spre ea: și a pus în aceasta un râvna intensă: « Ferească Allah! Cu adevărat, el este stăpânul meu »: adică soțul ei, stăpânul casei: « care mi-a dat bun loc »: adică a bine acționat cu mine: și mi-a cinstit șederea mea la el: « Într-adevăr nelegiuiții nu izbândesc. » « Și ea era cu adevărat hotărâtă [să îl seducă] și ar fi avut și el poftă de ea, dacă nu ar fi văzut semnul Domnului său »: în ceea ce este îndestulare și sățuire în exegeză: iar cei mai mulți dintre cuvintele exegeților aici sunt primite din cărțile oamenilor Cărții: cel mai bine pentru noi este să ne îndepărtăm de ele: iar ceea ce trebuie crezut este că Allah Cel Preaînalt l-a păzit: l-a dezvinovățit: l-a sfințit de fapta rușinoasă: l-a ținut de ea: și l-a apărat de ea: « Astfel [am făcut Noi], ca să îndepărtăm răul și fapta rușinoasă de el. Cu adevărat, el era unul dintre robii Noștri aleși.

» « Și au alergat amândoi spre ușă »: ei au găsit amândoi: adică: soțul ei, adică soțul ei, la ușă: ea l-a devansat deci prin cuvânt: și l-a ațâțat împotriva lui: « și i-a spus ea [atunci]: „Care este pedeapsa pentru cel care voiește familiei tale un rău, decât temnița sau pedeapsa dureroasă?” » Ea l-a acuzat: în timp ce ea este acuzata: și ea și-a dezvinovățit cinstea: și și-a sfințit locul ei propriu: El a zis: « Dar ea a vrut să mă ademenească, în pofida voinței mele! » Trebuia zis adevărul când a fost nevoie de el. El era mic în leagăn, a zis Ibn Abbas: și a fost raportat de la Abu Hurayra: și de la Hilal ibn Yasaf: și de la al-Hasan al-Basri: și de la Sa'id ibn Jubayr: și de la ad-Dahhak: iar Ibn Jarir l-a preferat: și el raportează acolo un hadith ridicat de la Ibn Abbas: iar alții l-au raportat de la el ca încetat: el era un om apropiat de Atfir, soțul ei: apropiat de ea: și dintre cei care au zis că era un om: Ibn Abbas: și 'Ikrima: și Mujahid: și al-Hasan: și Qatada: și as-Souddi: și Muhammad ibn Ishaq: și Zayd ibn Aslam.

« Dacă cămașa lui este ruptă în față, atunci ea a spus adevărul, iar el a fost dintre aceia care mint, Însă dacă cămașa lui a fost ruptă la spate, atunci ea a mințit, iar el este dintre aceia care spun adevărul »: adică: pentru că el ar fi fugit dinaintea ei: și ea l-ar fi urmărit: și s-ar fi agățat de el: cămașa lui s-ar fi sfâșiat deci astfel: și astfel a fost: când el a văzut cămașa lui sfâșiată la spate, el a zis: « Acesta este un vicleșug de-al vostru, [femeilor], iar viclenia voastră este fără de margini!

» Adică: ceea ce s-a produs din stratagemul vostru: tu ești care l-ai sedus: apoi tu l-ai acuzat pe nedrept: iar soțul ei a întors pagina acesteia: « Iosif, uită de aceasta »: adică: nu le vorbi nimănui despre ea: căci tăcerea despre asemenea treburi este cea mai dreaptă și cea mai frumoasă: și el i-a poruncit să ceară iertare pentru vina săvârșită: și să se căiască spre Domnul lui: căci când robul se căiește spre Allah: Allah se căiește spre el: iar oamenii Egiptului, deși se închinau idolelor: știau că Acela care iartă păcatele: și le pedepsește: este Allah singur, fără asociat în aceasta: de aceea soțul ei i-a zis acestea: și l-a scuzat într-un fel: « Iar tu, [soție] roagă-te de iertare pentru vina ta, căci tu ai fost dintre cei păcătoși!”

« Și femeile din cetate au spus: „Soția lui Al-Aziz îl ademenește pe băiatul ei sclav, în pofida voinței lui. Iubirea pentru el a făcut-o să-și piardă mințile! Noi o vedem cu adevărat în rătăcire limpede”. Și când a aflat ea de clevetirea lor, le-a chemat și le-a pregătit un ospăț și a dat fiecăreia dintre ele câte un cuțit. Și atunci a spus: „Ieși afară la ele, [Iosif]!” Iar când l-au văzut, s-au minunat de el peste măsură și și-au tăiat mâinile, în vreme ce spuneau: „Allah să ne ferească! Acesta nu este om! Acesta este un înger nobil.” Ea a spus: „Priviți-l pe cel pentru care voi m-ați clevetit! Am încercat să-l ademenesc în pofida voii lui, însă el s-a împotrivit, [rezistând ispitei]. Iar de nu va face ce-i poruncesc, să fie întemnițat și să fie printre cei umiliți!” El a spus: „Doamne! Temnița îmi este mai dragă decât aceea la care mă cheamă ele. Și dacă nu vei depărta de la mine vicleșugul lor, voi simți dorință pentru ele și voi fi astfel printre cei ignoranți“. Și Domnul său i-a răspuns și a depărtat viclenia lor de la el. Cu adevărat, El este As-Sami' [Cel care Aude Totul] [şi] Al-'Alim [Atoateştiutor]! »

Cel Preaînalt menționează din partea femeilor cetății: adică a Egiptului: femei ale principilor: și fiice ale marilor: critica soției aziz-ului: și ocarlă: și denigrarea ei în ademeneala ei a sclavului ei tânăr: și dragostea ei intensă pentru el: iar aceasta nu valorează căci el este un client: și asemenea lui nu sunt oameni pentru aceasta: « Noi o vedem cu adevărat în rătăcire limpede »: adică punând lucrul în afara locului lui.

Când ea a aflat clevetirea lor: adică denigrarea lor a ei: și disprețuirea lor: și aluzia lor prin ocarlă: și reproșarea dragostei ei pentru clientul ei: și a patimei ei pentru sclavul ei tânăr: ele au făcut să pară o ocarlă: iar ea este scuzată în sine în privința treburii: de aceea ea a iubit să-și întindă scuzarea ei înaintea lor: și să arate că acest tânăr nu este precum gândeau ele: nici de genul a ceea ce au ele: ea le-a trimis deci: și le-a adunat în locuința ei: și le-a pregătit o ospitalitate a semănătorilor lor: și a adus în ansamblul acestora ceva ce se taie cu cuțitele, ca portocala și asemenea ei: și a dat fiecăreia dintre ele câte un cuțit: iar ea îl pregătise pe Iusuf: și îl îmbrăcase cu cele mai frumoase veșminte: și el era la extrem de prospețimea tinereții: și i-a poruncit să iasă spre ele în această stare: el a ieșit deci: și el era mai frumos decât luna plină fără nicio îndoială: când l-au văzut, s-au minunat de el: adică l-au mărit: și l-au venerat: și l-au slăvit: și ele nu credeau că există asemenea printre fiii lui Adam: iar frumusețea lui le-a orbit: până acolo încât ele au fost distraite de ele înseși: și au început să lovească în mâinile lor cu aceste cuțite: și să nu simtă rănile: și au zis: « Allah să ne ferească! Acesta nu este om :

Acesta este un înger nobil. »

A venit în hadithul Isra-ului: am trecut pe lângă Iusuf: și lui i-a fost dată jumătate din frumusețe: Souhayli-ul a zis: sensul lui este că el era pe jumătate din frumusețea lui Adam: pentru că Allah Cel Preaînalt l-a creat pe Adam din mâna Lui: și a suflat în el din duhul Lui: el era deci la extrem din extremele frumuseții umane: de aceea oamenii Paradisului intră în Paradis pe statura lui Adam și frumusețea lui: iar Iusuf era pe jumătate din frumusețea lui Adam: și nu a fost între ei doi mai frumos decât ei: precum nu a fost nicio femeie după Eva care să semene ei precum Sara, soția prietenului.

Iar chipul lui Iusuf era ca fulgerul: iar când o femeie venea la el pentru o nevoie, el își acoperea chipul: el era în cea mai mare parte a timpului văluit: pentru ca oamenii să nu-l vadă: de aceea când scuzarea soției aziz-ului s-a așezat în dragoste pentru acest sens menționat: și li s-a întâmplat lor și asupra lor ceea ce s-a întâmplat din tăierea mâinilor lor de rănile cuțitelor: și din măreție: și din stupiune la vederea lui: « Priviți-l pe cel pentru care voi m-ați clevetit! » apoi ea l-a lăudat prin castitatea deplină: și a zis: « Am încercat să-l ademenesc în pofida voii lui, însă el s-a împotrivit »: adică s-a abținut: « Iar de nu va face ce-i poruncesc, să fie întemnițat și să fie printre cei umiliți!

» Iar restul femeilor o îndemna să asculte și să asculte pe stăpâna ei: el a refuzat deci refuzul cel mai ferm: și s-a îndepărtat: căci el este din linia profeților: « Doamne! Temnița îmi este mai dragă decât aceea la care mă cheamă ele. Și dacă nu vei depărta de la mine vicleșugul lor, voi simți dorință pentru ele și voi fi astfel printre cei ignoranți »: dacă mă încredințezi mie însumi: eu nu am de la mine însumi decât neputința și slăbiciunea: și eu nu dispun pentru sufletul meu de niciun folos: nici de niciun rău: afară de ceea ce voiește Allah: eu sunt deci slab: afară de ceea ce prin care Tu m-ai întărit: și păzit: și ținut: și adăpostit prin puterea Ta: și puterea Ta. « Și Domnul său i-a răspuns și a depărtat viclenia lor de la el. Cu adevărat, El este As-Sami' [Cel care Aude Totul] [şi] Al-'Alim [Atoateştiutor]! »

« Apoi li s-a năzărit lor, după ce au văzut semnele ca el [al-Aziz] să-l întemnițeze până la un timp. Și au intrat împreună cu el în temniță doi tineri. Și a spus unul dintre ei: „Cu adevărat, eu m-am văzut [într-un vis] storcând [struguri pentru] vin”. Iar celălalt a spus: „Cu adevărat, eu m-am văzut purtând pe cap pâine, din care mâncau păsările. Vestește-ne nouă tâlcuirea acestora, căci te vedem pe tine dintre binefăcători.”

El a spus: „Nici nu vă va sosi mâncarea cu care voi sunteți hrăniți, că eu vă voi și vesti tâlcuirea, înainte ca ea să vă vină. Aceasta [face parte] din ceea ce m-a învățat Domnul meu. Cu adevărat, eu am părăsit religia unui popor ce nu crede în Allah și care, în Viața de Apoi este necredincios. Și eu am urmat religia strămoșilor mei Avraam, Isaac și Iacob. Nu se cuvine să-I alăturăm lui Allah nimic. Aceasta este din Harul lui Allah asupra noastră și asupra [tuturor] oamenilor, însă cei mai mulți dintre oameni nu aduc mulțumire.

O, voi, tovarăși ai mei de temniță! Sunt mai buni domnii risipiți sau Allah Al-Uahid [Cel Unic], Al-Qahhar [Stăpânul Atotputernic]? Nu adorați în afară de El decât niște nume pe care le-ați născocit voi și părinții voștri și cărora Allah nu le-a pogorât nicio dovadă. Judecata nu este decât la Allah. El v-a poruncit să nu-L adorați decât pe El. Aceasta este religia cea dreaptă, însă cei mai mulți oameni nu știu.

O, voi, tovarăși ai mei de temniță! Unul dintre voi va da stăpânului său să bea vin. Cât despre celălalt, el va fi răstignit, iar păsările vor mânca din capul lui. S-a hotărât treaba asupra căreia voi îmi cereți sfat.” » Sura 12, 35-41

Cel Preaînalt menționează despre aziz și despre soția lui că le s-a năzărit: adică le s-a năzărit avizul: după ce a știut nevinovăția lui Iusuf: de a-l întemnița pentru un timp: pentru ca aceasta să fie mai mică în rostirile oamenilor în această treabă: și pentru a-i amorti treaba: și pentru a face să pară că ea l-a sedus: și că el a fost întemnițat pentru ea: ei l-au întemnițat deci pe nedrept: și agresiv: iar aceasta a fost din ceea ce Allah a predestinat pentru el: și din socoteala a ceea ce prin care El l-a păzit: căci el îl îndepărtează mai mult de petrecerea lor: și de amestecul lor: și de acolo unii sufi au dedus ceea ce raportează Shafi'i de la ei: una dintre formele păzirii este de a nu găsi.

« Și au intrat împreună cu el în temniță doi tineri »: unul dintre ei era paharnicul regelui: iar celălalt brutarul lui: adică cel care este însărcinat cu hrana lui: majordomul: ei au fost suspecti regelui în unele treburi: el i-a întemnițat deci: când cei doi au văzut pe Iusuf în temniță: caracterul lui i-a lovit: și călăuzirea lui: și purtarea lui: și calea lui: și rostirile lui: și faptele lui: și abundența adorării lui a Domnului lui: și binefacerea lui față de creaturile Lui: cei doi au văzut într-una și aceeași noapte: câte privește paharnicul: el a văzut de parcă trei ramuri de viță înfrunzeit: și se coceau strugurele: el le-a luat deci: și le-a stors în cupa regelui: și l-a adăpat: iar brutarul a văzut pe capul lui trei coșuri de pâine: și păsări care mănâncă din coșul cel mai înalt: el le-a povestit deci lui: și cei doi i-au cerut să le tâlcuiască: « te vedem pe tine dintre binefăcători. » el le-a informat deci că el știe tâlcuirea lor: și este priceput în treaba lor: și a zis: « Nici nu vă va sosi mâncarea cu care voi sunteți hrăniți, că eu vă voi și vesti tâlcuirea, înainte ca ea să vă vină » sensul lui: orice vis ați vedea: eu vi-l tâlcuiesc înaintea survenirii lui: și el va fi precum zic eu: sensul lui:

vă informez despre ceea ce vă vine ca hrană înaintea venirii ei, dulce sau acru: « că eu vă voi și vesti tâlcuirea, înainte ca ea să vă vină » și despre ceea ce strângeți în casele voastre. Și le-a zis: « Aceasta [face parte] din ceea ce m-a învățat Domnul meu »: pentru că el crede în El: este monoteist: urmează religia părinților lui nobili: Ibrahim prietenul: și Ishaq: și Iacob: « Nu se cuvine să-I alăturăm lui Allah nimic. Aceasta este din Harul lui Allah asupra noastră »: adică pentru că El ne-a călăuzit în aceasta: « asupra [tuturor] oamenilor »: adică pentru că El ne-a poruncit să-i chemăm în ea: și să-i orientăm: și să-i călăuzim în ea: iar aceasta este gravată în fitra lor: și plantată în natura lor: « însă cei mai mulți dintre oameni nu aduc mulțumire. »

Apoi el i-a chemat la monoteism: a ocarlat adorarea a ceea ce nu este Allah: a coborât treaba idolilor: a micșorat-o: și a slăbit rangul ei: « O, voi, tovarăşi ai mei de temniţă! Sunt mai buni domnii risipiţi sau Allah Al-Uahid [Cel Unic], Al-Qahhar [Stăpânul Atotputernic]?

Nu adorați în afară de El decât niște nume pe care le-ați născocit voi şi părinţii voştri şi cărora Allah nu le-a pogorât nicio dovadă. Judecata nu este decât la Allah »: adică: El este cel care acționează în creația Lui: acționând după ce voiește El: Acela care călăuzește pe cine voiește: și rătăcește pe cine voiește: « El v-a poruncit să nu-L adorați decât pe El »: adică El singur: fără asociat: « Aceasta este religia cea dreaptă »: adică cea dreaptă: și drumul drept: « însă cei mai mulți oameni nu știu »: adică: ei nu se călăuzesc în ea în pofida clarității ei: și a dovezii ei: și chemarea lui lor în această stare era din extremul desăvârșirii: căci cele două suflete ale lor îl venerau: erau dispuse să primească ceea ce zicea el cu primire: se cădea deci să fie chemați spre ceea ce le este mai folositor decât ceea ce au cerut: și căutat de la el: « O, voi, tovarăşi ai mei de temniţă! Unul dintre voi va da stăpânului său să bea vin »: acesta este paharnicul: « Cât despre celălalt, el va fi răstignit, iar păsările vor mânca din capul lui »: acesta este brutarul: « S-a hotărât treaba asupra căreia voi îmi cereţi sfat. »: adică: aceasta va avea loc fără nicio îndoială: și va fi necesară în orice stare: de aceea a venit în hadith: visul este pe picior de pasăre câtă vreme nu este tâlcuit: când este tâlcuit, el se produce.

Și a fost raportat de la Ibn Mas'oud și de la Mujahid: noi nu am văzut nimic: « S-a hotărât treaba asupra căreia voi îmi cereţi sfat. »

Și el a zis celui dintre cei doi despre care credea că va fi salvat: « Pomenește și de mine stăpânului tău. »: « Dar Șeitan l-a făcut să uite să-i amintească stăpânului său și el [Iosif] a rămas în temniță câțiva ani. » Cel Preaînalt informează că Iusuf a zis celui dintre cei doi despre care credea că va fi salvat: și este paharnicul: « Pomenește și de mine stăpânului tău. »: adică: pomenește treaba mea: și întemnițarea mea fără crimă: la rege: iar în aceasta este dovada licității de a căuta mijloacele: iar aceasta nu contrazice lăsarea în Domnul domnilor.

« Dar Șeitan l-a făcut să uite să-i amintească stăpânului său »: adică: a făcut deci șeitanul să uite celui salvat dintre cei doi: de a pomeni ceea ce îi recomandase Iusuf: Mujahid a zis aceasta: și Muhammad ibn Ishaq: și mai mult de un altul: iar aceasta este corectul: și este textul oamenilor Cărții: « și el [Iosif] a rămas în temniță câțiva ani »: între trei și nouă: la șapte: la cinci: mai puțin de zece: ath-Tha'labi l-a raportat: câteva femei: și câțiva bărbați: iar al-Farra' a interzis folosirea "câteva" în ceea ce este sub zece: și se zice mai degrabă: un număr puțin numeros: « și el [Iosif] a rămas în temniță câțiva ani : în câțiva ani »: și se zice: unsprezece: și douăzeci și unu: până la nouăzeci: câteva sute: și câteva mii: iar al-Jawhari a avut divergențe despre ceea ce depășește unsprezece: douăzeci și unu: până la nouăzeci: iar în Sahih: credința este șaizeci și câteva ramuri: « nu este divinitate decât Allah »: și cea mai mică: îndepărtarea răului de drum.

Pronumele din rostirea lui « Dar Șeitan l-a făcut să uite să-i amintească stăpânului său » se întoarce asupra lui Iusuf: rostirea pe care a zis-o este deci slabă: deși a fost raportată de la Ibn Abbas și de la 'Ikrima: iar hadithul pe care Ibn Jarir l-a raportat în acest loc este slab sub toate rapoartele: Ibrahim ibn Yazid al-Khouzi al-Makki singur i-a raportat lanțul: iar el este lăsat: iar mursal-urile lui al-Hasan: și ale lui Qatada nu sunt acceptate: mai ales aici: pe calea cea mai prudentă și cea mai certă: iar Allah știe mai bine.

Menționarea prilejului pentru care Iusuf a rămas în temniță ceea ce a rămas acolo: al-Fadl ibn al-Houbab al-Joumahi ne-a informat: Moussadad ibn Moussarhad ne-a informat: Khalid ibn Abdallah ne-a informat: Muhammad ibn 'Amrou ne-a informat de la Abu Salama, că a zis: Mesagerul lui Allah a zis: să fie Allah milostiv cu Iusuf: dacă nu ar fi fost rostirea pe care a zis-o: nu ar fi rămas în temniță ceea ce a rămas acolo: și să fie Allah milostiv cu Lut: el era într-adevăr pe cale să se adăpostească spre un stâlp puternic: și el a zis: Allah nu a trimis după el niciun profet: afară de într-o prosperitate a poporului lui. Iar acest hadith este respins sub acest aspect: iar Muhammad ibn 'Amrou ibn 'Alqama are lucruri pe care le raportează singur: și în care se află respins: iar această expresie este dintre cele mai respinse: și cele mai puternice: iar ceea ce este în cele două Sahih-uri mărturisește eroarea lui: iar Allah știe mai bine.

« Și regele a spus: „Cu adevărat, am văzut [într-un vis] șapte vaci grase mâncate de alte șapte costelive și șapte spice verzi și altele [șapte] uscate. O, voi, dregători ai mei! Dați-mi mie sfat asupra vedeniei mele, dacă voi știți să tâlcuiți vedenia.” Ei au răspuns: „[Este doar] un amestec de vise neîntemeiate și noi nu suntem pricepuți în tâlcuirea viselor.” Dar cel care fusese eliberat dintre cei doi și-a adus aminte după o vreme: „Eu vă voi vesti tâlcuirea acestora! Deci trimiteți-mă.”

[El a spus] „O, Iosif, iubitorule de adevăr, explică-ne despre șapte vaci grase mâncate de alte șapte costelive, și despre șapte spice verzi și alte [șapte] uscate, ca să mă întorc la oameni pentru ca ei să știe [despre tine].” [Iosif] a spus: „O să semănați șapte ani, unul după altul, cu hărnicie, dar ceea ce secerați să lăsați în spice, afară de puțin din care o să mâncați. Apoi vor veni, după aceea, șapte [ani] aspri, care vor consuma ceea ce ați strâns pentru ei mai înainte, afară de puțin din ceea ce voi veți păstra.

Apoi va veni, după aceea, un an în care oamenii vor avea parte de ploaie îmbelșugată și în care vor stoarce [măsline și struguri]”. » Sura 12, 43-49

Tot aceasta face parte din cauzele ieșirii lui Iusuf din temniță: în felul cel mai onorabil și cel mai onorat: iar aceasta pentru că regele Egiptului: care este al-Rayyan ibn al-Walid ibn Tharwane ibn Aracha ibn Farane ibn 'Amrou ibn 'Imlaq ibn Lawadh ibn Sam ibn Nouh: a văzut această vedenie: el a văzut de parcă el era pe malul unui râu: și din el ieșiseră șapte vaci grase: care pășuneau într-o pajiște acolo: apoi ieșiseră din acest râu șapte slabe: slăbite: care pășunau cu ele: apoi s-au întors spre ele: și le-au devorat: el s-a trezit înspăimântat: apoi a dormit: și a văzut șapte spice verzi pe aceeași tulpină: și iată șapte altele subțiri: uscate: care le devorează: el s-a trezit înspăimântat: când el a povestit-o notabililor lui: și poporului lui: nu era printre ei cine să-i facă bine tâlcuirea: dar ei au zis: confuzii de vise: adică amestecuri de vise ale nopții: ea poate nu are tâlcuire: iar cu toate acestea: noi nu avem experiență a acestuia: « noi nu suntem pricepuți în tâlcuirea viselor.

» Atunci cel salvat dintre cei doi: căruia Iusuf îi recomandase să-l pomenească la stăpânul lui: și care a uitat: până la clipa lui: aceasta: iar aceasta prin decretul lui Allah: și lui îi este în aceasta înțelepciunea: când el a auzit vederea regelui: și a văzut neputința oamenilor de a o tâlcui: el și-a amintit treaba lui Iusuf: și de ceea ce îi recomandase el lui: de pomenire: și a zis: « Dar cel care fusese eliberat dintre cei doi și-a adus aminte după o vreme »: adică și-a amintit după un timp: adică după o durată de timp: care este câțiva ani: iar unii au citit, precum raportat: de la Ibn Abbas și de la 'Ikrima: adică după o uitare: cu i-skăn-ul mīm-ului: iar aceasta este de asemenea uitarea: « uitarea omului îi urcă mama »: am uitat și nu uitam un cuvânt: astfel timpul face să se prăbușească mințile.

« Eu vă voi vesti tâlcuirea acestora! Deci trimiteți-mă. »: adică: trimiteți-mă deci spre Iusuf: « O, Iosif, iubitorule de adevăr, explică-ne despre șapte vaci grase mâncate de alte șapte costelive, și despre șapte spice verzi și alte [șapte] uscate, ca să mă întorc la oameni pentru ca ei să știe [despre tine]. » Iar la oamenii Cărții: când cel salvat i-a menționat regelui, el l-a chemat la prezența lui: și i-a povestit ceea ce văzuse: și el i-a tâlcuit: aceasta este o eroare: iar corectul este ceea ce Allah a povestit în Cartea Lui Coranul: nu ceea ce acești ignoranți au transmis: preoți și călugări.

Iusuf a oferit deci ceea ce avea el de știință fără întârziere: nici condiție: nici cerere de ieșire grabnică: dar a răspuns la ceea ce au cerut ei: și a tâlcuit pentru ei ceea ce regele visase: indicând survenirea a șapte ani de belșug: urmați de șapte ani de secetă: apoi vine după aceasta un an în care oamenii sunt ajutați: adică li vine ploaia: și belșugul: și înlesnirea: « în care vor stoarce [măsline și struguri] »: adică ceea ce storceau ei din struguri: și din viță: și din măslini: și din susan: și altele: el le-a tâlcuit deci: și i-a orientat spre bine: și i-a călăuzit spre ceea ce la care ei se raportau în stare de belșug: și de secetă: și ceea ce ar face ei din economisirea boabelor anilor de belșug în cei șapte dintâi: în spicele lor: afară de ceea ce este ținut pentru consum: și din reducerea seminței în anii de secetă în cei șapte următori: căci aparentul este că sămânța nu s-ar întoarce din ogor: iar aceasta indică desăvârșirea științei: și desăvârșirea avizului și a înțelegerii.

« Și regele a spus: „Aduceți-l la mine.” Și când a venit solul la el, [Iosif] i-a spus: „Întoarce-te la stăpânul tău și întreabă-l: Ce-au avut muierile care și-au tăiat mâinile? Cu adevărat, Domnul meu este ‘Alim [Bineștiutor] al vicleniei lor!” Și [regele le-] a spus [femeilor]: „Care a fost pricina ce v-a împins pe voi să încercați să-l ispitiți pe Iosif?” Au răspuns [ele]: „Allah să ne ferească! Noi nu știm nimic rău despre el.” Și a spus femeia lui Al-Aziz: „Acum adevărul este limpede. Eu am fost cea care a încercat să-l ispitească, însă el a spus adevărul întotdeauna.

Aceasta, ca să știe [al-Aziz] că eu nu l-am trădat în absență, și că Allah nu călăuzește viclenia celor trădători. Eu nu mă dezvinovățesc pe mine, căci sufletul este înclinat către rău, în afară de cel pe care îl păzește Domnul meu prin Îndurarea Lui, căci Domnul meu este Ghafur [Iertător] și Rahim [Îndurător].” » Sura 12, 50-53

Când regele a aflat desăvârșirea științei lui Iusuf: și plinătatea inteligenței lui: și avizul lui drept: și înțelegerea lui: el a poruncit să fie adus la prezența lui: pentru ca el să fie printre apropiații lui: când solul a venit pentru aceasta: el a iubit să nu iasă: până să fie clar fiecăruia că el a fost întemnițat pe nedrept: și agresiv: și că el era nevinovat de ceea ce i-au atribuit ei: pe nedrept: el a zis: « Întoarce-te la stăpânul tău »: adică regele: « și întreabă-l: Ce-au avut muierile care și-au tăiat mâinile? Cu adevărat, Domnul meu este 'Alim [Bineștiutor] al vicleniei lor! » sensul lui: stăpânul meu aziz-ul știe nevinovăția mea de ceea ce mi s-a atribuit: poruncește deci regelui să le interogheze: despre ceea ce a fost refuzul meu intens când ele voiau să mă seducă: și îndemnarea lor spre mine la lucrul care nu este nici rațional: nici drept: când ele au fost interogate despre aceasta: ele au mărturisit ceea ce s-a întâmplat din eroarea treburii: și ceea ce s-a produs din aceasta de treabă lăudabilă: și au zis: « Allah să ne ferească! Noi nu știm nimic rău despre el.

» Atunci soția aziz-ului a zis: ea este Zoulaykha: « Acum adevărul este limpede. »: adică: apărut: și devenit clar: și luminat: iar adevărul este cel mai vrednic de urmat: « Eu am fost cea care a încercat să-l ispitească, însă el a spus adevărul întotdeauna. »: adică în ceea ce zice el: de nevinovăția lui: și că el nu m-a sedus pe mine: și că el a fost întemnițat pe nedrept: și agresiv: pe nedrept: și pe neadevărat.

« Aceasta, ca să știe [al-Aziz] că eu nu l-am trădat în absență, și că Allah nu călăuzește viclenia celor trădători. » aceasta este din rostirea lui Iusuf: adică: eu nu am cerut decât verificarea acesteia: pentru ca aziz-ul să știe că eu nu l-am trădat pe el în spatele lui: « Eu nu mă dezvinovățesc pe mine, căci sufletul este înclinat către rău, în afară de cel pe care îl păzește Domnul meu prin Îndurarea Lui, căci Domnul meu este Ghafur [Iertător] și Rahim [Îndurător]. » aceasta este din rostirea deplină a lui Zoulaykha: adică: eu nu am mărturisit aceasta decât pentru ca soțul meu să știe că eu nu l-am trădat pe el în sine a treburii: iar aceasta nu a fost decât o încercare: niciun act de faptă rușinoasă neavându-se produs cu ea: iar această rostire a apărat-o un mare grup de imami ai tardivilor: și alții: iar Ibn Jarir și Ibn Abi Hatim n-au raportat decât prima: « Eu nu mă dezvinovățesc pe mine, căci sufletul este înclinat către rău, în afară de cel pe care îl păzește Domnul meu prin Îndurarea Lui, căci Domnul meu este Ghafur [Iertător] și Rahim [Îndurător]. » aceasta este din rostirea lui Iusuf: din rostirea lui Zoulaykha: iar ea se ramifică asupra celor două avize dintâi: iar apartenența ei la rostirea deplină a lui Zoulaykha este mai aparentă: și mai potrivită: și mai puternică: iar Allah știe mai bine.

« Și regele a spus: „Aduceți-mi-l, căci voiesc să-l păstrez lângă mine.” Și când a vorbit cu el, i-a spus: „Cu adevărat, de astăzi tu ești pentru noi cu putere și de încredere.” [Iosif] a spus: „Pune-mă pe mine peste hambarele țării. Cu adevărat, eu voi fi un păzitor bun și priceput.” Astfel i-am dat Noi putere lui Iosif pe pământ și i-am îngăduit să se așeze în el acolo unde voiește. Noi îl cuprindem cu Îndurarea Noastră pe cel care voim și nu lăsăm să se piardă răsplata binefăcătorilor. Iar răsplata din Lumea de Apoi este chiar și mai bună pentru cei care cred și sunt cu frică. » Sura 12, 54-57

Când nevinovăția cinstei lui a apărut regelui: « Aduceți-mi-l, căci voiesc să-l păstrez lângă mine. »: adică: puneți-l printre apropiații mei: și dintre marii statului meu: și dintre notabilii suitelor mele: când el i-a vorbit: și a auzit cuvântarea lui: și a examinat starea lui: el a zis: « Cu adevărat, de astăzi tu ești pentru noi cu putere și de încredere. »: adică: deținător al unei poziții: și al unei încredere: el a zis: « Pune-mă pe mine peste hambarele țării. Cu adevărat, eu voi fi un păzitor bun și priceput.

» El a cerut să-i fie încredințat privegherea asupra a ceea ce privește hambarele: din cauza a ceea ce anticipa el de survenire a lipsei după scurgerea celor șapte ani de belșug: pentru a aveghea acolo ceea ce îi place lui Allah față de creația Lui: de precauție pentru ei: și de dulcețe: și a informat regele că el este păzitor: adică puternic pentru a păzi ceea ce are el: și de încredere față de el: și priceput în organizarea lucrurilor: și în interesele hambarelor: iar în aceasta este dovada licității de a cere însărcinarea pentru cine știe despre sine încrederea: și competența: iar la oamenii Cărții: Faraon l-a cinstit mare pe Iusuf: și l-a pus la putere asupra întregului pământ al Egiptului: și i-a trecut inelul lui: și l-a îmbrăcat cu mătase: și l-a parafat cu aur: și l-a făcut purtat pe carul lui al doilea: și s-a strigat dinaintea lui: tu ești stăpân: adică domn: și învestit. Iar el a zis: « nu sunt mai mare decât tine: afară de tron.

» Iar Iusuf avea atunci treizeci de ani: iar soția lui o femeie de mare amploare: iar ath-Tha'labi raportează că el l-a destituit pe Qitfir din funcția lui: și l-a numit acolo pe Iusuf: când soțul ei a murit, el i-a măritat soția lui Zoulaykha: și a găsit-o virgină: pentru că soțul ei nu petrecea cu femeile: ea a născut deci lui Iusuf doi băieți: care sunt Efraim: și Manasse: iar împărăția Egiptului s-a rânduit după Iusuf: și el a exercitat acolo cu dreptate: bărbații și femeile l-au iubit: se raportează că Iusuf, în ziua în care a intrat la rege, avea treizeci de ani: iar regele i-a vorbit în șaptezeci de limbi: iar el i-a răspuns în fiecare dintre ele: regele s-a mirat de aceasta: dat fiind tinerețea vârstei lui: iar Allah știe mai bine.

« Astfel i-am dat Noi putere lui Iosif pe pământ și i-am îngăduit să se așeze în el acolo unde voiește »: adică: după temniță: și strânsura: și apăsarea: el a devenit liber de călăreața lui în locuințele Egiptului: « să se așeze în el acolo unde voiește »: adică: unde voiește el acolo se așază: cinstit: pizduit: venerat: « Noi îl cuprindem cu Îndurarea Noastră pe cel care voim și nu lăsăm să se piardă răsplata binefăcătorilor »: adică: tot aceasta este din răsplata lui Allah: și din răsplata lui pentru credincios: cu ceea ce îi păstrează El în viața lui de apoi: din binele imens: și din răsplata frumoasă: « Iar răsplata din Lumea de Apoi este chiar și mai bună pentru cei care cred și sunt cu frică. » Atfir, soțul lui Zoulaykha, a murit: regele i-a numit deci locul lui: și i-a măritat soția lui Zoulaykha: el a fost deci vizir vrednic de crezare: iar Muhammad ibn Ishaq a menționat că stăpânul Egiptului, al-Walid ibn al-Rayyan, s-a convertit la Islam prin mâinile lui Iusuf: iar Allah știe mai bine.

Iar el a zis: « În spatele îngustării fricii, siguranța se lărgește: iar primul lucru cu care se bucură cineva este sfârșitul întristării: nu deznădăjdui deci: căci Allah l-a făcut pe Iusuf stăpân al tezaurelor: după deznodământul temniței. »

« Și frații lui Iosif au venit [căutând mâncare] și au intrat la el. El i-a cunoscut, însă ei nu l-au mai cunoscut. Și după ce i-a pregătit pe ei cu proviziile lor, a spus: „Aduceți-mi pe un frate al vostru de la tatăl vostru. Nu vedeți voi că eu dau măsură plină și că eu sunt cel mai bun primitor de oaspeți? Iar de nu mi-l veți aduce, nu veți mai avea măsură la mine și nu vă veți mai apropia de mine” Ei au spus: „Vom încerca să-l convingem pe tatăl lui. Noi o vom face.”

Și [Iosif] le-a spus slujitorilor săi: „Puneți marfa lor înapoi, în sacii lor de pe cămile! Poate că ei o s-o recunoască, atunci când se vor întoarce la familia lor, și poate că ei vor reveni.” » Sura 12, 58-62

Cel Preaînalt informează despre venirea fraților lui Iusuf la locuințele Egiptului: cerând ajutor în hrană: iar aceasta după venirea anilor de secetă: și generalizarea lor asupra restului țărilor: și al robilor: iar Iusuf era atunci guvernatorul treburilor locuințelor Egiptului: în religie: și în lume: când ei au intrat la el, el i-a recunoscut: iar ei nu-l recunoșteau: pentru că nu le venise la minte la ce ajunsese Iusuf: de rang: și de mărime: de aceea el i-a recunoscut: iar ei îl nu-l cunoșteau: iar la oamenii Cărții: când ei au ajuns la el, ei s-au prosternat lui: el i-a recunoscut deci: și a voit ca ei să nu-l recunoască: el s-a arătat deci dur în cuvânt: voi sunteți spioni: voi ați venit să luați la cunoștință țara mea: Allah să ne ferească: noi nu am venit decât pentru a cere ajutor pentru poporul nostru: de secetă: și de foamea care ne-a lovit: și noi suntem fii ai unui singur tată, din Canaan: și noi suntem doisprezece bărbați: unul dintre noi a plecat: iar mezinul nostru este la tatăl nostru: mie îmi trebuie să știu treaba voastră: iar la ei: că el i-a întemnițat trei zile: apoi i-a scos: și l-a reținut pe Simeon la el: pentru ca ei să vină cu celălalt frate: iar într-o parte a acestora se află examen:

« Și după ce i-a pregătit pe ei cu proviziile lor »: adică: le-a dat mâncări ceea ce obișnuia obiceiul lui: de a da fiecărui om o încărcătură de cămilă: fără să o mărească acolo: el a zis: « Aduceți-mi pe un frate al vostru de la tatăl vostru. Nu vedeți voi că eu dau măsură plină și că eu sunt cel mai bun primitor de oaspeți?

» Adică: am făcut bine șederea și găzduirea voastră: el i-a îndemnat deci să-l aducă: « Iar de nu mi-l veți aduce, nu veți mai avea măsură la mine și nu vă veți mai apropia de mine »: adică: nu vă voi mai da mâncări: și nu vă voi mai apropia de loc deloc: contra ceea ce le făcuse el mai înainte: el s-a străduit deci să-l facă să vină cu ei: pentru a împăca dorul lui de el: prin îndemnare: și prin intimare: « Vom încerca să-l convingem pe tatăl lui. Noi o vom face. »: adică: ne vom strădui de venirea lui cu noi: și de venirea lui la tine: prin toate mijloacele posibile: « Noi o vom face »: adică: noi suntem capabili de a-l obține: apoi el a poruncit slujitorilor lui să pună marfa lor: care este aceea cu care ei veneau să se compenseze de mâncări: în sarcinile lor: fără să știe ei: « poate că marfa voastră vi s-ar da înapoi când v-ți întoarce la neamul vostru, poate că vă veți întoarce.

» El a voit ca ei să o înapoieze când o vor găsi în țara lor: el a temut că ei nu ar avea cu ce să se întoarcă a doua oară: el a detestat să le ia un supliment pentru mâncări: exegeții au avut divergențe despre marfa lor în mai multe avize care vor veni: iar la oamenii Cărții: acestea erau punguțe de argint: iar aceasta este cea mai asemănătoare: iar Allah știe mai bine.

Când ei s-au întors la tatăl lor, ei au zis: o tată al nostru, măsura ni s-a refuzat: trimite deci cu noi fratele nostru: noi vom măsura: iar noi suntem într-adevăr păzitorii lui. El a zis: « Să vi-l încredințez așa cum vi l-am încredințat pe fratele lui mai înainte? Allah este mai bun Păzitor și El este Cel mai Îndurător dintre îndurători. » Iar când ei și-au desfăcut sarcinile lor: ei au găsit marfa lor înapoiată lor: ei au zis: o tată al nostru, ce să mai dorim noi: iată marfa noastră înapoiată nouă: și noi facem provizii familiei noastre: și noi păzim fratele nostru: și noi ne adăugăm o măsură de cămilă: acestea sunt măsuri ușoare. El a zis: nu-l voi trimite niciodată cu voi: până ce nu-mi aduceți voi o învoială de la Allah: că mi-l veți aduce: afară dacă sunteți înconjurați: când ei i-au adus învoiala lor, el a zis: Allah este Chezaș pentru ceea ce spunem noi. »

« măsura ni s-a refuzat »: adică: după anul nostru: dacă tu nu-mi trimiți fratele nostru: dacă tu îl trimiți cu noi: ea nu ni se va refuza: « Și când și-au desfăcut sarcinile lor, au văzut că marfa lor le-a fost dată înapoi. Și ei au spus atunci: „O, tată al nostru! Ce să mai dorim noi [mai mult]? »: adică: ce vrem noi: marfa ni s-a înapoiat: « Astfel vom procura noi provizii pentru familia noastră »: adică: cerem ajutor pentru ei: și le aducem ceea ce îi ameliorează în anul lor: și starea lor: « și-l vom păzi pe fratele nostru »: « și vom adăuga noi o încărcătură de cămilă »: « și aceasta este o măsură ușoară »: adică: în schimbul plecării celuilalt fiu al lor: iar Iacob ținea mai puțin decât la orice la fiul lui Benyamin: pentru că el răsufla acolo mirosul fratelui lui: și se împăca cu el: și se compensa prin el de el: « Nu-l voi trimite împreună cu voi până ce nu veți face învoială cu mine înaintea lui Allah să mi-l aduceți înapoi, în afară de situația că voi ați fi înconjurați [de dușmani]. »: adică: afară dacă sunteți voi toți biruiți câte privește venirea cu el: când ei i-au adus învoiala lor, el a zis: « Allah este Chezaş pentru ceea ce vorbim.

» El a întărit învoiala: și a consolidat legămintele: și a luat precauție pentru fiul lui: iar precauția nu scutește niciodată decretul: și dacă nu ar fi fost nevoia lui: și nevoia poporului lui de mâncări: el nu ar fi trimis copilul prețios: dar destinele au legile lor: iar Domnul Cel Preaînalt hotărăște ce voiește El: și alege ce voiește El: și judecă ce voiește El: și El este Înțeleptul, Atoateștiutorul: apoi el le-a poruncit să nu intre în cetate pe o singură poartă: ci să intre pe porți separate: el a voit ca nimeni să nu-i lovească cu deochiul: pentru că ei erau de forme frumoase: și figuri minunate: Ibn Abbas a zis aceasta: și Mujahid: și Muhammad ibn Ka'b: și Qatada: și as-Souddi: și ad-Dahhak: el a voit ca ei să se risipească: poate ar găsi ei o veste despre Iusuf: sau ar fi informați despre el mai ușor: Ibrahim an-Nakha'i a zis aceasta: iar primul este mai aparent: « Eu nu vă pot fi de niciun folos împotriva [decretului] lui Allah. Hotărârea nu este decât la Allah! Eu în El mă încred și în El să se încreadă aceia care se încred.

» « Și când au intrat așa cum le-a poruncit tatăl lor, nu le-a fost aceasta de niciun folos împotriva [hotărârii] lui Allah. N-a fost decât că s-a împlinit o dorință din sufletul lui Iacob. El avea înțelepciunea din ceea ce l-am învățat Noi, dar cei mai mulți oameni nu știu. »

Iar la oamenii Cărții: el a trimis cu ei un cadou aziz-ului: din pistacii: din migdale: din pinoli: din arahide: din miere: și ei au luat dirhamii dintâi: și alt dar: când ei au intrat la Iusuf, fratele lui s-a adăpostit spre el: el a zis: eu sunt fratele tău: nu te întrista deci de ceea ce făceau ei: când el i-a pregătit cu proviziile lor, el a pus cupa în sacul fratelui lui: apoi un strigător a vestit: o voi, o caravană: voi sunteți într-adevăr hoți: ei s-au întors deci spre ei: și au zis: ce căutați? Ei au zis: căutăm cupa regelui: iar cine o aduce, o încărcătură de cămilă: și eu răspund de ea. Ei au zis: pe Allah: voi știți într-adevăr că noi nu am venit să semănăm stricăciune pe pământ: și că noi nu suntem hoți: ei au zis: care este atunci răsplata ei: dacă voi mințiți?

Ei au zis: răsplata ei este că cel la al cărui sac ea se va găsi: va fi ea răsplata lui: astfel răsplătim noi nedrepții: el a început deci cu sacii lor înainte de sacul fratelui lui: apoi el a scos-o din sacul fratelui lui: « Astfel am plănuit Noi Hotărârea pentru Iosif. El nu ar fi putut să-l ia pe fratele său, după religia regelui, decât cu voia lui Allah. Noi îi ridicăm câteva trepte pe cei pe care Voim »: adică în știință: « și peste oricine are știință, este cineva mai știutor »: ei au zis: dacă el fură: un frate al lui a furat într-adevăr mai înainte: Iusuf a ascuns-o deci în sine: și nu le-a arătat-o: el a zis: voi sunteți mai răi în poziție: iar Allah știe mai bine despre ceea ce descrieți voi: ei au zis: o aziz: el are un tată foarte bătrân: ia deci pe unul dintre noi în locul lui: noi te vedem dintre binefăcători. El a zis: Allah să ne ferească: să luăm noi decât pe cel la care găsim marfa noastră: noi am fi atunci într-adevăr nedrepți.

Cel Preaînalt menționează treaba lor când ei au intrat cu fratele lor Benyamin la fratele lor Iusuf: și primirea lui a lui: și informarea lui taină lor despre el: că el era fratele lui: și porunca lui de a tăine aceasta de ei: și l-a liniștit de ceea ce a fost de la ei față de el ca ofensă: apoi el a întrebuințat viclesunul pentru a-l lua de la ei: și a-l lăsa la el în afară de ei: el a poruncit deci slujitorilor lui să pună cupa lui: aceea din care el bea: și măsura oamenilor hrana: din rangul lui de cinste: în treburile lui Benyamin: apoi le-a informat că ei au furat cupa regelui: și le-a promis un preț pentru înapoierea ei: o încărcătură de cămilă: iar strigătorul le-a garantat-o: ei s-au întors deci spre cel care îi acuzase de aceasta: și l-au informat acolo: și l-au biciuit pentru ceea ce le spusese el: « Pe Allah, voi știți că n-am venit să facem stricăciune în țară și nu suntem hoți. »: voi știți despre noi contrariul a ceea ce ne acuzați voi: de furt: ei au zis: « Și care să fie pedeapsa lui, dacă voi sunteți mincinoși?

» Ei au zis: « Pedeapsa lui, a celui în ai cărui saci va fi găsită, este că el însuși va fi răsplată. Astfel îi pedepsim noi pe cei nelegiuiți »: iar aceasta era legea lor: ca hoțul să fie dat la ceea ce este furat de la el: « Astfel îi pedepsim noi pe cei nelegiuiți.

» El a început deci cu sacii lor înainte de sacul fratelui lui: apoi el a scos-o din sacul fratelui lui: pentru ca aceasta să fie mai departe de acuzare: și mai completă în viclesun: « Astfel am plănuit Noi Hotărârea pentru Iosif. El nu ar fi putut să-l ia pe fratele său, după religia regelui, decât cu voia lui Allah. Noi îi ridicăm câteva trepte pe cei pe care Voim »: adică în știință: « și peste oricine are știință, este cineva mai știutor »: iar aceasta pentru că Iusuf era mai știutor decât ei: mai deplin de aviz: și mai ferm de hotărâre: și de decizie: și el n-a făcut decât ceea ce a făcut el la porunca lui Allah față de el: pentru că la acestă poruncă se leagă un interes imens apoi: de venirea tatălui lui și a poporului lui spre el: și ajungerea lor la el: când ei au văzut scoaterea cupei din sacul lui Benyamin: ei au zis: « Dacă el a furat, a mai furat și un frate al lui mai înainte »: ei vor să zică Iusuf: el furase idolul bunicului lui matern: și l-a frânt: mătușa lui îl legase între veșmintele ei: iar el era mic: cu un brâu care era la Ishaq: apoi ei au scos-o dintre veșmintele lui: și el nu simțea ceea ce făcuse ea: iar ea voia doar ca el să fie lângă ea: și în paza ei: pentru dragostea ei pentru el: el lua hrana casei: și o dădea săracilor: iar s-a zis altceva: « Dacă el a furat:

a mai furat și un frate al lui mai înainte »: « Însă Iosif a ținut aceasta ascunsă în sufletul său : iar rostirea lui apoi: voi sunteți mai răi în poziție: iar Allah știe mai bine despre ceea ce descrieți voi: ei au zis: o aziz: el are un tată foarte bătrân: ia deci pe unul dintre noi în locul lui: noi te vedem dintre binefăcători. El a zis: Allah să ne ferească: să luăm noi decât pe cel la care găsim marfa noastră: noi am fi atunci într-adevăr nedrepți »: adică: dacă noi am relaxa acuzatul: și am lua nevinovatul: aceasta noi nu o facem: și nu o îngăduim: iar noi nu luăm decât pe cel la care găsim marfa noastră. Iar la oamenii Cărții: Iusuf s-a făcut cunoscut de ei în acest moment: iar aceasta este din ceea ce în care ei s-au înșelat: și în care nu au înțeles bine.

Când ei au deznădăjduit de el: ei s-au tras deoparte pentru a delibera: cel mai mare dintre ei a zis: « Oare nu știți că tatăl vostru a făcut legământ cu voi înaintea lui Allah? Și [nu vă amintiţi] cum l-aţi pierdut voi pe Iosif mai înainte? Eu nu voi pleca din [acest] pământ până ce nu-mi va îngădui tatăl meu sau până ce Allah nu va Judeca în favoarea mea, căci El este Cel mai Bun dintre judecători. Întoarceți-vă la tatăl vostru şi spuneţi-i: „O, tată al nostru! Fiul tău a furat. Noi nu facem mărturie decât pentru ceea ce ştim şi noi nu am avut cunoştiinţă despre cele nevăzute. Întreabă cetatea în care am fost şi caravana cu care am venit. Cu adevărat, noi nu spunem decât adevărul. El a zis: „Ba mai degrabă sufletele voastre au născocit ceva rău pentru voi. Dar răbdare cuviincioasă! Poate că Allah mi-i va aduce pe toți. Căci El este Cel Al-'Alim [Atoateştiutor] [şi] Al-Hakim [Înțelept]. » Și s-a întors de la ei: și a zis: „Cât de rău îmi pare pentru Iosif.” Și ochii lui s-au albit de tristețe și el era mâhnit. Ei au spus: „Pe Allah! Tu nu vei conteni să-l pomenești pe Iosif, până ce nu te vei îmbolnăvi de moarte sau vei fi pierit.

El a răspuns: „Însă eu nu mă plâng decât numai față de Allah pentru supărarea și mâhnirea mea, căci eu știu de la Allah ceea ce voi nu știţi. O, fiii mei, plecați şi căutaţi-i pe Iosif şi pe fratele său şi nu vă pierdeţi nădejdea în Îndurarea lui Allah! Nu-şi pierde nădejdea în Îndurarea lui Allah decât neamul de necredincioși. »

« Oare nu știți că tatăl vostru a făcut legământ cu voi înaintea lui Allah? : voi ați neîmplinit într-adevăr legământul lui: și încălat față de el: precum ați încălat față de fratele lui Iusuf înaintea lui: nu îmi rămâne deci niciun chip dinaintea căruia să mă prezint: nu voi pleca deci din pământ »: adică: eu rămân întotdeauna aici: până ce tatăl meu mi va îngădui: « sau până ce Allah nu va Judeca în favoarea mea »: predestinându-mă să înapoiez fratele meu tatălui meu: « căci El este Cel mai Bun dintre judecători. Întoarceți-vă la tatăl vostru şi spuneţi-i: „O, tată al nostru! Fiul tău a furat »: adică: informați-l despre ceea ce ați văzut voi din treabă: în aparență de martor: « Noi nu facem mărturie decât pentru ceea ce ştim şi noi nu am avut cunoştinţă despre cele nevăzute. Întreabă cetatea în care am fost şi caravana cu care am venit »: adică: căci ceea ce ți-am informat noi: de luarea lor a fratelui nostru: pentru că el a furat: este o treabă devenită celebră în Egipt: și a cunoscut-o caravana: unde am fost noi: și ei acolo: « Cu adevărat, noi nu spunem decât adevărul.

El a zis: « Ba mai degrabă sufletele voastre au născocit ceva rău pentru voi. Dar răbdare cuviincioasă! »: adică: treaba nu este precum ați menționat-o voi: el nu a furat: căci aceasta nu este din caracterul lui: nici din morala lui: iar sufletele voastre v-au îndemnat la un lucru: răbdarea este deci frumoasă.

Ibn Ishaq a zis: nefăcute față de Benyamin fiind consecința faptei lor față de Iusuf: el le-a zis ceea ce le-a zis: răsplata răului este răul după el: « Poate că Allah mi-i va aduce pe toți »: el vrea să zică Iusuf: și Benyamin: și Ruben: « Căci El este Cel Al-'Alim [Atoateştiutor] »: adică despre starea mea: și despre ceea ce sunt eu: din despărțirea celor iubiți: « [şi] Al-Hakim [Înțelept] » în ceea ce hotărăște El: și face: iar lui îi este înțelepciunea desăvârșită: și dovada tăioasă: « Și s-a întors de la ei »: adică s-a întors de la fiii lui: și a zis: « Cât de rău îmi pare pentru Iosif. » întristarea lui nouă i-a amintit întristarea veche: și a trezit ceea ce era ascuns: ține-ți sufletul unde vrei tu iubirile: nu este iubire decât pentru cel iubit dintâi: el m-a ocarlat la morminte pentru plâns: tovarășe, pentru revărsarea lacrimilor abundante: plângi tu fiecare mormânt pe care îl vezi: pentru un mormânt îngropat între Leh și Dadakad? Eu i-am zis: în adevăr întristarea trezește întristarea: lasă-mă: căci aceasta este mormântul lui Malik.

« Și ochii lui s-au albit de tristețe »: adică de mulți plânși: « și el era mâhnit »: adică comprimat: de întristare: și de nenorocire: și de dor de Iusuf: când fiii lui au văzut ceea ce îndura el: de singurătate: și de durerea despărțirii: ei i-au zis: cu compasiune față de el: « Pe Allah! Tu nu vei conteni să-l pomenești pe Iosif, până ce nu te vei îmbolnăvi de moarte sau vei fi pierit »: nu vei conteni să-l pomenești: până ce trupul tău se va dizolva: « Însă eu nu mă plâng decât numai față de Allah pentru supărarea și mâhnirea mea, căci eu știu de la Allah ceea ce voi nu știţi. »: eu nu mă plâng la voi: nici la nimeni dintre oameni: de ceea ce traversez eu: nu mă plâng decât la Allah: și știu că Allah îmi va face din ceea ce traversez un deznodământ: și o ieșire: și știu că vederea lui Iusuf trebuie neapărat să se împlinească: și că eu trebuie neapărat să mă prostern lui: eu și voi: potrivit cu ceea ce a văzut el: « căci eu știu de la Allah ceea ce voi nu știţi. » apoi el le-a zis: îndemnându-i să caute pe Iusuf: și fratele lui: și să caute treaba lor: « O, fiii mei, plecaţi şi căutaţi-i pe Iosif şi pe fratele său şi nu vă pierdeţi nădejdea în Îndurarea lui Allah! Nu-şi pierde nădejdea în Îndurarea lui Allah decât neamul de necredincioși »: adică: nu deznădăjduiți de deznodământ după strânsură:

căci nu se deznădăjduiește de dulceața lui Allah: și de deznodământul Lui: și de ceea ce hotărăște El ca ieșire în strânsuri: decât neamul de necredincioși.

« Și când au intrat la el [la Iosif], ei au spus: „O, Al-Aziz! S-a abătut nenorocirea asupra noastră și asupra familiei noastre și nu venim decât cu o marfă lipsită de mare valoare. Deci dă-ne nouă o măsură plină și fi milostiv cu noi. Cu adevărat, Allah îi răsplătește pe cei milostivi.” El a spus: „Oare știți ce ați făcut cu Iosif și cu fratele său, când ați fost neștiutori?”

Ei au răspuns: „Oare tu ești cu adevărat Iosif!?” El a spus: „Eu sunt Iosif, iar acesta este fratele meu! Allah Și-a revărsat Harul asupra noastră. Cu adevărat, pentru cei care au frică și au răbdare - Allah nu pierde răsplata celor binefăcători.” Ei au spus: „Pe Allah! Cu adevărat, Allah te-a preferat pe tine nouă, iar noi am fost supuși greșelii.” El a spus: „Astăzi nu mai este nicio vină împotriva voastră. Allah să vă ierte, căci El este Cel mai Milostiv dintre cei milostivi.

Duceți-vă cu această cămașă a mea și puneți-o pe fața tatălui meu, și el va deveni din nou văzător. Și veniți la mine cu tot neamul vostru.” » Sura 12, 88-93

Cel Preaînalt informează despre întoarcerea fraților lui Iusuf spre el: și venirea lor la el: și pizmuisirea lor a ceea ce are el de mâncări: și de milostenia lui asupra lor: înapoiindu-le fratele lor Benyamin: când ei au intrat la el: ei au zis: « O, Al-Aziz! S-a abătut nenorocirea asupra noastră și asupra familiei noastre »: adică: din secetă: și din strânsura stării: și din familia numeroasă: « și nu venim decât cu o marfă lipsită de mare valoare »: adică: slabă: care nu le este primită asemenea: afară de a se trece cu vederea: acestea erau dirhami răi: puțini: boabe de pin: și de arahide: și asemenea: acestea erau din materia sacurilor: și a corzilor: și asemenea: « Deci dă-ne nouă o măsură plină și fi milostiv cu noi. Cu adevărat, Allah îi răsplătește pe cei milostivi. »: prin primirea ei: as-Souddi a zis aceasta: prin întoarcerea fratelui nostru spre noi: Ibn Jourayj a zis aceasta: milostenia nu i-a fost oprită profetului nostru Mohamed: și el a scos prin acest verset: Ibn Jarir l-a raportat.

Când el a văzut starea în care se aflau ei: și ceea ce au adus ei din ceea ce nu le mai rămânea nimic altceva: din bunuri slabe: el s-a făcut cunoscut de ei: și s-a simțit tandru pentru ei: zicându-le lor: din treba Domnului lui: și Domnului lor: și le-a descoperit din fruntea lui nobilă ceea ce conține ea din ascunsul recunoașterii: « Oare știți ce ați făcut cu Iosif și cu fratele său, când ați fost neștiutori? » Ei au zis: și ei s-au mirat de tot mirarea: și s-au întors spre el de multe ori: fără să știe că acesta era el: « Oare tu ești cu adevărat Iosif!?

» « El a spus: „Eu sunt Iosif, iar acesta este fratele meu! »: eu sunt Iusuf, cel cu care ați făcut voi ceea ce ați făcut: și ceea ce a precedat din treaba voastră privindu-l: ceea ce ați neîmplinit voi: « iar acesta este fratele meu »: confirmare a ceea ce a zis el: și o punere în gardă asupra a ceea ce tăinuiau ei pentru ei doi: din pizmuisire: și a ceea ce au făcut ei în treaba lor: din viclesun: « Allah Şi-a revărsat Harul asupra noastră. »: adică: prin binefacerea Lui față de noi: și credința Lui față de noi: și primirea Lui a noastră: și întărirea Lui a nodurilor noastre de cinste: iar aceasta prin ceea ce am precedat noi: din ascultarea Lui: și răbdarea noastră asupra a ceea ce erați voi de la noi: și ascultarea noastră: și bunătatea noastră față de tatăl nostru: și dragostea lui intensă pentru noi: și grija lui pentru noi: « Cu adevărat, pentru cei care au frică și au răbdare - Allah nu pierde răsplata celor binefăcători.

» Ei au zis: « Pe Allah! Cu adevărat, Allah te-a preferat pe tine nouă, iar noi am fost supuşi greşelii. »: adică: te-a avantajat pe tine: iar noi am fost culpabili în ceea ce ți-am făcut: și iată-ne înaintea ta: el a zis: « Astăzi nu mai este nicio vină împotriva voastră »: adică: nu vă ocarl pe voi pentru ceea ce a fost de la voi după ziua voastră: apoi el le-a adăugat: « Allah să vă ierte, căci El este Cel mai Milostiv dintre cei milostivi. » Rostirea este slabă: iar corectul este prima: apoi el le-a poruncit să plece cu cămașa lui: aceea care îi atinge trupul: și să o pună pe cei doi ochi ai tatălui lui: căci vederea lui se va întoarce la el: după ce ea dispăruse: cu îngăduința lui Allah: iar aceasta este dintre lucrurile încălcând obiceiul: și dintre dovezile profețiilor: și dintre cele mai mari minuni: apoi el le-a poruncit să se încarce cu toată familia lor spre locuințele Egiptului: spre bine: și belșug: și adunarea comunității: după despărțire: în felul cel mai deplin: și treburile cele mai înalte.

« Când caravana a părăsit [Egiptul], tatăl lor a spus: „Eu simt mirosul lui Iosif, chiar dacă-mi spuneți că aiurez!”. Iar ei au răspuns: „Pe Allah, tu ești încă în vechea ta rătăcire!” Și când a sosit binevestitorul, a pus-o peste fața lui și el a devenit din nou văzător. Și a spus [Iacob]: „Nu v-am spus că eu știu de la Allah ceea ce voi nu știți?” Iar ei au spus: „O, tată al nostru! Roagă-te pentru iertarea greşelilor noastre, căci noi am fost păcătoşi.” El le-a răspuns: „Voi cere de la Domnul meu iertare pentru voi, căci El este Al-Ghafur [Iertător], Ar-Rahim [Îndurător]!”. »

Isra'il ne-a informat: de la Abu Sinan: « Când caravana a părăsit [Egiptul] »: când caravana a ieșit, a suflat un vânt: și a adus lui Iacob mirosul cămășii lui Iusuf: el a zis: « Eu simt mirosul lui Iosif, chiar dacă-mi spuneți că aiurez! »: el a simțit mirosul lui: de la opt zile de mers: iar astfel au raportat ath-Thawri: și Chou'ba: și alții decât ei doi, de la Abu Sinan: iar al-Hasan al-Basri a zis: era între ei doi optzeci de farsah de mers: și era de atunci când el l-a lăsat optzeci de ani: « chiar dacă-mi spuneți că aiurez »: tu nu ai zis aceasta decât din senilitate: care este delirul: și înaintarea vârstei: Ibn Abbas a zis aceasta: și 'Ata: și Mujahid: și Sa'id ibn Jubayr: și Qatada: « chiar dacă-mi spuneți că aiurez »: mă țineți voi pentru naiv: iar Mujahid de asemenea: mă faceți voi să îmbătrânesc: ei au zis: « Pe Allah, tu ești încă în vechea ta rătăcire! » Qatada a zis: ei i-au zis o rostire grosieră: « Și când a sosit binevestitorul, a pus-o peste fața lui și el a devenit din nou văzător »: adică: îndată ce a venit binevestitorul: el a aruncat cămașa pe chipul lui Iacob: și vederea lui s-a întors dintr-o dată: după ce el fusese orb: « Nu v-am spus că eu știu de la Allah ceea ce voi nu știți?

» Adică: știu că Allah va aduna sorocul meu cu Iusuf: și bucuria mea se va liniști prin el: și El îmi va arăta în el: și din el ceea ce mă bucură: atunci ei au zis: « O, tată al nostru! Roagă-te pentru iertarea greşelilor noastre, căci noi am fost păcătoşi »: ei i-au cerut să ceară iertare pentru ei la Allah: pentru ceea ce făcuseră ei: și atinseseră din el: și din fiul acestuia: și de ceea ce au hotărât ei împotriva lui: și cum în intenția lor era căința: înaintea faptei: « Voi cere de la Domnul meu iertare pentru voi, căci El este Al-Ghafur [Iertător], Ar-Rahim [Îndurător]!

» Ibn Mas'oud: și Ibrahim at-Taymi: și 'Amrou ibn Qays: și Ibn Jourayj au zis: Abu as-Sa'ib mi-a raportat: Ibn Idris ne-a raportat: am auzit pe Abd ar-Rahman ibn Ishaq povestind: el era unchiul meu: el venea la moschee: și a auzit un om zicând: o Allah, Tu m-ai chemat: și eu am răspuns: și Tu m-ai poruncit: și eu am ascultat: și iată zorile: iartă-mă deci: el a ascultat vocea: și aceasta era din casa lui Abdallah ibn Mas'oud: el l-a întrebat pe Abdallah despre aceasta: Iacob a amânat fiii lui până la zori prin rostirea lui: « Voi cere de la Domnul meu iertare pentru voi »: iar cerătorii de iertare la zori: iar aceasta s-a fixat în Sahih-ul Mesagerului lui Allah: el a zis: Domnul nostru coboară în fiecare noapte la cerul cel mai de jos: și zice: este cineva care se căiește: să mă căiesc eu spre el? Este cineva care cere: să-i dau eu? Este cineva care cere iertare: să-i iert eu?

Și a venit într-un hadith că Iacob a amânat: al-Mouthanna mi-a raportat: Souleyman ibn Abd ar-Rahman ibn Ayyoub al-Dimashqi ne-a raportat: al-Walid ne-a raportat: Ibn Jourayj ne-a informat: de la 'Ata: și de la 'Ikrima: de la Ibn Abbas: « Voi cere de la Domnul meu iertare pentru voi »: până la venirea nopții de vineri: iar aceasta este rostirea fratelui Iacob către fiii lui: iar aceasta este stranie sub acest aspect: iar în ridicarea ei se află examen: iar cea mai asemănătoare este ca ea să fie încetată asupra lui Ibn Abbas.

Când ei au intrat la Iusuf, el s-a adăpostit spre ei pe cei doi părinți ai lui: și a zis: « Intrați în Egipt - cu Voia lui Allah - în siguranță! Și el i-a ridicat pe părinții săi pe tron și au căzut [cu toții] dinaintea lui, prosternându-se, iar el a spus: „O, tată, acesta este tâlcul vedeniei mele de odinioară. Domnul meu a făcut-o să fie adevăr și a fost Bun cu mine, căci m-a scos din temniță, iar pe voi v-a adus din ținutul beduinilor, după ce Șeitan a iscat pizmă între mine și frații mei. Domnul meu este Binevoitor cu ceea ce Voiește. El este Al-'Alim [Cel Atoateștiutor] [şi] Al-Hakim [Înțelept]. Doamne, Tu mi-ai dat putere și m-ai învățat tâlcuirea vedeniilor. Tu ești Creatorul Cerurilor și Pământului. Tu ești Ocrotitorul meu în această lume și în Lumea de Apoi. Ia-mi viața când eu sunt în totală supunere [musulman] și alătură-mă celor evlavioși.

» Acestea sunt optzeci de ani: optzeci și trei de ani: iar acestea sunt două transmiteri de la al-Hasan: treizeci și cinci de ani: Qatada a zis aceasta: iar Muhammad ibn Ishaq a zis: ei menționează că el a fost absent de la el optsprezece ani: iar oamenii Cărții susțin că el a fost absent de la el patruzeci de ani: iar aparentul contextului istoriei orientează spre determinarea aproximativă a duratei: femeia l-a sedus: iar el era tânăr, de șaptesprezece ani potrivit cu ceea ce au zis mai mult de unul: el s-a abținut: el a fost deci în temniță câțiva ani: care sunt șapte potrivit cu 'Ikrima: și alții: apoi el a ieșit: și au fost cei șapte ani de belșug: apoi când oamenii au epuizat în cei șapte rămași: au venit frații lui cerând ajutor: în primul an singuri: iar în al doilea: cu ei fratele lor Benyamin: iar în al treilea el s-a făcut cunoscut de ei: și le-a poruncit să aducă toată familia lor: ei au venit toți: când ei au intrat la Iusuf, el s-a adăpostit spre ei pe cei doi părinți ai lui: el i-a întâlnit pe ei doi: singuri: în afară de frații lui: și a zis: « Intrați în Egipt - cu Voia lui Allah - în siguranță!

» Aceasta este din precedent: intrați în Egipt: iar el s-a adăpostit spre ei pe cei doi părinți ai lui: iar Ibn Jarir l-a slăbit: iar el este de scuza: el i-a primit pe ei doi: și i-a găzduit în locuința corturilor: apoi când ei s-au apropiat de poarta Egiptului: el a zis: « Intrați în Egipt - cu Voia lui Allah - în siguranță!

» as-Souddi a zis aceasta: treaba nu are nevoie nici de aceasta: iar rostirea lui « intrați » are sensul încorporat de: locuiți Egiptul: sau ședeti acolo: « cu Voia lui Allah - în siguranță »: ar fi și ea corectă și bună: iar la oamenii Cărții: Iacob, când el a ajuns la pământul lui Jachir: care este pământul lui Bilbays: Iusuf a ieșit să-l primească: iar Iacob trimisese dinaintea lui fiul lui Yahuda: vestindu-l de venirea lui: iar la ei: că regele le-a dat pământul lui Jachir: pentru a ședea acolo: și a locui acolo cu dobitoacele lor: și turmele lor: iar un grup de exegeți a menționat că când venirea profetului lui Allah Iacob: care este Israel: s-a făcut apropiată: Iusuf a voit să iasă să-l primească: regele a urcat deci cu el: și soldații lui: în serviciul lui Iusuf: și în venerarea profetului lui Allah Israel: și că el a făcut invocație pentru rege: și că Allah a ridicat asupra oamenilor Egiptului restul anilor de secetă: prin binecuvântarea venirii lui spre ei: iar Allah știe mai bine.

Iar suma celor care au venit cu Iacob din fiii lui: și din copiii lor: potrivit cu ceea ce a zis Abu Ishaq as-Sabi'i: de la Abu 'Oubayda: de la Ibn Mas'oud: șaizeci și trei de persoane: de la Muhammad ibn Ka'b: de la Abdallah ibn Chaddad: ei erau optzeci și trei de persoane: de la Masrouq: ei au intrat în număr de trei sute optzeci și nouă: și au ieșit cu Musa în număr de mai mult de șase sute de mii de luptători: iar în textul oamenilor Cărții: că ei erau șaptezeci de suflete: și i-au numit.

« Și el i-a ridicat pe părinții săi pe tron »: mama lui murise: precum este la savanții Torei: iar unii exegeți au zis: Allah a făcut-o deci să viezuiască: mai degrabă ea era mătușa lui Lea: iar mătușa este la rangul mamei: iar Ibn Jarir a zis: mai degrabă aparentul Coranului cere menținerea vieții mamei lui până la ziua aceea: nu trebuie deci să se sprijine pe transmiterea oamenilor Cărții în ceea ce o contrazice: iar aceasta este solidă: iar Allah știe mai bine: iar el i-a ridicat pe tron: adică i-a făcut să șadă cu el pe diwan-ul lui: « Și el i-a ridicat pe părinții săi pe tron și au căzut [cu toții] dinaintea lui, prosternându-se »: adică: s-au prosternat lui cei doi părinți: și cei unsprezece frați: în venerare: și în cinste: iar aceasta le era legiferată: iar aceasta a continuat să fie practicată în celelalte legi: până ce a fost interzisă în religia noastră: și a zis: « O, tată, acesta este tâlcul vedeniei mele de odinioară »: adică: iată tâlcuirea a ceea ce ți povestisem eu din vederea celor unsprezece stele: și a soarelui: și a lunii: când eu le-am văzut prosternându-se mie: iar tu m-ai poruncit să o țin taină: și tu mi-ai promis: « Domnul meu a făcut-o să fie adevăr și a fost Bun cu mine, căci m-a scos din temniță »: adică: după întristare: și strânsură: El m-a făcut guvernator: la cuvânt executant în locuințele Egiptului:

unde vreau eu: « iar pe voi v-a adus din ținutul beduinilor »: adică badiya-ul: și ei locuiau ținuturile arabe: din țara prietenului: « după ce Șeitan a iscat pizmă între mine : și frații mei »: adică în ceea ce a fost de la ei spre mine: din treabă: a cărei pomenire a precedat: « Domnul meu este Binevoitor cu ceea ce Voiește »: adică: când El voiește un lucru: El îi pregătește mijloacele: și le face ușoare: și le netezește: din căi pe care robii nu le găsesc: dar El le hotărăște: și le netezește: prin fabricarea Lui dulce: și puterea Lui imensă: « El este Al-'Alim [Cel Atoateștiutor] »: adică despre toate treburile: « [şi] Al-Hakim [Înțelept] » în creația Lui: și legea Lui: și decretul Lui.

Iar la oamenii Cărții: Iusuf a vândut oamenilor Egiptului: și altora: hrana care era sub mâna lui: cu toată bogăția lor: din aur: și argint: și leacuri: și mobilier: și tot ceea ce dețineau ei: până a-i vinde contra lor înșiși: ei au devenit deci robi: apoi el le-a dat țara lor: și le-a eliberat cerurile: la condiția să lucreze ei: și ca cincea parte din ceea ce exploatează ei: din recolta lor: și fructele lor: să fie pentru rege: aceasta a devenit deci obiceiul oamenilor Egiptului după el: iar ath-Tha'labi raportează că el nu se sătura în acei ani: de frică să nu uite pe cei flămânziți: și că el nu mânca decât o singură înghițitură: la amiază: și de acolo regii buni i-au urmat exemplul în aceasta: iar comandantul credincioșilor Omar ibn al-Khattab nu-și umplea pântecele în anul Cenușii: până ce seceta a plecat: și a venit belșugul.

Un om dintre beduini i-a zis lui Omar, după plecarea anului Cenușii: el s-a îndepărtat cu certitudine de tine: iar tu ești fiu de femeie liberă. Apoi când Iusuf a văzut că binefacerea lui era împlinită: și că sorocul lui era adunat: el a știut că această locuință nu se așază acolo în așezare: și că orice lucru în ea: și asupra ei este pieritor: și că nu este după plinătate decât lipsa: atunci el și-a lăudat Domnul pentru ceea ce îi este datorat Lui: și i-a recunoscut binefacerea Lui imensă: și harul Lui: și i-a cerut Lui: iar El este cel mai bun dintre întrebați: ca El să-l facă să moară: adică: când îl face El să moară: în islam: și să-l însoare cu robii Lui drepți: o Allah, fă-ne să vieim musulmani: și fă-ne să murim musulmani: adică: când ne faci Tu să murim: și este posibil că el a cerut aceasta în agonie: precum a cerut Profetul în agonia lui: ca spiritul lui să fie ridicat la treapta cea mai înaltă: și la însoțitorii drepți: dintre profeți: și mesageri: « o Allah, în treapta cea mai înaltă.

» De trei ori: apoi el a decedat: și este posibil ca Iusuf să fi cerut moartea în islam: anticipând: în sănătate: și în integritate: și ca aceasta să fi fost licită în religia lor: și legea lor: niciun profet n-a dorit moartea înaintea lui Iusuf: câte privește legea noastră: a fost interzisă invocarea morții: afară de în încercări: precum în hadithul lui Mou'adh: în invocația pe care a raportat-o Ahmad: iar dacă Tu voiești o încercare asupra unui popor: fă-ne să murim spre Tine: fără a fi îndrăgostiți: iar în celălalt hadith: o fiule al lui Adam: moartea este mai bună pentru tine decât încercarea: « o, cum am dorit eu să mor înaintea aceasta: și să fiu un uitat.

» Iar 'Ali ibn Abi Talib a dorit moartea când treburile s-au degradat: și încercările s-au imensificat: și lupta s-a intensificat: și rostirile și cuvintele s-au înmulțit: iar al-Bukhari Abu Abdallah, însoțitor al Profetului, a dorit-o: când starea lui s-a intensificat asupra lui: și când el a întâlnit de la contrazicătorii lui oroarele: câte privește starea de înlesnire: al-Bukhari a raportat: Mesagerul lui Allah a zis: să nu dorească niciunul dintre voi moartea pentru un rău care l-a lovit: dacă el este binefăcător: el va crește: iar dacă el este făptuitor: poate el se va căi: « o Allah, fă-mă să viez câtă vreme viața este mai bună pentru mine: și fă-mă să mor când moartea este mai bună pentru mine.

» Iar ceea ce este vizat prin rău aici este ceea ce atinge robul în trupul lui: din boală și asemenea: nu în religia lui: iar aparentul este că profetul lui Allah Iusuf a cerut aceasta: fie în agonia lui: fie când aceasta era: fie că a fost astfel: iar Ibn Ishaq a menționat: de la oamenii Cărții: că Iacob a șezut la locuințele Egiptului lângă Iusuf șaptesprezece ani: apoi el a murit: cerând să fie îngropat lângă cei doi părinți ai lui Ibrahim și Ishaq: as-Souddi a zis: el i-a îngăduit deci: și l-a făcut să călătorească spre Siria: și l-a îngropat în peșteră: lângă tatăl lui Ishaq: și bunicul lui prietenul. Iar la oamenii Cărții: vârsta lui Iacob în ziua în care a intrat în Egipt era de o sută treizeci de ani: iar la ei: că el a șezut în pământul Egiptului șaptesprezece ani: toată viața lui a fost deci de o sută patruzeci de ani: aceasta este textul cărții lor: iar aceasta este o eroare: fie în copie: fie de partea lor: fie ei au suprimat fisura: iar aceasta nu este din obiceiul lor în ceea ce depășește aceasta: cum deci ar folosi ei această metodă aici?

« Sau aţi fost voi martori când a venit moartea la Iacob, atunci când şi-a întrebat fiii: „Pe cine veţi adora după moartea mea?” Ei au răspuns: „Îl vom adora pe Domnul tău şi pe Domnul părinţilor tăi Avraam, Ismail şi Isaac, pe Domnul cel Unic. Noi numai Lui îi vom fi supuşi [musulmani].” » El a recomandat deci fiilor lui unicitatea: care este religia islamului: cu care Allah a trimis profeții. Oamenii Cărții au menționat că el a recomandat fiilor lui: unul câte unul: și i-a informat despre ceea ce se va întâmpla din treaba lor: și l-a vestit pe Yahuda de un profet imens ieșind din seminția lui: pe care neamurile să-l asculte: iar acesta este 'Issa fiul lui Maryam: iar Allah știe mai bine.

Ei au menționat că când Iacob a murit: oamenii Egiptului au plâns asupra lui șaptezeci de zile: iar Iusuf a poruncit medicilor să-l îmbălsămeze: iar el a rămas acolo patruzeci de zile: apoi Iusuf a cerut îngăduința regelui Egiptului de a ieși: cu tatăl lui: pentru a-l îngropa lângă ai lui: el i-a îngăduit deci: și au ieșit cu el marii Egiptului: și bătrânii lui: când ei au ajuns la Habroun, ei l-au îngropat în peștera pe care Ibrahim prietenul o cumpărase de la 'Efron ibn Sakhr Hithite-ul: și i-au făcut lui un doliu de șapte zile: apoi ei s-au întors spre țara lor: iar frații lui Iusuf l-au împăcat pe Iusuf de tatăl lor: și s-au arătat blânzi cu el: el i-a cinstit deci: și le-a făcut bine întoarcerea: ei s-au așezat deci în țara Egiptului: apoi moartea s-a prezentat lui Iusuf: el a recomandat ca el să fie purtat cu ei când ei vor ieși din Egipt: pentru a fi îngropat lângă părinții lui: ei l-au îmbălsămit deci: și l-au depus într-un sicriu: el a rămas deci în Egipt până ce Musa l-a scos din el cu el: și l-a îngropat lângă părinții lui: precum va veni: el a murit la vârsta de o sută zece ani: aceasta este textul lor: potrivit cu ceea ce am văzut eu: și ceea ce a raportat Ibn Jarir de asemenea: iar Moubarak ibn Fadala a zis: de la al-Hasan: Iusuf a fost aruncat în puț la vârsta de șaptesprezece ani: și a fost absent de la tatăl lui optzeci de ani:

și a viețuit apoi douăzeci și trei de ani: și a murit la vârsta de o sută douăzeci de ani: iar un altul a zis: el i-a recomandat fratelui lui Yahuda: asupra lui fie rugăciunile și pacea lui Allah: și asupra tuturor profeților.

Istoria profetului lui Allah Ayyoub

Ibn Ishaq a zis: el era un om dintre Roms: și el este Ayyoub ibn Mous ibn Razeh ibn 'Is ibn Ishaq ibn Ibrahim prietenul: iar un altul a zis: el este Ayyoub ibn Mous ibn Raghwil ibn 'Is ibn Ishaq ibn Iacob: iar s-a zis altceva în genealogia lui: iar Ibn Asakir raportează că mama lui era fiica lui Lut: tatăl lui era dintre cei care au crezut în Ibrahim: în ziua în care el a fost aruncat în foc: și el nu l-a ars: iar cel celebrul dintâi: pentru a fi din descendența lui Ibrahim: și din descendența lui Dawud: și Souleyman: și Ayyoub: și Iusuf: și Musa: și Haroun: versetele: iar din autentic este că pronumele se întoarce asupra lui Ibrahim: nu asupra lui Nouh: « Cu adevărat, Noi ți-am revelat ție [o, Mohammed] după cum i-am revelat și lui Noe și Profeților de după el. Și Noi le-am revelat lui Avraam, lui Ismail, lui Isaac, lui Iacob şi Descendenților, lui Iisus, lui Iov, lui Iona, lui Aaron şi lui Solomon şi i-am dat lui David Psalmii.

» Versetul: autenticul este deci că el este din linia lui 'Is ibn Ishaq: numele lui Lea bint Iacob: Rahma bint Efraim ibn Iusuf ibn Iacob: iar aceasta este cea mai celebră: de aceea am menționat-o aici: apoi ne îndepărtăm prin pomenirea profeților fiilor lui Israel: după pomenirea istoriei lui: dacă Allah voiește: iar în El este încrederea: și asupra Lui se sprijină.

« Și adu-ți aminte de robul Nostru Iov, care L-a invocat pe Domnul său spunând: „Șeitan m-a atins pe mine cu nenorocire [năruindu-mi sănătatea] și cu suferință [năruindu-mi averea]” [I s-a spus] „Lovește [pământul] cu piciorul tău și [privește cum iese] o apă răcoroasă pentru spălat și pentru băut!” Și Noi i-am dat lui [înapoi] familia sa și încă pe atât, ca Îndurare de la Noi și ca îndemnare pentru cei care pricep. [Noi am spus] „Și ia în mâna ta un mănunchi [de iarbă] și lovește cu el [spre soția ta] și nu încălca jurământul tău!” Și Noi l-am aflat statornic pe el! Un rob prea bun care se căiește! » Sura 38, 41-44

Dintre profeții trimiși cel dintâi: Idris: apoi Nouh: apoi Ibrahim: apoi Ismail: apoi Ishaq: apoi Iacob: apoi Iusuf: apoi Lut: apoi Hud: apoi Salih: apoi Chou'ayb: apoi Musa și Haroun: apoi Ilyas: apoi al-Yasa': apoi Ourfi ibn Sawilakh ibn Efraim ibn Iusuf ibn Iacob: apoi Iunus ibn Matta dintre fiii lui Iacob: apoi Ayyoub ibn Razeh ibn Amous ibn Lifaraz ibn 'Is ibn Ishaq ibn Ibrahim: iar într-o parte a acestui ordin se află examen: căci Hud și Salih: celebrul este că ei sunt după Nouh: și înaintea lui Ibrahim: iar Allah știe mai bine.

Savanții tafsir-ului: și ai istoriei au zis: Ayyoub era un om de bunuri abunde: de toate felurile: și specii: de dobitoace: și robi: și turme: și pământuri întinse în pământul lui al-Bathniyya: din pământul lui Hourane: tot aceasta îi aparținea lui: iar el avea copii: și o familie numeroasă: el a fost deci deposedat de tot aceasta: și încercat în trupul lui prin toate felurile de nenorociri: iar nu i-a rămas din el niciun organ sănătos: afară de sufletul lui: și limba lui: prin care îl pomenea el pe Allah: iar el era în tot aceasta răbdător: făcând din răul lui un obiect de nădejde: pomenind pe Allah noaptea: și ziua: și dimineața lui: și seara lui: iar boala lui a durat: până ce vecinul lui s-a săturat de ea: și intimul lui s-a înspăimântat de ea: iar el a fost alungat din țara lui: și aruncat pe o groapă de deșeuri în afara lui: iar oamenii l-au tăiat: și n-a rămas nimeni care să ave grijă de el: afară de soția lui: care ave grijă de dreptul lui: și își amintea binefacerea lui veche față de ea: și grija lui pentru ea: ea se întorcea deci la el: îi rânduia starea: și îl ajuta să-și împlinească nevoia: și se ocupa de interesul lui: iar starea lui s-a slăbit: și binele lui a scăzut: până ce ea a slujit oamenii contra salar: pentru a-l hrăni pe el: și a se ocupa de săracii lui: iar ea a fost răbdătoare cu el: asupra a ceea ce îi prinsese pe ei doi:

din despărțirea bunului: și a copilului: și ceea ce o privea pe ea: din încercarea soțului: și din strânsura mâinii: și din slujirea oamenilor: după fericire: și binefacere: și slujire: și cinste: la Allah ne aparținem noi: și spre El ne întoarcem. El a zis: oamenii cei mai încercați sunt profeții: apoi drepții: apoi semănătorii lor: și semănătorii lor: omul este încercat potrivit religiei lui: dacă în religia lui se află soliditate: încercarea lui se mărește: iar tot aceasta nu a sporit în Ayyoub: decât răbdare: și nădejde de răsplată: și laudă: și mulțumire: până acolo încât parabola este dată din răbdarea lui: iar parabola este dată de asemenea din ceea ce i s-a întâmplat lui: din toate felurile de nenorociri: și a fost raportat de la Wahb ibn Munabbih: și de alții: dintre savanții fiilor lui Israel: la subiectul istoriei lui Ayyoub: o lungă relatare: asupra felului de dispariție a binelui lui: și a copilului lui: și a încercării lui în trupul lui: iar Allah știe mai bine credința ei: Ayyoub a fost cel dintâi care a prins variola.

Ei au avut divergențe despre durata încercării lui: în mai multe avize: Wahb susține că el a fost încercat trei ani: fără mai mult nici mai puțin: iar Anas a zis: el a fost încercat șapte ani: și luni: și aruncat pe o groapă de deșeuri a fiilor lui Israel: unde dobitoacele se mișcau în trupul lui: până ce Allah l-a eliberat: și i-a mărit răsplata: și l-a lăudat frumos.

El a rămas în încercarea lui optsprezece ani: carnea lui cădea: până ce nu a rămas decât osul: și tendonul: soția lui venea deci cu cenușă: o răspânda sub el: o Ayyoub: dacă tu îl invocai pe Domnul tău, El te-ar elibera: am viețuit șaptezeci de ani în sănătate: și este puțin: pentru Allah: să rabd eu pentru El șaptezeci de ani: ea s-a revărsat deci împotriva acestei rostiri: iar ea slujea oamenii contra salar: și îl hrănea pe Ayyoub: apoi oamenii nu o angajau: din știința lor: că ea era soția lui Ayyoub: de frică ca nenorocirea lui să nu-i atingă pe ei: sau să-i contamineze prin amestecul ei: când ea nu a găsit pe nimeni care să o angajeze: ea s-a hotărit deci: și a vândut unora dintre fetele marilor: una dintre cele două împletituri ale ei: contra multă hrană bună: și a venit aducând-o lui Ayyoub: de unde ți-au venit ele? Le-am slujit eu la unii oameni.

Când a venit a doua zi: ea nu a găsit pe nimeni: și a vândut celălalt împletitură contra hranei: și a venit aducând-o: el a dezaprovat-o deci de asemenea: și a jurat că nu o va mânca: până ce ea să-i informeze: de unde îi venea această hrană: ea și-a descoperit deci de pe capul ei vălul: când el a văzut capul ei ras: „M-a atins pe mine răul! Însă Tu ești Cel mai Milostiv între milostivi!”

Tatăl nostru ne-a raportat: Abu Salama ne-a raportat: Jarir ibn Hazim ne-a raportat: Ayyoub avea doi frați: ei au venit deci într-o zi: și nu au putut să se apropie de el: din cauza mirosului lui: ei s-au ridicat deci de departe: dacă Allah ști de binele lui Ayyoub: El nu l-ar fi încercat prin aceasta. Ayyoub s-a revărsat deci împotriva rostirii lor: dintr-o revărsare pe care nu o simțise niciodată: asemenea: « o Allah : dacă Tu știi că eu nu am trecut niciodată o noapte, sătul: și eu ști unde se află un flămând: confirmă-mă deci. » El a fost deci confirmat din cer: în timp ce ei ascultau: « o Allah : dacă Tu știi că eu nu am avut niciodată două cămăși: și eu ști unde se află un gol: confirmă-mă deci.

» El a fost deci confirmat din cer: în timp ce ei ascultau: « o Allah : prin Puterea Ta »: și el a căzut prosternat: « o Allah : prin Puterea Ta : nu ridic niciodată capul meu: până ce Tu mă dezvelești »: el nu și-a ridicat deci niciodată capul: până ce El l-a dezvelit: Ibn Jarir și Ibn Abi Hatim amândoi: Younous ibn Abd al-A'la ne-a raportat: Ibn Wahb ne-a informat: Nafi' ibn Yazid m-a informat: de la 'Ouqayl: de la az-Zouhri: că el a zis: profetul lui Allah Ayyoub a rămas cu el încercarea lui optsprezece ani: cel apropiat: și cel îndepărtat l-au respins: afară de doi oameni dintre frații lui: care erau dintre frații lui cei mai apropiați: ei plecau spre el dimineața: și se întorceau seara: « tu știi, pe Allah : Ayyoub a săvârșit într-adevăr un păcat: pe care nimeni dintre lumini nu l-a săvârșit. » « Și care? De optsprezece ani : Domnul lui nu i-a făcut milă: pentru a risipi ceea ce îl afectează.

» Când ei au ajuns la el: omul nu a suportat: până ce el să-i fi menționat aceasta: « eu nu știu ce să zic : afară de că Allah știe că eu treceam înaintea celor doi oameni care se ceartă: și îl pomeneau pe Allah: eu mă întorceam deci la casa mea: și îi absolteam eu pentru ei: pentru că eu detestam ca ei să pomenească pe Allah: afară de în adevăr. » Iar el ieșea la nevoia lui: când el o îndeplinea: soția lui îl lua de mână: până ce el se întorcea: „Loveşte [pământul] cu piciorul tău şi [priveşte cum iese] o apă răcoroasă pentru spălat şi pentru băut!” ea l-a coborât deci: și l-a întâlnit privind: și el s-a întors spre ea: Allah ștergând ceea ce îl afecta din nenorocire: iar el era pe cel mai frumos ce fusese: să te binecuvânteze Allah: ai văzut tu acest profet al lui Allah, cel încercat?

Pe Allah : la aceasta : nu am văzut eu niciodată un om care să semene tine mai mult decât tine: când erai tu în sănătate: « eu sunt cel pe care îl sunt eu »: el avea două hambare: un hambar pentru grâu: și un hambar pentru orz: Allah a trimis deci doi nori: când unul dintre ei a fost peste hambarul grâului, el a vărsat acolo aurul: până ce el a revărsat: iar celălalt a vărsat în hambarul orzului argintul: până ce el a revărsat: aceasta este rostirea lui Ibn Jarir: iar astfel a raportat-o Ibn Hibban totul în Sahih-ul lui: de la Muhammad ibn al-Hasan ibn Qoutayba: de la Harmeala: de la Ibn Wahb cu ea: iar aceasta este stranie de ridicare: puternic: iar cea mai asemănătoare: este ca ea să fie încetată. Tatăl nostru ne-a raportat: Musa ibn Ismail ne-a raportat: Hammade ne-a raportat: Ali ibn Zayd ne-a raportat: de la Iusuf ibn Mihran: iar Allah l-a îmbrăcat el cu un veșmânt din Paradis: iar Ayyoub s-a îndepărtat: și a șezut într-un colț: « o rob al lui Allah : aceasta este cel încercat care era aici : poate că câinii : l-au luat ei : sau lupii?

» Iar ea a început să-i vorbească lui o ceas: « nenorocire ție : eu sunt Ayyoub. » « Te luți tu de mine, o rob al lui Allah ? » « Nenorocire ție : eu sunt Ayyoub : Allah mi-a înapoiat trupul meu. » Iar Allah i-a înapoiat binele lui: și copilul lui: cu persoanele lor: și asemenea lor cu ei: « Eu ți-am înapoiat familia ta : și binele tău : și asemenea lor cu ei : spală-te deci cu această apă : căci în ea este leacul tău : și apropie soției tale o ofrandă : și cere iertare pentru ea : căci ea m-a ascultat pe mine în privința ta.

» Ibn Abi Hatim l-a raportat: Abu Zur'a ne-a informat: 'Amrou ibn Marzouq ne-a raportat: Hammam ne-a raportat: de la Qatada: de la an-Nadr ibn Anas: de la Bachir ibn Nahik: de la Abu Hurayra: că el a zis: când Allah l-a tămădit pe Ayyoub: el a plouat asupra lui lăcuste din aur: și el a început să le ia în mâna lui: și să le pună în veșmântul lui: i s-a zis: o Ayyoub : nu te saturi tu? « o Stăpâne : și cine se sature din îndurarea Ta ? » Iar astfel l-a raportat imamul Ahmad: de la Abu Dawud at-Tayalisi: și de la Abd as-Samad: de la Hammam: de la Qatada cu ea: iar Ibn Hibban l-a raportat în Sahih-ul lui: de la Abdallah ibn Mohamed al-Azdi: de la Ishaq ibn Rahawayh: de la Abd as-Samad cu ea: iar niciunul dintre autorii de cărți nu l-a extras: iar el este după condiția autenticului: iar Allah știe mai bine. Iar imamul Ahmad a zis: Soufyan ne-a informat: de la Abu az-Zinad: de la al-A'raj: a fost trimis asupra lui Ayyoub un picior de lăcuste din aur: și el a început să le ia în veșmântul lui: i s-a zis: o Ayyoub : ceea ce ți-am dat Noi nu te îndestulează?

El a zis: « da : o Stăpâne : și cine se lipsescite din harul Tău ? » Aceasta este încetat: și a fost raportat de la Abu Hurayra: pe altă cale: ridicat. Abd ar-Razzaq ne-a raportat: Ma'mar ne-a raportat: iată ceea ce ne-a raportat Abu Hurayra: el a zis: Mesagerul lui Allah a zis: în timp ce Ayyoub se spăla: gol: i-au căzut asupra lui lăcuste din aur: iar Ayyoub a început să arunce în veșmântul lui: Domnul lui l-a chemat deci: « o Ayyoub : nu te îmbogățisem eu cu ceea ce vezi tu ? » « Da : o Stăpâne : dar nu este pentru mine îndestulare : fără binecuvântarea Ta.

» Al-Bukhari l-a raportat din hadithul lui Abd ar-Razzaq cu ea.

« Loveşte [pământul] cu piciorul tău »: adică: lovește pământul cu piciorul tău: el a ascultat deci ceea ce i-a fost poruncit: Allah a făcut deci să țâșnească pentru el un izvor de apă proaspătă: și i-a fost poruncit să se spele în el: și să bea din el: Allah a șters deci din el ceea ce simtea el: din durere: și tort: și boală: și rău: care era în trupul lui: afară: și înăuntru: iar Allah l-a înlocuit apoi din tot aceasta: printr-o sănătate exterioară: și interioară: și o frumusețe deplină: și un bine abunde: până ce El i-a făcut să curgă binele: o curgere: o ploaie imensă: lăcuste din aur: iar Allah l-a suplinit cu familia lui: « Și i-am dăruit noi familia lui și [am făcut] asemănătorul lor, împreună cu ei.

» S-a zis: Allah i-a făcut deci să vieie ei cu persoanele lor: el l-a răsplătit pe cei care precedaseră: și l-a compensat de ei în lume: și i-a adunat sorocul lui cu toți în locuința vieții de apoi: « ca îndurare din partea Noastră »: adică: Noi am ridicat de la el strânsura lui: și am risipit din el răul care îl afecta: « ca îndurare din partea Noastră » față de el: și prin compasiune: și binefacere: « şi ca amintire pentru cei înțelepți »: adică: o amintire pentru cine este încercat în trupul lui: sau binele lui: sau copilul lui: el are deci la el un model: la profetul lui Allah Ayyoub: când Allah l-a încercat el: prin ceea ce este mai mare decât aceasta: el a răbdat deci: și și-a făcut din răul lui obiect de nădejde: până ce Allah l-a eliberat de el. Iar cine a înțeles din aceasta numele soției lui: ea este Rahma: din acest verset: el s-a îndepărtat mult de țintă: și s-a scufundat în negare. Iar ad-Dahhak a zis: Allah i-a înapoiat tinerețea lui: și i-a mărit-o: până ce ea a născut lui douăzeci și șase de copii de parte bărbătească.

Iar Ayyoub a viețuit apoi șaptezeci de ani: în pământul Roms-ului: pe religia credinței sincere: apoi ei au schimbat după el: religia lui Ibrahim: „Și ia în mâna ta un mănunchi [de iarbă] și lovește cu el [spre soția ta] și nu încălca jurământul tău!” Și Noi l-am aflat statornic pe el! Un rob prea bun care se căiește!

» Aceasta este o îngăduință a lui Allah Cel Preaînalt către robul Lui: și Mesagerul Lui Ayyoub: în ceea ce a fost din jurământul lui: că el își va lovea soția: de o sută de lovituri de bici: jurământul lui despre aceasta a fost pentru cumpărarea împletiturilor ei: pentru că șeitanul s-a opus ei: sub forma unui medic: descriind pentru ea un leac pentru Ayyoub: ea a venit deci să-i informeze: el a știut că era șeitanul: și a jurat că o va lovi de o sută de lovituri: când Allah l-a tămădit: el i-a oferit o îngăduință: ca el să ia un mănunchi: care este precum fasciculul care adună vrăjile: ca el să le adune pe toate: și să o lovească cu o singură lovitură: iar aceasta ar echivala lovituri de bici o sută: și el ar face bine: fără să-și încalce jurământul: iar aceasta este din deznodământ: și din ieșire: pentru cine se teme de Allah: și Îi ascultă: mai ales față de soția lui: răbdătoarea: făcând din răul ei obiect de nădejde: îndurarea: vrednica de crezare: bună: dreaptă: de aceea Allah a încheiat această îngăduință: „Și Noi l-am aflat statornic pe el! Un rob prea bun care se căiește!

» Iar mulți jurisconsulți au folosit această îngăduință: la capitolul jurămintelor: și al voturilor: iar alții s-au extins în ea: până a compune Cartea stratagemelor: pentru a se elibera din jurămintele: și au pus-o înainte cu acest verset nobil: și i-au raportat lucruri: din minuni: și estranietăți: iar vom menționa un fragment din aceasta în Cartea regulilor: la sosire: dacă Allah Cel Preaînalt voiește: Ibn Jarir și alții dintre savanții istoriei au menționat că Ayyoub: când el a murit: vârsta lui era de optzeci și trei de ani: el a viețuit mai mult decât aceasta: « Allah argumentează în Ziua Învierii : prin Souleyman contra bogaților : și prin Iusuf contra captivilor : și prin Ayyoub contra oamenilor încercării.

» Ibn Asakir l-a raportat: în sensul lui: și că el i-a recomandat fiului lui Hawmal: și s-a ocupat de treabă apoi fiul lui Bachr ibn Ayyoub: iar acesta este pe care mulți oameni susțin că el este Dhoul-Kifl: iar Allah știe mai bine: iar a murit acest fiu: și era profet potrivit cu ceea ce susțin ei: iar vârsta lui era de ani: șaptezeci și cinci: el este fiul lui Ayyoub.