Profetul Musa

Născut în vremea în care Faraon «junghia fiii și cruța femeile», Musa ibn Imran a fost salvat din apele Nilului, crescut în casa lui Faraon, apoi chemat: «Noi l-am chemat din versantul drept al muntelui Tur», și Allah l-a făcut din el interlocutorul Său înzestrat cu minunile cele mai vădite. Trimis cu fratele lui Harun spre Faraon și Haman, el a chemat la Allah, i-a scos pe Banu Israel, și marea s-a despărțit sub toiagul lui: Musa și ai lui au fost salvați, Faraon înecat. Poporul lui refuzând să intre în pământul sfânt, Allah l-a pedepsit cu rătăcirea; aici sunt tratate de asemenea vițelul de aur, vaca, Khidr, Qarun, meritele lui Musa și moartea lui.

Acesta este Musa ibn Imran ibn Qahith ibn Azar ibn Lawi ibn Iacob ibn Ishaq ibn Ibrahim (pacea fie asupra lor tuturor).

« Și pomenește-l în Carte pe Moise. Cu adevărat, el a fost ales și a fost un Mesager și un Profet. Noi l-am chemat din partea dreaptă a Muntelui Tor și l-am apropiat de Noi ca tainic Și i l-am dăruit Noi, prin Îndurarea Noastră, pe fratele său Aaron, ca Profet. » Sura 19, 51-53

El este pomenit cu misiunea, cu profeția, cu devotamentul sincer, cu faptul de a fi fost interlocutor și cu apropierea: și El a precizat despre el că l-a făcut pe fratele lui Harun profet. Allah cel Preaînalt l-a pomenit în multe locuri împrăștiate din Coran: și a pomenit istoria lui în locuri multiple: dezvoltate, medii și prescurtate: și am vorbit despre ea în întregime la locurile ei. Îi vom expune aici biografia, de la începutul ei până la sfârșitul ei, luată din Carte și din Sunnah, și din ceea ce a ajuns în relatări transmise printre tradițiile israelite pe care strămoșii și alții le-au pomenit: dacă Allah va voi: iar în El este încrederea și spre El este recurgerea.

« Ta’, Sin, Mim. Acestea sunt Versetele unei Cărți deslușite. Noi îți recităm din povestea lui Moise cu Faraon în tot adevărul, pentru [a preveni] un popor [de oameni] care cred. Cu adevărat, Faraon a devenit prea semeț pe Pământ. A împărțit poporul lui în trepte, asuprind o parte dintre ei, măcelărindu-i pe fiii lor [nou născuți] și lăsându-le în viață doar pe copilele lor. Cu adevărat, el era dintre făcătorii de stricăciune. Însă Noi am dorit să Ne arătăm Îndurarea față de cei care au fost socotiți slabi pe Pământ și să-i facem stăpânitori și să-i facem pe ei moștenitori.

Și să le dăm lor putere pe Pământ și să le arătăm lui Faraon, lui Haman [ministrului său] și soldaților lor lucrurile de care lor le-a fost teamă [că se vor întâmpla] » Sura 28, 1-6

Allah cel Preaînalt rezumă istoria, apoi o dezvoltă după aceea: El pomeneste că El, așa cum i se cuvine, îi recită profetului Său întâmplarea lui Musa și a lui Faraon cu adevăr: adică cu adevărul de care cel ce o aude pare martor ocular al chestiunii ce i se arată. «Faraon s-a umflat pe pământ și a făcut din locuitorii lui secte», adică: s-a arătat tiranic și arogant: a trecut peste hotare și a săvârșit nelegiuirea: a preferat viața aceasta și s-a întors de la ascultarea față de Domnul cel Preaînalt. «și a făcut din locuitorii lui secte», adică: a împărțit turma lui în secțiuni, în grupuri și în categorii: slăbind o parte dintre ei: care este poporul Banu Israel: cei ce coboară din profetul lui Allah Iacob ibn Ishaq ibn Ibrahim, prietenul lui Allah. Ei erau atunci elita oamenilor pământului: iar Allah le-a supus acest rege nedrept, înșelător, necredincios, stricat: îi ținea în robie și îi folosea la meseriile și la meșteșugurile cele mai de jos: la cele mai apăsătoare și la cele mai de jos.

Iar în ciuda aceasta le junghia fiii și le cruța femeile: el era dintre stricători. Ce-l îndemna la acest act urât era că Banu Israel își transmiteau unii altora ceea ce țineau de la Ibrahim al-Khalil: și anume că din urmașii lui avea să iasă un tânăr prin mâna căruia avea să fie pierderea regelui Egiptului: și aceasta, iar Allah știe mai bine, când i s-a întâmplat Sarei, soției prietenului, ceea ce i s-a întâmplat din partea regelui Egiptului: voința lui de a-i face să sufere răul: și ocrotirea lui Allah pentru ea.

Iar această veste bună era vestită la Banu Israel: copții vorbeau despre ea între ei: și a ajuns la Faraon în ședința lui de povestiri nocturne cu emirii și cu principii lui, când se aflau de vorbă la el. A poruncit atunci să fie uciși fiii Banu Israel: prin precauție față de existența acestui tânăr: și nicio precauție nu folosesc împotriva decretului.

al-Suddi a raportat de la Abu Salih și de la Abu Malik, de la Ibn Abbas: și de la Murra, de la Ibn Mas'ud: și de la oameni dintre Companioni: că Faraon a văzut în somnul lui de parcă un foc venea din direcția Bayt al-Maqdis și ardea casele Egiptului și pe toți copții: fără să pagubească Banu Israel. Când s-a trezit, asta l-a înspăimântat: a adunat preoții, poeții și vrăjitorii: și i-a întrebat despre asta: acesta este un tânăr care se va naște din Banu Israel: care va fi cauza pierderii oamenilor Egiptului prin mâna lui. De aceea a poruncit să fie uciși băieții și să fie lăsate fetele. «Vrem să facem har celor ce au fost slăbiți pe pământ, și aceștia sunt Banu Israel: a-i face călăuze: și a-i face moștenitori», adică: cărora le va ajunge împărăția Egiptului și a țării lui.

«și a-i așeza pe pământ: și a arăta lui Faraon, lui Haman și la oștirile lor ceea ce se temeau de la ei», adică: Noi vom face pe cel slab tare: pe cel asuprit stăpânitor: și pe cel umilit puternic. Și toate acestea s-au întâmplat la Banu Israel: cum a spus El:

« Și pe oamenii care au fost asupriți i-am făcut moștenitori peste ținuturile de răsărit ale pământului și peste ținuturile de apus, pe care Noi le-am binecuvântat. Iar Cuvântul cel mai frumos al Domnului tău asupra Fiilor lui Israel s-a împlinit pentru că au fost statornici. Și Noi am nimicit ceea ce au făcut Faraon și neamul său și ceea ce ei au ridicat. » Sura 7, 137

Și a spus cel Preaînalt: «și i-am scos din grădini, din izvoare, din comori și dintr-o sălaș de cinste: astfel: și am dat Banu Israel în moștenire toate acestea.» (Sura 44, 25-28) Detaliul acestui lucru va veni la locul lui: dacă Allah cel Preaînalt va voi.

Scopul este că Faraon a luat toate precauțiile ca Musa să nu existe: a făcut oameni și moașe care treceau pe lângă femeile gravide: și știau data nașterii lor: nicio femeie nu năștea un băiat fără ca junghiatorii aceștia să-l junghie din ceas. După Oamenii Cărții: el poruncea junghierea băieților doar ca să slăbească puterea Banu Israel: ca să nu le reziste dacă îi vor birui sau le vor face război. Despre aceasta este cercetare: dar este fals: aceasta nu s-a întâmplat decât după misiunea lui Musa: atunci a început să ucidă nou-născuții: și când a venit la ei cu adevărul din partea Noastră: «au zis: ucideți fiii celor ce cred cu el și cruțați femeile lor.» (Sura 23, 25) «am fost prigoniți înainte să vii la noi: și după ce ne-ai venit.

» (Sura 20, 47) Este corect că Faraon nu a poruncit întâi să fie uciși băieții decât prin precauție față de existența lui Musa.

Aceasta, o, rege tiran, umflat de mulțimea oștirilor lui: de puterea tăriei lui și de întinderea puterii lui: cel Imens, pe care nimeni nu-l biruiește și pe care nimeni nu-l contrazice, și ale cărui decrete nu se contrazic, a decretat că acest nou-născut față de care iei precauții: și pentru care ai ucis suflete fără număr: nu va fi crescut decât în sălașul tău și pe patul tău: nu va fi hrănit decât din hrana și din băutura ta în casa ta: și tu vei fi cel care îl va înfia: îl va crește și îl va călăuzi: fără să cunoști taina sensului lui: apoi el va fi pierderea ta în vieța ta de aici și în cea de apoi, prin mâna lui: ca pedeapsă a contrazicerii tale față de ceea ce a venit la tine din adevărul vădit: și a respingerii tale a ceea ce i-a fost revelat lui: ca să știi, tu și restul creaturilor, că Domnul cerurilor și al pământului este Cel ce face ce voiaște: și că El este cel Tare, cel Puternic: înzestrat cu tăria imensă, cu puterea, cu forța și cu voința la care nimeni nu se opune.

Mai mult de un exeget a pomenit că copții s-au plâns lui Faraon de raritatea Banu Israel: din pricina uciderii fiii lor băieți: și s-au temut că cei mari vor pieri odată cu uciderea celor mici: și că vor deveni ei înșiși cei care vor săvârși muncile grele pe care le săvârșeau Banu Israel. Faraon a poruncit deci să fie uciși copiii într-un an: și să fie cruțați într-un an: s-a născut Harun, în anul îngăduinței uciderii copiilor: și s-a născut Musa, în anul uciderii lor. Mama lui a fost apăsată de aceasta: și a luat precauții de la începutul sarcinii ei: semnele sarcinii nu se vedeau pe ea. Când a născut: i-a fost inspirat să-și facă pentru el o cutie: a legat-o într-o funie: sălașul ei dădea spre Nil: și-l alăpta: când se temea de cineva: îl punea în cutia aceea și îl arunca în râu: și ținea capătul funiei lângă ea: când ei plecau: îl aducea înapoi la ea prin aceasta.

« Și i-am revelat Noi mamei lui Moise: „Alăptează-l! Iar dacă te temi pentru el, pune-l pe apa râului! Și nu-ți fie teamă și nu fi mâhnită, căci Noi îl vom întoarce pe el la tine și-l vom face pe el [unul] dintre Trimiși!” Și familia lui Faraon l-a ridicat [din râu], ca să le fie lor dușman și [motiv de] tristețe. Cu adevărat, Faraon, Haman și soldații lor erau păcătoși. » Sura 28, 7-8

Această revelație este o revelație de inspirație și de călăuzire: Domnul tău i-a revelat albinei: «faceți sălașuri în munți, în copaci și în ceea ce înalță ei: apoi mâncați din toate fructele: și urmați căile Domnului vostru, supuse.» (Sura 16, 68-69) Nu este o revelație de profeție: cum a pretins Ibn Hazm: și mai mult de un teolog: ci prima, cea corectă: cum a raportat Abu al-Hasan al-Ash'ari din doctrina Oamenilor Sunnah și din consens. Numele mamei lui Musa este Yawakh: și s-a spus: Ayyadhikht.

Scopul este că ea a fost călăuzită spre ceea ce am pomenit: și i-a fost aruncat în intimitatea și în spaima ei: nu te teme și nu se mâhni: căci dacă va pleca: Allah ți-l va da înapoi: iar Allah va face din el un profet mesager: care va înălța Cuvântul Lui în lumea aceasta și în cea de apoi. Ea făcea deci ce i se poruncea: și într-o zi l-a trimis: și a uitat să lege capătul funiei lângă ea: el a plecat cu Nilul: și a trecut dinaintea «pentru ca să fie pentru ei un dușman și o tristețe»: unii au spus: acesta este lam-ul urmării din urmă: și este vădit dacă se leagă de Cuvântarea Lui: «familia lui Faraon l-a ridicat»: pe când dacă se face să se lege de conținutul cuvântării: care este că familia lui Faraon a fost predestinată să-l ridice: pentru ca să fie pentru ei un dușman și o tristețe: lam-ul devine atunci cauzal de altceva: iar Allah știe mai bine.

Acest al doilea sens este întărit de Cuvântarea Lui: «Faraon, Haman, care este vechilul cel rău, și oștirile lor care îi urmau pe amândoi erau în rătăcire», adică: în contrazicere cu ceea ce este corect: li s-a cuvenit deci această pedeapsă și acest regret.

Exegeții au pomenit că slujnicele l-au ridicat din râu într-o cutie închisă peste el: nu au îndrăznit să-l deschidă: până ce l-au pus dinaintea soției lui Faraon, Asia bint Muzahim ibn Ubayd ibn ar-Rayyan ibn al-Walid: care era Faraonul Egiptului în vremea lui Iusuf. Ea era din Banu Israel: din seminția lui Musa: ba ea era mătușa lui după tată: raportat de as-Suhayli: iar Allah știe mai bine. Lauda ei și mărturia de merit în favoarea ei vor veni în istoria lui Maryam bint Imran: și amândouă vor fi în Ziua Învierii printre soțiile Mesagerului lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah asupra lui) în Rai. Când a deschis ușa și a ridicat vălul: a văzut chipul lui scânteind de acele lumini profetice și de acea majestate musaviană: când l-a văzut și privirea ei i-a căzut pe el: l-a iubit cu o iubire aprinsă: și când a venit

«ce este aceasta?»: a poruncit să fie junghiat: ea i-a cerut lui ca dar și l-a ocrotit: «odihna ochiului meu și al tău»: Faraon i-a spus: pentru tine, da: pentru mine, nu: adică: nu am trebuință de el: și încercarea se lasă la rațiune. «poate ne va folosi»: iar Allah i-a dăruit ei ceea ce nădăjduia din folos: în lumea aceasta: Allah a călăuzit-o prin el: în cea de apoi: El a pus-o să locuiască în Raiul Său prin cauza lui: «sau îl vom lua pentru fiu»: și aceasta pentru că l-au înfiat: căci nu li se năștea niciun copil. «pe când nu simțeau nimic», adică: nu știau ce voiaște Allah să facă cu ei: a-i predestina să-l ridice: printre pedeapsa cea foarte mare asupra lui Faraon și a oștirilor lui.

După Oamenii Cărții: cea care a ridicat pe Musa și l-a crescut a fost fiica lui Faraon: soția lui nu este pomenită deloc: și aceasta face parte din rătăcirea lor asupra Cărții lui Allah. Allah cel Preaînalt a spus: «inima mamei lui Musa s-a făcut golită: putință era s-o dea de știre: de nu ne-am fi întărit inima ei: ca să fie dintre credincioși. Ea i-a spus surorii ei: urmează-l: ea l-a văzut de departe: pe când ei nu simțeau nimic. Noi le-am oprit dinainte doiciile: ea a zis: să vă arăt locuitorii unei case care vi-l vor păstra pe el și care îi vor fi binevoitori cu sinceritate?

Noi i l-am dat înapoi mamei lui: ca să se veselească ochiul ei: și să nu se mâhnească: și ca să știe că făgăduința lui Allah este adevărată: dar cei mai mulți dintre ei nu știu.» (Sura 28, 10-13)

Ibn Abbas, Mujahid, 'Ikrima, Sa'id ibn Jubayr, Abu Ubayda, al-Hasan și Qatada au zis: «inima mamei lui Musa s-a făcut golită», adică: de orice lucru din treburile lumii acesteia: afară de

treaba lui Musa. «putință era s-o dea de știre», adică: ca treaba ei să se vadă și să se întrebe cu voce mare despre ea. «urmează-l», adică: urmă-i urma și caută pentru mine informația despre el. «l-a văzut de departe»: Mujahid a spus: la depărtare: l-am făcut să-l privească de parcă nu-l voia.

«pe când ei nu simțeau nimic»: și aceasta pentru că Musa, când s-a așezat în casa lui Faraon: au voit să-l hrănească cu o alăptare: nu a primit niciun sân și n-a luat nicio hrană: au rămas în perplexitate despre el: și au stăruit: adică: asupra hranei lui prin orice mijloc posibil: nu s-a întâmplat nimic. «Noi le-am oprit dinainte doiciile»: l-au trimis cu moașele și cu femeile la târg: poate vor afla pe cea potrivită pentru alăptarea lui: și pe când ei stăteau lângă el și oamenii se îmbulzeau acolo: sora lui l-a văzut: fără să arate că îl recunoaște: «să vă arăt locuitorii unei case care vi-l vor păstra pe el și care îi vor fi binevoitori cu sinceritate?» Ibn Abbas a spus: când a zis aceasta: cum ai ști sinceritatea lor și mila lor pentru el? Din dorul încheierii cu regele: și din nădejdea folosului lui.

Ei au lăsat-o să meargă: și au venit cu ea la sălașul lor: mama lui l-a luat: când l-a alăptat: el a apucat sânul ei: a început să sugă și să se alăpte: ei s-au bucurat foarte mult de aceasta: vestitorul cel bun a venit să-i dea de știre Asiei despre aceasta: ea i-a chemat la sălașul ei: le-a oferit ca ea să fie la ea: și să-i facă bine: «am un soț și copii: și nu pot aceasta decât dacă mi-l trimiți cu mine.»

Ea l-a trimis cu ea: i-a rânduit emolumente: a făcut să curgă asupra ei cheltuielile, hainele și darurile: ea a plecat cu el, purtându-l, spre tabăra ei: Allah a unit unirea ei cu unirea ei: Allah cel Preaînalt a spus: «Noi i l-am dat înapoi mamei lui: ca să se veselească ochiul ei: și să nu se mâhnească: și ca să știe că făgăduința lui Allah este adevărată», adică: precum i-l făgăduisem de întoarcerea lui și de trimiterea lui profetică: aceasta este întoarcerea lui: și este o dovadă a adevărului vestii bune a trimiterii lui: «dar cei mai mulți dintre ei nu știu.»

Allah a umplut prin aceasta pe Musa în noaptea în care El i-a vorbit: «și ți-am făcut mai dinainte har o dată: când i-am revelat mamei tale ceea ce se revelează: aruncă-l în cutie: aruncă-l în val: valul îl va arunca la țărm: un dușman Mie și un dușman lui îl va lua: și am vărsat asupra ta o iubire din partea Mea.» (Sura 20, 37-39) Și aceasta pentru că nimeni nu-l privește fără să-l iubească: «și ca să fii crescut sub privirea Mea»: Qatada a spus: adică: mănânci, te delectezi și te hrănești din cele mai bune mâncăruri: și te îmbraci cu cele mai frumoase haine: sub privirea Mea: toate acestea prin paza Mea și ocrotirea Mea asupra ta în ceea ce am făcut din tine și cu tine: și prin puterea Mea asupra unor treburi pe care nimeni altul decât Mine nu le poate: când sora ta merge și zice: să vă arăt cine îl va păstra: «Noi ți-am dat înapoi mamei tale: ca să se veselească ochiul ei: și să nu se mâhnească: ai ucis un suflet: Noi te-am salvat de necaz: și te-am încercat cu o încercare.

» (Sura 20, 40) Hadith-ul încercării va veni la locul lui după aceea: dacă Allah cel Preaînalt va voi: iar în El este încrederea și spre El este recurgerea.

« Și când a ajuns el la vârsta bărbăției și era pe deplin format, i-am dat lui înțelepciune și știință. Astfel îi răsplătim Noi pe făcătorii de bine. Și el a intrat în cetate într-un moment de neatenție a locuitorilor ei. Și a găsit în ea doi bărbați care se certau între ei: unul era din tabăra lui, iar celălalt era dintre dușmanii lui. Cel din tabăra lui l-a chemat în ajutor împotriva celui dintre dușmanii lui. Și l-a lovit Moise [cu pumnul] și l-a ucis [fără intenție]. Și a spus el [Moise]: „Aceasta este o faptă a lui Șeitan; într-adevăr el este un dușman învederat care duce la rătăcire!”

El a spus: „Doamne, eu am fost nedrept față de mine însumi. Deci iartă-mă pe mine!” Și l-a iertat pentru că El este Al-Ghafur [Iertător], Ar-Rahim [Îndurător]. El a spus: „Doamne, pentru că Tu ai revărsat Grația Ta asupra mea, eu nu voi fi susținător al nelegiuiților!” În dimineața următoare, pândea el prin cetate speriat. Și iată-l pe cel care în ajun îl chemase în ajutor, strigându-l [din nou] în ajutor. Însă Moise i-a spus: „Cu adevărat, tu ești un rătăcitor limpede!”

Dar când a vrut să-l lovească pe cel care le era dușman amândurora, el a spus: „O, Moise! Voiești tu să mă ucizi pe mine, așa cum ai ucis ieri un suflet? Tu nu voiești decât să fii un tiran pe Pământ și nu voiești să fii dintre cei împăciuitori!” » Sura 28, 14-19

După ce a pomenit că cel Preaînalt i-a făcut har mamei lui de întoarcerea ei la ea: de binefacerea Lui prin aceasta și de dăruirea Lui față de ea: El începe să pomenească că, când el a ajuns la tăria lui deplină și la maturitatea lui: care este desăvârșirea creației și a caracterului: vârsta de patruzeci de ani în părerea majorității: Allah i-a dăruit judecată și știință: care este profeția și misiunea de care mama lui a fost vestită: «Noi ți-l vom da înapoi: și îl vom face dintre mesageri.» Apoi El începe să pomenească cauza ieșirii lui din țara Egiptului: plecarea lui spre țara Madyan și șederea lui acolo: până când termenul se va împlini: și până când va expira rânduiala: și ce s-a întâmplat din cuvântarea lui Allah către el: și din cinstea Lui față de el prin ceea ce cu care l-a cinstit: cum va veni.

«a intrat în cetate în vremea neatenției locuitorilor ei»: Ibn Abbas, Sa'id ibn Jubayr, 'Ikrima și Qatada au zis: la mijlocul zilei: între cele două 'isha. «a aflat acolo doi bărbați care se războiau», adică: se războiau și se înfruntau: «acesta dintre secta lui», adică: israelit: «iar acela dintre dușmanii lui», adică: copt: spus de Ibn Abbas, Qatada, al-Suddi și Muhammad ibn Ishaq.

«bărbatul sectei lui a cerut ajutorul lui împotriva celui dintre dușmanii lui»: aceasta pentru că Musa avea putere în sălașurile Egiptului: din pricina rudeniei lui prin înfierea de către Faraon și creșterea lui în casa lui: iar Banu Israel câștigaseră noblețe: și capetele lor s-au înălțat: pentru că îl alăptaseră: și pentru că erau unchii lui după mamă: adică: prin alăptare. Când acest israelit a cerut ajutorul lui Musa împotriva acestui copt: adică: l-a lovit din strângerea palmei lui: cu un toiag care era cu el: «l-a lovit», adică: a murit din aceasta. Acest copt era necredincios: asociatar față de Allah cel Imens: Musa nu voia deloc să-l ucidă: voia doar să-l ceartă și să-l îndemne la liniște: și în ciuda aceasta Musa a zis: «acesta este din fapta diavolului: el este un dușman, rătăcitor, vădit. A zis: Domnul meu: am fost nedrept cu mine însumi: iartă-mă: El i-a iertat: El este cel foarte Iertător, cel Milostiv.

A zis: Domnul meu: prin ceea ce cu care m-ai umplut», adică: din noblețe și din vază: «nu mai voi fi sprijinitor al celor păcătoși.»

« În dimineața următoare, pândea el prin cetate speriat. Și iată-l pe cel care în ajun îl chemase în ajutor, strigându-l [din nou] în ajutor. Însă Moise i-a spus: „Cu adevărat, tu ești un rătăcitor limpede!” Dar când a vrut să-l lovească pe cel care le era dușman amândurora, el a spus: „O, Moise! Voiești tu să mă ucizi pe mine, așa cum ai ucis ieri un suflet? Tu nu voiești decât să fii un tiran pe Pământ și nu voiești să fii dintre cei împăciuitori!” Și a venit un bărbat de la capătul cetății, alergând, și a spus: „O, Moise! Cârmuitorii pun la cale să te omoare. Deci fugi [din cetate]! Eu îți sunt bun sfătuitor!”

Și a ieșit din ea, așteptând cu frică. El a spus: „Doamne, mântuiește-mă pe mine de poporul de nelegiuiți!” » Sura 28, 18-21

Allah cel Preaînalt dă de știre că Musa a devenit în cetatea Egiptului fricos: adică: de Faraon și de dregătorii lui: de teamă să nu afle că acel ucis a cărui trebuiă le-a fost adusă nu a fost ucis de Musa decât în ajutorarea unui bărbat din Banu Israel: bănuielile lor s-au întărit că Musa era al lor: și din aceasta ar rezulta o trebuiă mare: el a început să umble în cetate în dimineața acelei zile: fricos, la pândă: adică: uitându-se în jur. Iar pe când era așa: acel om israelit care ceruse ajutorul lui ieri l-a rugat: adică: a strigat spre el și i-a cerut ajutor împotriva altui om care îl biruise: Musa l-a certat și l-a blamat pentru mulțimea răului lui și a ceartelor lui: i-a zis: «tu ești negreșit un rătăcit vădit.

» Apoi a voit să lovească acest copt: care este un dușman al lui Musa și al israelitului: ca să-l îndemne la liniște față de el și să-l scape de el: și când a hotărât aceasta și s-a dus spre copt: acela a zis: «o, Musa: vrei să mă uciși cum ai ucis un suflet ieri: tu nu voiești decât să fii un tiran pe pământ: și nu voiești să fii dintre binefăcători.» Aceste cuvinte le-a zis israelitul: cel care aflase ce făcuse Musa ieri: și de parcă el, când a văzut pe Musa ducându-se spre copt: a crezut că vine spre el din pricina certării pe care i-o făcuse mai înainte prin cuvântarea lui: «tu ești negreșit un rătăcit vădit»: a zis deci ceea ce a zis lui Musa: și a dezvăluit treaba care se petrecuse ieri: coptul a plecat: iar Faraon s-a luat după Musa: și aceasta pe care mulți oameni nu au pomenit-o.

Este posibil ca autorul acestei cuvântări să fie coptul: și că, când l-a văzut ducându-se spre el: s-a temut de el: și a văzut din firea lui o biruință bună pentru israelit: și a zis ceea ce a zis prin bănuit și ghicit: că acesta poate este ucigașul celui ucis ieri: sau că a înțeles din cuvintele israelitului, când l-a rugat pe el împotriva lui: ceea ce arată aceasta: iar Allah știe mai bine.

Scopul este că a ajuns la Faraon că Musa este ucigașul acelui ucis de ieri: el a trimis

spre căutarea lui: și l-a ajuns dinainte un om sfătuitor pe un drum mai apropiat: «o, Musa: dregătorii sfătuiesc despre tine ca să te omoare: ieși», adică: din această cetate: «eu sunt pentru tine dintre sfătuitori», adică: în ceea ce îți spun. «a ieșit deci fricos, la pândă», adică: a ieșit din cetatea Egiptului îndată: pe calea lui: ne-călăuzindu-se spre niciun drum și ne-cunoscându-l: «Domnul meu: salvează-mă de poporul nedrept.»

« Și când s-a îndreptat către Madyan, el a spus: „Poate că Domnul meu mă va călăuzi pe drumul cel drept!” Și când a ajuns la [fântâna de] apa de la Madyan, a găsit acolo o mulțime de oameni care adăpau [turmele]. Și în afară de ei, a găsit el și două femei care-și țineau departe [turma lor]. Și le-a întrebat el: „Care este necazul vostru?” Ele au răspuns: „Noi nu vom putea să adăpăm până ce nu s-au dus păstorii, iar tatăl nostru este tare bătrân! Și a adăpat el [turmele lor] pentru ele, apoi s-a întors la umbră și a spus: „Doamne, eu am mare nevoie de binele pe care îl faci să coboare asupra mea!” » Sura 28, 22-24

Allah cel Preaînalt dă de știre despre ieșirea robului Său, al mesagerului Său și al interlocutorului Său din Egipt: fricos, la pândă: adică: uitându-se în jur: de teamă să nu-l ajungă cineva din poporul lui Faraon: el nu știa unde să se îndrepte: nici unde să meargă: și aceasta pentru că nu mai ieșise din Egipt mai înainte. «s-a orientat spre Madyan», adică: s-a orientat spre o cale pe care să meargă: «a zis: poate Domnul meu mă va călăuzi spre calea cea dreaptă», adică: poate calea aceasta va duce spre ținta căutată: și astfel s-a întâmplat: ea l-a dus la țintă: și ce țintă! «când a ajuns la punctul de apă al lui Madyan»: care era un puț din care se trage apă: Madyan este cetatea în care Allah a pierit pe oamenii Ayka: poporul lui Shu'aib: și pierirea lor era mai înainte de vremea lui Musa, în una dintre cele două păreri ale savanților. «a aflat acolo un popor care adăpa: și a aflat în afara lor două femei care își țineau turma lor», adică: își țineau turma lor de teamă să nu se amestece cu turma oamenilor.

După Oamenii Cărții: ele erau șapte fiice: și aceasta de asemenea este din rătăcire: este posibil că el a avut șapte fiice: dar doar două dintre ele adăpau: și acest plural este posibil dacă aceasta se păstrează: altfel ceea ce se vede este că el n-a avut decât două fiice.

«a zis: ce aveți? Ele au zis: noi nu adăpăm până ce pleacă păstorii: iar tatăl nostru este un bătrân înaintat», adică: noi nu putem ajunge la apă decât după plecarea păstorilor: prin slăbiciunea noastră: iar cauza că ducem noi acest păscut este slăbiciunea tatălui nostru și înaintarea mare a vârstei lui. «a adăpat deci pentru amândouă»: exegeții au spus: păstorii, când își sfârșeau adăparea: puneau pe gura puțului o piatră mare: aceste două femei veneau: și pășteau turma lor în rămășițele oilor oamenilor: în ziua aceea a venit Musa: el a ridicat singur această piatră: apoi a adăpat pentru amândouă: și le-a adăpat turma: apoi a pus piatra așa cum era: ea nu putea fi ridicată decât de zece oameni. El n-a adăpat decât două oi: și le-au ajuns celor două: apoi s-a întors spre umbră: care era umbra unui copac de samur. Ibn Jarir a raportat

de la Ibn Mas'ud că a văzut-o verde, înaltă. El a zis: «Domnul meu: din acest bine pe care Tu mi l-ai pogorât: sunt sărac.» El a umblat din Egipt în Madyan: mâncând doar ierburi și foi de copaci: și era descult: sandalele i-au căzut de la picioare: el s-a așezat la umbră: el care este alesul lui Allah dintre creaturile Lui: burta lui se lipia de spatele lui de foame: verdeața ierburilor se vedea înăuntrul cavității lui: și nici măcar nu avea o finică de tăiat. Când a zis: «Domnul meu: din acest bine pe care Tu mi l-ai pogorât: sunt sărac»: femeia a auzit.

« Apoi a venit la el una dintre cele două [femei], mergând cu sfială, și i-a spus: „Tatăl meu te cheamă să-ți dea o răsplată pentru că ne-ai adăpat nouă [turma]". Și când a venit [Moise] la el și i-a istorisit povestea, i-a spus: „Nu te teme, căci ai scăpat de poporul de nelegiuiți!” A spus una dintre ele: „Tată, angajează-l [la tine], căci cel mai bun pe care-l poți lua cu simbrie este cel puternic și vrednic de încredere!”

El a spus: „Eu voiesc să-ți dau de nevastă una din aceste două copile ale mele, cu condiția să mă slujești opt ani. Iar de vei împlini zece, aceasta este de la tine, căci eu nu voiesc să te împovărez, ci mă vei afla pe mine - dacă va Voi Allah - printre făcătorii de bine”. [Moise] a spus: „Așa să fie între tine și mine! Și oricare dintre cele două termene le voi împlini, nu va fi nedreptate asupra mea. Iar Allah ne este Chezaș pentru ceea ce vorbim!” » Sura 28, 25-28

Când Musa s-a așezat la umbră: «Domnul meu: din acest bine pe care Tu mi l-ai pogorât: sunt sărac»: cele două femei, după ceea ce se spune, l-au auzit: ele au venit la tatăl lor: el s-a mirat de întoarcerea lor grabnică: ele l-au informat despre ce s-a întâmplat din treaba lui Musa: el a poruncit uneia dintre ele să meargă spre el și să-l cheme: una dintre ele a venit la el umblând cu pudorețe

adică: cu umblarea femeilor libere. Omar a zis: ea își acoperea chipul cu poala veșmântului ei. «tatăl nostru te cheamă: ca să te răsplătească pentru ceea ce ai adăpat pentru noi»: ea i-a declarat lui aceasta pe îndelete: de teamă ca cuvântarea ei să nu insinueze o bănuită: și aceasta face parte din pudorețea ei deplină și din ocrotirea ei. Când el a venit la el: «și i-a povestit întâmplarea», adică: l-a informat despre starea lui: și despre ce s-a întâmplat din treaba lui: ieșind din țara Egiptului fugind de Faraonul lui: «el a zis: nu te teme: ai scăpat de poporul nedrept», adică: ai ieșit din puterea lor: nu mai ești sub stăpânirea lor.

Au divergent despre acest bătrân: cine este el? Este Shu'aib: și acesta este cel vestit la mulți: dintre cei care l-au declarat pe îndelete: al-Hasan al-Basri și Malik ibn Anas: și aceasta este vădit într-un hadith: dar isnad-ul lui este supus cercetării. Un grup a declarat că Shu'aib a trăit o viață lungă după pierirea poporului lui: până când Musa l-a întâlnit: și că el i-a măritat fiica lui. Ibn Abi Hatim și alții au raportat de la al-Hasan al-Basri: că tovarășul lui Musa se numea Shu'aib: și era stăpânul apei: dar nu era profetul poporului lui Madyan: este nepotul lui Shu'aib: vărul acestuia: un om credincios din poporul lui Shu'aib: un om

numit Yathrun: Yathrun, preotul lui Madyan: adică: marele lui și savantul lui. Ibn Abbas a spus: numele lui este Yathrun: și el este nepotul lui Shu'aib: stăpânul lui Madyan.

Scopul: când el l-a găzduit și a cinstit șederea lui: și i-a povestit ce s-a întâmplat din treaba lui: i-a dat de știre că a scăpat: atunci una dintre cele două fiice i-a zis tatălui ei: «o, tatăl meu: laudă-l», adică: pentru paza turmei tale: apoi ea l-a lăudat: ca tare și vrednic de încredere. Omar, Ibn Abbas, Shurayh judecătorul, Abu Malik, Qatada și Muhammad ibn Ishaq au zis: când ea a zis aceasta: tatăl ei i-a zis: și de unde știi tu aceasta? El a ridicat o piatră pe care doar zece o pot ridica: și când ai venit cu el: eu te-am făcut să treci dinaintea mea: rămâi în spatele meu: iar dacă calea se împarte: aruncă-mi o pietricică prin care să cunosc calea. Perspicacii oamenilor sunt trei: tovarășul lui Iusuf când i-a zis soției lui: fă-i o locuință frumoasă: și tovarașa lui Musa când a zis: «o, tatăl meu: laudă-l: cel mai bun pe care îl lauzi este cel tare, cel vrednic de încredere»: și Abu Bakr când l-a rânduit pe Omar ibn al-Khattab ca urmaș.

«el a zis: voiesc să te mărit cu una dintre aceste două fiice: cu condiția să mă lauzi opt ani: dacă le împlinesti zece: aceasta va fi din partea ta: nu voiesc să te apese: mă vei afla, dacă Allah va voi, dintre binefăcători.» Un grup dintre tovarășii lui Abu Hanifa a argumentat din aceasta valabilitatea cumpărării: dacă cineva ar vinde una dintre aceste două robițe sau aceste două veșminte: «voiesc să te mărit cu una dintre aceste două fiice»: despre aceasta este cercetare: căci aceasta este o rugăminte: nu un contract:

iar Allah știe mai bine. Tovarășii lui Ahmad au argumentat valabilitatea închirierii contra hranei și a veșmântului: cum stabilește obiceiul: și s-au sprijinit pe hadith-ul raportat de Ibn Majah în biografiile lui în cartea lui: Muhammad ibn al-Masfi al-Himsi ne-a raportat: Bawayh ibn al-Walid ne-a raportat: de la Muslima ibn Ali: de la Sa'id ibn Abi Ayyub: de la al-Harith ibn Yazid: de la Ali ibn Raba'h: am auzit pe 'Utba ibn Nadir zicând: eram lângă Mesagerul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah asupra lui): el a recitat până a ajuns la istoria lui Musa: și a zis: Musa s-a închiriat opt ani: sau zece: contra castității sexului lui și a hranei burții lui. Iar din acest punct de vedere aceasta nu este validă: căci Muslima ibn Ali al-Khushani ad-Dimashqi al-Balati este slab în ochii imamilor: relatarea lui izolată nu face dovadă: Abu Zur'a ne-a raportat: Yahya ibn Abdallah ibn Bakir ne-a raportat: Ibn Lah'ah mi-a raportat.

Și Abu Zur'a ne-a raportat: Safwan ne-a raportat: al-Walid ne-a raportat: Abdallah ibn Lah'ah ne-a raportat: de la al-Harith ibn Yazid al-Hadrami: de la Ali ibn Raba'h al-Lakhmi: am auzit pe 'Utba ibn Nadir as-Sulami povestind: că Mesagerul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah asupra lui) a zis: Musa s-a închiriat contra castității sexului lui și a hranei burții lui.

«aceasta este între tine și mine: care dintre cele două rânduieli o voi împlini: nu va fi nicio năvală împotriva mea: iar Allah este garanția a ceea ce zicem.» Musa i-a zis socrului lui: treaba este cum ai zis: care dintre cele două rânduieli o voi împlini: nu va fi nicio năvală împotriva mea: iar Allah despre cuvântarea noastră este auzitor și martor: și garant asupra mea și asupra ta. Și în ciuda aceasta: Musa n-a împlinit doar una dintre cele două rânduieli: ci le împlineste pe amândouă: și le desăvârșeste pe amândouă: care sunt cei zece ani, întregi și deplini.

Muhammad ibn Abd ar-Rahim ne-a raportat: Sa'id ibn Sulaiman ne-a raportat: Marwan ibn Sha'ja ne-a raportat: de la Salim al-Aftas: de la Sa'id ibn Jubayr: un evreu dintre oamenii al-Hira m-a întrebat: care dintre cele două rânduieli a împlinit-o Musa? Am răspuns: nu știu: până ce m-am dus la savantul arabilor și l-am întrebat. Am venit: și l-am întrebat pe Ibn Abbas: el a împlinit-o pe cea mai lungă dintre cele două și cea mai blândă dintre cele două: Mesagerul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah asupra lui), când a zis: făcut: aceasta se face. Al-Bukhari este singurul care o raportează din acest punct de vedere.

Și an-Nasa'i a raportat-o în hadith-ul încercării: cum va veni: pe calea lui al-Qasim ibn Abi Ayyub: de la Sa'id ibn Jubayr. Ibn Jarir a raportat-o de la Ahmad ibn Muhammad at-Tusi: și Ibn Abi Hatim de la tatăl lui: amândoi de la al-Humaydi: de la Sufyan ibn Uyayna: Ibrahim ibn Yahya ibn Abi Iacob mi-a dat de știre: de la al-Hakam ibn Aban: de la 'Ikrima: de la Ibn Abbas: că Mesagerul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah asupra lui) l-a întrebat pe Djibril: care dintre cele două rânduieli a împlinit-o Musa? Le-a împlinit pe amândouă și le-a desăvârșit pe amândouă: iar acest Ibrahim nu este cunoscut: afară de acest hadith. Al-Bazzar a raportat-o de la Ahmad ibn Aban al-Qurashi: de la Sufyan ibn Uyayna: de la Ibrahim ibn Ayun: de la al-Hakam ibn Aban: de la 'Ikrima: de la Ibn Abbas: de la Profet (pacea și binecuvântările lui Allah asupra lui): și a pomenit-o.

Sanid a raportat-o de la Hushaym: de la Ibn Jurayj: de la Mujahid, în formă mursal: că Mesagerul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah asupra lui) l-a întrebat pe Djibril despre aceasta: Djibril l-a întrebat pe Israfil: iar Israfil l-a întrebat pe Domnul (așa cum i se cuvine): cel mai virtuos dintre cele două și cel mai desăvârșit dintre cele două: și de același fel: raportat de Ibn Abi Hatim din hadith-ul lui Iusuf ibn Sarh, în mursal. Ibn Jarir a raportat-o pe calea lui Muhammad ibn Ka'b: el a fost întrebat: care dintre cele două rânduieli a împlinit-o Musa? Le-a împlinit pe amândouă și le-a desăvârșit. Al-Bazzar și Ibn Abi Hatim au raportat-o din hadith-ul lui Uwayd ibn Abi Imran al-Juni: care este slab: de la tatăl lui: de la Abdallah ibn as-Samit: de la Abu Dharr: că Mesagerul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah asupra lui) a fost întrebat: care dintre cele două rânduieli a împlinit-o Musa?

El a zis: cea mai desăvârșită dintre cele două și cea mai virtuoasă dintre cele două. Și dacă este întrebat: pe care dintre cele două femei a luat-o de soție? Pe cea mai mică dintre ele. Al-Bazzar și Ibn Abi Hatim au raportat-o pe calea lui Abdallah ibn Lah'ah: de la al-Harith ibn Yazid al-Hadrami: de la Ali ibn Raba'h: de la 'Utba ibn Nadir: că Mesagerul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah asupra lui) a zis: Musa s-a închiriat contra castității sexului lui și a hranei

burții lui. Când rânduiala a fost împlinită: o, Mesager al lui Allah: care dintre cele două rânduieli? Cea mai virtuoasă dintre cele două și cea mai desăvârșită dintre cele două: și când el a voit să se despartă de Shu'aib: el a poruncit soției lui să-i ceară tatălui ei să-i dea din turma lui cu ce vor trăi: el i-a dat ceea ce s-a născut din turma lui în acel an: din toate culorile: iar turma lui era neagră, frumoasă: Musa a plecat: el și-a despicat toiagul din vârful lui: apoi l-a pus în fundul tău: apoi a dus acolo apa și le-a adăpat: Musa stătea față spre față cu tăul: ele au devenit toate de culori diferite: afară de o oaie sau două: neavând nici fouchou, nici dabboub, nici 'azzouz, nici tha'oul, nici kamcha care scapă palmei: dacă veți pătrunde în Șam: veți afla rămășițele acestei turme: fouchou-ul: fese late: popi lungi care trăgă: dabboub-ul: îngust de fese: popi mici ca două mameloane: iar kamcha-ul: acela a cărui palmă nu poate cuprinde popul văzând mărimea lui mică.

Valabilitatea ridicării acestui hadith este supusă cercetării: și el poate fi mawquf: Muhammad ibn al-Muthanna ne-a raportat: Mu'adh ibn Hisham ne-a raportat: tatăl meu ne-a raportat: de la Qatada: când profetul lui Allah Musa l-a chemat pe tovarășul lui la termenul rânduit între ei: fiecare oaie a născut după culoarea ei: urmașul ei este al tău: el s-a dus înainte: și a pus o siluetă pe apă: când ea a văzut silueta: s-a înspăimântat: a făcut o tură întreagă: și ele au născut toate pestrițe: afară de o singură oaie:

și el a luat urmașii lor în acel an: iar oamenii din isnad-ul lui sunt vrednici de încredere: iar Allah știe mai bine. A venit mai înainte, din transmiterea Oamenilor Cărții: despre Iacob, când a plecat de la uncul lui Laban: că i-a dăruit ceea ce s-a născut din turma lui, pestriț: și el a făcut cam ceea ce se raportează despre Musa: iar Allah știe mai bine.

« Când a văzut el un foc și a zis către familia lui: „Rămâneți [aici]! Eu văd un foc! Poate că o să vă aduc un tăciune de la el sau voi afla la foc călăuzire”. »

« Când Moise a împlinit termenul și a purces cu familia sa, a zărit un foc dinspre Munte și a spus familiei sale: „Rămâneți aici! Eu văd un foc. Poate că o să vă aduc vești de acolo sau un tăciune din foc, ca să vă încălziți!” Și când a ajuns la el, a fost Strigat din partea dreaptă a văii, dinspre pomul din locul binecuvântat: „O, Moise! Eu sunt Allah, Stăpânul lumilor! Aruncă toiagul tău! Și când l-a văzut mișcându-se ca un șarpe, s-a întors și a luat-o la fugă, fără să se mai uite înapoi. „O, Moise! Apropie-te și nu te teme, căci tu ești dintre cei aflați în siguranță!

Vâră-ți mâna prin deschizătura cămășii tale și ea va ieși albă, neatinsă de niciun rău! Și strânge brațul către tine pentru ca să nu-ți fie frică! Acestea sunt două semne de la Domnul tău pentru Faraon și pentru dregătorii lui. Cu adevărat, ei sunt un popor de nelegiuiți!” » Sura 20, 10 ; Sura 28, 29-32

A venit mai înainte că Musa a împlinit cele două rânduieli și le-a desăvârșit pe amândouă: când Musa a împlinit rânduiala: și de la Mujahid: el a împlinit zece: și zece după ele. «și a plecat cu familia lui», adică: de la socrul lui: plecând: mai mult de un exeget și alții au pomenit că îi era dor de familia lui: a hotărât deci să le facă o vizită în țara Egiptului: sub o înfățișare ascunsă.

Când a plecat cu familia lui: și cu el doi băieți dintre ei: și o turmă pe care o căpătase pe durata șederii lui: aceasta s-a întâmplat de comun acord într-o noapte întunecată și rece: ei s-au rătăcit pe calea lor: și n-au găsit umblarea pe drumul cel cunoscut: el arăta jarul lui fără să arate nimic: întunericul și frigul s-au făcut intense: iar pe când era așa: el a văzut de departe un foc arzând din partea muntelui Tur: care este muntele apusean al lui, la dreapta lui: «rămâneți: văd un foc»: și de parcă, iar Allah știe mai bine, l-a văzut dinaintea lor: căci acest foc este în realitate o lumină: «Nu ți-a ajuns la tine întâmplarea lui Musa: când a văzut un foc: și a zis familiei lui: rămâneți: văd un foc: poate ți-aduc o tăciune: sau voi afla lângă foc o călăuzire.» (Sura 20, 9-10) Aceasta arată existența întunericului: și faptul că se rătăciseră de cale.

Și el a unit totul într-o sură în Cuvântarea Lui, cel Preaînalt: «când Musa a zis familiei lui: văd un foc: vi voi veni cu o informație de la el: sau vă voi aduce o tăciune aprinsă: poate vă veți încălzi.» (Sura 27, 7) Și le-a venit de la ea o informație: și ce informație! «și a aflat acolo o călăuzire»: și ce călăuzire! «și a cules din ea o lumină»: și ce lumină! «când a ajuns acolo: a fost chemat din versantul drept al văii, în locul binecuvântat, din partea copacului: o, Musa: Eu sunt Allah, Domnul lumilor.» (Sura 28, 30) Și a spus cel Preaînalt, într-o sură: «când a ajuns acolo: a fost chemat: binecuvântat fie cel ce este în foc și în jurul lui: și slavă lui Allah, Domnul lumilor.» (Sura 27, 8)

adică: slavă lui Allah care face ce voiaște: și judecă ce voiaște: «o, Musa: Eu sunt Allah, cel Puternic, cel Înțelept.» (Sura 27, 9) Și a spus într-o sură: «când a ajuns acolo: a fost chemat: o, Musa: Eu sunt Domnul tău: scoate-ți sandalele: tu ești în valea cea sfântă Touwa: și te-am ales: ascultă deci ceea ce se revelează: Eu sunt Allah: nicio divinitate în afara Mea: adora-Mă deci: și împlineste rugăciunea pentru pomenirea Mea: Ceasul vine: aproape o vreau s-o ascund: ca să fie răsplătit fiecare suflet pentru ceea ce lucrează: să nu te abată de la ea cel ce nu crede în ea și urmează patima lui: altfel vei pieri.

» (Sura 20, 11-16) Mai mult de un exeget a zis: când Musa s-a îndreptat spre acest foc pe care îl văzuse: și a ajuns la el: l-a aflat arzând într-un copac verde de spini: tot acest foc era în flăcări: și tot verdeața acestui copac în creștere: el s-a oprit mirat: iar acest copac era pe flancul unui munte apusean al lui, la dreapta lui: cum a zis cel Preaînalt: «și tu nu erai de partea apusului când Noi am rânduit lui Musa porunca: și tu nu erai dintre martori.» (Sura 28, 44-45) Musa era într-o vale numită Touwa: el se afla față spre față cu qibla: iar acest copac la dreapta lui: din partea apusului: Domnul lui l-a chemat din valea cea sfântă Touwa: și a poruncit întâi să-ți scoată sandalele: în mărire, în slăvire și în cinstire a acestui loc binecuvântat: și mai ales în această noapte binecuvântată. După Oamenii Cărții: el și-a pus mâna pe chipul lui: de intensitatea acestei lumini: din cinstire față de ea: și din teamă pentru vederea lui.

«Eu sunt Allah, Domnul lumilor: Eu sunt Allah: nicio divinitate în afara Mea: adora-Mă deci: și împlineste rugăciunea pentru pomenirea Mea», adică: Eu sunt Allah, Domnul lumilor: nicio divinitate în afara Lui: cultul și împlinirea rugăciunii nu sunt valide decât pentru El. Apoi El l-a informat că această viață de aici nu este o locuință de ședere: locuința cea perenă este în Ziua Învierii: ale cărei trebuință și existență se impun: «ca să fie răsplătit fiecare suflet pentru ceea ce lucrează», adică: de bine și de rău. Și El l-a îndemnat și l-a îmboldit să lucreze pentru ea: și să fugă de cel ce nu crede în ea: dintre cei ce au neascultat de Stăpânul lor: și au urmat patima lor. Apoi El i-a zis, luându-l în dialog și în tovărășie: «și ce este aceasta ce este în mâna ta dreaptă, o, Musa?

» adică: aceasta este toiagul tău pe care îl cunoști de când îl porți? El a zis: «este toiagul meu: pe el mă sprijin: și lovești cu el (frunzele) pentru oile mele: și el are pentru mine alte foloase.», adică: mai degrabă este toiagul meu pe care îl cunosc: și despre care mă asigur. El a zis: «aruncă-l, o, Musa.

» El l-a aruncat: și iată: este un șarpe ce se târăște. Și aceasta este o minune imensă: să fie și să se fi întâmplat: iar El este Cel ce face prin alegere.

După Oamenii Cărții: el a cerut o dovadă a adevărului lui față de cel ce-l va minți dintre oamenii Egiptului: «ce este aceasta în mâna ta? Toiagul meu. Aruncă-l la pământ.» El l-a aruncat: și iată: un șarpe ce se târăște: Musa a fugit dinaintea lui: Domnul i-a poruncit să-și întindă mâna: și să-l apuce de coada lui: când l-a stăpânit: el a devenit iarăși un toiag în mâna lui. «și aruncă toiagul tău»: când l-a văzut mișcându-se de parcă era un șarpe: «el și-a întors spatele: și nu s-a mai întors»,

adică: el a devenit un șarpe imens: de o corpulență enormă: și din cârlige care se lovesc între ele: pe când era din iuțeala mișcării jann-ului: jann-ul și janan-ul: el este subțire: dar foarte grabnic în agitație și mișcare: acesta a unit deci corpulența și grabnica iuțeală: când Musa l-a privit: «o, Musa: du-te înainte și nu te teme: tu ești dintre salvați.» Când s-a întors la porunca lui Allah cel Preaînalt de a-l apuca: «apucă-l și nu te teme: Noi îi vom da înapoi starea lui dintâi.» Se spune: el s-a temut intens: și-a pus mâna în mâeca mantiei lui: apoi și-a pus mâna în mijlocul gurii lui: de coada lui: când l-a stăpânit: iată că devenise cum era: un toiag cu două furci: slava Totului Puternic, cel Imens, Domnul orientalilor și al occidentalilor. Apoi cel Preaînalt i-a poruncit să-și bage mâna în brâu lui: apoi a poruncit să o scoată: și iată că ea strălucea ca luna: albă fără petec: adică: fără lepră și fără albime bolnăvicioasă.

«bagă mâna ta în brâu tău: va ieși albă fără petec: și strânge-ți aripa spre tine, fără spaimă: iată două dovezi de la Domnul tău pentru Faraon și pentru dregătorii lui: ei erau un popor stricat.» Se spune: sensul lui: când te temi: pune-ți mâna pe inima ta: tulburarea ta se va liniști. Și aceasta, deși îi este specifică lui: prin binecuvântarea credinței în aceasta, credință adevărată: se folosește cel ce o aplică pe baza emulării profeților. Și a spus într-o sură: «și bagă mâna ta în brâu tău: va ieși albă fără petec: dintre nouă semne către Faraon și poporul lui: ei erau un popor stricat.

» (Sura 27, 12)

adică: aceste două semne: care sunt toiagul: și mâna: «iată două dovezi de la Domnul tău pentru Faraon și pentru dregătorii lui: ei erau un popor stricat», și în ciuda aceasta: «alte șapte semne»: ceea ce face nouă semne demonstrative: care sunt cele pomenite la sfârșitul unei sure: unde cel Preaînalt zice: «I-am dat lui Musa nouă semne văzute: întreabă deci pe Banu Israel: când a venit la ei: Faraon i-a zis: cred, o, Musa, că ești vrăjit. El a zis: știi că nimeni nu le-a pogorât: decât Domnul cerurilor: și al pământului: ca dovezi văzute: și cred, o, Faraon, că ești pierit.» (Sura 17, 101-102) Și aceștia sunt cei dezvoltați într-o sură: în Cuvântarea Lui: «și am apucat familia lui Faraon: prin ani de secetă: și printr-o lipă de fructe: poate își vor aminti.

Dar când le-a venit binele: au zis: ne este datorat nouă aceasta: iar dacă îi ajungea un rău: îl luau pe Musa și pe cei cu el de rău augur: nu-i așa: răul lor de augur este la Allah: dar cei mai mulți dintre ei nu știu. Și au zis: orice dovadă ne-ai aduce: ca să ne vrăjești cu ea: nu vom crede în tine. Am trimis deci asupra lor potopul: și lăcustele: și făcarea: și broaștele: și sângele: semne deslușite: ei s-au umflat deci: și erau un popor păcătos.» (Sura 7, 130-133) Cuvântul despre aceasta va veni la locul lui.

Iar aceste nouă semne sunt altele decât cele zece cuvinte: căci cele nouă sunt semne ale puterii lui Allah: iar cele zece ale rânduielilor legale ale Lui. Am atras atenția asupra aceasta: pentru că treaba s-a încurcat pentru unii transmițători: care au crezut că aceștia sunt aceia: cum am stabilit în comentariul de la sfârșitul surei Banu Israel.

Scopul: când Allah, așa cum i se cuvine, i-a poruncit lui Musa să meargă spre Faraon: «el a zis: Domnul meu: am ucis dintre ei un suflet: mă tem deci să nu mă omoare. Iar fratele meu Harun: este mai elocvent decât mine prin limba lui: trimite-l deci cu mine: ca sprijinitor: care mă mărturisește vrednic de crez: mă tem să nu mă numească mincinos.» (Sura 28, 33-34) El a zis: «Noi îți vom întări brațul prin fratele tău: și vă vom face vouă doi o autoritate: și nu vor putea să vă ajungă: prin semnele Noastre: voi doi: și cei ce vă urmează: veți fi biruitorii.» (Sura 28, 35) Cel Preaînalt zice, dând de știre despre robul Său, mesagerul Său și interlocutorul Său Musa: în răspunsul lui la Domnul lui: când El i-a poruncit să meargă spre dușmanul lui: spre care se dusese din sălașul Egiptului fugind de tirania lui și de nelegiuirea lui: când i s-a întâmplat din treaba lui ceea ce s-a întâmplat din uciderea acestui copt: de aceea el a zis: «Domnul meu: am ucis dintre ei un suflet: mă tem deci să nu mă omoare.

Iar fratele meu Harun: este mai elocvent decât mine prin limba lui: trimite-l deci cu mine: ca sprijinitor: care mă mărturisește vrednic de crez: mă tem să nu mă numească mincinos», adică: fă-l cu mine: în ajutor: și sprijin: și vechil: care mă ajută și mă asistă la împlinirea misiunii tale către ei: căci el este mai elocvent decât mine prin limba: și mai limpede în expunere. Allah cel Preaînalt a zis: «Noi îți vom întări brațul prin fratele tău: și vă vom face vouă doi o autoritate», adică: o dovadă: «și nu vor putea să vă ajungă prin semnele Noastre», adică: nu vă vor ajunge cu niciun rău: din pricina stării voastre prin semnele Noastre: «voi doi: și cei ce vă urmează: veți fi biruitorii.» Și a spus într-o sură: «du-te spre Faraon: el a trecut peste hotare. El a zis: Domnul meu: deschide-mi pieptul: și ușurează-mi treaba: și dezleagă un nod din limba mea: ca să înțeleagă cuvântarea mea.

» (Sura 20, 24-28) El a fost lovit în limba lui de o buză de iepure: din pricina acestei tăciuni pe care și-a pus-o pe limba lui: și pentru că Faraon voia să-i încerce mintea: când

el l-a luat de barba lui pe când era mic: și s-a apucat să-l ucidă: Asia s-a temut pentru el: este un copil. Ea l-a încercat deci punând dinaintea lui o finică și o tăciune: el s-a apucat să ia finica: regele a întors mâna lui spre tăciune: el a luat-o: și-a pus-o pe limba lui: și el a fost lovit de o buză de iepure din pricina ei: el a cerut deci pieirea unei părți din ea: în măsura în care cuvântarea lui să fie înțeleasă: și n-a cerut pieirea ei deplină: căci mesagerii nu cer decât la mărimea trebuinței. De aceea a rămas în limba lui o reținere: și de aceea Faraon, să-l blesteme Allah, a zis: «și abia rostește», adică: să-și expună limpede voința lui: și să exprime ceea ce este în adâncul lui și în inima lui. Apoi Musa a zis: «și rânduiește-mi un vechil din familia mea: Harun, fratele meu: întărește-mi prin el spatele: și asociază-l trebei mele: ca să Te slăvim mult: și să Te pomenim mult: Tu negreșit dintre noi ești Văzător.

El a zis: ai fost exaucat, o, Musa.» (Sura 20, 29-36) adică: Noi ți-am răspuns despre tot ce ai cerut: și ți-am dat ceea ce ai cerut. Și aceasta face parte din apropierea lui la Domnul lui: când a mijlocit ca Allah să reveleze fratelui lui: iar El i-a revelat: și aceasta este un rang imens: și el era la Allah un mijlocitor exaucat. «și i-am dat din mila Noastră fratele lui Harun: profet.

» Iar mama credincioșilor A'isha a auzit un om zicând către oameni: care frate a fost garant al fratelui lui? Oamenii au tăcut: este Musa ibn Imran: când a mijlocit la fratele lui ca să fie un profet căruia i se revelează. «și i-am dat din mila Noastră fratele lui Harun: profet.»

Și cel Preaînalt a zis într-o sură: «și când Domnul tău l-a chemat pe Musa: du-te la poporul nedrept: poporul lui Faraon: nu se vor teme? El a zis: Domnul meu: mă tem să nu mă numească mincinos: și să nu mi se strângă pieptul: și să nu-mi rostească limba: trimite deci spre Harun: iar ei au asupra mea un păcat: mă tem deci să nu mă omoare. El a zis: niciodată: mergeți amândoi cu semnele Noastre: Noi suntem cu voi, auzind. Când veți veni amândoi la Faraon: spuneți: noi suntem mesagerii Domnului lumilor: trimite cu noi pe Banu Israel: și nu-i chinui: am venit la tine cu o dovadă de la Domnul tău: și pacea asupra celui ce urmează călăuzirea: ni s-a revelat că pedeapsa este asupra celui ce mință: și se întoarce.

» (Sura 20, 43-48) Apoi ei au venit amândoi la el: și i-au zis aceasta: și i-au adus ceea ce cu care fuseseră trimiși: din chemarea lui la adorarea lui Allah cel Preaînalt singur, fără asociat: și că să elibereze prizonierii Banu Israel din strânsura lui, din stăpânirea lui și din tirania lui: și ca să-i lase să-și adore Domnul lor unde voiesc: și să se închine unicității Lui: pomenirii Lui: și rugăciunilor lor la El. Faraon s-a umflat deci în el însuși: s-a arătat răzvrătit și tiran: și a privit pe Musa cu ochiul disprețului și al batjocoririi: «nu te-am înălțat noi la noi copil: și nu ai ședut printre noi ani din viața ta?», adică: nu tu ești cel pe care l-am crescut în casa noastră: căruia i-am făcut bine: și l-am umplut pe o durată de vreme? Și aceasta arată că Faraonul la care a fost trimis: este cel de la care fugise: contrar a ceea ce este la Oamenii Cărții: că Faraonul de la care a fugit a murit pe durata șederii lui la Madyan: și că cel la care a fost trimis este un alt Faraon.

«și tu ai făcut fapta ta pe care ai făcut-o: și tu ești dintre nerecunoscători», adică: tu ai ucis omul copt: și ai fugit departe de noi: și ai respins binefacerea noastră:

«el a zis: am făcut-o atunci: și eram dintre rătăciți», adică: înainte să i se reveleze lui: și să nu pogorâse asupra lui (ceea ce a pogorât): și m-am întors fugind dintre voi când v-am temut: «Domnul meu mi-a dăruit deci judecată: și m-a făcut dintre mesageri.» (Sura 26, 20-21) Apoi el a zis răspunzând lui Faraon: despre ceea ce cu care îl umpluse: din creștere și din binefacere față de el: «și aceasta este o binefacere: pe care tu o reproșezi: că ai înrobit pe Banu Israel.» (Sura 26, 22) adică: și această binefacere pe care ai pomenit-o: din ce că ai fost bun față de mine: și că eu sunt un singur om din Banu Israel: se compensează cu ceea ce tu ai folosit acest popor mare de tot: și i-ai adus în robie: în muncile tale, în slujba ta și în lucrările tale.

«Faraon a zis: și ce este Domnul lumilor? El a zis: Domnul cerurilor: și al pământului: și al ceea ce este între ele: dacă sunteți încrezuți. El a zis către cei din jurul lui: nu auziți? El a zis: Domnul vostru: și Domnul strămoșilor voștri dintâi. El a zis: mesagerul vostru: care vi este trimis: este un posedat. El a zis: Domnul răsăritului: și al apusului: și al ceea ce este între ele: dacă raționați.» (Sura 26, 23-28) Cel Preaînalt pomenește ce s-a petrecut între Faraon și Musa: din răspunsuri, din încăierări și din dispute: și prin care interlocutorul a înființat împotriva lui Faraon cel jos: din argumentul rațional, duhovenesc: apoi simțit. Aceasta pentru că Faraon, să-l blesteme Allah: a arătat respingerea Creatorului (așa cum i se cuvine): și a pretins că el era divinitatea: și a adunat (oamenii): și a proclamat: «eu sunt domnul vostru cel preaînalt.» (Sura 79, 24) «o, dregătorilor: nu cunosc pentru voi nicio divinitate în afara mea.» (Sura 28, 38) Iar el, în acest cuvânt, era încăpățânat:

el știe că el este un rob hrănit: și că Allah este Creatorul, Ziditorul, Făuritorul: divinitatea adevărată: ei l-au respins pe când erau despre el încrezuți: prin nelegiuire: și trufie: «uită-te deci cum a fost sfârșitul stricătorilor.» (Sura 27, 14) De aceea el i-a zis lui Musa: respingând misiunea lui: «și ce este Domnul lumilor?» «Noi suntem mesagerii Domnului lumilor»: de parcă le-ar fi zis lor: și cine este Domnul lumilor: despre care pretindeți că v-a trimis și v-a ridicat? «Domnul cerurilor: și al pământului: și al ceea ce este între ele: dacă sunteți încrezuți.

» El voiește Domnul lumilor: creator al acestor ceruri și al acestui pământ privite: și al ceea ce este între ele din creaturi înnoite: din nori, din vânturi, din ploaie, din vegetație și din dobitoace: despre care orice încrezut știe că nu s-au creat pe ele însele: și că le trebuie negreșit un făcător, un înnoitor și un creator: care este Allah: nicio divinitate în afara Lui: Domnul lumilor. El a zis: adică Faraon, către cei din jurul lui dintre emirii lui: curtenii lui și vechilii lui: pe tonul batjocurii și al batjocoririi a ceea ce înființează Musa: «nu auziți?» El voiește acest discurs de aici. «El a zis: Domnul vostru: și Domnul strămoșilor voștri dintâi.

» adică: este El cel ce v-a creat: și pe cei dinaintea voastră: din părinți, din strămoși și din generații trecute din veacuri: căci fiecare știe că el nu s-a creat pe el însuși: nici tatăl lui și nici mama lui: și că el nu s-a arătat fără făcător: ci este Domnul lumilor cel ce l-a făcut să existe: și l-a creat. Și aceste două stări sunt

acestea: «Noi vă vom arăta semnele Noastre în orizonturi: și în ei înșiși: până ce le va deveni limpede că este adevărul.» (Sura 41, 53) Și în ciuda tuturor acestora: Faraon nu s-a deșteptat din cufundarea lui: nici nu s-a întors de la rătăcirea lui: ci a continuat pe tirania lui și încăpățânarea lui: și necredința lui: «el a zis: mesagerul vostru care vi este trimis: este un posedat. El a zis: Domnul răsăritului: și al apusului: și al ceea ce este între ele: dacă raționați.

» adică: este El cel ce a supus aceste stele luminoase: care face să alerge sferele rotitoare: creatorul întunericelor: și al luminii: și Domnul pământului: și al cerului: Domnul celor dintâi: și al celor de pe urmă: creatorul soarelui: și al lunii: și al astrelor rătăcitoare: și al celor fixe suspendate: creatorul nopții prin întunericul ei: și al zilei prin lumina ei: iar totul sub stăpânirea Lui, supunerea Lui și punerea Lui în mișcare, în mers: și într-o sferă ei preamăresc: se țin rând la rând în toate vremurile: și se rotesc: este El, cel Preaînalt: Creatorul, Stăpânul: care dispune de creaturile Lui cum voiaște.

Când dovezile s-au înființat împotriva lui Faraon: și pretextele lui au fost tăiate: și nu i-a rămas ca cuvântare decât încăpățânarea: el s-a întors spre folosirea puterii lui, a vazei lui și a tiraniei lui: «el a zis: dacă iei o divinitate în afara mea: te voi face negreșit dintre prizonieri. El a zis: și dacă îți aduc ceva vădit? El a zis: adu-l deci: dacă ești dintre vrednici de crez. El a aruncat deci toiagul lui: și iată: un șarpe vădit: și și-a scos mâna: și iată: ea albă pentru privitori.» (Sura 26, 29-33) Și acestea sunt cele două dovezi prin care Allah l-a asistat: care sunt toiagul: și mâna. Și aceasta este o stare în care s-a arătat minunea imensă: prin care au fost orbiți mințile și privirile: când el și-a aruncat toiagul: și iată: un șarpe vădit: adică: imens de înfățișare: minunat de corpulență și de groază: și de o privire imensă, îngrozitoare, orbitoare: Faraon:

când el a privit aceasta: o mare groază l-a apucat: și o spaimă imensă: până acolo încât i-a venit o mare diaree de mai mult de patruzeci de ori într-o singură zi: pe când înainte de aceasta nu mergea la scaun mai mult de o singură dată în patruzeci de zile: starea lui s-a întors. Și astfel când Musa și-a băgat mâna în brâu lui: și a scos-o: el a scos-o ca strălucirea lunii: strălucind de o lumină care orbește privirile: și când a băgat-o iarăși în brâu lui: ea s-a întors la starea ei dintâi: și în ciuda tuturor acestora: Faraon, să-l blesteme Allah, nu a scos niciun folos din aceasta: ci a continuat pe starea lui: și a arătat că totul acesta era vrăjitorie: și a voit să-l contrazică prin vrăjitorie: și a trimis să-i adune din toată împărăția lui: și dintre cei de sub lui: sub stăpânirea lui și autoritatea lui: cum vor veni dezvoltarea și expunerea la locul lui: din arătarea lui Allah, adevărul vădit: și dovada strălucitoare, biruitoare împotriva lui Faraon: și a dregătorilor lui: și a oamenilor statului lui și ai religiei lui: iar lui Allah laudă și mulțumire.

« Și iată cum sora ta mergea, [urmându-te], și a spus: „Să vă arăt eu pe cineva care să-l întrețină și să-l crească?” Și te-am înapoiat Noi mamei tale, pentru ca ea să se bucure și să nu mai fie mâhnită! [Și atunci când] ai ucis un suflet, Noi te-am mântuit de întristare. Și te-am încercat Noi în fel și chip. Apoi tu ai rămas ani în șir printre poporul din Madian. Apoi ai venit [aici], așa cum a fost orânduiala, o, Moise. Și te-am ales Eu pentru [slujirea] Mea. Pleacă tu împreună cu fratele tău, cu Minunile Mele, și să nu încetați să Mă pomeniți pe Mine! Duceți-vă la Faraon, căci el a întrecut orice măsură!

Și spuneți-i lui vorbe blânde. Poate că el își va aduce aminte sau se va teme [de Allah]” Ei au spus: „Doamne, ne e frică să nu ne pedepsească degrabă și să nu întreacă măsura”. [Allah] a spus: „Nu vă fie frică. Cu adevărat, Eu sunt cu voi. Aud și Văd. » Sura 20, 40-46

Cel Preaînalt zice, adresându-se lui Musa: în acest cu care El i-a vorbit în noaptea în care i-a revelat: și i-a făcut har profeția asupra lui: «tu erai sub privirea Mea: când erai în casa lui Faraon: și sub umbră Mea, paza Mea și binecuvântarea Mea: apoi te-am făcut să ieși din țara Egiptului: spre țara Madyan: prin voința Mea, puterea Mea și gospodărirea Mea: ai ședut deci ani printre oamenii lui Madyan: apoi ai venit după o rânduială», adică: din partea Mea pentru aceasta: «și nu vă lăsați leneviți în pomenirea Mea» când v-ați înfățișat la el: și ați venit să-l vizitați: căci aceasta este un ajutor pentru voi doi: să-i vorbească: și să-i răspundă: și să-i dea sfatul: și să înființeze dovada împotriva lui. Allah cel Preaînalt a zis: «Robul Meu, orice rob ce Mă invocă pe când stăpânește mintea lui»: și cel Preaînalt a zis: «o, voi care credeți: când vă întâlniți cu o ceată: țineți-vă tari: și-l invocați pe Allah din belșug: poate veți izbândi.» (Sura 8, 45)

«mergeți amândoi spre Faraon: el a trecut peste hotare: vorbiți-i deci cu blândețe: poate își va aminti: sau se va teme.» Și aceasta face parte din răbdarea Lui, a cel Preaînalt: și a bunătății Lui: a binevoirii Lui și a milei Lui față de creatura Lui: cu știința Lui despre necredința lui Faraon: tirania lui și trufia lui: și el era atunci cel mai jos din creația Lui: și El trimisese spre el alesul Lui dintre creația Lui în vremea aceea: și în ciuda aceasta El le-a zis lor: și le-a poruncit să-l cheme către El cu ceea ce este mai bine: cu blândețe și bunătate: și să-l trateze ca pe cel de la care se nădăjduiește că își va aminti: sau se va teme: «cheamă spre calea Domnului tău: prin înțelepciune și prin sfatul cel bun: și sfăduiește-te cu ei cu ceea ce este mai bine.» (Sura 16, 125) «și nu vă sfăduiți cu Oamenii Cărții: decât cu ceea ce este mai bine: afară de cei dintre ei care au fost nedrepți.» (Sura 29, 46) «vorbiți-i deci cu blândețe»: cereți-vă iertare la el: tu ai un Domn: și o întoarcere: și dinaintea ta un Rai:

și un Foc. Spune-i lui: de la Mine iertarea și rezolvul sunt mai apropiate decât pedeapsa și osânda. o, Cel ce te faci iubit de cel ce i se arată dușmănie: cum să nu (te iubească) cel ce Te urmează și Te invocă? Ei au zis: «Domnul nostru: ne temem să nu ne chinuiască împotriva noastră: sau să nu treacă peste hotare.

» Și aceasta pentru că Faraon era un tiran încăpățânat: un diavol răzvrătit: care dispunea în țările Egiptului de o putere lungă și lată: și de vază, de oșteni, de oștiri și de tiranie: ei l-au temut din punct de vedere omenesc: și s-au temut să nu se înalțe asupra lor la începutul trebei: cel Preaînalt i-a întărit deci: El cel Preaînalt de toate: «nu vă temeți: Eu sunt cu voi: aud și văd.» «Noi suntem cu voi, auzind.» «Când veți veni amândoi la Faraon: spuneți: noi suntem mesagerii Domnului tău: trimite deci cu noi pe Banu Israel: și nu-i chinui: am venit la tine cu o dovadă de la Domnul tău: și pacea asupra celui ce urmează călăuzirea: ni s-a revelat că pedeapsa este asupra celui ce mință și se întoarce.

» (Sura 26, 16-17) Cel Preaînalt pomenește că El le-a poruncit să meargă spre Faraon: ca să-l cheme către Allah cel Preaînalt: să-L vină singur, fără asociat: și să trimită cu ei pe Banu Israel: și să-i elibereze din captivitatea lui, din stăpânirea lui și din tirania lui: «și nu-i chinui» «am venit la tine cu o dovadă de la Domnul tău» care este dovada imensă: în toiag și în mână: «și pacea asupra celui ce urmează călăuzirea»: restrângere folositoare, elocvență imensă. Apoi ei l-au amenințat: și l-au pus în grijă despre respingere: «ni s-a revelat că pedeapsa este asupra celui ce mință și se întoarce», adică: respinge adevărul prin inima lui: și se întoarce de la acțiune prin mădularile lui.

al-Suddi și alții au pomenit: că când el s-a întors din țara Madyan: el a făcut vizită mamei lui

și fratelui lui Harun: pe când mâncaseră dintr-un fel de mâncare care conținea toufichal-ul: care este napul: el a mâncat cu ei: apoi a zis: o, Harun: Allah mi-a poruncit, mie și ție, să chemăm pe Faraon la adorarea Lui: ridică-te deci cu mine. Ei s-au îndreptat deci spre poarta lui Faraon: și iată că ea era închisă: ei au dat de știre că mesagerii lui Allah sunt la poartă: ei au început să se bată pe cap de ei: și să-i ia în râs. Unii au pretins că nu le-a îngăduit să intre decât după un îndelungat timp: le-a îngăduit după doi ani: căci nimeni nu îndrăznea să ceară îngăduință pentru ei: iar Allah știe mai bine. Musa s-a dus înainte la poartă: a lovit cu toiagul lui: Faraon s-a supărat: și a poruncit să fie chemați: ei s-au ținut deci dinaintea lui: și l-au chemat către Allah cum le poruncise El.

După Oamenii Cărții: Allah i-a zis lui Musa: Harun cel Lawi: adică: din descendența lui Lawi ibn Iacob: va ieși: și te va întâlni. Și El i-a poruncit să ia cu el bătrânii Banu Israel la Faraon: și i-a poruncit să arate ceea ce îi dăruise El din semne: «îi voi întări deci inima: și nu va da drumul poporului: și belșugește în semnele Me: și în minunile Me: în țara Egiptului.» Și Allah i-a revelat lui Harun să iasă spre fratele lui: și să-l întâlnească la pustie: lângă muntele Hourib: când l-a întâlnit: Musa l-a informat despre ce îi poruncise Domnul lui: când ei au intrat în Egipt: ei au adunat bătrânii Banu Israel: și au venit la Faraon: cine este Allah? Eu nu-l cunosc: și nu trimit pe Banu Israel.

«el a zis: și cine este Domnul vostru, o, Musa? El a zis: Domnul nostru este cel ce a dat fiecărei lucrări creația ei: apoi a călăuzit-o. El a zis: ce este deci dintre generațiile dintâi? El a zis: știința lor este la Domnul meu: într-o Carte: nu se rătăcește Domnul meu: nici nu uită» (Sura 20, 49-52) adică: ei, chiar dacă au adorat altceva decât El: aceasta nu este dovadă pentru tine: nici nu arată contrariul a ceea ce zic: căci ei sunt neștiutori ca tine: iar orice lucru pe care l-au făcut este trasat asupra lor în Zabur: mic și mare: iar Domnul meu îi va răsplăti pentru aceasta: și nu strică pe nimeni cu greutatea unei bondoace: pentru că toate faptele robilor sunt scrise la El: într-o Carte din care nimic nu se rătăcește: iar Domnul meu nu uită nimic.

Apoi el a pomenit măreția Domnului: și puterea Lui asupra creației lucrurilor: «cel ce a făcut pentru voi pământul leagăn: și v-a trasat în el căi: și a pogorât din cer apă: Noi am scos prin ea perechi de plante felurite: mâncați: și pășteți dobitoacele voastre: sunt în aceasta semne: pentru cei înzestrați cu minte» (Sura 20, 53-54) adică: pentru stăpânii de minți sănătoase și drepte: și de fire dreaptă, nu bolnavă. Este deci El, cel Preaînalt, Creatorul, Înfățișătorul. «o, oameni: adorați Domnul vostru: care v-a creat: și pe cei dinaintea voastră: poate veți fi evlavioși. Cel ce a făcut pentru voi pământul pat: și cerul zid: și a pogorât din cer apă: și a scos prin ea fructe: subzistență pentru voi: să nu dați deci egali lui Allah: pe când știți.

» (Sura 2, 21-22) Și când el a pomenit învierea pământului prin ploaie: și zdruncinarea lui prin ieșirea vegetației lui: «din ea», adică: din pământ: «Noi v-am creat: și în ea vă vom întoarce: și din ea vă vom scoate o altă dată.» (Sura 20, 55) cum a zis cel Preaînalt: «cum v-a început: vă veți întoarce.» (Sura 7, 29) «și este El cel ce începe creația: apoi o repetă: iar aceasta îi este mai ușoară: și a Lui este pilda cea mai înaltă: în ceruri și în pământ: și El este cel Puternic, cel Înțelept.» (Sura 30, 27)

«I-am arătat deci toate semnele Noastre: el a mințit: și a refuzat. El a zis: ai venit tu la noi: ca să ne scoți din țara noastră prin vrăjitoria ta: o, Musa? Vom aduce deci și noi o vrăjitorie asemănătoare: rânduiește deci între noi și tine o întâlnire: căreia nu i se va lăsa: nici noi: nici tu: într-un loc echidistant. El a zis: întâlnirea voastră este ziua împodobirii: și să fie oamenii adunați în dimineață.

» (Sura 20, 56-58) Cel Preaînalt dă de știre despre nenorocirea lui Faraon: și despre marele lui neștiu: și despre mărimea mică a minții lui: în respingerea lui a semnelor lui Allah: și trufia lui de a le urma: «aceasta pe care ai adus-o: este vrăjitorie: și te vom contrazice prin asemănarea ei.» Apoi el a cerut de la Musa: să rânduiască o întâlnire la un vreme cunoscută: și un loc cunoscut: iar aceasta făcea parte dintre cele mai mari unelte ale lui Musa: ca să se arate public semnele lui Allah: și dovezile Lui și demonstrațiile Lui: dinaintea oamenilor: de aceea el a zis: «întâlnirea voastră este ziua împodobirii» care era o zi de sărbătoare dintre sărbătorile lor: și o adunare pentru ei: «și să fie oamenii adunați în dimineață», adică: de la începutul zilei: la vremea intensității luminii soarelui: ca adevărul să fie mai văzut: și mai limpede.

El nu a cerut ca aceasta să fie de noapte: în întuneric: ca să circule asupra lor imposibilele și falsul: ci a cerut ca să fie de zi: public: căci el este pe o clarvăzătoare a Domnului lui: și pe încredințarea că Allah va face să apară Cuvântarea Lui: și religia Lui: chiar de s-ar fi încrețit nările copților.

Faraon s-a întors deci: și-a adunat vicleșugul: apoi a venit. Musa le-a zis lor: «vai vouă: nu forjați împotriva lui Allah o minciună: altfel vă va pieri El cu o pedeapsă: și a pierit cel ce forjează. Ei au sfătuit deci despre treaba lor între ei: și și-au ținut taină sfatul lor. Ei au zis: aceștia sunt doi vrăjitori: care voiesc să vă scoată din țara voastră prin vrăjitoria lor: și să vosștească rânduiala voastră exemplară: adunați deci vicleșugul vostru: apoi veniți în rând strâns: să izbândească astăzi cel ce biruiește.

» (Sura 20, 61-64) Cel Preaînalt dă de știre că Faraon a pornit: și aduna vrăjitorii care erau în țara lui: iar țara Egiptului în vremea aceea era plină de vrăjitori: înzestrați: al căror meșteșug era la cel mai înalt grad: ei i-au adunat deci din fiecare țară: și din fiecare loc: ei au fost atunci o mulțime numeroasă: și un norod imens. Ei erau optzeci de mii: a zis Muhammad ibn Ka'b. Șaptezeci de mii. Treizeci și șase de mii.

Șaptesprezece mii. Și el a zis: cincisprezece mii. Ei erau doisprezece mii. Ei erau șaptezeci de oameni.

Și s-a raportat de la el de asemenea: că ei erau patruzeci de tineri din Banu Israel: pe care Faraon a poruncit să se ducă la cunoscători: ca să învețe vrăjitoria: «și acesta cu care ne-ai făcut a suferi pe silă: vrăjitoria» «iar Allah este mai bun: și mai durabil» (Sura 20, 73) despre aceasta este cercetare.

Faraon a asistat: și emirii lui: și oamenii statului lui: și oamenii țării lui: din zorii dimineții: aceasta pentru că Faraon a proclamat printre ei ca să asiste la această stare imensă: «poate vom urma vrăjitorii: dacă ei sunt biruitorii.» (Sura 26, 59) Musa s-a dus înainte spre vrăjitori: i-a îndemnat: și i-a certat pentru practicarea vrăjitoriei false: care comportă contrazicerea semnelor lui Allah: și a dovezilor Lui: «vai vouă: nu forjați împotriva lui Allah o minciună: altfel vă va pieri El cu o pedeapsă: și a pierit cel ce forjează. Ei au sfătuit deci despre treaba lor între ei»: se spune: sensul lui: că ei au divergent între ei: unul zicând: acesta este un profet: și nu este vrăjitor: mai degrabă el este vrăjitor: iar Allah știe mai bine.

«ei au zis: acesta și fratele lui Harun sunt doi vrăjitori: suverani: desăvârșiți în acest meșteșug: și vizarea lor este ca oamenii să se adune în jurul lor: să se răzgândească asupra regelui: și curții lui: și să vosșască pe voi și pe cei de pe urmă voștri: și să se lege împotriva voastră prin acest meșteșug: «adunați deci vicleșugul vostru: apoi veniți în rând strâns: să izbândească astăzi cel ce biruiește.» Și ei au zis prima cuvântare ca să sfătuiască: și să se sfătuiască: și să vină cu tot ce aveau de vicleșug: și de șmecherie: și de înșelătorie: și de vrăjitorie: și de calomnie. Departe, departe: pe Allah bănuielile au mințit: și părerile s-au rătăcit: cum calomnia: și vrăjitoria: și vrăjeala: să se înfrunte cu minunile peste orice măsură: pe care Judecătorul le-a săvârșit prin mâna robului lui interlocutor: și mesagerul lui dăruit: asistat de dovada ce orbește privirile: și în care se rătăcesc mințile și duhurile. «adunați deci vicleșugul vostru», adică: tot ce aveți: «apoi veniți în rând strâns», adică: într-o singură masă.

Apoi ei și-au îndemnat unii pe alții să înainteze în această stare: căci Faraon îi făgăduise: și-i nădăjduise: «și nu făgăduiește decât înșelăciune diavolul.» (Sura 4, 120)

«Ei au zis: o, Musa: sau tu arunci: sau vom fi noi cei dintâi să aruncăm. El a zis: aruncați mai degrabă: și iată: funiile lor: și toiagurile lor: i s-a părut lui, prin vrăjitoria lor: că se târăsc. Și Musa a simțit în el însuși de frică. Noi am zis: nu te teme: tu negreșit ești cel de sus: și aruncă ceea ce este în mâna ta dreaptă: ea va înghiți ceea ce au făurit ei: ei n-au făurit decât un vicleșug de vrăjitor: iar vrăjitorul nu izbândește: unde ar merge.

» (Sura 20, 66-69) Când vrăjitorii s-au pus în rând: iar Musa și Harun s-au ținut față spre față cu ei: «sau tu arunci înaintea noastră: sau aruncăm noi înaintea ta.» «Aruncați mai degrabă.» Și ei săsiseră la funii: și la toiaguri: în care încorporaseră mercurul: și alte unelte: prin care aceste funii: și aceste toiaguri se agită: dintr-o agitare ce pare văzătorului că se târăsc: prin alegerea lor: pe când nu se mișcă decât din pricina aceasta: în acel moment ei au vrăjit ochii oamenilor: și i-au înspăimântat: «prin puterea lui Faraon: negreșit noi suntem biruitorii.» (Sura 26, 44) «când au aruncat: ei au vrăjit ochii oamenilor: și i-au înspăimântat: și au adus o vrăjitorie imensă.

» (Sura 7, 116) «și iată: funiile lor: și toiagurile lor: i s-a părut lui, prin vrăjitoria lor: că se târăsc. Și Musa a simțit în el însuși de frică», adică: s-a temut pentru oameni să nu fie seduși de vrăjitoria lor: și de imposibilele lor: înainte să arunce el ceea ce în mâna lui: căci el nu pune nimic înainte să fie poruncit din ea: «nu te teme: tu negreșit ești cel de sus: și aruncă ceea ce este în mâna ta dreaptă: ea va înghiți ceea ce au făurit ei: ei n-au făurit decât un vicleșug de vrăjitor: iar vrăjitorul nu izbândește: unde ar merge.» Atunci Musa și-a aruncat toiagul: și a zis: «ceea ce ați adus: este vrăjitorie: Allah o va anula: Allah nu face să prospere fapta stricătorilor: iar Allah înființează adevărul prin cuvintările Lui: în ciuda nemulțumirii celor păcătoși.» (Sura 10, 81-82) «Musa și-a aruncat deci toiagul: și iată: el înghițea ceea ce aflabulau ei.

» (Sura 7, 117) «adevărul s-a împlinit deci: și a fost anulat ceea ce făceau ei: ei au fost deci biruiți acolo: și s-au întors umiliți: și au fost aruncați vrăjitorii prosterneazători: ei au zis: credem în Domnul lumilor: Domnul lui Musa: și al lui Haroun.» (Sura 7, 122) Și aceasta pentru că Musa, când s-a dus înainte: și a aruncat-o: ea a devenit un șarpe imens cu picioare: după ceea ce mai mult de un savant dintre vechi a pomenit: și un gât imens: și o înfățișare monstruoasă, îngrozitoare: până acolo încât oamenii s-au ascuns de ea: și au fugit alergând: și s-au depărtat de locul ei: iar ea s-a aruncat peste ceea ce aruncaseră ei: funii: și toiaguri: și s-a apucat să înghită: unul câte unul: în cel mai grabnic dintre mișcări:

iar oamenii o priveau: și se mirau de ea. Cât despre vrăjitori: ei au văzut ceea ce i-a stârnit: și i-a pierdut în treaba lor: și au învățat o treabă care nu era în gândirea lor: nici nădejdea lor: nici nu intra sub meșteșugurile lor: și lucrările lor: în acel moment: și acolo: ei s-au încrezut prin ceea ce aveau de știință că aceasta nu este vrăjitorie: nici prestidigitație: nici imposibile: nici fantezmagorii: nici minciună: nici calomnie: nici rătăcire: ci adevăr: pe care doar Adevărul îl poate săvârși: care l-a ridicat pe acest asistat prin adevăr: Allah a descoperit din inimile lor vălul neatenției: și i-a luminat cu ceea ce a creat acolo din călăuzire: și a îndepărtat de la ei asprimea: ei s-au pocăit spre Domnul lor: și au căzut pentru El prosterneazători: și au zis public dinaintea celor prezenți: credem în Domnul lui Musa: și al lui Haroun.

« Și vrăjitorii s-au aruncat, prosternându-se, și au zis: „Noi credem în Domnul lui Aaron și al lui Moise.” [Faraon] a spus: „Ați crezut în el [Moise] înainte ca eu să vă permit. Cu adevărat, el este liderul vostru, care v-a învățat vrăjitoria. Eu vă voi tăia mâinile și picioarele voastre în cruciș și vă voi răstigni de trunchiurile palmierilor și astfel veți ști voi care dintre noi este mai aspru și mai statornic în chin!”

Ei au spus: „Noi nu te vom prefera niciodată în locul dovezilor limpezi care ne-au venit și în locul Celui care ne-a creat. Hotărăște ceea ce vrei să hotărăști, dar tu nu vei hotărî decât în această viață lumească. Cu adevărat, noi credem în Domnul nostru, pentru ca El să ne ierte păcatele noastre și vrăjitoria la care ne-ai obligat!” Iar Allah este mai bun [la Răsplată] și mai statornic [la Pedeapsă]. Cu adevărat, cel ce vine nelegiuit la Domnul său - va avea parte de Iad, în care el nici nu va muri, dar nici nu va trăi.

Dar cei care vin la El credincioși și care au săvârșit fapte bune - vor avea treptele cele mai înalte - Grădinile Edenului, pe sub care curg râuri, unde vor avea veșnic sălaș în ele, căci aceasta este răsplata acelora care s-au curățit”. » Sura 20, 70-76

Sa'id ibn Jubayr, 'Ikrima, al-Qasim ibn Abi Bizza și al-Awza'i au zis: când vrăjitorii s-au prosterneazat: ei și-au văzut sălașurile lor: și palatele lor: în Rai: pregătindu-se pentru ei: și împodobindu-se pentru sosirea lor: de aceea ei nu au dat atenție intimidării lui Faraon: nici amenințării lui: nici pedepsei lui făgăduite. Aceasta pentru că, când Faraon a văzut acești vrăjitori întorși: și adusese la cunoștință pe Musa: și Harun printre oameni: cu această calitate frumoasă: aceasta l-a turburat: și el a văzut o treabă care l-a stârnit: și l-a orbit din clarvăzarea lui: și privirea lui: iar în el erau vicleșug: și șmecherie: și înșelătorie: și un meșteșug elocvent de a abate de la calea lui Allah: «ați crezut în el: înainte să vă îngăduiesc eu», adică: de ce nu ați sfătuit cu mine: despre ceea ce ați făcut: din treaba îngrozitoare: dinaintea supunerii mele.

Apoi el s-a intimidat: și a amenințat: a luminat și a tunat: a mințit: și a abătut: «el este marele vostru: care v-a învățat vrăjitoria», și a zis în celălalt verset: «aceasta negreșit este un vicleșug: pe care l-ați țesut în cetate: ca să scoată din ea locuitorii ei: iar voi veți ști.» (Sura 7, 123) Iar aceasta pe care a zis-o este calomnie: despre care orice om cu minte cunoaște ceea ce cuprinde: de necredință, de minciună și de vrăjeală: o atare cuvântare nu circulă nici măcar asupra copiilor: căci toți oamenii: dintre oamenii statului lui și alții: știu că Musa n-a văzut pe aceștia (vrăjitori) nicio zi din vreme: cum deci ar fi marele lor: care le-ar fi învățat vrăjitoria? Iar el nu i-a adunat: nici n-a știut de adunarea lor: până ce Faraon a fost cel ce i-a convocat: și i-a ales: din fiecare fosă adâncă: și din fiecare vale îndepărtată: și din cetățile țării Egiptului: și din periferii: și din cetăți: și din țări.

Allah cel Preaînalt a zis într-o sură

« Apoi, Noi l-am trimis după ei pe Moise cu semnele Noastre la Faraon și la dregătorii lui, însă ei s-au arătat nedrepți față de ele. Privește, așadar, cum a fost sfârșitul făcătorilor de stricăciuni. Și a spus Moise: „O, Faraon! Eu sunt un Trimis de la Stăpânului lumilor Într-adevăr eu nu spun nimic despre Allah decât adevărul. Am venit la voi cu Dovadă Limpede de la Domnul vostru, deci trimite cu mine pe Fiii lui Israel.” [Faraon] a spus: „De ai venit cu un semn, atunci adu-l, dacă ești dintre cei care spun adevărul.” Atunci el [Moise] și-a aruncat toiagul și, dintr-o dată, acesta era un șarpe vădit.

Și a scos mâna sa și, iată, ea era albă [strălucitoare] pentru cei care priveau. Au spus atunci dregătorii din poporul lui Faraon: „Acesta este un vrăjitor iscusit Care voiește să vă scoată pe voi din pământul vostru [prin magie], așadar ce porunciți?” Ei au spus: „Amână-l pe el și pe fratele lui și trimite în orașe strângători, Care să-i aducă la tine pe toți vrăjitorii iscusiți.” Și au venit vrăjitorii la Faraon și au spus: „Cu adevărat vom avea parte de răsplată, dacă noi vom fi cei biruitori.” El le-a răspuns: „Da, și [mai mult] veți fi voi, fără îndoială, dintre cei apropiați [mie].”

[Atunci] au spus ei: „O, Moise, fie arunci tu [primul toiagul], fie suntem noi cei care aruncă [primii].” [Moise] le-a răspuns: „Aruncați voi!” Și când au aruncat ei, au fermecat ochii oamenilor și i-au înfricoșat și au adus o mare magie. Și i-am revelat Noi lui Moise: „Aruncă toiagul tău!” Și iată că el a înghițit ceea ce ei izvodiseră. Și astfel adevărul a ieșit la iveală, iar ceea ce făceau ei a pierit. Și ei [Faraon și dregătorii săi] au fost învinși acolo și s-au întors rușinați. Și s-au aruncat vrăjitorii, prosternându-se [lui Allah] [Și] au spus ei: „Credem în Domnul lumilor, În Domnul lui Moise și Aaron!”

A spus Faraon [atunci]: „Ați crezut în el înainte ca eu să vă fi permis. Acesta este un vicleșug pe care l-ați urzit față de cetate, pentru ca să scoateți din ea poporul lui. Dar veți afla voi în curând. Vă voi tăia mâinile și picioarele voastre cruciș și apoi vă voi răstigni pe toți.” Ei au răspuns: „Noi la Domnul nostru ne întoarcem. Tu nu te răzbuni pe noi decât pentru că noi am crezut în semnele Domnului nostru, atunci când ele ne-au venit. Doamne, revarsă asupra noastră răbdare și fă-ne pe noi să murim musulmani [cu desăvârșire supuși].” » Sura 7, 103-126

Și cel Preaînalt a zis într-o sură:

« Și după ce te vei îmbarca tu și cei care sunt cu tine, spune: „Mărire lui Allah, Care ne-a izbăvit pe noi de poporul de nelegiuiți.” »

« Ei au spus: „Ai venit la noi ca să ne abați de la cele în care i-am găsit pe părinții noștri, pentru ca voi doi să aveți puterea pe acest pământ? Dar noi nu credem în voi.” Și Faraon a spus: „Aduceți-mi toți vrăjitorii învățați.” Și când au venit vrăjitorii, Moise le-a spus: „Aruncați ceea ce aveți voi de aruncat.” Și când ei au aruncat, Moise a spus: „Ceea ce ați adus voi este [doar] vrăjitorie. Cu adevărat, Allah o va zădărnici, căci Allah nu încurajează fapta celor care aduc stricăciune. Și Allah va consacra Adevărul prin Cuvintele Sale, chiar dacă păcătoșilor nu le place.” » Sura 23, 28 ; Sura 10, 78-82

Și cel Preaînalt a zis într-o sură:

« [Faraon] a spus: „Dacă tu iei un alt dumnezeu afară de mine, te voi pune printre cei întemnițați!” [Moise] a spus: „Dar dacă eu ți-aș aduce un lucru ca dovadă limpede?” [Faraon] a spus: „Adu-l, dacă tu ești dintre cei care spun adevărul!” Și [Moise] a aruncat toiagul său care s-a făcut un șarpe învederat. Și a scos mâna sa și ea era albă, pentru cei care priveau la ea. [Faraon] le-a spus dregătorilor din jurul său: „Acesta este un vrăjitor priceput; El vrea să vă scoată din pământul vostru cu farmecele sale. Deci ce sfătuiți?” Ei au spus: „Păsuiește-l pe el și pe fratele său și trimite prin orașe vestitori,

Ca să-i aducă pe toți vrăjitorii iscusiți.” Așadar, vrăjitorii au fost strânși la timpul dintr-o zi hotărâtă. Și li s-a spus oamenilor: „Sunteți voi adunați, Pentru că o să-i urmăm pe vrăjitori, dacă ei vor fi biruitori?” Și când au venit vrăjitorii, ei i-au spus lui Faraon: „Vom avea noi răsplată, dacă vom fi biruitori?” El a spus: „De bună seamă! Și vă veți număra voi printre apropiații mei!” Moise le-a spus: „Aruncați ceea ce vreți să aruncați!” Și au aruncat ei frânghiile și toiegele lor și au spus: „Jurăm pe puterea lui Faraon, noi vom fi biruitori!”

Apoi a aruncat și Moise toiagul său și iată-l înghițind ceea ce au născocit ei. Atunci vrăjitorii au căzut, prosternându-se [lui Allah] Ei au spus: „Noi credem în Domnul lumilor, Domnul lui Moise și al lui Aaron!” [Faraon] a spus: „Ați crezut în el [Moise] mai înainte ca eu să vă îngădui? El este mai-marele vostru care v-a învățat și pe voi vrăjitoria! Acum o veți ști voi, căci vă voi tăia mâinile și picioarele opuse și vă voi răstigni pe toți!” Și ei au spus: „Nu ne pasă! La Domnul nostru ne vom întoarce. Cu adevărat, nădăjduim ca Domnul nostru să ne ierte păcatele, căci noi am fost cei dintâi care au crezut.” » Sura 26, 29-51

Scopul: Faraon a mințit: și a calomniat: «el este marele vostru: care v-a învățat vrăjitoria»: și a venit cu o calomnie pe care savanții o cunosc: «aceasta negreșit este un vicleșug: pe care l-ați țesut în cetate: ca să scoată din ea locuitorii ei: iar voi veți ști.» Și Cuvântarea Lui: «vă voi tăia mâinile: și picioarele voastre: în cruci»: înseamnă: el ta mâna dreaptă: și piciorul stâng: și inversul: «apoi vă voi crucifica pe toți», adică: îi va face pildă: și exterminați: ca să nu urmeze nimeni din supușii lui: și din oamenii religiei lui: pilda lor: «și vă voi crucifica pe trunchiurile de finici», adică: pe trunchiurile de finici: căci ele sunt mai înalte: și mai văzute: «și veți ști: care dintre noi este mai chinuitor: și mai durabil»: el voiește: în lumea aceasta.

Ei au zis: «nu te vom prefera: la ceea ce ne-a venit: din dovezi», adică: nu te vom asculta: și nu vor părăsi ceea ce s-a înființat în inimile noastre: din dovezi: și din demonstrații biruitoare: «judecă deci: tu nu judeci decât în viața aceasta», adică: judecata ta nu este asupra noastră decât în viața aceasta: când vom trece din ea la sălașul de apoi: vom trece la judecata Celui căruia ne-am supus: și am urmat mesagerii Lui: «am crezut în Domnul nostru: ca să ne ierte greșelile noastre: și acesta cu care ne-ai făcut a suferi pe silă: vrăjitoria», adică: iar răsplata Lui: mai bună decât ceea ce ne-au făgăduit ei: din apropiere: și din seducție: «și mai durabil», adică: și mai durabilă decât acest sălaș efemer.

«Ei au zis: niciun rău: noi spre Domnul nostru: cei care ne întoarcem: nădăjduim că Domnul nostru ne va ierta greșelile», adică: ceea ce am săvârșit: din greșeli: și din oprite: «că noi am fost cei dintâi dintre credincioși», adică: dintre copți: prin Musa: și Haroun: «iar tu nu ne reproșezi: decât că am crezut: în semnele Domnului nostru: când ne-au venit», adică: nu este pentru noi la tine: alt păcat decât credința noastră în acesta cu care ne-a venit mesagerul nostru: și urmarea noastră a semnelor Domnului nostru: când ne-au venit: «Domnul nostru: varsă asupra noastră răbdarea», adică: întărește-ne în ceea ce cu care suntem încercați: din pedeapsa acestui tiran încăpățânat: și a puterii aspre: ba chiar a diavolului răzvrătit: «cel ce vine la Domnul lui: păcătos: el va negreșit Gheena: nu moare acolo: nici nu viețuiește» i s-a zis: păzește-te să fii al lor: și el a fost.

«iar cel ce vine la El: credincios: lucrând faptele bune: aceia au treptele cele mai înalte», adică: sălașurile înalte: «grădinile din Adn: curg sub ei râurile: șezând acolo veșnic: iar aceasta răsplata celui ce se curățește»: nădăjduiește deci să fii al lor. S-au împotrivit decretele care nu se contrazic: nici nu sunt contrazise: și decretul celui Preaînalt de toate, cel Imens: că Faraon, să-l blesteme Allah: este dintre oamenii Gheenei: ca să sufere pedeapsa apăsătoare: se varsă asupra capului lui apă fierbinte. Și i se va zice: pe tonul blamului: și al certării: el cel disprețuit: și alungat: gustă: tu ești tu: cel puternic: cel dăruit.

Și ceea ce se vede din aceste contexte: că Faraon, să-l blesteme Allah: i-a crucificat: și i-a torturat. Abdallah ibn Abbas a zis: ei erau la începutul zilei: vrăjitori: și au devenit la sfârșitul ei: martiri înzestrați. «Domnul nostru: varsă asupra noastră răbdarea: și ne dăruiește să murim: supuși.»

Secțiune. Când s-a întâmplat ceea ce s-a întâmplat din treaba imensă: care este biruința ce le-au făcut-o Faraon: și poporul lui al copților: în această stare colosală: și că s-au întors vrăjitorii: care ceruseră ajutor la Domnul lor: aceasta nu a făcut decât să crească în ei: necredința: încăpățânarea: și îndepărtarea de adevăr.

Allah cel Preaînalt a zis, după relatările mai dinainte, într-o sură: «și dregătorii poporului lui Faraon au zis: îl vei lăsa tu pe Musa: și pe poporul lui: să semene stricăciunea în pământ: și să te părăsească: pe tine: și divinitățile tale? El a zis: vom ucide fiii lor: și le vom cruța femeile: iar noi suntem asupra lor: biruitor. Musa i-a zis poporului lui: cereți ajutor la Allah: și îndurați: pământul este al lui Allah: el dă moștenirea lui: celui ce voiaște El: dintre robii Lui: iar sfârșitul: este pentru evlavioși. Ei au zis: am fost prigoniți: înainte să vii la noi: și după ce ne-ai venit.

El a zis: poate Domnul vostru va pieri pe dușmanul vostru: și vă va da vouă urmașia în pământ: și va vedea cum lucrați.» (Sura 7, 127-129) Cel Preaînalt pomenește că dregătorii poporului lui Faraon: care sunt emirii: și marii: i-au împins pe regele lor Faraon: la torturarea profetului lui Allah Musa: și la a-i răspunde, în loc să creadă în el în acesta cu care a venit: prin necredință, respingere și torturare: ei au zis: «îl vei lăsa tu pe Musa: și pe poporul lui: să semene stricăciunea în pământ: și să te părăsească: pe tine: și divinitățile tale?» ei voiește, să-i blesteme Allah: că chemarea lui la adorarea lui Allah singur, fără asociat: și interdicția de a adora altceva decât El: este stricăciune: față de credința copților: să-i blesteme Allah:

adică: și adorarea ta. Este posibil două lucruri: primul: «și să te părăsească: religia ta»: o întărește cealaltă lectură.

Al doilea: «și să te părăsească: adorarea ta»: căci el pretindea că este divinitate: să-l blesteme Allah: «el a zis: vom ucide fiii lor: și le vom cruța femeile», adică: ca să nu se înmulțească luptătorii lor: «iar noi suntem asupra lor: biruitor», adică: biruitori: «Musa i-a zis poporului lui: cereți ajutor la Allah: și îndurați: pământul este al lui Allah: el dă moștenirea lui: celui ce voiaște El: dintre robii Lui: iar sfârșitul: este pentru evlavioși», adică: când ei s-au apucat să vă tortureze: și să vă atenteze: cereți deci ajutor la Domnul vostru: și îndurați încercarea voastră: «pământul este al lui Allah: el dă moștenirea lui: celui ce voiaște El: dintre robii Lui: iar sfârșitul: este pentru evlavioși», adică: fiți deci voi evlavioși: ca sfârșitul să fie pentru voi: «și Musa a zis: o, poporul meu: dacă credeți în Allah: pe El încredințați-vă deci: dacă sunteți supuși.

Ei au zis: pe Allah ne încredințăm: Domnul nostru: să nu ne faci din noi: o ispită pentru poporul nedrept: și salvează-ne prin mila Ta: de poporul necredincios.» (Sura 10, 84-86) «am fost prigoniți: înainte să vii la noi: și după ce ne-ai venit», adică: băieții erau uciși: înaintea venirii tale: și după venirea ta la noi: «el a zis: poate Domnul vostru va pieri pe dușmanul vostru: și vă va da vouă urmașia în pământ: și va vedea cum lucrați.» Și Allah cel Preaînalt a zis într-o sură: «Negreșit am trimis pe Musa: cu semnele Noastre: și cu o autoritate vădită: către Faraon: și Haman: și Qarun: ei au zis: vrăjitor: mincinos.» (Sura 23, 23-24) Iar Faraon era regele: și Haman vechilul: și

și Qarun: era un israelit: din poporul lui Musa: doar că el era pe religia lui Faraon și a dregătorilor lui: și avea un bine belșug: cum va veni istoria lui mai departe: dacă Allah cel Preaînalt va voi.

Când el a venit la ei cu adevărul din partea Noastră: «ei au zis: ucideți fiii celor ce cred cu el: și cruțați femeile lor: vicleșugul necredincioșilor: nu este decât rătăcire.» (Sura 23, 25-26) Iar această uciderie a băieților: după misiunea lui Musa: nu era decât la chipul umilirii și batjocoririi: și al micșorării dregătorilor Banu Israel: ca să nu aibă putere prin care să se apere: sau să se răzgândească asupra copților din pricina ei: iar copții dintre ei îi temeau: să fie: și să se fi întâmplat. «și Faraon a zis: lasă-mă: să-l ucid pe Musa: și să-și cheme el Domnul lui: mă tem să nu-și schimbe religia voastră: sau să nu facă să apară în pământ stricăciunea.» (Sura 23, 26) Faraon a devenit pomenitor: iar aceasta face parte din el: căci Faraon, în pretinderea lui, se teme pentru oameni să nu-i rătăcească Musa.

«și Musa a zis: mă am refugiat la Domnul meu: și la Domnul vostru: contra fiecărui trufaș: care nu crede în ziua socotelilor.» (Sura 23, 27) adică: m-am refugiat la Allah: și i-am cerut lui adăpost: și ajutorul lui: de ceea ce Faraon sau altul să se înalțe asupra mea prin rău: «contra fiecărui trufaș», adică: tiran încăpățânat: care nu-mi ascultă: nici nu se oprește: nici nu se teme de pedeapsa lui Allah: și osânda Lui: căci el nu crede într-o întoarcere: nici într-o răsplată: de aceea el zice: contra fiecărui trufaș: care nu crede în ziua socotelilor.

«și a zis un om credincios din familia lui Faraon: care își ascundea credința lui: o ucideți pe un om: pentru că el zice: Domnul meu este Allah: pe când v-a venit cu dovezile Domnului vostru? Iar dacă este mincinos: minciuna lui este contra lui: iar dacă este vrednic de crez: o parte din ceea ce vă făgăduiește va ajunge la voi: Allah nu călăuzește: pe cel outrancier, mincinos. o, poporul meu: a voastră este împărăția: astăzi: biruitori pe pământ: cine deci ne va ajutora: de asprimea lui Allah: dacă ne vine? Faraon a zis: eu nu vă arăt: decât ceea ce văd: și nu vă călăuzesc: decât spre calea dreaptă.» (Sura 23, 28-29) Acest om este vărul lui Faraon: și își ascundea credința la poporul lui: din teama lor pentru el. Unii oameni au pretins că el era israelit: iar aceasta este departe: și contrară contextului: textului: și sensului: iar Allah știe mai bine.

Ibn Abbas a zis: dintre copți n-au crezut în Musa: decât acesta: și cel ce veni de la capătul cetății: și soția lui Faraon: raportat de Ibn Abi Hatim. Dintre cei al căror nume este Shama'un: cu chin-ul: nu este cunoscut decât credinciosul din familia lui Faraon: raportat de as-Suhayli. Și este: că numele lui este Jabr: iar Allah știe mai bine.

Scopul: că acest om își ascundea credința lui: când Faraon, să-l blesteme Allah, s-a apucat

să-l ucidă pe Musa: și a hotărât aceasta: și a sfătuit cu dregătorii lui: acest credincios s-a temut pentru Musa: și s-a omeneit în răspunsul lui Faraon: prin cuvinte adunate care unesc seducția: și intimidarea: și a zis cuvântarea adevărată: la chipul sfatului: și al părerii: și s-a înființat în hadith-ul Mesagerului lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah asupra lui): «cel mai bun dintre lupte: este cuvântarea dreaptă: dinaintea unui suveran nedrept»: iar aceasta este dintre treptele cele mai înalte ale acestei stări: căci Faraon nu poate fi mai nedrept decât el: și nicio cuvântare nu este mai dreaptă decât aceasta: căci ea comportă ocrotirea sângelui unui profet. Este posibil că le-a făcut lui aluzie: arătând credința lui: și le-a declarat ceea ce ascundea: iar prima (ipoteză) este mai văzută: iar Allah știe mai bine. «o ucideți pe un om: pentru că el zice: Domnul meu este Allah?

» adică: pentru cauza că el a zis: Domnul meu este Allah: un atare: nu i se răspunde: prin un atare: ci prin onoare: respect: pace: și abandonarea răzbunării: căci din moment ce v-a venit cu dovezile Domnului vostru: adică: cu minunile care arată adevărul lui: în ceea ce a adus: din partea celui ce l-a trimis: dacă l-ați fi lăsat în pace: ați fi fost în siguranță: căci dacă el este mincinos: minciuna lui este contra lui: și nu vă strică vouă: iar dacă el este vrednic de crez: și că l-ați fi înfruntat: o parte din ceea ce vă făgăduiește va ajunge la voi: adică: și vă mirați că va ajunge la voi: o osândă: mai mică: decât ceea ce vă amenință: cum deci: dacă totul acesta s-ar abate asupra voastră? Iar acest

cuvânt, în această stare: este dintre treptele cele mai înalte: ale delicateții: ale precauției: și ale minții desăvârșite.

«o, poporul meu: a voastră este împărăția: astăzi: biruitori pe pământ», el i-a avertizat: de a fi deposedați: acestui rege puternic: căci dinastiile n-au avut de-a face cu religia: fără să fie deposedate: de împărăția lor: și să se umilească: după noblețea lor: și astfel s-a întâmplat la familia lui Faraon: ei au rămas în îndoială: și bănuitoare: și contrazicere: și dușmănie: la ceea ce le-a adus Musa: până ce Allah i-a făcut să iasă: din ceea ce în care erau: din împărăție: și din împărății: și din sălașuri: și din palate: și din binefacere: și din desfătare: apoi au fost îndreptați: spre mare: umiliți: iar sufletele lor au fost transportate: după înălțarea: și noblețea: la cel mai jos: dintre josuri: de aceea acest om credincios, vrednic de crez: evlaviosul călăuzit: următorul adevărului: sfătuind poporul lui: «o, poporul meu: a voastră este împărăția: astăzi: biruitori pe pământ», adică: superiori oamenilor: domnind asupra lor: «cine deci ne va ajutora: de asprimea lui Allah: dacă ne vine?

» adică: chiar dacă ați fi multipli de acesta în care sunteți: din număr: și din înzestrare: și din forță: și din putere: aceasta nu ne-ar folosi: și nu ar fi îndepărtată de la noi: asprimea: de la Stăpânul împărățiilor: «eu nu vă arăt: decât ceea ce văd», adică: nu vă spun: decât ceea ce este cu mine: «și nu vă călăuzesc: decât spre calea dreaptă», iar el a mințit: în fiecare dintre aceste două cuvântări: și aceste două premise: căci se încrezdea: și știa în adâncul lui: și în el însuși: că ceea ce a adus Musa: este adevărul: de la Allah: negresitor: și nu arăta contrariul: decât prin stricăciune: și agresiune: și tiranie: și necredință.

«el a zis: știi că nimeni nu le-a pogorât: decât Domnul cerurilor: și al pământului: ca dovezi văzute: și cred, o, Faraon, că ești pierit. Când deci semnele Lui le-au venit, văzând: ei au zis: aceasta este o vrăjitorie vădită: și l-au respins pe când erau despre el încrezuți: prin nelegiuire: și trufie: uită-te deci: cum a fost: sfârșitul: stricătorilor.» (Sura 17, 102 ; Sura 27, 14) «și nu vă călăuzesc: decât spre calea dreaptă»: el a mințit de asemenea: căci el nu era: pe calea dreaptă: a trebei: ci pe frivolitate: rătăcire: și vrăjeală: și era mai întâi dintre cei ce adorau: idolele: și chipurile: apoi i-a chemat poporul lui: neștiutor: rătăcit: să-l urmeze: și să-l aprobe: și să-l creadă: în ceea ce pretinde el: din necredința imposibilă: în revendicarea lui că el este domn: Allah să fie preaînalt, Dățătorul măreției și al bunătății: «și Faraon a proclamat în poporul lui: o, poporul meu: nu am eu: împărăția Egiptului: și aceste râuri: care curg sub mine? Nu vedeți deci?

Sau nu sunt eu: mai bun: decât acesta: care este disprețuibil: și abia rostește? De ce deci nu s-au aruncat: asupra lui: brățări de aur: sau de ce nu a venit el: cu îngerii: în rânduri? El a făcut deci: din poporul lui: oameni ușori: ei l-au ascultat: ei erau un popor stricat. Când deci Ni s-au părut răi: Noi ne-am răzbunat pe ei: și i-am înecat pe toți: și i-am făcut: o tradiție: și o pildă: pentru cei de pe urmă.

» (Sura 43, 51-56) El i-a arătat deci: dovada majoră: el a mințit: și a neascultat: apoi a întors spatele: alergând: «el a adunat deci: și a proclamat: și a zis: eu sunt domnul vostru cel preaînalt. Allah l-a apucat deci: de pedeapsa: de pe urmă: și de la început: sunt în aceasta o lecție: pentru cel ce se teme.» (Sura 79, 23-26) «Și am trimis pe Musa: cu semnele Noastre: și cu o autoritate vădită: către Faraon: și dregătorii lui: ei au urmat deci porunca lui Faraon: iar porunca lui Faraon: nu era dreaptă. Va merge el dinaintea poporului lui: în Ziua Învierii: și îi va duce spre Foc: și urât ca adăpătoare: este aceea unde se este dus: și au fost urmăriți: în aceasta: de un blestem: și în Ziua Învierii: urât ca sprijin: este acela de care s-a făcut: sprijinul.

» (Sura 11, 98-99) «eu nu vă arăt: decât ceea ce văd»: iar în Cuvântarea Lui: «și nu vă călăuzesc: decât spre calea dreaptă.»

«el a zis: Domnul meu: ajută-mă: contra poporului stricător.» (Sura 23, 26) Și când mesagerii Noștri au venit la Ibrahim: cu veste cea bună: «ei au zis: noi pierim: pe oamenii acestei cetăți: căci locuitorii ei au fost nedrepți. El a zis: este în ea Lut. Ei au zis: noi știm mai bine: cine este în ea: îl vom salva deci: pe el: și familia lui: afară de soția lui: ea a fost: dintre cei rămași în urmă.

Și când mesagerii Noștri au venit la Lut: el a fost apăsat de ei: și pieptul lui s-a strâns: din pricina lor: ei au zis: nu te teme: și nu se mâhni: noi te vom salva: pe tine: și familia ta: afară de soția ta: ea a fost: dintre cei rămași în urmă: Noi facem să pogorâm: asupra oamenilor acestei cetăți: o pedeapsă: din cer: pentru ceea ce comiteau ei: de stricăciune: iar Noi am lăsat: din ea: o dovadă limpede: pentru oameni care raționează.

» (Sura 29, 31-35) Ocrotitorul lui Allah i-a avertizat: dacă ei resping: mesagerul lui Allah: Musa: să se întâmple asupra lor: ceea ce s-a întâmplat: la națiunile dinaintea lor: din pedepse: și exterminări: a căror transmitere: s-a înființat: la ei: și la alții: ceea ce s-a întâmplat: poporului lui Nuh: și lui Ad: și lui Thamud: și celor după ei: până la vremea lor: dintre care Allah a înființat: dovezile: asupra tuturor oamenilor pământului: în vrednicia de crez: a ceea ce au adus profetii: prin ceea ce El a pogorât: din pedeapsă: asupra respingerilor lor: dușmani: și ceea ce Allah a salvat: dintre cei ce i-au urmat: dintre ocrotitori: și frica Lui: în Ziua Învierii: care este ziua chemării reciproce: adică: când oamenii se vor chema unii pe alții: întorcând spatele: dacă ar putea să o facă: și că nu este: de cale: spre aceasta: «omul va zice în ziua aceea: unde este adăpostul? Nu: nu este adăpost: către Domnul tău: în ziua aceea: este odihna.

» (Sura 75, 10-12) «o, adunare a jinn-ilor: și a oamenilor: dacă puteți trece: prin ținuturile cerurilor: și ale pământului: treceți deci: voi nu treceți: fără autoritate: care dintre favoarea Domnului vostru: respingeți? Va arunca asupra voastră doi: o flacără: de foc: și de aramă: și nu vă veți ajuta: care dintre favoarea Domnului vostru: respingeți?» (Sura 55, 33-35): cu întărirea dal-ului: adică: ziua fugariei: este posibil ca aceasta să fie Ziua Învierii: și posibil ca să fie o zi în care Allah face să cadă asupra lor: asprimea: în care ar voiește să fugă: și nu va fi atunci: de salvare: nici de ieșire: «când vor simți asprimea Noastră: iată-i care fug de ea: nu fugiți: și întoarceți-vă la ceea ce v-am hărăzit: și la sălașurile voastre: poate veți fi întrebați.

» (Sura 21, 12-13) Apoi el i-a informat: despre profeția lui Iusuf: în țările Egiptului: despre ceea ce a fost din partea lui: de binefacere față de creaturi: în viața lor de aici: și în cea de apoi: iar aceasta din urmașia lui: și posteritate: și el cheamă oamenii: la unicitatea lui Allah: și adorarea Lui: și de a nu asocia Lui nimic: din creaturile Lui: și el i-a informat pe oamenii sălașurilor egiptene în vremea aceea: «ați rămas în îndoială: despre acesta cu care v-a venit: până ce: când el a murit: ați zis: Allah nu va trimite vreodată: după el: un mesager», adică: și ați mințit: în aceasta: «astfel Allah rătăcește: pe cel outrancier: suspicilos: cei ce se îndoiesc: de semnele lui Allah: fără să le fi venit: autoritate», adică: ei resping dovezile lui Allah: și demonstrațiile Lui: și indicațiile Lui: despre unicitatea Lui: fără dovadă: nici demonstrație: la ei: de la Allah: căci aceasta este o treabă: pe care Allah o disprețuiește: la cel mai înalt grad al disprețului: adică: El urăște: pe cel dintre oameni: care se lipește de ea: și din creație: care se împodobește cu ea: «astfel Allah imprimă: asupra oricărei inimi: trufașe: tirane»: citit cu anexare: și cu epitet: iar cele două sunt nedespărțite: adică: astfel: când inimile contrazic adevărul: și nu-l contrazic decât de asemenea fără dovadă:

Allah imprimă deci asupra lor: adică: le pune pe ele pecetea.

«și Faraon a zis: o, Haman: zidește-mi un turn: poate voi atinge căile: căile cerurilor: și voi vedea dumnezeul lui Musa: și cred că el este mincinos. Și astfel: i s-a înfrumusețat lui Faraon fapta lui cea rea: și a fost abătut de la cale: vicleșugul lui Faraon: nu este decât în pierire.» (Sura 23, 36-37) Faraon l-a numit pe Musa mincinos: în revendicarea lui că Allah l-a trimis: iar Faraon i-a pretins poporului lui ceea ce respingea: și a calomniat: «nu cunosc pentru voi: nicio divinitate: în afara mea: aprinde-mi deci: o, Haman: un foc: pe argila: și zidește-mi un turn: poate mă voi sui: spre dumnezeul lui Musa: și cred: că el este dintre mincinoși.

» (Sura 28, 38) «poate voi atinge căile: căile cerurilor», adică: drumurile lor: și trecerile lor: «și voi vedea dumnezeul lui Musa: și cred că el este mincinos», iar aceasta comportă două sensuri: primul: lumea: are un Domn: în afara mea: al doilea: în revendicarea lui: că Allah l-a trimis: iar prima seamănă mai mult: cu ceea ce se vede din starea lui Faraon: căci el respingea ceea ce se vede: din înființarea Creatorului: «și voi vedea dumnezeul lui Musa», adică: îl voi întreba: a trimis el pe Musa: sau nu: «și cred că el este mincinos», adică: în revendicarea lui: de aceasta: iar ținta lui Faraon: era să abată oamenii: să creadă pe Musa: și să-i îndemne: să-l numească mincinos: «și astfel: i s-a înfrumusețat lui Faraon: fapta lui cea rea: și a fost abătut de la cale»: citit: Ibn Abbas: și Mujahid au zis: el a zis: decât în pierdere: adică: fals: el nu va obține nimic: din ținta pe care a vizei-o: căci nu este de cale: pentru oameni: de a atinge cerul: prin forțele lor: vreodată: voiesc să zic cerul cel mai apropiat: cum atunci: cerurile mai înalte dincolo: și înălțarea: peste aceasta: pe care doar Allah o cunoaște.

Mai mult de un exeget a pomenit că acest turn: care este palatul: pe care i l-a făcut să-l zidească vechilul lui Haman: niciun edificiu nu s-a zidit mai înalt decât el: și că el era făcut din cărămizi coapte în foc: «aprinde-mi deci: o, Haman: un foc: pe argila: și zidește-mi un turn»: iar după Oamenii Cărții: Banu Israel se sfiau să bată laptele: și dintre ceea ce li se impunea din sarcini faraonice: să nu ajute la nimic: din ceea ce de care aveau trebuință: ci erau ei înșiși cei care adunau: pământul: și paiele lui: și apa lui: și în fiecare zi li se cerea: o anume cantitate: dacă nu o făceau: erau loviți: și batjocoriți: la cel mai înalt grad al batjocoririi: și sufereau: la cel mai înalt grad al torturii: «am fost prigoniți: înainte să vii la noi: și după ce ne-ai venit: el a zis: poate Domnul vostru va pieri pe dușmanul vostru: și vă va da vouă urmașia în pământ: și va vedea cum lucrați.

» și El le-a făgăduit: că sfârșitul va fi pentru ei: asupra copților: și astfel s-a întâmplat: iar aceasta face parte: dintre indicații: ale profeției.

Și să ne întoarcem la sfatul credinciosului: și îndemnarea lui: și argumentarea lui: «și a zis cel ce a crezut: o, poporul meu: urmați-mă: vă voi călăuzi: spre calea dreaptă. o, poporul meu: viața aceasta de aici: nu este decât o desfătare: iar cea de apoi: este sălașul odihnei: cel ce lucrează o faptă rea: nu va fi răsplătit: decât cu asemănarea ei: iar cel ce lucrează o faptă bună: bărbat: sau femeie: și el este credincios: aceia vor intra în Rai: unde vor fi întreținuți: fără socoteală.» (Sura 23, 38-40) El îi cheamă: la calea dreaptă: și la adevăr: care este urmarea profetului lui Allah

Musa: și a-l crede: în ceea ce aduce el: de la Domnul lui: apoi îi desprinde de lumea de aici: înșelătoare: efemeră: care expiră: negresitor: și îi îndeamnă: să ceară răsplata: la Allah: care nu pierde: fapta lucrătorului: la El: a Totului Puternic: a cărui împărăție a oricărui lucru este în mâna Lui: care dă: peste puțin: mult: și prin dreptatea Lui: nu se răsplătește: fapta rea: decât cu asemănarea ei: și el i-a informat: că lumea de apoi: este sălașul odihnei: despre care cel ce o atinge: credincios: lucrând faptele bune: va avea grădinile înalte: și sălașurile sigure: și bunurile numeroase: și belșugate: și subzistențele durabile: care nu se istovesc: și binele: din care tot ceea ce li se cuvine lor: este în creștere.

Apoi el a început să anuleze ceea ce peste care erau: «și o, poporul meu: de ce vă chem eu: la mântuire: iar voi mă chemați: la Foc? Mă chemați: să nu recunosc pe Allah: și să-I asociez: ceea ce de care nu am știință: iar eu vă chem: la cel Puternic: la cel Iertător: fără îndoială: cel către care mă chemați voi: nu are invocare: nici în lumea de aici: nici în cea de apoi: iar întoarcerea noastră: este spre Allah: iar abuzivii: sunt oamenii Focului: vă veți aminti deci: despre ceea ce vă spun: și îmi încredințez treaba mea lui Allah: Allah este Văzător al robilor. Allah l-a păzit deci: de urmările rele: ale ceea ce țeseau ei: și a cuprins familia lui Faraon: cu cel mai rău din pedepse: cu Focul: căruia i se înfățișează: dimineața: și seara: iar în ziua în care Ceasul se va ridica: faceți să intre: familia lui Faraon: în cel mai dur din pedepse.

» (Sura 23, 41-45) Să fie: și să se fi întâmplat: iar ei: îl cheamă: la adorarea lui Faraon: neștiutor: rătăcit: blestemat: «și o, poporul meu: de ce vă chem eu: la mântuire: iar voi mă chemați: la Foc? Mă chemați: să nu recunosc pe Allah: și să-I asociez: ceea ce de care nu am știință: iar eu vă chem: la cel Puternic: la cel Iertător:

apoi le-a expus el: nimicnicia: a ceea ce peste care erau: din adorare: a ceea ce este altceva decât Allah: a egala: și a idolelor: și că ele nu dețin: nici folos: nici pagubă: «fără îndoială: cel către care mă chemați voi: nu are invocare: nici în lumea de aici: nici în cea de apoi: iar întoarcerea noastră: este spre Allah: iar abuzivii: sunt oamenii Focului», adică: el nu deține: nici ispravă: nici putere: în acest sălaș: cum ar deține: în ziua decretului? Iar câtă vreme Allah: El este Creatorul: Înfățișătorul: al evlavioșilor: și al stricaților: și este El cel ce a dat viață robilor: îi face să moară: și îi înviează: El face să intre: dintre ei pe cei ce voiaște: în Rai: iar neascultătorii lor: în Foc: «vă veți aminti deci: despre ceea ce vă spun: și îmi încredințez treaba mea lui Allah: Allah este Văzător al robilor.

» Allah cel Preaînalt a zis: «Allah l-a păzit deci: de urmările rele: ale ceea ce țeseau ei», adică: prin respingerea lui: el a fost salvat: de ceea ce i-a ajuns lor: din pedeapsă: pentru necredința lor în Allah: «și a cuprins» adică: a cuprins: «familia lui Faraon: cu cel mai rău din pedepse: cu Focul: căruia i se înfățișează: dimineața: și seara», adică: sufletele lor se înfățișează: în barzakh-ul lor: dimineața: și seara: la Foc: «iar în ziua în care Ceasul se va ridica: faceți să intre: familia lui Faraon: în cel mai dur din pedepse»: iar noi am vorbit: despre indicația acestui verset: despre pedeapsa mormântului: la locul ei: iar lui Allah laudă.

Scopul: că Allah cel Preaînalt nu i-a pierit: decât după înființarea dovezilor împotriva lor: și trimiterea mesagerului către ei: și îndepărtarea scuzelor de la ei: și luarea dovezii împotriva lor: de la ei: câteodată prin intimidare

și câteodată prin seducție: «și am apucat familia lui Faraon: prin ani de secetă: și printr-o lipsă de fructe: poate își vor aminti. Dar când le-a venit binele: au zis: ne este datorat nouă aceasta: iar dacă îi ajungea un rău: îl luau pe Musa: și pe cei cu el: de rău augur: nu-i așa: răul lor de augur: este la Allah: dar cei mai mulți dintre ei: nu știu. Și au zis: orice dovadă: ne-ai aduce tu: ca să ne vrăjești cu ea: nu vom crede în tine. Am trimis deci asupra lor: potopul: și lăcustele: și făcarea: și broaștele: și sângele: semne deslușite: ei s-au umflat deci: și erau un popor păcătos.

» (Sura 7, 130-133) Cel Preaînalt dă de știre: că El a încercat: familia lui Faraon: și poporul lui al copților: prin anii secetei: care sunt anii aridității: în care nu se seamănă: și în care laptele nu folosește: «și printr-o lipsă de fructe» care este raritatea: a fructelor copacilor: «poate își vor aminti», adică: dar ei nu s-au folosit: și nu au luat aminte: ci s-au răzvrătit: și au continuat: pe necredința lor: și încăpățânarea lor: «dar când le-a venit binele» care este rodnicia: și asemănarea: «au zis: ne este datorat nouă aceasta», adică: aceasta: că merităm noi: și aceasta: care ne se potrivește: «iar dacă îi ajungea un rău: îl luau pe Musa: și pe cei cu el: de rău augur», adică: ei zic aceasta: prin răul lor de augur: acest rău ne-a ajuns: este din pricina lor: este binecuvântarea lor: și bunălor lor conviețuire: dar inimile lor sunt: necunoscătoare: trufașe: respingătoare: față de adevăr: când a venit răul: l-au atribuit lui: și când au văzut binele: și l-au atribuit lor înșiși: «nu-i așa: răul lor de augur: este la Allah», adică: Allah îi răsplătește pentru aceasta: cu cel mai belșug: dintre răsplăți: «dar cei mai mulți dintre ei: nu știu.

» «Și au zis: orice dovadă: ne-ai aduce tu: ca să ne vrăjești cu ea: nu vom crede în tine», adică: orice ce ne-ai aduce tu: din semne: care sunt minunile: peste orice măsură: nu vom crede în tine: nici nu te urmează: nici nu te ascultă: chiar dacă ne-ai veni: cu orice dovadă: și astfel Allah a dat de știre despre ei: într-o sură: «cei contra cărora s-a împlinit: cuvântarea Domnului tău: nu vor crede: chiar dacă le-ar veni: toate dovezile: până ce vor vedea: pedeapsa apăsătoare.» (Sura 10, 96-97) «Am trimis deci asupra lor: potopul: și lăcustele: și făcarea: și broaștele: și sângele: semne deslușite: ei s-au umflat deci: și erau un popor păcătos.»

Cât despre potop: el este belșugul ploilor: care distrug recoltele: și fructele: iar aceasta au zis-o Sa'id ibn Jubayr: și Qatada: și al-Suddi: și al-Dahhak: și de la Ibn Abbas: el este belșugul morții: potopul: apa: și ciuma: în orice împrejurare: o poruncă: care a trecut peste ei. Ibn Jarir: și Ibn al-Mardawayh au raportat: pe calea lui Yahya ibn Yaman: de la al-Minhal ibn Khalif: de la al-Hajjaj: de la al-Hakam ibn Mayna'a: de la A'isha: «potopul: este moartea», iar aceasta este gharib.

Cât despre lăcuste: ele sunt cunoscute: Abu Dawud a raportat: de la Abu Uthman: de la Salman al-Farisi: s-a întrebat Mesagerul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah asupra lui): despre lăcuste: el a zis: ele sunt: cele mai numeroase: dintre oștenii lui Allah: eu nu le mănânc: și nu le oprosc: iar Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah asupra lui): a lăsat: să le mănânce: aceasta la chipul scârbii: față de el: cum a lăsat: să mănânce dhabb-ul: și s-a deosebit: să mănânce ceapa: usturoiul: și prazul: când s-a înființat: în (hadith): de la Abdallah ibn Abi Awfa: am purtat: cu Mesagerul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah asupra lui): șapte expediții: noi mâncam: lăcustele: și am vorbit: despre ceea ce s-a ajuns din aceasta: din hadith-uri: și athar-uri: la locul lor. Scopul: că el le-a luat verdeața lor: și nu le-a lăsat: nici recolte: nici fructe: nici nimic fraged: nici nimic gras.

Cât despre făcare: este viermele: care iese din grâu: și după el: sunt lăcustele mici: care nu au aripi: iar aceasta au zis-o Mujahid: 'Ikrima: și Qatada: Sa'id ibn Jubayr a zis: sunt niște dobitoace mici negre: care sunt puricile: Ibn Jarir a raportat: de la oamenii limbii arabe: că sunt hamnan-ul: care sunt maimuțele mici: deasupra makmaqa: el a intrat deci cu ei: în case: și în paturi: și nu le-a rămas nicio sălășluire: nici nu au putut din pricina lui: să închidă ochiul: nici să viețuiască: 'Ata' ibn as-Sa'ib l-a interpretat: prin această făcare cunoscută: iar al-Hasan al-Basri l-a citit: de asemenea: cu ușurință.

Cât despre broaște: ele sunt cunoscute: ei au fost îmbrăcați de ele: până ce au căzut: în mâncările lor: și în vasele lor: până acolo încât unul dintre ei: când își deschidea gura: să mănânce: sau să bea: cădea în gura lui: o broască: dintre aceste broaște.

Cât despre sânge: el amestecase toată apa lor cu el: ei nu trăgeau apă din Nil: nimic: fără să găsească: sânge stricat: nici dintr-un râu: nici dintr-un puț: nici nimic: fără să fie: sânge: în ceasul de față: totul acesta: iar Banu Israel nu au dobândit: nimic: din tot acesta: negresitor: iar aceasta face parte: din desăvârșirea minunii strălucitoare: și a dovezii biruitoare: că totul acesta: le vine lor: prin fapta lui Musa: și le vine lor: la cei de pe urmă lor: iar aceasta nu vine la nimeni: dintre Banu Israel: și iată: cel mai demonstrativ: dintre indici.

Dușmanul lui Allah: Faraon: când au crezut vrăjitorii: s-a întors: biruit: și legat: apoi n-a voit: decât să rămână pe necredință: și îndelungarea în rău: Allah l-a urmărit deci: prin semne: El l-a apucat: prin anii secetei: apoi a trimis asupra lor: potopul: apoi lăcustele: apoi făcarea: apoi broaștele: apoi sângele: semne deslușite: El a trimis deci potopul: care este apa: el a revărsat pe fața pământului: apoi a stagnat: ei n-au putut: să ara: nici să facă nimic: până ce au suferit: de foame: când aceasta i-a ajuns: și când a căzut asupra lor: pedeapsa: ei au zis: «o, Musa: invocă pentru noi: Domnul tău: prin acesta cu care te-a angajat El: dacă ne îndepărtezi tu această pedeapsă: vom crede negreșit în tine: și vom trimite cu tine: pe Banu Israel.

» (Sura 26, 47) Musa a invocat deci: Domnul lui: și El le-a îndepărtat: când ei nu i-au ținut nimic: din ceea ce ziseseră: Allah le-a trimis: lăcustele: care au mâncat copacii: după ceea ce mi-a ajuns: până acolo încât ar fi mâncat: cuiele porților: de fier: până ce au căzut: casele lor: și sălașurile lor: ei au zis deci: cum ziseseră: el a invocat Domnul lui: și El le-a îndepărtat: când ei nu au ținut nimic: din ceea ce ziseseră: Allah le-a trimis: făcarea: mi s-a pomenit: că Musa a poruncit: să se umble: spre un dânci: ca să-l lovească: cu toiagul lui: el a umblat deci: spre un dânci mare uriaș: l-a lovit cu el: ele au căzut

asupra lor: în cantitate: până la dominație: asupra caselor: și a mâncărilor: și le-au oprit: somnul: și șederea: când ei au fost istoviți de ele: ei i-au zis: cum ziseseră: el a invocat Domnul lui: și El le-a îndepărtat: când ei nu au ținut nimic: din ceea ce ziseseră: Allah le-a trimis: broaștele: ele au umplut: casele: mâncările: și vasele: nimeni nu descoperea: un veșmânt: nici o mâncare: fără să găsească în ele: broaștele: ocupându-le: când aceasta i-a istovit: ei i-au zis: cum ziseseră: el a invocat Domnul lui: și El le-a îndepărtat: când ei nu au ținut nimic: din ceea ce ziseseră: Allah le-a trimis: sângele: apele lor au devenit deci: sânge: ei nu trăgeau: dintr-un puț: nici dintr-un râu: nici nu trăgeau: dintr-un vas: fără ca aceasta să se întoarcă: sânge stricat: sensul sângelui: este sângele care iese din nas: raportat de Ibn Abi Hatim.

«și când a căzut asupra lor: pedeapsa: ei au zis: o, Musa: invocă pentru noi: Domnul tău: prin acesta cu care te-a angajat El: dacă ne îndepărtezi tu această pedeapsă: vom crede negreșit în tine: și vom trimite cu tine: pe Banu Israel. Când deci le-am îndepărtat Noi: această pedeapsă: până la un termen: pe care urmau să-l atingă: iată-i care calcau. Noi ne-am răzbunat deci pe ei: și i-am înecat: în val: pentru că au mințit semnele Noastre: și au fost: la trădarea lor: neatenți.» (Sura 7, 134-136) Cel Preaînalt dă de știre: despre necredința lor: tirania lor: continuarea lor: în rătăcire: și neștiut: trufia: de a urma semnele lui Allah: și de a crede mesagerului Lui: în ciuda acesta cu care a fost asistat el: din semne: imense: strălucitoare: și din dovezi: elocvente: biruitoare: pe care Allah le-a arătat lor: în plină vedere: și le-a făcut pentru ei: un indiciu: și o demonstrație: și de fiecare dată când au văzut: un semn: l-au privit: și el i-a istovit: și i-a extenuat: ei au jurat: și au făgăduit lui Musa: că dacă le îndepărtează el

aceasta: vor crede negreșit în el: și vor trimite cu el: cine este de partea lui: iar de fiecare dată: când s-a ridicat de la ei: acest semn: ei s-au întors: la mai rău: decât ceea ce peste care erau: și s-au abătut: de ceea ce le-a venit: din adevăr: și nu i-au dat atenție: Allah le trimite deci: un alt semn: care este mai dur: decât cel dinainte: și mai tare: ei zic: și mint: și făgăduiesc: fără a ține: «dacă ne îndepărtezi tu această pedeapsă: vom crede negreșit în tine: și vom trimite cu tine: pe Banu Israel.

» El le îndepărtează deci: această pedeapsă nenorocită: apoi ei se întorc: la neștiutul lor: larg: și lung: aceasta: iar cel Imens: cel Răbdător: a Totului Puternic: îi lasă: fără să se grăbească asupra lor: îi amână: și aduce: amenințarea: spre ei: apoi îi apucă: după înființarea dovezii împotriva lor: și avertismentul către ei: printr-o apucare: a celui Puternic: a Totului Puternic: și a făcut din ei: o lecție: o pedeapsă pilduitoare: și o tradiție: pentru cine le seamănă: dintre necredincioși: și o pildă: pentru cine se îndeamnă prin ei: dintre robii Lui: credincioși.

« Și l-am trimis Noi pe Moise cu semnele Noastre la Faraon și la dregătorii săi și a spus el: „Cu adevărat, eu sunt Trimisul Stăpânului lumilor!” Dar când le-a arătat lor semnele Noastre, ei au râs de ele. Și nu le-am arătat Noi niciun semn care să nu fi fost și mai mare decât sora lui. Și i-am apucat Noi cu chinul, poate că ei se vor întoarce [la Noi]. Și ei i-au spus [lui Moise]: „O, vrăjitorule! [acesta fiind un titlu de onoare în acea vreme] Roagă-te pentru noi Domnului tău, pentru legământul ce l-a făcut cu tine și noi vom urma calea cea dreaptă!”

Și când Noi am îndepărtat chinul de la ei, atunci iată-i pe ei cum și-au încălcat făgăduința. Și Faraon a strigat către poporul său, spunând: „O, popor al meu! Oare nu sunt ale mele împărăția Egiptului și aceste pâraie care curg la picioarele mele? Oare voi nu vedeți? Oare nu sunt eu mai bun decât acesta [Moise] care este umilit și abia de poate grăi? [Faraon astfel mințind oamenii că Moise ar mai avea defectul în vorbire pe care l-a avut înainte, însă Allah l-a vindecat] De ce nu i se aruncă lui brățări de aur sau de ce nu vin cu el Îngerii pentru a-l însoți?”

Și astfel i-a amăgit el pe [oamenii din] poporul său și ei s-au supus, fiindcă ei erau un popor de nelegiuiți. Și când Ne-au supărat pe Noi, Ne-am răzbunat Noi pe ei și i-am înecat pe toți. Și i-am făcut Noi [printre cei] trecuți și exemplu pentru cei de după ei. » Sura 43, 46-56

Cel Preaînalt pomenește: trimiterea Lui a robului lui interlocutor dăruit: către Faraon: cel jos: și cel nenorocit: și că cel Preaînalt l-a asistat pe mesagerul Lui: cu semne: limpezi: demonstrative: care merită: a fi răspunse: prin credință: și venerație: și că ei se abat: de ceea ce în care sunt: din necredință: și se întorc: spre adevăr: și calea dreaptă: iată-i deci: care râd de ea: și se bat pe cap de ea: și de calea lui Allah: abat: și de adevăr: se depărtează: Allah trimite deci asupra lor: semnele: în succesiune: care le urmărește pe unele pe altele: iar fiecare semn: mai mare: decât sora lui: care o precede: căci ceea ce este întărit: este mai elocvent: decât ceea ce precede: «și i-am apucat noi: prin pedeapsă: poate se vor întoarce. Ei au zis: o, vrăjitor: invocă pentru noi: Domnul tău: prin acesta cu care te-a angajat El: negreșit noi suntem călăuziți.

» cuvântul vrăjitor: în vremea lor: nu era nici un defect: nici o pată: căci savanții lor: în vremea aceea: sunt vrăjitorii: de aceea i s-au adresat lui: în trebuința lor de el: și rugăciunile lor: «când le-am îndepărtat Noi: pedeapsa: iată-i: care calcau.» Apoi cel Preaînalt a informat: despre trufia lui Faraon: din împărăția lui: și mărimea țării lui: și frumusețea ei: și văile râurilor: în ea: care sunt brațele: pe care le săpă ei: dinaintea creșterii Nilului: apoi el s-a trufit: cu el însuși: și cu podoaba lui: și a luat la batjocorire: pe mesagerul lui Allah: Musa: și l-a disprețuit: pentru ceea ce el: abia rostește: el voiește: cuvântarea lui: din pricina ceea ce era: în limba lui: din reținere: din buză de iepure aceea: care este pentru el o cinste: și o desăvârșire: și o frumusețe: și nu era împiedicătoare: pentru el: ca Allah cel Preaînalt să-i vorbească: și să-i reveleze: și să facă să pogorâ: după aceea: Tora: asupra lui: iar Faraon: să-l blesteme Allah: îl disprețuia: pentru că el nu are

brățări: în mâna lui: nici podoabe: pe el: iar aceasta: face parte: din podoaba: femeilor: nu li se potrivește bărbăției: bărbaților: cum atunci: mesagerilor: care sunt: mai deplini: în minte: și mai desăvârșiți: în știință: și mai înalți: în aspirație: și mai detașați: de lumea de aici: și mai știutori: despre ceea ce Allah a pregătit: pentru ocrotitorii Lui: în lumea de apoi: «sau de ce nu a venit el: cu îngerii: în rânduri?» treaba: nu are trebuință: de aceasta: dacă intenția: este ca îngerii să-l venerateze: îngerii: venerau: și se umilesc: dinaintea celui ce este: inferior: lui Musa: îngerii pun negreșit: aripile lor: pentru aspirantul: la știință: el este mulțumit: de ceea ce este făcut: cum deci: umilința lor: și venerația lor: față de Musa: interlocutorul: asupra lui: rugăciunea: mântuirea: și venerația?

Și dacă intenția: este mărturia lor: pentru el: despre misiune: el a fost asistat: de minuni: prin care demonstrează: cu încredințare: cei înzestrați cu minte: și care vizează: adevărul: și dreptul: și se face orbit: la ceea ce i-a venit: din dovezi: și demonstrații: limpezi: care privește: cojile: și lasă: măduva: minții: iar impresia a fost asupra inimii lui: Domnul: al domnilor: și pecetea asupra lui: despre ceea ce cuprinde ea: de îndoială: și de bănuitoare: cum este starea: lui Faraon: coptul: orbit: mincinos: «el a făcut deci: din poporul lui: oameni ușori: ei l-au ascultat», adică: el a făcut ușoare: mințile lor: și le-a făcut să alunece: dintr-o stare: într-o stare: până ce l-au crezut: în revendicarea lui: de domnie: să-l blesteme Allah: și i-a batjocorit: «ei erau un popor stricat.

Când deci Ne-au pornit răi» adică: Ne-a pornit răi: «Noi ne-am răzbunat pe ei», adică: prin înecare: și umilire: și luare: a nobleței: și schimbare: în umilință: și în pedeapsă: după binefacere: și batjocorire: după viața lesne: și Foc: după blândețea vieții: căutăm adăpost la Allah: cel Imens: și la puterea Lui: veșnică: de aceasta: «și i-am făcut: o tradiție», adică: pentru cine: îi urmează: în calități: «și o pildă», adică: pentru cine: se îndeamnă: prin ei: și se teme: avertismentul

morții lor: de la cei cărora le-a ajuns: claritatea: informației lor: când Musa a venit la ei: cu semnele Noastre: limpezi: «ei au zis: aceasta nu este: decât o vrăjitorie: făurită: iar noi nu am auzit: vreodată: aceasta: la strămoșii noștri dintâi.» (Sura 28, 36) «și Musa a zis: Domnul meu știe mai bine: cine a venit: cu călăuzirea: din partea Lui: și cui îi va fi: sfârșitul: al sălașului: nedrepții nu izbândesc.» (Sura 28, 37) «și Faraon a zis: o, dregătorilor: nu cunosc: pentru voi: nicio divinitate: în afara mea: aprinde-mi deci: o, Haman: un foc: pe argilă: și zidește-mi un turn: poate voi vedea: dumnezeul lui Musa: și cred: că el este dintre mincinoși.

Și s-au trufit: el: și oștirile lui: în pământ: fără drept: și au crezut: că la Noi: nu se întorc: Noi l-am apucat deci: pe el: și pe oștirile lui: și i-am aruncat: în val: uită-te deci: cum a fost: sfârșitul: nedrepților: și i-am făcut: călăuze: care cheamă: la Foc: iar în Ziua Învierii: nu vor fi ajutați: și Noi am făcut: să-i urmărim: în aceasta: a lumii de aici: cu un blestem: iar în Ziua Învierii: ei sunt: dintre disprețuiți.

» (Sura 28, 38-42) Cel Preaînalt dă de știre: că când ei s-au trufit: de a urma adevărul: și a pretins regele lor: împărăția: falsă: și ei au aprobat-o: și l-au ascultat: mânia Domnului: a Totului Puternic: a celui Puternic: care nu poate fi biruit: nici contrazis: s-a făcut intensă: contra lor: El s-a răzbunat pe ei deci: cu cea mai intensă: dintre răzbunări: și i-a înecat: pe el: și pe oștirile lui: într-o singură dimineață: nu a scăpat dintre ei: nimeni: și nu a rămas dintre ei: sălașuri: dar el fusese deja înecat: și intrase în Foc: și au fost urmăriți: în acest sălaș: de un blestem: între cele două lumi: iar în Ziua Învierii: urât: ca sprijin: este acela din care s-a făcut: sprijinul: iar în Ziua Învierii: ei sunt: dintre disprețuiți.

Pomenește pierderea lui Faraon și a oștirilor lui. Când copții Egiptului s-au afundat: în necredința lor: tirania lor: și încăpățânarea lor: urmându-și regele: Faraon: și contrazicând profetul lui Allah: mesagerul Lui: și interlocutorul Lui: Musa ibn Imran: și că Allah a înființat: contra oamenilor Egiptului: dovezile imense: biruitoare: și le-a arătat lor: minuni: peste orice măsură: care au orbit privirile: și le-au pierdut mințile: iar ei în ciuda aceasta: nu au luat aminte: nici nu s-au oprit: nici nu s-au abătut: nici nu s-au întors: iar dintre ei nu au crezut: decât un număr mic: trei: care sunt: soția lui Faraon: și despre care Oamenii Cărții nu cunosc informația: și credinciosul: din familia lui Faraon: al cărui cuvânt: din îndemnarea lui: sfatul lui: și argumentarea lui contra lor: a venit mai înainte: și omul sfătuitor: care a venit alergând: de la capătul cetății: «o, Musa: dregătorii sfătuiesc despre tine: ca să te omoare: ieși: eu sunt pentru tine: dintre sfătuitori.

» a zis Ibn Abbas: după ceea ce Ibn Abi Hatim a raportat de la el: iar vizarea lui: este alta decât a vrăjitorilor: căci ei erau copți: dar au crezut în el: un grup: dintre copți: din poporul lui Faraon: iar vrăjitorii: toți: și tot poporul: al Banu Israel: «dar n-a crezut în Musa: nicio tinerețe: din poporul lui: exceptând: din teamă: de Faraon: și de dregătorii lui: să nu-i încerce: iar Faraon: era negreșit: tiran: pe pământ: și el este negreșit: dintre abuzivi.» (Sura 10, 83) «exceptând: nicio tinerețe: din poporul lui»: regent: asupra lui Faraon:

căci contextul: arată: aceasta: «(crezând în) Musa»: pentru apropierea lui: iar prima: este mai văzută: cum este înființat: la locul ei: iar credința lor: era ascunsă: de frică: de Faraon: și tirania lui: puterea lui: și autoritatea lui: și de dregătorii lui: să nu-i dea de știre lui: și să nu-i încerce: despre religia lor: Allah cel Preaînalt a zis: dând de știre despre Faraon: «și Faraon: era negreșit: tiran: pe pământ», adică: tiran: încăpățânat: înălțându-se: fără drept: «și el este negreșit: dintre abuzivi», adică: în toate treburile lui: preocupările lui: și stările lui: dar el era un germen: al cărui moment al prăbușirii se apropia: și un fruct rău: a cărui culegere ajungea: și un neam blestemat: a cărui pieire se impunea: «și Musa a zis: o, poporul meu: dacă credeți: în Allah: pe El încredințați-vă deci: dacă sunteți supuși.» (Sura 10, 84)

«Ei au zis: pe Allah ne încredințăm: Domnul nostru: să nu ne faci din noi: o ispită: pentru poporul nedrept: și salvează-ne: prin mila Ta: de poporul necredincios.» (Sura 10, 85-86) El le poruncește: încredințării la Allah: și căutării: a ajutorului Lui: și adăpostului: la El: ei au sfătuit deci: în aceasta: iar Allah a făcut pentru ei: din ceea ce în care erau: o ieșire: și o ușă: «și i-am revelat Noi: lui Musa: și fratelui lui: pregătiți pentru poporul vostru: în Egipt: case: și faceți din casele voastre: qibla: și împlineste rugăciunea: și dă vestea bună credincioșilor.

» (Sura 10, 87) Allah cel Preaînalt i-a revelat: lui Musa: și fratelui lui Harun: să ia: pentru poporul lor: case desprinse: între ei: de casele copților: ca să fie pregătiți: a porni: când vor fi porunciți din ele: ca unii: să cunoască: casele: altora: «și faceți din casele voastre: qibla»: se spune: moschei: sensul lui: multitudinea: a rugăciunii: în ele: a zis Mujahid: Abu Malik: Ibrahim an-Nakha'i: ar-Rab'i: al-Dahhak: Zayd ibn Aslam: și fiul lui Abd ar-Rahman: și alții:

iar sensul lui: despre aceasta: căutarea ajutorului: contra ceea ce în care erau: din pagubă: din asprime: și din strânsură: «și ajutați-vă: prin răbdare: și prin rugăciune: ea negreșit este grea: altfel pentru cei blânzi.» (Sura 2, 45) Și Mesagerul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah asupra lui): când treaba îl mâhnea: ruga. Sensul lui: că ei nu erau: în vremea aceea: în stare: să-și arate cultul lor: în adunările lor: și templele lor: li s-a poruncit deci: să se roage: în casele lor: în compensare: a ceea ce le-a scăpat: din arătarea: emblemei: religiei adevărate: în vremea aceea: despre care starea lor: cerea: s-o ascundă: din frică: de Faraon: și de dregătorii lui: «și dă vestea bună credincioșilor»: iar aceasta nu contrazice: nici ea: al doilea sens: iar Allah știe mai bine: Sa'id ibn Jubayr a zis: «și faceți din casele voastre: qibla», adică: făcându-se față în față.

«și Musa a zis: Domnul meu: Tu ai dat: lui Faraon: și dregătorilor lui: din podoabe: și din bunuri: în viața de aici: Domnul meu: ca să rătăcească: de la calea Ta: Domnul meu: teșneste asupra bunurilor lor: și întărește inimile lor: ca să nu creadă: până ce vor vedea: pedeapsa apăsătoare. El a zis: invocarea voastră: este exaucată: voi doi: urmați calea dreaptă: și nu urmați: calea: a celor: care nu știu.

» (Sura 10, 88-89) Este o invocare imensă: prin care a invocat: interlocutorul lui Allah: Musa: contra dușmanului lui Allah: Faraon: prin mânie: pentru Allah: contra lui: de trufia lui: de a urma adevărul: și împiedecarea lui: a căii lui Allah: și dușmănia lui: tirania lui: răzvrătirea lui: continuarea lui: pe fals: și sfidarea lui: a adevărului: limpede: văzut: simțit: și duhovenesc: și demonstrația: biruitoare: «Domnul meu: Tu ai dat: lui Faraon: și dregătorilor lui», el voiește: poporul lui: copții: și cei care au fost: pe religia lui: și au practicat religia lui: «din podoabe: și din bunuri: în viața de aici: Domnul meu: ca să rătăcească: de la calea Ta»

adică: iar prin aceasta se lasă sedus: cel: care estimează: treaba: lumii de aici: neștiutorul crede deci: că ei sunt: peste ceva: pentru a fi: aceste bunuri: și această podoabă: veșminte: și cai: frumoși: și comode: și case elegante: și palate zidite: și mâncăruri apetisante: și priveliști strălucitoare: și împărăția: puternică: și înființarea: și vaza: largă: în lumea de aici: nu religia: «Domnul meu: teșneste asupra bunurilor lor»: Ibn Abbas: și Mujahid au zis: adică: distruge-le: iar Abu al-Aliya: și ar-Rab'i ibn Anas au zis: fă-le pietre gravate: la fel înfățișarea lor anterioară: ni-a ajuns: că recoltele lor au devenit: pietre: și a făcut: mâncarea lor: pietre: au devenit bunurile lor: toate: pietre: s-a pomenit aceasta: la Omar ibn Abd al-Aziz: adu-mi: un sac: el i-a adus: un sac: și iată: că era în el: (mâncăruri): și ouă: care putreziseră: devenite: pietre: raportat de Ibn Abi Hatim: «și întărește inimile lor: ca să nu creadă: până ce vor vedea: pedeapsa apăsătoare»: Ibn Abbas a zis: adică: imprimă asupra lor: iar aceasta: invocare: de mânie: pentru Allah: cel Preaînalt: și religia Lui: și demonstrațiile Lui: Allah cel Preaînalt i-a răspuns la ea: și a realizat-o: și a primit-o: cum El i-a răspuns:

lui Nuh: despre poporul lui: «Domnul meu: nu lăsa pe pământ: dintre necredincioși: nicio sălășluire: dacă-i vei lăsa: ei vor rătăci robii Tăi: și nu vor naște: decât stricați: necredincioși.» (Sura 71, 26-27) de aceea cel Preaînalt zice: adresându-se lui Musa: când el a invocat: contra lui Faraon: și dregătorilor lui: și a garantat fratele lui Harun: invocarea lui:

Banu Israel au cerut îngăduință: la Faraon: să iasă: pentru o sărbătoare pentru ei: el le-a îngăduit: pe când o dezgusta: dar ei s-au pregătit: la pornire: și s-au pregătit pentru el: iar în treabă: era un vicleșug: contra lui Faraon: și oștenilor lui: ca să se elibereze: de ei: și să iasă: dintre ei: iar Allah cel Preaînalt le-a poruncit: după ceea ce pomenesc: Oamenii Cărții: să împrumute: podoabe: de la ei: ei le-au împrumutat deci: o cantitate mare: ei au ieșit: de noapte: și au umblat: în continuu: pornind: din ceasul acela: căutând: țările Șam-ului: când Faraon a știut plecarea lor: mânia lui s-a exacerbat asupra lor: la cel mai înalt grad: și furia lui s-a intensificat: contra lor: și el a început: a stârni: oastea lui: și a aduna: oștenii lui: ca să-i ajungă din urmă: și să-i piară:

« Și i-am revelat Noi lui Moise: „Purcede în timpul nopții cu robii Mei, căci veți fi urmăriți!” Și a trimis Faraon vestitori prin cetăți [să spună]: „Aceștia sunt doar o ceată puțin numeroasă, Și cu adevărat, ei stârnesc furia noastră, Dar noi suntem mulți și ne ferim!” Și i-am scos Noi din grădini și de la izvoare, De la comori și locuri plăcute, cu răcoare. Astfel a fost! Și le-am dat Noi moștenire Fiilor lui Israel. Și la răsăritul Soarelui, au pornit în urma lor. Și când cele două cete s-au văzut una pe alta, însoțitorii lui Moise au spus: „Suntem ajunși!”

Dar [Moise] a spus: „Nu! Cu adevărat, Domnul meu este cu mine și El mă va călăuzi!” Atunci i-am revelat Noi lui Moise: „Lovește cu toiagul tău marea!” Și ea s-a despicat și fiecare parte era ca un munte imens. Și Noi i-am adus aproape de locul acela pe ceilalți [urmăritori] Și i-am izbăvit Noi pe Moise și pe toți cei care erau cu el. Și apoi i-am înecat pe ceilalți. Cu adevărat, întru aceasta este un semn, însă cei mai mulți dintre ei nu au crezut, »

« Câte grădini și izvoare au lăsat [în urma lor], Câte ogoare și locuri minunate Și câte plăceri de care s-au bucurat ei. Așa [a fost]! Și am lăsat Noi un alt popor care să-i moștenească, » Sura 26, 52-67 ; Sura 44, 25-28

Când Faraon a suiat: în oștenii lui: căutând: pe Banu Israel: urmând: urma lor: el era: într-o oaste: desă: și numeroasă:

el avea: în caii lui: o sută de mii: armăsari: negri: iar înzestrarea oștenilor lui: depășea: un milion: și șase sute de mii: iar Allah știe mai bine: Banu Israel erau: în jur: de șase sute de mii: luptători: fără copiii: iar între ieșirea lor: din Egipt: în tovărășia lui Musa: și intrarea lor: în ea: în tovărășia tatălui lor: Israel: patru sute douăzeci și șase: ani solari.

Scopul: că Faraon i-a ajuns din urmă: cu oștirile: și i-a ajuns la răsăritul soarelui: iar cele două oștiri s-au văzut: nu a mai rămas: nici îndoială: nici încurcătură: iar fiecare dintre cele două partide: și-a privit adversarul: și s-a încrezut în el: și l-a văzut: și nu a rămas: decât lupta: și înfruntarea: și bătălia: în acel moment: tovarășii lui Musa au zis: «negreșit noi suntem ajunși din urmă»: iar aceasta pentru că ei au fost siliți: pe calea lor: spre mare: ei nu au deci: nici cale: nici ieșire: decât trecerea ei: și străbăterea ei: iar aceasta: pe care nimeni n-o poate: nici n-o stăpânește: iar munții: la stânga lor: și la dreapta lor: înalți: și abrupți: iar Faraon îi înconjurase: și îi înfruntase: ei l-au privit: pe el: în oștenii lui: și oștile lui: și mulțimea lui: și înzestrarea lui: iar ei erau la extrem: al fricii: și al panicii: din pricina lui: când ei măsurau: puterea lui: a umilirii: și a respingerii: ei s-au plâns deci: profetului lui Allah: despre ceea ce în care erau: despre ceea ce priveau: «niciodată: Domnul meu este cu mine: El mă va călăuzi.

» iar el era: în ariergardă: el s-a dus deci înainte: la frunte: și a privit: marea: ridicându-se: în valurile ei: și sporind: spuma agitației ei: aici: am fost poruncit? Și cu el: fratele lui Harun: și Iusha' ibn Nun: care în ziua aceea: era dintre dregătorii: Banu Israel: și savanții lor:

și marii lor adoratori: Allah i-a revelat lui: și l-a făcut profet: după Musa: și Harun: cum îl vom pomeni: mai departe: dacă Allah cel Preaînalt va voi: iar cu ei de asemenea: credinciosul: din familia: lui Faraon: și ei toți în picioare: iar Banu Israel de tot: la pândă. Credinciosul din familia lui Faraon: s-a străduit să se înfigă: cu calul lui: de mai multe ori: în mare: este posibil oare trecerea? Nu este posibil: și i-a zis lui Musa: o, profet al lui Allah: aici: am fost poruncit? Da.

Când treaba s-a gravat: și starea s-a strâns: și lucrul s-a făcut intens: și Faraon: și oștenii lui: s-au apropiat: în seriozitatea lor: pregătirea lor: mulțimea lor: și înzestrarea lor: și mânia lor: și furia lor: și privirile s-au făcut amețite: și inimile: au urcat în gâturi: în acel moment: cel Răbdător: cel Imens: a Totului Puternic a revelat: lovește cu toiagul tău: marea: când a lovit-o: el i-a zis: despică-te: cu îngăduința lui Allah: el a chemat-o cu numele de Abu Khalid: iar Allah știe mai bine.

«și i-am revelat Noi lui Musa: lovește: cu toiagul tău: marea: ea s-a despicat deci: și fiecare parte: a fost: ca muntele cel imens» se zice: că el s-a despicat: în douăsprezece drumuri: pentru fiecare seminție: un drum: în care umblă ei: el a devenit de asemenea: ferestre: ca să se vadă unii pe alții: despre aceasta este cercetare: căci apa: este o substanță transparentă: când este dincolo de ea: lumină: el l-a raportat: să fie: și să se fi întâmplat: Allah a poruncit: vântului dour: care a oglindit: starea mării: și a uscat-o: până ce a devenit: uscat tăios: în care nu se afundă: copitele: cailor: și dobitoacelor.

«și i-am revelat Noi lui Musa: pornește: cu robii Mei: lovește deci: pentru ei: în mare: un drum: uscat: fără frică: de urmărire: nici de a fi ajuns. Ei l-au urmat deci: Faraon: și oștenii lui: i-a cuprins: marea: ceea ce i-a cuprins: iar Faraon i-a rătăcit: pe poporul lui: și nu l-a călăuzit.

» (Sura 20, 77-79) Scopul: când treaba mării: a ajuns la această stare: cu îngăduința: Domnului: cel Imens: cel Aspru: căruia nu i se poate scăpa: Musa a primit porunca: de a face să treacă: pe Banu Israel: ei s-au revărsat deci în ea: în fugă: plini de nădejde: avântându-se în ea: iar ei văzuseră: din treaba imensă: ceea ce rătăcește: pe privitori: și călăuzește: inimile: credincioșilor: când ei au străbătut-o: și au trecut-o: și când a ieșit: cel de pe urmă dintre ei: și s-au despărțit de ea: aceasta a fost: la sosirea: primului: dintre oștenii lui Faraon: spre ea: și venirea lor la el: Musa a voit deci: să lovească: marea: cu toiagul lui: ca ea să se întoarcă: cum era: ca Faraon: și oștenii lui: să nu aibă: acces: la ea: nici cale: peste ea: a Totului Puternic: Dățătorul măreției: i-a poruncit deci: să lase: marea: pe această stare: cum a zis: El cel Vrednic de crez: în cuvântare:

« [Și le-a spus lor]: „Aduceți-i la mine pe robii lui Allah, căci eu sunt un Trimis vrednic de încredere Și nu vă ridicați cu semeție împotriva lui Allah, căci eu vă aduc dovadă limpede Și eu caut apărare la Domnul meu și Domnul vostru pentru ca voi să nu mă loviți cu pietre, Iar dacă nu voiți să mă credeți, stați departe de mine.” Și L-a chemat el pe Domnul lui, [spunând]: „Aceștia sunt un popor de oameni nelegiuiți!” [Allah a spus] „Deci, purcede noaptea împreună cu robii Mei! Însă voi veți fi urmăriți! Și lasă marea liniștită! Ei sunt oșteni sortiți înecului!” Câte grădini și izvoare au lăsat [în urma lor],

Câte ogoare și locuri minunate Și câte plăceri de care s-au bucurat ei. Așa [a fost]! Și am lăsat Noi un alt popor care să-i moștenească, Și nu i-au plâns pe ei nici Cerul, nici Pământul și nu li s-a dat lor niciun răgaz. Și i-am mântuit Noi pe Fiii lui Israel de chinul cel umilitor, De Faraon care era îngâmfat și întrecea măsura. Și Noi i-am ales pe ei cu bună știință peste [toate] lumile Și le-am dat lor semne în care s-a aflat încercare limpede. » Sura 44, 18-33

«și lasă marea: liniștită», adică: calmă: pe înfățișarea ei: nu o schimba: din această calitate: a zis Abdallah ibn Abbas: Mujahid: 'Ikrima: ar-Rab'i: al-Dahhak: Qatada: Ka'b al-Ahbar: Sammak ibn Harb: Abd ar-Rahman ibn Zayd ibn Aslam: și alții: când a lăsat-o el: pe înfățișarea ei: și starea ei: iar Faraon a ajuns: și a văzut ceea ce a văzut: și a privit ceea ce a privit: această privire imensă: l-a înspăimântat: și s-a încrezut: ceea ce se încrezdea: înainte de aceasta: că aceasta este din faptă: Domnului Tronului: dăruit: el s-a oprit deci: și nu a înaintat: și regreta: în el însuși: ieșirea lui: la căutarea lor: iar starea este atare: la care regretul nu folosește: dar el a arătat oștenilor lui: din tărie: și i-a trădat: iar inima necredincioasă: și firea stricată: l-au dus: să zică: către cei pe care i-a făcut ușori: și care l-au ascultat: priviți: cum marea s-a retras dinaintea mea: ca să ating robii Mei: fugari din mâna mea: ieșiți: din ascultarea mea: și țara mea: și el s-a prefăcut: că merge: din spatele lor: și a nădăjduit: să scape: departe, departe: și înainta câteodată: și se oprea câteodată: ei au pomenit: că Djibril: s-a arătat sub înfățișarea: unui călăreț: urcat: pe o iapă tărie: el a trecut: dinaintea: armăsarului: lui Faraon: să-l blesteme Allah: el a nechezat spre ea: și s-a dus înainte spre ea:

Djibril s-a grăbit: dinaintea lui: și s-a înfipt în mare: și l-a ajuns din urmă pe: destrier: izbândind: și lovind cu iuțeală: iar Faraon nu deține: nici pentru el însuși: nici pentru altul: nici pagubă: nici folos: când oștenii l-au văzut: intrat în mare: ei s-au înfipt: în urma lui: în fugă: ei s-au aflat deci: în mare: toți: udați până la genunchi: și până la turmuri: până ce cel dintâi dintre ei: a fost pe punctul: de a ieși din ea: în acel moment: Allah cel Preaînalt a poruncit: interlocutorului Său: în ceea ce i-a revelat: să lovească: marea: cu toiagul lui: el a lovit-o deci: marea a căzut asupra lor: cum era: nimeni dintre ei: nu a fost salvat: «și am salvat noi pe Musa: și pe cei cu el: toți: apoi i-am înecat: pe cei de pe urmă: sunt în aceasta: o dovadă: iar cei mai mulți dintre ei: nu erau: credincioși: iar Domnul tău: este negreșit: cel Puternic: cel Milostiv.

» adică: în salvarea Lui a ocrotitorilor Lui: nimeni dintre ei nu a fost înecat: iar înecarea Lui: a dușmanilor Lui: nimeni dintre ei: nu a fost crutat: dovadă imensă: și demonstrație biruitoare: a puterii Lui: cel Preaînalt: imens: și a vredniciei de crez: a mesagerului Lui: în ceea ce a adus el: de la Domnul lui: din legea dăruită: și căile drepte.

«și am făcut să treacă Noi prin mare pe Banu Israel: și i-au urmărit: Faraon: și oștenii lui: prin stricăciune: și agresiune: până când: când înecarea l-a ajuns pe el: el a zis: cred: că nu este: divinitate: decât Cel: în care au crezut: Banu Israel: și eu sunt: dintre supuși. Acum: pe când ai neascultat: mai înainte: și ai fost: dintre stricători: astăzi: Noi îți salvăm: trupul tău: ca tu să fii: o dovadă: pentru cei de după tine: iar negreșit mulți: dintre oameni: despre semnele Noastre: sunt neatenți.» (Sura 10, 90-92) Cel Preaînalt dă de știre: la chipul: înecării lui Faraon: șef al necredincioșilor: copți: și că, când valurile: îl făceau să se afunde câteodată: și să se ridice câteodată: iar Banu Israel: îl priveau: și priveau: pe oștenii lui: ceea ce a făcut Allah cu ei: și cu ei: din asprime imensă: și încercare serioasă: ca să fie: cel mai limpede: la ochi: Banu Israel: și cel mai gravat: în sufletele lor: când Faraon a privit: pierderea: și că el a fost cuprins: și că el a atins: chinurile

morții: el s-a pocăit: în acel moment: și s-a întors: «cei contra cărora s-a împlinit: cuvântarea Domnului tău: nu vor crede: chiar dacă le-ar veni: toate dovezile: până ce vor vedea: pedeapsa apăsătoare.» (Sura 10, 96-97) «când au văzut asprimea Noastră: ei au zis: credem: în Allah: singur: și am respins: acesta în care: eram: asociațari: credința lor nu le-a folosit: când au văzut asprimea Noastră: rânduiala lui Allah: care s-a scurs: față de robii Lui: și s-au pierdut acolo: necredincioșii.

» (Sura 40, 85-86) Și astfel: a invocat: Musa: contra lui Faraon: și dregătorilor lui: ca El să teșnească: asupra bunurilor lor: și să întărească: inimile lor: ca să nu creadă: până ce vor vedea: pedeapsa apăsătoare: adică: în momentul în care aceasta nu le mai folosește: și în care ar fi regret: pentru ei: și El a zis: cel Preaînalt: la ei doi: adică: la Musa: și Haroun: «invocarea voastră: este exaucată»: și iată: din răspuns: lui Allah cel Preaînalt: la invocarea: interlocutorului Său: și a fratelui lui: Harun.

Și dintre aceasta: Sulaiman ibn Harb ne-a raportat: Hammad ibn Salama ne-a raportat: de la Ali ibn Zayd: de la Iusuf ibn Mahran: de la Ibn Abbas: Mesagerul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah asupra lui) a zis: când Faraon a zis: «cred: că nu este de divinitate: decât Cel: în care au crezut: Banu Israel»: Djibril mi-a zis: dacă m-ai vedea pe mine: luând: din nămolul: mării: și băgându-l în gura lui: de teamă să nu-l atingă mila: at-Tirmidhi: și Ibn Jarir: și Ibn Abi Hatim l-au raportat: la acest verset: din hadith: de la Hammad ibn Salama: hadith hassan.

Shu'ba ne-a raportat: de la Adi ibn Thabit: și Ata' ibn as-Sa'ib: de la Sa'id ibn Jubayr: de la Ibn Abbas: Mesagerul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah asupra lui) a zis: Djibril mi-a zis: dacă m-ai vedea pe mine: luând: din nămolul: mării: și băgându-l: în gura: lui Faraon: de teamă să nu-l atingă mila: at-Tirmidhi: și Ibn Jarir l-au raportat: din hadith: lui Shu'ba: hassan: gharib: sahih: iar Ibn Jarir a indicat: în transmitere: locul de oprire al lui.

Abu Sa'id al-Ashj ne-a raportat: Abu Khalid al-Ahmar ne-a raportat: de la Omar ibn Abdallah ibn Ya'la ath-Thaqafi: de la Sa'id ibn Jubayr: de la Ibn Abbas: când Allah l-a înecat pe Faraon: el a arătat cu degetul: și și-a înălțat vocea: «cred: că nu este de divinitate: decât Cel: în care au crezut: Banu Israel» el a zis: Djibril s-a temut: că mila lui Allah să nu-i precede: mânia Lui față de el: el s-a apucat deci: să ia: nămolul: cu cele două aripi ale lui: și să-l lovească: pe chipul lui: și să-l înfige în el: iar Ibn Jarir l-a raportat: din hadith-ul lui Abu Khalid: astfel. Ibn Jarir l-a raportat de asemenea: pe calea lui Kathir ibn Zadhan: care nu este cunoscut: de la Abu Hazim: de la Abu Hurayra: Mesagerul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah asupra lui) a zis: Djibril mi-a zis: o, Muhammad: dacă m-ai vedea pe mine: acoperindu-l: și băgând nămol în gura lui: de teamă să nu-l atingă mila lui Allah: și să nu-l ierte: el voiește

Faraon: iar mai mult de unul dintre vechi l-au făcut mursal: cum sunt Ibrahim at-Taymi: Qatada: și Maymoun ibn Mihran: și se spune: că al-Dahhak ibn Qays: le-a predat oamenilor: că Djibril a zis: eu nu am urât: vreodată: pe cineva: cum ura mea de Faraon: «eu sunt domnul vostru: cel preaînalt.» «acum: pe când ai neascultat mai înainte: și ai fost: dintre stricători»: întrebare de respingere: și explicare: a neprimirii: de către cel Preaînalt: din partea lui: aceasta pentru că, iar Allah știe mai bine, dacă s-ar întoarce: la lumea de aici: cum era: el s-ar întoarce: la ceea ce peste care era: cum cel Preaînalt dă de știre: despre necredincioși: când au privit Focul: și l-au văzut: «că să ne fi întors noi: și să nu mai mințim: semnele Domnului nostru: și să fiem noi: dintre credincioși.» (Sura 6, 27) «ci li s-a arătat lor: ceea ce ascundeau ei: mai înainte: și dacă s-ar fi întors: ei s-ar fi întors: la ceea de care fuseseră abținuți: iar ei sunt negreșit: mincinoși.

» (Sura 6, 28) «astăzi deci: Noi îți salvăm: trupul tău: ca tu să fii: o dovadă: pentru cei de după tine»: Ibn Abbas: și mai mult de unul au zis: unii dintre Banu Israel: s-au îndoit de moartea lui Faraon: să nu moară el: Allah a poruncit deci: mării: să-l arunce el: pe o înălțime: pe fața apei: pe un uscat înălțat: și asupra lui: armura lui: pe care o cunoșteau ei: din veșmintele lui: ca să se încreadă ei prin aceasta: despre pierderea lui: «astăzi deci: Noi îți salvăm: trupul tău», adică: însoțindu-l: de armura ta: cunoscută de tine: «ca tu să fii», adică: să fii tu: o dovadă: pentru cei de după tine: adică: dintre Banu Israel: indiciu: al puterii lui Allah: care l-a pierit: «Noi te salvăm: însoțind: armura ta: ca armura ta: să fie un semn: pentru cei de după tine: dintre Banu Israel: despre cunoașterea ta: și că tu ai pierit»: iar Allah știe mai bine. Și pierderea lui: și a oștenilor lui: a fost în ziua de 'Ashura.

cum a zis imamul al-Bukhari: în (Sahih-ul lui): Muhammad ibn Bashshar ne-a raportat: Ghundar ne-a raportat: Shu'ba ne-a raportat: de la Abu Bishr: de la Sa'id ibn Jubayr: de la Ibn Abbas: Profetul a ajuns: la Medine: iar evreii posteau: în ziua de 'Ashura: această zi: în care Allah l-a făcut biruitor pe Musa: asupra lui Faraon: voi sunteți mai: în drept: de Musa: decât ei: postiți deci: și el a legat acest hadith: în (locul lui): și în altă parte: iar Allah știe mai bine.

Secțiune. Despre ceea ce s-a întâmplat: Banu Israel: după: pierderea: lui Faraon: «Noi ne-am răzbunat deci pe ei: și i-am înecat: în val: pentru că au mințit semnele Noastre: și au fost la trădarea lor: neatenți. Și am dat în moștenire Noi: poporului care era slăbit: orientalii: și occidentalii: ai pământului pe care l-am binecuvântat: și cuvântarea frumoasă a Domnului tău: s-a împlinit asupra Banu Israel: pentru ceea ce au îndurat ei: și Noi am distrus: ceea ce făceau: Faraon: și poporul lui: și ceea ce zideau ei.» (Sura 7, 136-137) «și am făcut să treacă Noi: prin mare: pe Banu Israel: ei au întâlnit deci: un popor: dăruit idolilor lor: ei au zis: o, Musa: fă-ne o divinitate: cum ei au divinități: el a zis: voi sunteți un popor: neștiutor: aceasta: despre aceștia: este ruptă: aceasta în care ei sunt: și fals: ceea ce lucrează ei.

» (Sura 7, 138-139) Cel Preaînalt pomenește: ceea ce s-a întâmplat cu Faraon: și oștenii lui: în înecarea lor: și cum Allah: i-a deposedat: de noblețea lor: și bunurile lor: și sufletele lor: și a dat Banu Israel: în moștenire: toate bunurile lor: și averile lor: «astfel: și am dat Noi pe Banu Israel: în moștenire de tot aceasta.» (Sura 44, 25-28) «Vrem să facem har: celor ce au fost slăbiți: pe pământ: a-i face călăuze: și a-i face: moștenitori.» (Sura 28, 5-6)

«și am dat în moștenire Noi: poporului care era slăbit: orientalii: și occidentalii: ai pământului: pe care l-am binecuvântat Noi: și cuvântarea frumoasă a Domnului tău: s-a împlinit asupra Banu Israel: pentru ceea ce au îndurat ei: și Noi am distrus: ceea ce făceau Faraon: și poporul lui: și ceea ce zideau ei», adică: El a pierit totul acesta: și i-a deposedat: de noblețea lor: întinsă și lată: în lumea de aici: și a pierit: împărăția: și curtea ei: și emirii ei: și oștenii ei: și nu a rămas în cetatea Egiptului: decât oamenii de rând: și supușii: Ibn Abd al-Hakam a pomenit: în (cartea lui): că din vremea aceea: femeile Egiptului: au dominat asupra bărbaților lor: din pricina că femeile emirilor: și ale marilor: s-au măritat: cu oameni de rând: sub ele: ele au avut deci: autoritatea: asupra lor: iar acest obicei: al femeilor Egiptului: a continuat: până în ziua de azi.

După Oamenii Cărții: că Banu Israel: când li s-a poruncit: să iasă din Egipt: Allah a făcut din această lună: întâia: a anului lor: și li s-a poruncit: ca fiecare gospodărie să junghie: berbeci: din ovaie: dacă nu aveau trebuință: de berbec: ca vecinul și vecinul lui: să se împartă: iar când îl junghiau: să stropească: cu sângele lui: pragurile porților lor: ca să facă din el: un semn: asupra caselor lor: și să nu-l mănânce fript la oală: ci copt pe grătar: cu capul lui: și picioarele lui: și burta lui: și să nu lase din el nimic: nici să spargă: din oase: nici să scoată din el nimic: afară: din casele lor: și ca pâinea lor să fie azimă: șapte zile: începând de la paisprezece: din luna întâia: a anului lor: iar aceasta era: în vremea primăverii: când ei au mâncat: ca centurile lor să fie legate: și sandalele lor: la picioarele lor: și toiagurile lor: în mâinile lor: și ca să mănânce degrabă: în picioare: iar ceea ce ar rămâne din cina lor: ceea ce rămâne până mâine: să-l arda în foc: iar aceasta li s-a rânduit lor: ca sărbătoare: urmașilor lor: cât Tora ar fi aplicată: când ea a fost abrogată: rânduiala ei s-a anulat: iar aceasta: s-a întâmplat.

Și Allah a făcut să moară în noaptea aceea: fecioarele copților: și nou-născuții: dobitoacelor lor: ca să le ocupe de ele: și au ieșit Banu Israel: la amiază: iar oamenii Egiptului: într-o jale imensă: asupra nou-născuților: ai copiilor lor: și asupra nou-născuților: ai bunurilor lor: nu este casă: fără să fie în ea urlete: și când a venit revelația: la Musa: ei au ieșit în fugă: și au luat: aluatul: înainte să se dospască: și au luat: proviziile: pe bărci: și le-au aruncat: pe umerii lor: iar ei împrumutaseră: de la oamenii Egiptului: podoabe: numeroase: ei au ieșit deci: fiind șase sute de mii de bărbați: fără copiii: cu ceea ce aveau ei: din dobitoace: iar durata șederii lor: în Egipt: era de: patru sute treizeci de ani: acesta este textul: din cartea lor: iar acest an la ei: se numește: anul Paștilor: iar această sărbătoare: este sărbătoarea Paștilor: iar ei au: sărbătoarea pâinii azime: și sărbătoarea berbecului: care este întâia: din an: iar aceste trei sărbători: sunt sărbătorile lor: cele mai asigurate: expuse: în cartea lor: când ei au ieșit din Egipt: ei au luat cu ei: sicriul lui Iusuf: și au ieșit: pe drumul: Mării Roșii: iar de zi: ei umblau: iar norii: dinaintea lor: umblau dinaintea lor: în ei: un stâlp: de lumină:

iar de noapte: dinaintea lor: un stâlp: de foc: drumul i-a dus: la malul mării: ei au tabărit acolo: și i-a ajuns: Faraon: și oștenii lui: dintre egipteni: iar ei erau acolo: tabărați: pe mal: mării: și s-au turburat: mult: dintre Banu Israel: șederea noastră în Egipt: ne era mai dragă: decât moartea: în acest pustiu: Musa a zis: nu vă temeți: Faraon și oștenii lui: nu se vor mai întoarce: în țara lor: după aceea: iar Allah a poruncit: lui Musa: să lovească: marea: cu toiagul lui: și s-o despice: ca să intre Banu Israel: în mare: și uscatul tăios: iar apa a devenit: de aici: și de acolo: ca două munți: iar mijlocul ei: a devenit: uscat tăios: căci Allah: le-a supus: vântul de sud: și șerpilor: și au trecut: Banu Israel: marea: și i-au urmărit: Faraon: și oștenii lui: când ei au fost: la mijloc: Allah a poruncit: lui Musa: să lovească: marea: cu toiagul lui: și apa s-a întors: cum era: asupra lor: dar după Oamenii Cărții: aceasta a fost de noapte: iar marea: a căzut asupra lor: la ziuă: iar aceasta face parte: din rătăcirea lor: și neînțelegerea lor: în traducerea lor: iar Allah știe mai bine: când Allah l-a înecat: pe Faraon: și oștenii lui: în acel moment: a cântat: Musa: și Banu Israel: această laudă: către Domnul: lăudăm: Domnul: luminos: care a biruit:

oștile: și aruncat: călăreții lui: în mare: de nepătruns: lăudat fie: iar aceasta este o laudă: lungă: iar Maria: a luat: toba: la mâna ei: și au ieșit: femeile: după ea: toate: cu tobe: și timpane: slava Domnului: suveran: care a biruit: caii: și călăreții lor: aruncați: în mare: astfel l-am văzut: în cartea lor: iar poate aceasta: l-a dus: pe Muhammad ibn Ka'b al-Qurazi: a pretinde: că Maria: fiica lui Imran: mama lui Isa: este sora: lui Harun: și a lui Musa: «o, soră a lui Harun»: iar noi am expus: rătăcirea lui: în aceasta: și că aceasta nu poate fi: zisă: și nimeni nu l-a urmat: în aceasta: ci fiecare îl contrazice: iar dacă s-ar fi putut: ca aceasta să se păstreze: această Maria: fiică a lui Imran: ar fi soră: a lui Musa: și a lui Harun: și mamă a lui Isa: ea s-ar fi potrivit: cu ea: în nume: și numele tatălui: și numele fratelui: căci ei: cum a zis: Mesagerul lui Allah: lui al-Mughira: ibn Shu'ba: când oamenii Najran: l-au întrebat: «o, soră a lui Harun»: el n-a știut: ce să le zică: până ce el a întrebat: Mesagerul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah asupra lui): despre aceasta: «nu știi tu: că ei își numeau: copiii lor: cu numele profeților lor»: raportat de Muslim: profeteasa: regina:

o principesă: deși ea nu este: nemijlocit: niciuna dintre aceste lucruri: astfel: este o metaforă: pentru ea: și nu că ea ar fi: profeteasă adevărată: căreia i se revelează: iar faptul că ea batea: din tobă: în ziua atare: care este cea mai mare: dintre sărbători: la ei: este o dovadă: că negreșit a fost: rânduit: mai înaintea noastră: toba: la sărbătoare: iar aceasta este îngăduită: pentru noi de asemenea: în ceea ce privește: femeile: la hadith-ul: celor două slujnice: care erau la A'isha: bătând din tobă: în zilele de Mina: iar Mesagerul lui Allah: întins: ceafa lui spre ele: și chipul lui: spre perete: când a intrat: Abu Bakr: și le-a certat: pentru psalmii: diavolului: în casa: Mesagerului lui Allah: lasă-le: o, Abu Bakr: fiecare popor: are o sărbătoare: iar aceasta: este sărbătoarea noastră: și astfel: este rânduit: la noi: la nunți: și la sosirea: celui plecat: cum este înființat: la locul lui: iar Allah știe mai bine.

Ei au pomenit: că când ei au trecut marea: și au mers: țintind: țările Șam-ului: ei au ședut: trei zile: fără să afle: apă: și a vorbit: cel dintre ei care a vorbit: din pricina aceasta: și au aflat: o apă: fetidă: amară: pe care n-au putut-o bea: Allah a poruncit deci: lui Musa: să ia: un ciolan de lemn: și să-l pună înăuntru: ea s-a îndulcit deci: și a devenit potabilă: iar Domnul i-a învățat lui: acolo: legi: și practici religioase: și i-a rânduit lui: rânduieli numeroase: iar Allah cel Preaînalt a zis: în Cartea Lui: cea Puternică: care garantează: ceea ce

«și am făcut să treacă Noi: prin mare: pe Banu Israel: ei au întâlnit deci: un popor: dăruit idolilor lor: ei au zis: o, Musa: fă-ne o divinitate: cum ei au divinități: el a zis: voi sunteți un popor: neștiutor: aceasta: despre aceștia: este ruptă: aceasta în care ei sunt: și fals: ceea ce lucrează ei.

» (Sura 7, 138-139) ei zic: această neștiință: și această rătăcire: iar ei priviseră: semne ale lui Allah: și puterii Lui: ceea ce le arăta lor: adevărul: despre ceea ce le-a adus: mesagerul: dățătorul măreției: și al bunătății: iar aceasta pentru că ei au trecut: dinaintea unui popor: dăruit idolelor: în înfățișare de vaci: și nu le adorau: ci pretindeau: că ele le folosesc: și le strică: și își caută subzistența: prin ele: la nevoi: de parcă unii neștiutori dintre ei: le-au crezut în aceasta: și au cerut: profetului lor: interlocutorului: dăruit: imens: să le facă: divinități: ca acelea: divinități: aceasta: despre aceștia: este ruptă: aceasta în care ei sunt: și fals: ceea ce lucrează ei: apoi el le-a amintit lor: binefacerea lui Allah: asupra lor: deosebind-o: față de ei: asupra lumilor: din vremea lor: prin știință: și lege: și mesager: dinaintea ochilor lor: și binele prin care: El le-a făcut lor: și harul prin care: El i-a umplut: de salvarea lor: din strânsura: lui Faraon: tiran: încăpățânat: și ucideria Lui a lui: pe când ei priveau: și punerea Lui în moștenire: pentru ei: din ceea ce Faraon: și dregătorii lui: adunaseră: din bunuri: și fericire: și ceea ce zideau ei: și le-a expus lor: că adorarea: nu este validă: decât pentru Allah: singur:

fără asociat: căci El este: Creatorul: Înfățișătorul: Suveranul: iar nu toți: Banu Israel: au pus această întrebare: «și am făcut să treacă Noi prin mare pe Banu Israel: ei au întâlnit deci: un popor: dăruit idolilor lor: ei au zis: o, Musa: fă-ne o divinitate: cum ei au divinități», adică: au zis unii dintre ei: cum în Cuvântarea Lui:

«și i-am adunat Noi: și nu am lăsat dintre ei niciunul: și s-au înfățișat: dinaintea Domnului tău: în rânduri: voi ați venit la Noi: cum v-am creat Noi: prima dată: ci: pretindeați voi: că Noi nu vom face: pentru voi: nicio întâlnire.» (Sura 18, 99) cei care au pretins: aceasta: sunt unii: dintre oameni: nu toți.

Abd ar-Razzaq ne-a raportat: Ma'mar ne-a raportat: de la az-Zuhri: de la Sinan ibn Abi Sinan ad-Dayli: de la Abu Waqid al-Laythi: noi am ieșit: cu Mesagerul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah asupra lui): înainte de Hunayn: o, Mesager al lui Allah: fă-ne: dhat anouat: cum necredincioșii: au dhat anouat: iar necredincioșii: își legau armele lor: la un dom: și stăteau în jurul lui: Allah este cel mai mare: fă-ne divinități: cum ei au divinități: veți urma negreșit: practicile: celor dinaintea voastră: an-Nasa'i l-a raportat: de la Muhammad ibn Rafi': de la Abd ar-Razzaq: astfel: iar at-Tirmidhi l-a raportat: de la Sa'id ibn Abd ar-Rahman al-Makhzumi: de la Sufyan ibn Uyayna: de la az-Zuhri: astfel: hassan: sahih: iar Ibn Jarir l-a raportat: din hadith-ul lui Muhammad ibn Ishaq: și Ma'mar: și 'Aqil: de la az-Zuhri: de la Sinan ibn Abi Sinan: de la Abu Waqid al-Laythi: spre Hunayn: el a zis: necredincioșii: aveau un dom: în jurul căruia: stăteau ei: dhat anouat: noi am trecut deci: dinaintea unui dom: verde: imens: și am zis: o, Mesager al lui Allah: fă-ne dhat anouat: cum ei au: dhat anouat: voi ziceți: pe Cel ce deține: sufletul meu în mâna Lui: cum au zis: poporul lui Musa: către Musa.

« Și [spune, o, Mohammed] atunci când Moise i-a spus poporului său: „O, popor al meu! Aduceți-vă aminte de Harul lui Allah asupra voastră atunci când a făcut dintre voi Profeți și v-a făcut pe voi posesori. El v-a dat vouă ceea ce nu a dat niciuneia dintre lumi[de atunci]! O, popor al meu, intrați în Pământul Sfânt [Palestina], pe care Allah vi l-a hărăzit și nu dați înapoi, [refuzând lupta], și să fiți astfel dintre cei pierzători.” Ei au spus: „O, Moise, acolo este un popor de oameni puternici. Noi nu vom intra în el până ce ei nu vor ieși din el. Dacă vor ieși ei, atunci vom intra noi”.

Au spus doi bărbați dintre cei care se temeau [să fie neascultători] și asupra cărora Allah revărsase Harul Său: „Intrați peste ei pe poartă, pentru că atunci când veți trece de ea, veți fi învingători! Și în Allah încredeți-vă, dacă sunteți dreptcredincioșii!” Ei au răspuns: „O, Moise, cu adevărat noi nu vom intra în niciun caz, câtă vreme ei sunt acolo. Așadar du-te tu și Domnul tău și luptați. Cu adevărat noi vom ședea aici!” Moise a spus: „Doamne, cu adevărat eu nu am putere [control] decât asupra mea și a fratelui meu, deci desparte-ne pe noi de acest neam de nelegiuiți!”

[Allah] i-a răspuns: „Cu adevărat, [Țara] asta le va fi oprită timp de patruzeci de ani, în care vor rătăci prin lume. Nu fi mâhnit pentru neamul acesta de nelegiuiți!” » Sura 5, 20-26

Profetul lui Allah le amintește lor: binefacerea lui Allah: asupra lor: binefacerea Lui față de ei: din favoare: religioasă: și lumească: și le poruncește: jihad-ul: în calea lui Allah: și lupta: a dușmanilor Lui: «o, poporul meu: intrați în țara sfântă: pe care Allah v-a rânduit-o: și nu vă întoarceți: pe tocuri», adică: nu dați înapoi: pe tocuri: și nu fugiți: de lupta: dușmanilor voștri: «veți deveni pierduți», adică: veți pierde: după câștig: și vă veți pârjoli: după desăvârșire: «Ei au zis: o, Musa: este în ea: un popor de uriași», adică: tirani: necredincioși: răzvrătiți: «și noi nu vom intra în ea: cât timp ei nu ies din ea: dacă vor ieși ei din ea: vom intra noi în ea» ei s-au temut: de acești uriași: iar ei priviseră: pierderea: lui Faraon: care este mai tiran decât aceștia: și mai dur în asprime: și mai numeros: în adunare: și mai mare: în oșteni: iar aceasta arată: că ei sunt de blama: în acest cuvânt: și de urât: în această stare: de lașitate: la înfruntare: dușmanilor: și rezistare: răzvrătiților: nenoroce: mai mult de un exeget a pomenit aici: athar-uri: cuprinzând: nepotriviri: numeroase: false: mintea și transmiterea: arătând: contrariul lor: despre ceea ce ei erau: din înfățișări: imense: foarte colosale:

până ce ei au pomenit: că mesagerii: Banu Israel: când s-au înfățișat dinaintea lor: i-a întâlnit: un om: dintre mesagerii: uriașilor: el s-a apucat să-i ia: unul câte unul: și să-i înfășoare: în măecele lui: și în reversul: pantalonilor lui: iar ei erau: doisprezece bărbați: și i-a purtat: și i-a risipit: dinaintea regelui: uriașilor: cine sunt aceștia? și nu i-au cunoscut: ca fiind: din fiii lui Adam: până ce ei s-au făcut cunoscuți: iar totul acesta: sunt vrăjeala

și superstițiile: fără realitate: și că regele: a trimis: cu ei: ciorchini: fiecare ciorchine: a ajuns: unui om: și ceva: dintre fructele lor: ca să cunoască ei: colosalitatea: înfățișărilor lor: iar aceasta nu este adevărat: ei au pomenit aici: că Ouj: ibn Anaqa: a ieșit: de la uriași: spre: Banu Israel: ca să-i piară: iar mărimea lui: era: trei mii de coți: și trei sute de coți: și treizeci și trei de coți: și un treime de cot: astfel l-a pomenit: al-Baghawi: și alții: iar aceasta nu este adevărat: Allah a creat: pe Adam: mărimea lui: șaizeci de coți: apoi nu au încetat: creaturile: să se micșoreze: până acum: Ouj s-a dus deci înainte: spre un munte: și l-a smuls: apoi l-a luat: la cele două mâini ale lui: ca să-l arunce: asupra oștii lui Musa: a venit deci: o pasăre: și a ciocănit stânca aceea: și a găurit-o: și el a devenit: un lanț: la gâtul: lui Ouj: ibn Anaqa: apoi Musa s-a dus înainte: spre el: și a săltat: în aer: zece coți: iar mărimea lui: zece coți: iar la mâna lui: toiagul lui: iar lungimea lui: zece coți: el a ajuns deci: la călcâiul: piciorului lui: și l-a ucis: aceasta se raportează: de la Nawf al-Bakali: și a raportat-o: Ibn Jarir: de la Ibn Abbas: iar isnad-ul lui spre el: este supus cercetării: apoi el este în ciuda tuturor acestora: dintre israelite: iar totul acesta: sunt invenții: ale neștiutorilor:

dintre Banu Israel: căci informațiile: mincinoase: s-au înmulțit: la ei: și nicio desprindere: la ei: între adevărat și fals: iar dacă ar fi fost: adevărat: Banu Israel ar fi fost scuzați: de fuga: de lupta lor: iar Allah: i-a blamat: pe fuga lor: și i-a pedepsit: prin rătăcire: pentru abandonarea lor: a jihad-ului: și contrazicerea lor: a mesagerului lor: și le-a făcut semn: doi bărbați: înzestrați: dintre ei: la îndrăzneală: și i-a abătut: de la ezitare: aceștia sunt: Iusha' ibn Nun: și Kalib: ibn Youfouna: a zis Ibn Abbas: Mujahid: 'Ikrima: 'Atiya: al-Suddi: ar-Rab'i ibn Anas: și mai mult de unul.

«care se temeau», adică: să se teamă ei: «Allah i-a umplut», adică: prin islam: și credință: și ascultare: «intrați la ei: prin poartă: când veți intra în ea: veți fi biruitori: iar pe Allah: încredințați-vă: dacă sunteți credincioși», adică: când vă încredințați: pe Allah: și cereți ajutorul Lui: și vă adăpostiți: la El: El vă va da: biruința: asupra dușmanului vostru: și vă va asista: contra lor: și vă va da: cucerirea lor: «Ei au zis: o, Musa: noi nu vom intra niciodată în ea: cât timp ei sunt în ea: du-te deci: tu: și Domnul tău: și luptați: noi aici: șezem» ei s-au supus deci: dregătorii lor: la fuga: de jihad: și a survenit: o neorânduială imensă: și o slăbiciune mare: Iusha' și Kalib: când au auzit acest cuvânt: și-au sfâșiat: veșmintele lor: iar Musa: și Harun: au căzut prosterneazători: în mărire: a acestui cuvânt: și în mânie: pentru Allah: și miluire: pentru ei: de pedeapsa: acestui cuvânt.

«El a zis: Domnul meu: nu dețin: decât pe mine însumi: și fratele meu: desparte deci: între noi: și poporul: stricat» judecă: între mine și ei: «El a zis: ea le este oprită lor: patruzeci de ani: ei vor rătăci în pământ: nu se mâhni deci: pentru poporul: stricat» ei au fost pedepsiți: prin fuga lor: prin rătăcire: în pământ: ei vor umbla: spre nicio țintă: de noapte și de zi: iar dimineața: și seara: niciunul dintre cei care au intrat în ea: nu a ieșit din rătăcire: ci ei au murit: toți: pe durata: a patruzeci de ani: și nu au rămas: decât copiii lor: afară de Iusha': și Kalib.

Dar tovarășii: lui Muhammad: în ziua de Badr: nu i-au zis Profetului lui: cum au zis: poporul lui Musa: către Musa: ci când el i-a consultat: a merge la convoi: a vorbit: as-Siddiq: și a făcut bine: și alții: dintre muhajirun: sfătuiți-mă: până ce a zis: Sa'd ibn Mu'adh: de parcă tu ne expui: o, Mesager al lui Allah: pe Cel ce te-a trimis cu adevărul: dacă tu ne-ai expune: această mare: și ai trece-o: noi am trece-o cu tine: nu ar rămâne dintre noi: niciun om: și nu dezgustăm: ca dușmanul nostru: să ne întâlni: mâine: noi suntem: răbdători la război: vrednici de crez: la întâlnire: Allah îți arată poate: despre noi: ceea ce îți încuviințează: ochiul tău: du-te deci înainte: cu noi: cu binecuvântarea lui Allah: Mesagerul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah asupra lui): s-a bucurat: de cuvântarea lui Sa'd: iar aceasta: l-a liniștit.

Waki' ne-a raportat: Sufyan ne-a raportat: de la Ibn Abdallah al-Ahmasi: de la Tariq: care este ibn Chihab: în ziua de Badr: o, Mesager al lui Allah: «du-te deci: tu: și Domnul tău: și luptați: noi aici: șezem»: dar: du-te: tu: și Domnul tău: și să luptăm: noi suntem cu voi: luptători: iar acesta este un isnad bun: din acest punct de vedere: iar el are: și alte căi.

Aswad ibn Amir ne-a raportat: Israil ne-a raportat: de la Mukhariq: de la Tariq ibn Chihab: a zis: Abdallah ibn Mas'ud: am asistat de la al-Miqdad: la o stare: atare: că dacă eram eu: tovarășul lui: mi-ar fi mai drag: decât ceea ce am obținut: a venit: Mesagerul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah asupra lui): și el invoca: contra: asociațarilor: pe Allah: o, Mesager al lui Allah: noi nu vom zice: cum au zis: Banu Israel: către Musa: «du-te deci: tu: și Domnul tău: și luptați: noi aici: șezem»: dar: noi vom lupta: la dreapta ta: și la stânga ta: și dinaintea ta: și din spatele tău: și am văzut: chipul: Mesagerului lui Allah: luminându-se: pentru aceasta: și bucurându-se: de aceasta: raportat de al-Bukhari: în Tafsir: și în Maghazi: din căi: ale lui Mukhariq: astfel: Ali ibn al-Hasan ibn Ali ne-a raportat: Abu Hatim ar-Razi ne-a raportat: Muhammad ibn Abdallah al-Ansari ne-a raportat: Humayd ne-a raportat: de la Anas: că Mesagerul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah asupra lui): când el a pornit spre Badr: l-a consultat: pe musulmani: Sa'id ibn Zayd: i-a făcut semn: apoi i-a consultat: o, adunare a Ansar: Mesagerul lui Allah: voiește de la voi: astfel: noi nu vom zice: cum au zis: Banu Israel: către Musa: «du-te deci: tu: și Domnul tău:

și luptați: noi aici: șezem»: pe Cel ce te-a trimis: cu adevărul: dacă tu ai înfige: batalioanele lor: până la mlaștina: lui al-Ghamad: noi te-am urma: raportat de imamul Ahmad: de la Ubayda ibn Humayd: de la Humayd at-Tawil: de la Anas: astfel: iar an-Nasa'i l-a raportat: de la Muhammad ibn al-Muthanna: de la Khalid ibn al-Harith: de la Humayd: de la Anas: cam: astfel: iar Ibn Hibban l-a raportat: în (Sahih-ul lui): de la: Abu Ya'la: de la Abd al-A'la ibn Hammad: de la Mu'tamir: de la Humayd: de la Anas: cam: astfel.

Secțiune.

Despre intrarea: Banu Israel: în rătăcire: și despre ceea ce s-a întâmplat pentru ei: în ea: din trebuii: stranii: noi am pomenit: fuga: Banu Israel: de la lupta: uriașilor: și că Allah: cel Preaînalt: i-a pedepsit: prin rătăcire: și a decretat: că ei nu ies din ea: înainte: de patruzeci de ani: și eu n-am văzut: în cartea Oamenilor Cărții: istoria: fugii lor: de la lupta: uriașilor: dar se află în ea: că Iusha': i-a pregătit pe: Musa: la lupta: unui grup: de necredincioși: și că Musa: și Harun: și Hour: s-au șezut: pe creasta: unei înălțimi: și a ridicat: Musa: toiagul lui: și de fiecare dată: când l-a ridicat el: Iusha': biruia: asupra lor: iar de fiecare dată: când se înclina: mâna lui: cu el: de oboseală: sau asemănare: aceștia: îi biruiau: iar Harun: și Hour: s-au apucat: să sprijine: mâna lui: la dreapta lui: și la stânga lui: în ziua aceea: până la apusul soarelui: a biruit deci: partidul: lui Iusha': iar la ei: că Yathrun: preot al lui Madyan: l-a circumcis: pe Musa: i-a ajuns: ceea ce s-a întâmplat: din treaba: lui Musa: și cum Allah: i-a dat lui: biruința: asupra dușmanului lui: Faraon: el a venit deci: spre: Musa: supus: și cu el: fiica lui: Safura: soție: a lui Musa: și cei doi fii ai lui de la ea: Garshun: și Azir: iar Musa l-a întâlnit: și l-a cinstit: și s-au adunat la el: bătrânii: Banu Israel:

și l-au slăvit: și l-au venerat: și ei au pomenit: că el a văzut: multitudinea: adunării: Banu Israel: în jurul lui Musa: în disputele: care survin: între ei: și i-a sfătuit pe: Musa: să rânduiască: pentru oameni: bărbați: vrednici de încredere: evlavioși: înzestrați: urând: stricăciunea: și trădarea: și să-i rânduiască lor: pentru oameni: căpetenii: de mii: și căpetenii: de sute: și căpetenii: de câte cincizeci: și căpetenii: de câte zece: și ca ei să judece: între oameni: iar când se încurcă pentru ei: o treabă: vino la mine: și eu voi hotărî: între voi: ceea ce s-a încurcat pentru voi: Musa a făcut deci: aceasta: și au intrat: Banu Israel: în pustiu: spre: Sina: în a treia lună: a ieșirii lor: din Egipt: iar ieșirea lor: era la început: al anului: care li s-a rânduit lor: care este: începutul: primăverii: de parcă ei au intrat: în rătăcire: la începutul: verii: iar Allah știe mai bine: și au tabărit: Banu Israel: în jurul: muntelui Tur de Sina: și s-a suit: Musa: muntele: și i-a vorbit lui: Domnul lui: și i-a poruncit lui: să amintească: Banu Israel: despre ceea ce Allah le-a dăruit lor: din salvarea lor: de la ei: de la Faraon: și poporul lui: și cum El i-a purtat: pe asemănarea: celor două aripi: ale unui vultur: cu mâna Lui: și ocrotirea Lui: și i-a poruncit lui:

să poruncească: Banu Israel: să se purifice: și să se scăldească: și să spele: veșmintele lor: și să se pregătească: în a treia zi: când a fost a treia zi: ca ei să se adune: în jurul muntelui: și ca nimeni dintre ei: să nu se apropie: de el: cel ce se apropie de el: este ucis: până: nici măcar: din dobitoace: cât timp ei aud: sunetul cor-ului: când se oprește: cor-ul: vă este atunci: îngăduit: a o suia: pe el: și au auzit: Banu Israel: aceasta: și au ascultat: și s-au scăldat: și s-au purificat: și s-au parfumat: când a fost a treia zi: el a acoperit: muntele: un nor imens: în el: din voci: și fulgere: și sunetul: cor-ului: foarte intens: și s-au turburat: Banu Israel: de aceasta: foarte: și au ieșit: și s-au ținut: la poale: muntelui: și a acoperit: muntele: un fum imens: în mijlocul lui: un stâlp: de lumină: și a tremurat: tot muntele: dintr-un tremur intens: și a continuat: sunetul cor-ului: care este trâmbița: și s-a intensificat: iar Musa: pe munte: și Allah: îi vorbește lui: și îi vorbește lui în șoaptă: iar Domnul a poruncit: lui Musa: să coboare: și să poruncească: Banu Israel: să se apropie: de munte: pentru a auzi: voința lui Allah: și să poruncească: preoților: care sunt: savanții lor: să se apropie: și să suie: muntele: pentru a înainta:

în apropiere: iar aceasta: este un text: în cartea lor: despre survenirea: abrogării: negresitor: o, Domnul meu: ei nu pot: să-l suie pe el: și eu i-am abătut de la el: Allah cel Preaînalt a poruncit deci: ca el să se ducă: și să vină: cu el: fratele lui: Harun: și ca să fie: preoții: care sunt: savanții: și oamenii: care sunt: restul: Banu Israel: nu departe: Musa a făcut deci: aceasta: și i-a vorbit lui: Domnul lui: și l-a poruncit: în acel ceas: din cele zece cuvântări.

La ei: că Banu Israel: au auzit: cuvântarea lui Allah: dar nu au înțeles: până ce Musa i-a făcut să înțeleagă: ni-a ajuns: din partea Domnului: ne temem: să murim: el le-a adus deci: de la el: și a zis: aceste: zece: cuvântări: care sunt: porunca de a adora: pe Allah: singur: fără asociat: și interdicția: de a jura: prin Allah: mințind: și porunca: de a păzi: sabatul: și sensul lui: de a se consacra: o zi din săptămână: la adorare: iar aceasta: este echivalentul: la vineri: prin care Allah: a abrogat: sabatul: cinstește: tatăl tău: și mama ta: ca să se lungă: viața ta în pământ: pe care: Allah: Domnul tău: ți-o dă: nu ucide: nu curvești: nu furi: nu mărturisești: contra semănului tău: o mărturisire falsă: nu întorci: ochiul tău: spre casa: semănului tău: nici nu poftești: soția: semănului tău: nici robul lui: nici slujnica lui: nici boul lui: nici măgarul lui: nici nimic: din ceea ce este: la semănul tău: iar sensul lui: interdicția: invidiei: cele zece cuvântări: echivalează: cu două versete: din Coran: care sunt: cuvântarea: celui Preaînalt: într-o sură:

« Spune: „Veniți să vă recit ceea ce Domnul vostru v-a oprit. [El poruncește]: Să nu-I asociați Lui nimic, să fiți buni cu părinții, să nu vă omorâți copiii de teama sărăciei. Noi vă vom da cele de trai atât vouă cât și lor. Și să nu vă apropiați de cele rușinoase, nici cele care se văd, nici cele care sunt ascunse. Nu ucideți sufletul pe care l-a oprit Allah, decât pe drept. Acestea vi le-a poruncit [Allah]; poate că voi veți pricepe.”

Și să nu vă apropiați de averea orfanului, decât cu ceea ce ați putea s-o faceți și mai bună, până când el nu ajunge la maturitate. Și împliniți măsurarea și cântărirea cu dreptate. Noi nu impunem unui suflet decât atât cât poate el. Iar când spuneți [ceva], fiți drepți, chiar dacă este vorba de o rudă apropiată și țineți-vă legământul față de Allah. Acestea vi le-a poruncit [Allah], poate că voi vă aduceți aminte. Și [mai mult] acesta este drumul Meu drept! Deci urmați-l și nu urmați căile care vă abat de la drumul Lui. Acestea vi le-a poruncit El; poate că veți fi cu frică. » Sura 6, 151-153

și ei au pomenit: după: cele zece cuvântări: rânduieli numeroase: și reguli: răsfirate: prețioase: care au fost: și au pierit: și li s-a aplicat lor: un moment al vremii: apoi au survenit la ele: neascultări: de la cei cărora li se impuneau: apoi ei s-au împotrivit: și le-au schimbat: și le-au stricat: și le-au interpretat: apoi: după tot acesta: ei au fost deposedați de ele: ea a devenit deci: abrogată: schimbată: după ce ea a fost: rânduită: deplină: iar lui Allah: porunca: înainte: și după: El care judecă: ce voiaște El: și face: ce voiaște El: nu-i așa: a Lui este creația: și porunca: binecuvântat fie Allah: Domnul lumilor.

«o, Banu Israel: Noi v-am salvat: de dușmanul vostru: și v-am făgăduit Noi: versantul: drept: al muntelui Tur: și am pogorât asupra voastră: manna: și prepelițele: mâncați: din lucrurile bune: din care v-am înfățișat Noi: și nu treceți în ea peste cumpătarea: altfel va ajunge la voi: mânia Mea: iar cel asupra căruia ajunge: mânia Mea: el negreșit: a căzut: iar Eu negreșit sunt: Iertător: pentru cine se pocăiește: crede: lucrează: binele: apoi este călăuzit.» (Sura 20, 80-82) Cel Preaînalt pomenește: sfârșitul

și binefacerea Lui față de Banu Israel prin ceea ce i-a salvat El de dușmanii lor, și eliberați din strânsură și constrângere, și că El le-a făgăduit lor tovărășia profetului lor, interlocutorul lor, la versantul drept al muntelui Tur: adică din el, ca să pogoare asupra lui judecăți imense cuprinzând un avantaj pentru ei în viața lor de aici și de apoi. Și că cel Preaînalt a pogorât asupra lor, în stare de asprime și de nevoia, în călătoria lor prin pământul în care nu este nici semănătură nici trebă, manna din cer: ei se deșteaptă și îl află înăuntrul caselor lor, și iau din el cantitatea trebuinței lor în ziua aceea la asemănarea lui pentru mâine: iar cine pune deoparte din el mai mult decât aceasta, aceasta se strică: și cine ia puțin din el, aceasta îi ajunge, sau mult, nu rămâne din el nimic. Și îl fac din el ca o pâine, iar el este la extremul albeții și al blândeții. Și când vine sfârșitul zilei, îi acoperă păsările prepelițelor: și vânează din ele fără osteneală ceea ce de care au trebuință, după subzistența lor pentru familiile lor.

Și când vine vremea verii, Allah i-a umbrit prin nori, care este norul ce le voalează de la ei căldura soarelui și lumina lui strălucitoare. Cum zice Allah cel Preaînalt într-o sură:

« O, voi Fii ai lui Israel, aduceți-vă aminte de binele pe care vi l-am făcut și țineți-vă legământul făcut Mie, iar Eu îmi voi ține legământul făcut vouă și aveți frică [doar] față de Mine. Credeți în ceea ce v-am trimis, confirmând ceea ce voi aveți [deja] și nu fiți primii care nu cred în el. Și nu vindeți semnele Mele pentru un preț mic și aveți frică [doar] față de Mine! Și nu amestecați adevărul cu minciuna și nu ascundeți adevărul, când voi [îl] știți! Efectuați Rugăciunea, oferiți Zakat și plecați-vă împreună cu cei care se pleacă!

Voi le porunciți oamenilor dreptatea, dar uitați de voi înșivă, cu toate că voi citiți Scriptura? Voi nu pricepeți?! Și căutați ajutor prin răbdare și Rugăciune! Într-adevăr ea este grea, însă nu pentru cei care I se supun [lui Allah]. Care cred că Îl vor întâlni pe Domnul lor și care cred că la El se vor întoarce. O, voi, Fii ai lui Israel, aduceți-vă aminte de binele pe care vi l-am făcut și că Eu v-am preferat înaintea lumilor [popoarelor].

Și fiți cu frică de o Zi în care niciun suflet nu va putea face nimic pentru alt suflet și nu se va primi nicio mijlocire de la el, nici nu se va lua de la el schimb și nici nu vor putea fi ele ajutate! [Și aduceți-vă aminte] când Noi v-am salvat [pe strămoșii voștri] de poporul lui Faraon, care v-a supus la chinuri groaznice, omorându-vă copiii [nou-născuți] și cruțând viața femeilor voastre! În aceasta a fost o mare încercare de la Domnul vostru. Și [aduceți-vă aminte] când Noi am despărțit marea pentru voi și v-am salvat pe voi și am înecat neamul lui Faraon, în timp ce voi priveați.

Și [aduceți-vă aminte] când Ne-am înțeles cu Moise pentru patruzeci de nopți, iar voi ați ales vițelul [pentru a-l adora], în lipsa lui [Moise] și ați fost voi nelegiuiți. Apoi v-am iertat pe voi, după aceea, poate că veți fi mulțumitori. Și [aduceți-vă aminte] când Noi i-am dat lui Moise Scriptura și Legea pentru ca voi să fiți călăuziți.

Și [aduceți-vă aminte] când Moise i-a spus poporului său: „O, neam al meu, cu adevărat ați fost nedrepți cu voi înșivă prin adorarea vițelului. Deci cereți iertare Creatorului vostru și răpuneți-vă unii pe alții [pe cei vinovați dintre voi]. Aceasta este mai bine pentru voi la Creatorul vostru, iar El v-a acceptat căința, căci El este At-Tauuab [Iertător], Ar-Rahim [Îndurător].” Și [aduceți-vă aminte] când ați spus: „O, Moise! Nu te vom crede până când nu-L vom vedea pe Allah deslușit. Și trăsnetul v-a ucis în timp ce voi priveați. Apoi v-am înviat după ce ați murit, poate că veți fi mulțumitori.

Și am făcut să vă umbrească nori și v-am trimis mana și prepelițe [spunând:] „Mâncați din bunătățile pe care vi le-am dăruit!” Iar ei nu au fost nedrepți cu Noi, ci [doar] față de ei înșiși. »

« Și [aduceți-vă aminte] când Moise a cerut apă pentru poporul său și i-am spus: „Lovește stânca cu toiagul tău!” Și au țâșnit din ea douăsprezece izvoare și fiecare popor și-a cunoscut locul său de băut. „Mâncați și beți din proviziile lui Allah și nu faceți rău pe Pământ!”

Și [aduceți-vă aminte] când ați spus voi: „O, Moise! Nu vom putea îndura un singur fel de mâncare! Roagă-te la Domnul tău să scoată pentru noi din ceea ce dă pământul, din [roadele lui]: ierburi verzi, castraveți, usturoi, linte și ceapă!” A zis el: „Vreți să schimbați ce este mai bun cu ceea ce este mai rău? Mergeți în [orice altă] cetate și veți avea ceea ce ați cerut!” Și a căzut asupra lor umilință și sărăcie și s-au întors însoțiți de mânia lui Allah. Aceasta pentru că ei nu au crezut [în mod repetat] în semnele lui Allah și i-au ucis pe Profeți pe nedrept. Aceasta pentru că ei nu au ascultat și nu au respectat [în mod repetat] legile. » Sura 2, 40-57 ; Sura 2, 60-61

Cel Preaînalt pomenește dăruirea Lui față de ei, și binefacerea Lui față de ei, prin ceea ce le-a înlesnit El din manna și prepelițele: două mâncăruri gustoase, fără osteneală și fără trudă pentru ei. Mai degrabă, Allah face să pogorească manna dimineața, și le trimite păsările prepelițelor seara, și face să țâșnească apa pentru ei prin lovitura lui Musa pe o piatră pe care o duceau cu ei, cu toiagul: i-au țâșnit deci douăsprezece izvoare, pentru fiecare seminție un izvor care iese din ea, apoi a țâșnit o apă belșugată: ei trag deci apă și beau, și le adăpă dobitoacele lor, și își păstrează subzistența din ea. Și i-a umbrit norul soarele. Și acestea sunt binefaceri ale lui Allah imense, și daruri însemnate: dar ei nu le-au luat grija lor reală, nici nu le-au făcut mulțumirea și dreptul cultului lor.

Apoi mulți dintre ei s-au plictisit de ele, și au fost agasați de ele, și au cerut să le fie substituite prin perechea lor, din ceea ce face să răsară pământul din legumele lui, și castraveții lui, și grâul lui, și lintea lui, și ceapa lui. Interlocutorul i-a numit deci frivolii, și i-a blamat, și i-a îndemnat asupra acestui cuvânt: «voiești să substituiești ceea ce este mai umil la ceea ce este mai bun? Pogorâți deci în Egipt, veți avea ceea ce cereți» adică: aceasta pe care o cereți și o voiești, în perechea acestor binefaceri din care vă desfătați, este disponibilă pentru locuitorii țărilor mici și mari, de față în ele: și când vă veți pogorî în ea, adică când vă veți abate de la acest rang de care nu sunteți vrednici, veți afla în ea ceea ce pofteți și vizați, din ceea ce ați pomenit din mâncările lumii de aici și din hrănirile josnice. Dar nu răspund cererii voastre aceasta aici, nici nu vă fac să atingeți ceea ce urmăriți voi ca nădejdi.

Și toate aceste calități pomenite despre ei, emanând din ei, arată că ei nu au ieșit din aceasta de care li s-a oprit: «și nu treceți în ea peste cumpătarea altfel va ajunge la voi mânia Mea, iar cel asupra căruia ajunge mânia Mea el negreșit a căzut» adică: el a pierit, și îi se cuvine, din partea lui Allah, pierirea și pustiirea, și l-a ajuns mânia regelui tiran. Dar El, cel Preaînalt, a amestecat această amenințare aspră cu nădejdea, pentru cel ce se pocăiește și se întoarce, și nu continuă să urmeze diavolul răzvrătit: «iar Eu negreșit sunt Iertător pentru cine se pocăiește, crede, lucrează binele, apoi este călăuzit.»

Întrebarea vederii.

«Și am rânduit întâlnire Noi lui Musa treizeci de nopți, și le-am desăvârșit Noi prin zece: s-a împlinit întâlnirea Domnului lui de patruzeci de nopți. Și a zis Musa fratelui lui Harun: înlocuiește-mă la poporul meu, și rezolvă, și nu urma calea stricătorilor. Și când Musa a venit la întâlnirea Noastră, și i-a vorbit Domnul lui, el a zis: Domnul meu, arată-mă ca să Te privesc. El a zis: tu nu Mă vei vedea, dar privește spre munte: dacă el își ține locul lui, atunci tu Mă vei vedea.

Când deci Domnul lui s-a arătat muntelui, El l-a făcut praf, și a căzut Musa lovit de trăznet. Când el s-a întors, el a zis: slavă ție, mă pocăiesc spre tine, și eu sunt cel dintâi dintre credincioși. El a zis: o, Musa, te-am ales pe tine peste oameni prin mesajele Mele și cuvântarea Mea: ia deci ceea ce ți-am dat, și fii dintre recunoscători. Și am scris Noi pentru el în tăblițe din orice lucru o îndemnare, și o deslușire a oricărui lucru: ia-le deci cu tărie, și poruncește poporului tău să ia din ele cele mai frumoase.

Vă voi arăta vouă sălașul stricaților. Voi abate de la semnele Mele pe cei care se umflă pe pământ fără drept: și dacă văd orice dovadă, nu cred în ea, și dacă văd calea dreptății, nu o iau ca cale, și dacă văd calea rătăcirii, o iau ca cale: aceasta pentru că au mințit semnele Noastre, și au fost la trădarea lor neatenți. Iar cei ce au mințit semnele Noastre și întâlnirea de apoi, faptele lor s-au secătuit: sunt răsplătiți ei decât cu ceea ce lucrau?» (Sura 7, 142-147) Un grup dintre vechi a zis, dintre ei Ibn Abbas și Masruq: cele treizeci de nopți sunt luna Dhi al-Qa'da în întregime, și a desăvârșit cele patruzeci de nopți prin zece din Dhi al-Hijja: despre aceasta, cuvântarea lui Allah către el ar fi în ziua sărbătorii jertfei.

Și în asemănare, Allah a desăvârșit pentru Muhammad religia Lui, și a înființat dovezile Lui și demonstrațiile Lui.

Scopul: că Musa, când el a sfârșit întâlnirea, și era în aceasta postind, el nu mânca hrană. Când el a desăvârșit luna, el a luat frunza de cicoare de la un copac și a mestecat-o, pentru a parfuma suflarea gurii lui: Allah a poruncit să țină zece altele, ele au fost deci patruzeci de nopți. Suflarea postitorului este mai placută la Allah decât mirosul de mosc. Când el a hotărât pornirea, el a lăsat ca urmaș asupra poporului Banu Israel fratele lui Harun: iubit, respectat, nobil, care este fiu al mamei lui și al tatălui lui, și vechilul lui în chemarea către alesul Lui: el i-a făcut lui încredințări, și l-a poruncit, și l-a oprit, iar aceasta nu contrazice rangul lui înalt în profeția lui.

«când Musa a venit la întâlnirea Noastră» adică: la vremea la care a fost poruncit să vină, «și i-a vorbit Domnul lui» adică: Allah i-a vorbit lui din spatele unui voal, dar El i-a făcut să audă discursul, și l-a chemat, și l-a luat în șoaptă, și l-a apropiat, și l-a apropia. Și aceasta este o stare înaltă, și un adăpost inaccesibil, și o demnitate onorabilă, și o sălășluire strălucitoare: rugăciuni ale lui Allah asupra lui în succesiune, și mântuirea Lui asupra lui în lumea de aici și de apoi. Când el a primit această stare înaltă și acest rang prestigios, și a auzit discursul, el a cerut ridicarea voalului, și a zis celui Imens pe care nu îl cuprind privirile: «Domnul meu, arată-mă ca să Te privesc. El a zis: tu nu Mă vei vedea.

» Apoi cel Preaînalt a expus că el nu poate rămâne în picioare la arătarea Lui, căci muntele, care este mai tare și mai mare în ființă și mai ferm decât omul, nu rămâne la arătarea Celui Milostiv de tot:

«dar privește spre munte: dacă el își ține locul lui, atunci tu Mă vei vedea.» «o, Musa, niciun viu nu Mă vede fără să moară, nici un lucru tăios fără să fie făcut praf.» Și în hadith, de la Abu Musa, că el a zis: voalul Lui este lumina, iar într-o versiune focul: dacă El l-ar ridica, strălucirile chipului Lui ar arde ceea ce atinge vederea Lui din creaturile Lui. Și Ibn Abbas a zis: privirile nu îl cuprind pe El: adică acea lumină care este lumina Lui: când El se arată la ceva, niciun lucru nu rămâne: de aceea cel Preaînalt zice: «când deci Domnul lui s-a arătat muntelui, El l-a făcut praf, și a căzut Musa lovit de trăznet.

Când el s-a întors, el a zis: slavă ție, mă pocăiesc spre tine, și eu sunt cel dintâi dintre credincioși.» Mujahid a zis: «dar privește spre munte: dacă el își ține locul lui, atunci tu Mă vei vedea» căci el este mai mare decât tine și mai tare în creație. Când deci Domnul lui s-a arătat muntelui, el a privit muntele neputând să se stăpânească, și s-a plesnit muntele în praf pe începutul lui, și a văzut Musa ceea ce face muntele, și a căzut lovit de trăznet. Și noi am pomenit în ceea ce au raportat imamul Ahmad și at-Tirmidhi, și ce au verificat Ibn Jarir și al-Hakim, pe calea lui Hammad ibn Salama, de la Thabit: a adăugat Ibn Jarir și Layth, de la Anas: el a recitat «când deci Domnul lui s-a arătat muntelui, El l-a făcut praf», el a zis: astfel, cu degetul lui, și a pus Profetul degetul mare pe încheietura superioară a degetului mic, «și l-a făcut praf.

» A formulat Ibn Jarir, și a zis al-Suddi de la 'Ikrima: nu s-a arătat, adică din măreție cât măsura degetului mic: muntele a devenit deci praf, și a căzut Musa lovit de trăznet, adică inconștient, mort. Când el s-a întors: întoarcerea nu se face decât dintr-o inconștiență. «slavă ție»: curățire, și mărire, și slăvire ca El să fie văzut în măreția Lui de cineva: nu mai cer după aceasta vederea: «și eu sunt cel dintâi dintre credincioși»: că niciun viu nu Te vede fără să moară, niciun lucru tăios fără să fie făcut praf.

Și s-a înființat în Sahih, pe calea lui Amr ibn Yahya ibn Umara ibn Abi al-Hasan al-Mazini al-Ansari, de la tatăl lui, de la Abu Sa'id al-Khudri: Mesagerul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah asupra lui) a zis: nu mă deosebiți între profeți, căci oamenii leșină în Ziua Învierii, și eu voi fi cel dintâi a se deștepta, și iată pe Musa apucând un picior dintre picioarele Tronului, și nu știu dacă el s-a deșteptat înaintea mea, sau mi-a fost în compensarea leșinării muntelui Tur. A formulat al-Bukhari, și la începutul lui istoria evreului căruia i-a plesnit fața lui Ansarul: «nu, pe Cel ce l-a ales pe Musa peste oameni.» Mesagerul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah asupra lui) a zis deci: nu mă deosebiți între profeți. Și în Sahih, pe calea lui az-Zuhri, de la Abu Salama și Abd ar-Rahman al-A'raj, de la Abu Hurayra, de la Profet, de asemenea: nu mă deosebiți asupra lui Musa.

Și a pomenit întregul lui. Și aceasta ține de smerenia și modestia, sau interdicția de a prefera între profeți la chipul mâniei și fanatismului, sau aceasta nu ține de voi, ci Allah este Cel ce a înălțat unii dintre ei peste alții în trepte, iar aceasta nu se obține prin simpla părere, ci prin atestare. Ceea ce a zis el a fost înainte să știe a fi cel mai bun, apoi l-a abrogat prin cunoașterea superiorității lui asupra lor toți. În cuvântarea Lui, cercetare: căci aceasta este din transmiterea lui Abu Sa'id și Abu Hurayra, iar Abu Hurayra nu a emigrat decât în anul din Khaybar târzie: el este deci îndepărtat că el n-a știut-o decât după aceasta, iar Allah știe mai bine.

Și nicio îndoială că el, rugăciuni ale lui Allah și pace asupra lui, este cel mai bun dintre oameni, ba chiar dintre creație: «voi sunteți cea mai bună comunitate produsă pentru oameni.» (Sura 3, 110) Și ei nu au fost desăvârșiți decât prin noblețea profetului lor. Și s-a înființat prin transmitere de la el, rugăciuni ale lui Allah și pace asupra lui: «eu sunt stăpânul fiii lui Adam în Ziua Învierii, și fără lăudăroșenie.» Apoi el a pomenit privilegiul lui al stării lăudate, prin care o invidiază cei dintâi și cei de pe urmă, de la care se abat profeții și mesagerii, până la cei înzestrați cu hotărâre cei mai deplini: Nuh, și Ibrahim, și Musa, și Isa fiul lui Maryam: «pentru a fi cel dintâi a se deștepta, și a afla pe Musa apucând un picior din Tron» adică luându-l: «nu știu dacă m-am leșinat și m-am deșteptat înaintea lui»: leșinarea lui proprie a fost ușoară, căci i-a venit lui din această cauză în lumea de aici o leșinare: «sau mi-a fost în compensarea leșinării muntelui Tur» el voiește: că el nu s-a leșinat negresitor.

Și aceasta comportă o cinste imensă și un rang înalt pentru Musa din această slăbiciune de aici, și nu implică preferarea lui prin aceasta negresitor în vreun chip. De aceea Mesagerul lui Allah a semnalat cinstea lui și virtutea lui prin această calitate, căci musulmanul când el a plesnit fața evreului: «nu, pe Cel ce l-a ales pe Musa peste oameni»: poate ajunge în sufletele privitorilor la aceasta din umilire față de Măreția lui Musa. Profetul a expus deci virtutea lui și noblețea lui: «el a zis: o, Musa, te-am ales pe tine peste oameni prin mesajele Mele și cuvântarea Mea» adică: în vremea aceea, nu ceea ce a precedat, căci Ibrahim prietenul este mai bun decât el, cum a venit expunerea în istoria lui Ibrahim, nici ceea ce urmează, căci Muhammad este mai bun decât ei doi, cum s-a arătat noblețea lui în noaptea călătoriei nocturne asupra tuturor mesagerilor și profeților: «voi avea o stare pe care o vor pofți creaturile, până la Ibrahim.

» Și cuvântarea celui Preaînalt: «ia deci ceea ce ți-am dat, și fii dintre recunoscători» adică: ia ceea ce ți-am dat din misiune și cuvântare, și nu cere un surplus, și fii dintre recunoscători pentru aceasta.

«și am scris Noi pentru el în tăblițe din orice lucru o îndemnare, și o deslușire a oricărui lucru»: iar tăblițele erau dintr-o piatră prețioasă.

În ceea ce Allah a scris pentru el Tora din mâna Lui cuprinzând îndemnări asupra greșelilor, și o deslușire de tot de care ei au trebuință din licit și ilicit, și din pedepse și judecăți: «ia-le deci cu tărie» adică: cu hotărâre și intenție sinceră tare: «și poruncește poporului tău să ia din ele cele mai frumoase» adică: a o așeza după fețele ei cele mai frumoase și înțelegerile ei cele mai frumoase: «vă voi arăta vouă sălașul stricaților» adică: veți vedea ieșirea celor ce ies din ascultarea Mea, contrazicând porunca Mea, numind mincinoși pe mesagerii Mei: «voi abate de la semnele Mele» adică: din înțelegerea lor și meditarea lor, și apucarea sensului lor pe care îl voiește Eu din ele, și ceea ce arată tăinuirea lor: «cei care se umflă pe pământ fără drept: și dacă văd orice dovadă, nu cred în ea» adică: chiar dacă văd tot ceea ce văd ei din minuni și tălmăciri, nu se supun a le urma: «și dacă văd calea dreptății, nu o iau ca cale» adică: nici nu o ia drumul lui nici nu o urmează: «și dacă văd calea rătăcirii, o iau ca cale: aceasta pentru că au mințit semnele Noastre» adică:

Noi i-am abătut pe ei de la aceasta pentru respingerea lor a semnelor Noastre, și neatenția lor la ele, și abaterii lor de a le crede, și meditării sensului lor, și abandonării de a lucra după tăinuirea lor: «iar cei ce au mințit semnele Noastre și întâlnirea de apoi, faptele lor s-au secătuit: sunt răsplătiți ei decât cu ceea ce lucrau?»

Adorarea vițelului în absența lui Musa

« Și poporul lui Moise a făcut, după el, din podoabele lor un vițel cu trup care avea și muget. Nu au văzut că el nu le vorbește și nu-i călăuzește pe niciun drum? L-au luat [drept Dumnezeu] și au fost nelegiuiți. Și când au fost cuprinși de regret și și-au dat seama că au rătăcit, au spus: „Dacă nu se va îndura Domnul nostru de noi și nu ne va ierta, vom fi și noi printre cei pierduți!”

Și când s-a întors Moise la poporul său, mâniat și întristat, a spus: „Mare rău ați săvârșit în lipsa mea! Ați voit voi să grăbiți porunca Domnului vostru?” Și a aruncat Tablele, l-a apucat de cap pe fratele său și l-a tras spre el. Și a spus [Aaron]: „O, fiu al mamei mele! Poporul m-a asuprit și aproape m-a ucis. Nu-i face pe dușmani să se bucure de nenorocirea mea și nu mă pune pe mine alături de neamul celor nelegiuiți.” [Moise] a spus: „Doamne, iartă-mi mie și fratelui meu și lasă-ne pe noi să intrăm întru Îndurarea Ta, căci Tu ești Cel mai Îndurător dintre cei îndurători".

Pe cei ce au luat vițelul [ca adorare] îi va ajunge mânie de la Domnul lor și înjosire în această viață. Astfel îi răsplătim Noi pe cei care născocesc [idoli], Dar cei care au săvârșit fapte rele, și s-au căit după aceea și au crezut – cu adevărat Domnul tău este, după aceea, Ghafur [Iertător], Rahim [Îndurător]. Și după ce s-a potolit mânia lui Moise, a luat Tablele și în scrierea lor era Călăuzire și Îndurare pentru cei care se tem de Domnul lor. »

« [Allah a spus]: „Și de ce te-ai grăbit [să te îndepărtezi] de neamul tău, o, Moise?” El a spus: „Ei sunt pe urmele mele și eu am grăbit spre Tine, Doamne, pentru ca Tu să fii mulțumit.” [Allah a Spus]: „ Dar, cu adevărat, Noi am încercat poporul tău după tine și As-Samiriy l-a dus pe el în rătăcire”. » Sura 7, 148-154 ; Sura 20, 83-85

Apoi Musa s-a întors la poporul lui mânios, dezamăgit: el a zis: «o, poporul meu, nu v-a făgăduit Domnul vostru o făgăduință frumoasă? Vă este durata prea lungă, sau voiești voi să se abată asupra voastră o mânie a Domnului vostru, și ați rupt făgăduința Mea?» «Ei au zis: noi nu am rupt făgăduința ta prin puterea noastră, dar am purtat greutăți din podoabe ale poporului, și le-am aruncat: astfel a făcut as-Samiri, și a ieșit pentru ei un vițel, trup care are un muget. Ei au zis: aceasta este divinitatea voastră și divinitatea lui Musa, el a uitat.

Nu văd ei că el nu le răspunde cu o cuvântare, și nu deține pentru ei nici stricăciune nici folos? Și Harun negreșit le spusese mai înainte: o, poporul meu, voi negreșit sunteți încercați prin el, iar Domnul vostru este cel Milostiv de tot: urmați-mă deci, și ascultați porunca mea. Ei au zis: nu vom abandona la el sârguința noastră până ce Musa se va întoarce la noi. El a zis: o, Harun, ce te-a împiedicat când i-ai văzut rătăciți, să nu mă urmezi, tu m-ai neascultat?

El a zis: fiu al mamei mele, nu mă apuca de barba mea nici de capul meu, mă temeam să zici: tu ai despărțit pe Banu Israel, și n-ai așteptat cuvântarea Mea. El a zis: și care este treaba ta, o, Samiri? El a zis: am văzut ceea ce nu au văzut ei, și am apucat o mâna din urma mesagerului, și am aruncat-o, și astfel m-a ispitit sufletul meu. El a zis: du-te deci, tu ai în viață de a zice: nu mă atingeți, și ai o întâlnire pe care nu o vei rata, și privește spre divinitatea ta la care ai rămas asiduu: o vom arde noi, apoi o vom risipi în val în risipire.

Divinitatea voastră nu este decât Allah care nu este de divinitate decât El: El a cuprins orice lucru în știință.» (Sura 20, 86-98) Cel Preaînalt pomenește ceea ce s-a întâmplat cu Banu Israel când Musa s-a dus la întâlnirea Domnului lui, și a șezut pe muntele Tur în șoaptă cu Domnul lui, iar Musa îl întreba el pe El despre multe lucruri, iar El cel Preaînalt îi răspundea lui despre ele.

as-Samiri a luat ceea ce împrumutaseră ei din podoabe, și a modelat din ele un vițel, și a aruncat în el o mâna de pământ pe care o luase din urma calului lui Djibril, când el l-a văzut în ziua în care Allah l-a înecat pe Faraon prin mâna lui: când el a aruncat-o în el, el a muget cum mugetă vițelul adevărat: el a devenit un vițel trupesc, adică de carne și de sânge, viu, muget: a zis Qatada și alții: mai degrabă vântul, când intra el prin spatele lui, ieșea din gura lui, și mugeta cum mugetă vaca: ei au dansat deci în jurul lui și s-au bucurat, și au zis: aceasta este divinitatea voastră și divinitatea lui Musa, el a uitat: adică el a uitat Musa Domnul lui față de noi, și s-a dus să-l caute, iar el este aici. Allah să fie preaînalt de ceea ce zic ei, preaînaltărire imensă, și binecuvântate fie numele Lui și atributurile Lui, și înmulțite favoările Lui și darurile Lui. Allah cel Preaînalt a zis, expunându-le lor nimicnicia a ceea ce spre care s-au dus și ceea ce peste care socoteau: «nu văd ei că el nu le răspunde cu o cuvântare, și nu deține pentru ei nici stricăciune nici folos?

» Și a zis: «nu văd ei că el nu le vorbește nici nu-i călăuzește spre o cale? L-au luat și erau nedrepți» el a pomenit că acest dobitoc nu vorbește, nici nu răspunde, și nu deține nici stricăciune nici folos, nici nu călăuzește spre dreptate: l-au luat și erau nedrepți cu ei înșiși, știau în sufletele lor nimicnicia a ceea ce peste care erau din neștiință și rătăcire: «și când el a căzut în mâinile lor» adică: au regretat ceea ce au făcut, și au văzut că se rătăciseră ei: «ei au zis: dacă Domnul nostru nu ne face milă și nu ne iartă, vom fi negreșit dintre pierduți.»

Când Musa s-a întors spre ei, și a văzut ceea ce peste care erau din adorarea vițelului, și cu el tăblițele cuprinzând Tora, le-a aruncat: el le-a sfărâmat. Și astfel este la Oamenii Cărții, iar Allah i-a dat lui în schimb altele. Nu este în textul coranic nimic ce arată aceasta, afară de faptul că el le-a aruncat când a privit ceea ce a privit. Și după Oamenii Cărții, ele erau două tăblițe: iar ceea ce se vede din Coran că ele sunt tăblițe multiple.

Și el n-a fost lovit doar de poveștirea lui Allah cel Preaînalt a adorării vițelului: el i-a poruncit lui a o constata. De aceea a venit în hadith-ul pe care l-au raportat imamul Ahmad și Ibn Hibban: Mesagerul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah asupra lui) a zis: poveștirea nu este ca privirea. Apoi el s-a întors spre ei, și i-a certat, și i-a blamat, și i-a dezvăluit în fapta lor, aceasta faptă urâtă: «am purtat greutăți din podoabe ale poporului, și le-am aruncat: astfel a făcut as-Samiri»: rușină să fi deținut podoabele familiei lui Faraon, și voi, oameni de război, iar Allah le poruncise lor să le ia, și le-a făcut lor licite: și nu s-au rușinat de neștiința lor, și puținul științei și al minții lor, de la adorarea vițelului trupesc care are un muget, alături de Unul, Unicul, Autosuficientul, Suveranul. Apoi el s-a întors spre fratele lui Harun: «el a zis: o, Harun, ce te-a împiedicat când i-ai văzut rătăciți, să nu mă urmezi?

» adică: de ce când ai văzut ceea ce au făcut ei nu m-ai urmat, și nu m-ai informat despre ceea ce au făcut ei: «mă temeam să zici: tu ai despărțit pe Banu Israel» adică: să-i lasi și să vii la mine, și tu m-ai lăsat ca urmaș asupra lor: «el a zis: Domnul meu, iartă mie și fratelui meu, și fă-ne să intrăm în mila Ta, iar Tu ești cel mai Milostiv dintre milostivi.» Și Harun le oprise lor acest act monstruos din cei mai mulți opriți, și îi certase de el la cel mai deplin chip: «Harun negreșit le spusese mai înainte: o, poporul meu, voi negreșit sunteți încercați prin el» adică: Allah a decretat ca acest vițel să muget, ca încercare și punere la încercare pentru voi: «iar Domnul vostru este cel Milostiv de tot» adică: acesta nu este vițelul: «urmați-mă deci» adică: în ceea ce zic eu: «și ascultați porunca mea.» «Ei au zis: nu vom abandona la el sârguința noastră până ce Musa se va întoarce la noi.

» Allah mărturisește pentru Harun, iar Allah ajunge ca martor, că el le-a oprit și i-a certat de aceasta, iar ei nu l-au ascultat nici nu l-au urmat. Apoi Musa s-a întors spre as-Samiri: «el a zis: și care este treaba ta, o, Samiri?» adică: ce te-a dus la ceea ce ai făcut: «el a zis: am văzut ceea ce nu au văzut ei» adică: am văzut pe Djibril urcat pe un cal: «și am apucat o mâna din urma mesagerului» adică: din urma calului lui Djibril. Și unii au pomenit că el l-a văzut, și că de fiecare dată când își puneau copitele lui pe un loc, el înverdea și făcea să înverzească: el a luat deci din urma copitei lui, când el a aruncat-o în acest vițel modelat din aur, s-a întâmplat din treba lui ceea ce s-a întâmplat: «și am aruncat-o, și astfel m-a ispitit sufletul meu.

» «el a zis: du-te deci, tu ai în viață de a zice: nu mă atingeți»: iar aceasta este o invocare contra lui, ca nimeni să nu-l atingă pedepsindu-l de atingarea lui care n-ar fi fost atingarea lui: aceasta este o osândă pentru el în lumea de aici: «și ai o întâlnire pe care nu o vei rata.» Citit: Musa s-a dus deci spre acest vițel, și l-a ars în foc, cum zice Qatada și alții: cu topoarele, cum zice Ali și Ibn Abbas și alții: iar aceasta este textul Oamenilor Cărții: apoi l-a aruncat în mare, și a poruncit Banu Israel să bea: iar cel ce era dintre adoratorii lui, s-a lipit pe buzele lor din această cenușă a lui ceea ce o arată: mai degrabă s-au îngălbenit culorile lor.

«divinitatea voastră nu este decât Allah care nu este de divinitate decât El: El a cuprins orice lucru în știință.» Și a zis cel Preaînalt: «cei ce au luat vițelul, îi va ajunge o mânie a Domnului lor și o batjocorire în viața de aici, iar astfel Noi răsplătim afabulatorii»: și astfel s-a întâmplat. Și unii dintre vechi au zis: «și astfel Noi răsplătim afabulatorii», rânduită pentru orice adept al inovării până în Ziua Învierii.

Apoi cel Preaînalt a informat despre răbdarea Lui și mila Lui față de creația Lui, și binefacerea Lui față de robii Lui în primirea pocăinței celui ce se pocăiește: «iar cei ce au lucrat faptele rele apoi s-au pocăit după ea și au crezut: Domnul tău după ea este negreșit Iertător, Milostiv»: dar Allah nu a primit pocăința adoratorilor vițelului decât prin ucidere: «și când Musa a zis poporului lui: o, poporul meu, ați fost nedrepți cu voi înșiși prin luarea voastră a vițelului, pocăiți-vă deci către Ziditorul vostru, și ucideți sufletele voastre, aceasta este mai bine pentru voi la Ziditorul vostru. El v-a primit deci, El este Cel ce primește pocăința, cel Milostiv.» (Sura 2, 54) Ei s-au deșteptat deci într-o zi, iar Allah pusese în mâinile celor ce nu adoraseră vițelul săbiile, iar Allah a făcut să cadă asupra lor o ceață, ca să nu cunoască aproapele aproapele lui, nici ruda ruda lui: apoi s-au năpustit asupra adoratorilor lui, și i-au ucis, și i-au secerat: ei au ucis într-o singură dimineață șaptezeci de mii.

«și când mânia s-a liniștit de la Musa, el a luat tăblițele, iar în copiata lor o călăuzire și o milă pentru cei ce sunt față de Domnul lor temători.» Unii au argumentat din cuvântarea Lui «și în copiata lor» că ea a fost sfărâmată: despre acest argument cercetare, iar în text nimic ce arată că ea a fost sfărâmată, iar Allah știe mai bine. Ibn Abbas a pomenit în hadith-ul încercării, cum va veni, că adorarea lor a vițelului era pe urma ieșirii lor din mare: și nu este îndepărtat, căci când ei au ieșit au zis: «o, Musa, fă-ne o divinitate cum ei au divinități.» Și astfel la Oamenii Cărții: adorarea lor a vițelului a fost înaintea venirii lor la țările Bayt al-Maqdis: aceasta pentru că, când li s-a poruncit lor să ucidă pe cel ce a adorat vițelul, ei au ucis în prima zi trei mii: apoi Musa a pornit să ceară iertare pentru ei, iar El le-a iertat, cu condiția să intre ei în țara sfântă.

« Și a ales Moise șaptezeci de bărbați din poporul său pentru timpul întâlnirii cu Noi. Și când i-a lovit cutremurul el a spus: „Doamne, dacă Tu ai fi Voit, i-ai fi putut pierde mai dinainte, ca și pe mine. Oare Vrei Tu să ne pierzi pentru ceea ce au săvârșit cei nelegiuiți dintre noi? Aceasta nu este decât o încercare de la Tine, cu care-i duci în rătăcire pe cei care Tu Voiești și îi Călăuzești pe cei care Tu Voiești. Tu ești Ocrotitorul nostru. Deci Iartă-ne nouă și Îndură-Te de noi, căci Tu ești Cel mai Bun dintre iertători!

Prescrie pentru noi binele în această lume, [la fel] și în Viața de Apoi! Cu adevărat noi ne-am întors la Tine, căindu-ne”. [Allah] a spus: „Cu pedeapsa Mea îi ajung pe cei care Voiesc Eu, iar Îndurarea Mea cuprinde toate lucrurile.” Și o voi prescrie pentru cei care au frică și achită Dania [Az-Zakat] și cei care cred în Versetele Noastre,

Pentru cei care îl urmează pe Trimis, Profetul neînvățat, despre care se află scris la ei în Tora și în Evanghelie. El le poruncește ceea ce este drept și-i oprește de la ceea ce este greșit, le îngăduie lor bunătățile și le oprește lor pe cele necurate și-i ușurează pe ei de povara lor și de lanțurile care au fost asupra lor. Cei ce cred în el și îl susțin și îl ajută și urmează Lumina care a fost pogorâtă cu el, vor fi cei izbânditori.” » Sura 7, 155-157

al-Suddi și Ibn Abbas și alții au pomenit că acești șaptezeci erau savanții Banu Israel, iar cu ei Musa, și Harun, și Iusha', și Nadab, și Abihou: ei au venit cu Musa pentru a-și cere iertare la Allah pentru Banu Israel pentru adorarea celui ce a adorat dintre ei vițelul, și ei fuseseră porunciți să se parfumeze și să se purifice și să se scăldească. Când ei au venit cu el și s-au apropiat de munte, iar peste el norul și stâlpul de lumină strălucitor, și s-a suit Musa muntele: și au pomenit Banu Israel că ei au auzit cuvântarea lui Allah, iar aceasta au aprobat-o în el un grup dintre exegeți. Și era o parte dintre ei ascultând cuvântarea lui Allah, apoi stricând-o după ce o înțeleseseră, iar ei știau: «L-am făcut să audă deci până ce el ascultă cuvântarea lui Allah» adică: la distanță, iar astfel aceștia au auzit-o la distanță de Musa.

Și ei au pretins de asemenea că cei șaptezeci l-au văzut pe Allah: «și când ați zis voi: o, Musa, noi nu vom crede în tine cât timp nu vedem pe Allah la descoperit, trăznetul i-a apucat deci pe voi pe când priveați voi. Apoi Noi v-am înviat după moartea voastră, poate veți fi recunoscători.» (Sura 2, 55-56)

Musa a ales din Banu Israel șaptezeci de oameni: ei s-au dus către Allah: pocăiți-vă deci către El de ceea ce ați făcut, și cereți pentru el iertarea asupra celor ce le-ați lăsat în spate voștri din poporul vostru: postiți, și parfumați-vă, și purificați veșmintele voastre. El a pornit cu ei spre muntele Tur de Sina pentru întâlnirea vremii lui lui la Domnul lui, iar el nu venea acolo decât cu îngăduința Lui și știința Lui. Cei șaptezeci i-au cerut lui să asculte cuvântarea lui Allah: fă-o. Când Musa s-a apropiat de munte, a căzut pe el stâlpul din nor până ce el a acoperit muntele de tot, și s-a apropiat Musa și a intrat în nor: apropiați-vă.

Și Musa, când Allah îi vorbea lui, cădea pe fruntea lui o lumină strălucitoare, neputând nimeni dintre fiii lui Adam să-l privească: el s-a voalat deci față de ei prin voal. Și s-a apropiat poporul, până ce când ei au intrat în nor, ei au căzut în prosternare, și l-au auzit el pe când vorbește lui Musa, poruncind și oprind: fă, și nu face. Când Allah a sfârșit din porunca Lui: «noi nu vom crede în tine cât timp nu vedem pe Allah la descoperit»: cutremurul i-a apucat, care este trăznetul, și s-au deznodămat sufletele lor, și au murit toți. Și s-a ridicat Musa interpelându-și Domnul, și invocându-L, și adresându-L: «Domnul meu, dacă Tu ai fi voit, Tu i-ai fi pierit mai înainte, iar eu, ne pieri tu pentru ceea ce au făcut nebunii dintre noi?

» adică: nu ne pedepsi pentru ceea ce au făcut nebunii care au adorat vițelul dintre noi, căci noi dezavuăm ceea ce au făcut ei. Și Ibn Abbas și Mujahid și Qatada au zis: cutremurul i-a apucat doar pentru că ei nu i-au oprit poporului lor adorarea vițelului. «Aceasta nu este decât încercarea Ta» adică: punerea Ta la încercare, și punerea ta la încercare, și cercetarea ta. A zis Ibn Abbas și Sa'id ibn Jubayr și Abu al-Aliya și ar-Rab'i ibn Anas și mai mult de unul dintre savanții vechi și moderni: Tu ce ai decretat aceasta, și creat ceea ce a fost din treaba vițelului, ca încercare prin care Tu îi încerci: «o, poporul meu, voi negreșit sunteți încercați prin el» adică: încercați prin el: «Tu rătăcești prin ea pe cine voiești Tu, și călăuzești pe cine voiești Tu» adică: cel pe care îl voiești tu îl rătăcești tu prin încercarea ta asupra lui, iar cel pe care îl voiești tu îl călăuzești: a Ta este judecata și voința, nimeni împiedicator nici întorcător a ceea ce ai decretat tu și hotărât tu: «Tu ești ocrotitorul nostru: iartă-ne deci, și fă-ne milă, Tu ești cel mai bun dintre iertători.

»

«și rânduiește-ne nouă în aceasta de aici binele, iar în cea de apoi: spre Tine ne întoarcem» adică: ne întoarcem la Tine și ne pociț, și ți se mărturisim în ea. A zis Ibn Abbas și Mujahid și Sa'id ibn Jubayr și Abu al-Aliya și Ibrahim at-Taymi și al-Dahhak și al-Suddi și Qatada și mai mult de unul: iar aceasta este de asemenea în limbă. «El a zis: pedeapsa Mea o fac să se abată pe cine voiește Eu, iar mila Mea a cuprins orice lucru» adică: pedepsesc pe cel ce voiește Eu prin ceea ce voiește Eu din treburi pe care le creez Eu și le decretat, iar mila Mea a cuprins orice lucru: cum s-a înființat în hadith-ul Mesagerului lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah asupra lui): Allah, când El a isprăvit de creat cerurile și pământul, a scris o carte: mila Mea biruiește mânia Mea. «Noi o rânduiesc deci pentru cei ce sunt evlavioși și dau zakat-ul, și cei ce sunt în semnele Noastre credincioși» adică: o voi impune negreșit pentru cel ce se împodobește cu aceste calități: «cei ce urmează mesagerului, profetului neștiutor de carte»: versetul.

Și aceasta comportă o atenție la pomenirea lui Muhammad și a comunității lui din partea lui Allah cel Preaînalt către Musa, printre acesta prin care El l-a luat în șoaptă și l-a informat și l-a făcut să cunoască: iar noi am vorbit despre acest verset și despre ceea ce îl urmează în comentariul lui destul de și persuasiv de, iar lui Allah laudă și mulțumire. A zis Musa: o, Domnul meu, găsesc în tăblițe o comunitate, cea mai bună comunitate produsă pentru oameni: ei porunesc binele și opresc blamabilul: Domnul meu, fă-i din ei poporul meu. Aceasta este o comunitate a lui Ahmad. O, Domnul meu, găsesc în tăblițe o comunitate: ei sunt cei de pe urmă în creație și cei dintâi în intrarea în Rai: Domnul meu, fă-i din ei poporul meu.

Aceasta este o comunitate a lui Ahmad. O, Domnul meu, găsesc în tăblițe o comunitate: evangheliile lor în piepturile lor, ei le recită, iar mai înaintea lor se recita cartea lor de afară, până acolo încât când ei l-au ridicat, ei nu au memorat nimic nici nu l-au cunoscut. Și Allah v-a dat vouă, o, comunitate, din memorare ceva ce El n-a dat niciunei națiuni: Domnul meu, fă-i din ei poporul meu. Aceasta este o comunitate a lui Ahmad.

O, Domnul meu, găsesc în tăblițe o comunitate: ei cred în cartea dintâi și în cartea de pe urmă, și luptă excesul rătăcirii, până ce ei vor lupta chiorul mincinos: fă-i deci poporul meu. Aceasta este o comunitate a lui Ahmad. O, Domnul meu, găsesc în tăblițe o comunitate: milosteniile lor, ei le mănâncă în burțile lor, și își culeg răsplata din ele: iar mai înaintea lor, când făcea cineva o milostenie și ea era primită de la el, Allah trimitea asupra ei un foc și o mânca, iar dacă îi revenea lui o lăsa, iar mâncau din ea dobitoacele sălbatice și păsările: Domnul meu, fă-i deci poporul meu. Aceasta este o comunitate a lui Ahmad.

O, Domnul meu, găsesc în tăblițe o comunitate: când unul dintre ei are o faptă bună apoi nu o săvârșește, Eu îi scriu o faptă bună: dacă o săvârșește, Eu îi scriu zece asemenea până la șapte sute de ori: Domnul meu, fă-i poporul meu. Aceasta este o comunitate a lui Ahmad. O, Domnul meu, găsesc în tăblițe o comunitate: ei sunt mijlocitorii și mijlocații: fă-i deci poporul meu. El a zis: aceasta este o comunitate a lui Ahmad.

El ni-a informat deci că Musa zicea: o, Allah, fă-mă dintre o comunitate a lui Ahmad. Mulți oameni au pomenit ceea ce a fost din dialogul secret al lui Musa, și au raportat multe lucruri fără temelie: iar noi pomenim ceea ce este posibil de pomenit din hadith-uri și athar-uri, cu ajutorul lui Allah și asistența Lui, și frumosul Lui călăuzire, și ajutorul Lui și sprijinul Lui.

A zis al-Hafiz Abu Hatim, Muhammad ibn Hatim ibn Hibban în Sahih-ul lui: pomenirea întrebării interlocutorului lui Allah la Domnul lui despre cel mai jos dintre oamenii Raiului și cel mai înalt în rang: Omar ibn Sa'id at-Ta'i ne-a informat la Manbij: Hammad ibn Yahya al-Balkhi ne-a informat: Sufyan ne-a informat: Muțrif ibn Tarif și Abd al-Malik ibn Abjar, doi vechi înzestrați: am auzit pe al-Mughira ibn Shu'ba zicând de pe minbar: Musa a întrebat la Domnul lui: care dintre oamenii Raiului este cel mai jos în rang? Un om ce vine după ce oamenii Raiului au intrat în Rai: intră în Rai: cum voi intra eu în Rai pe când oamenii și-au luat sălașurile lor și și-au luat prinzile lor? Voi voiește să ai din Rai cum a avut un rege dintre regii lumii de aici? Da, o, Domnul meu: ție aceasta, și asemănarea ei, și asemănarea ei: da, o, Domnul meu, sunt mulțumit: ție aceasta, și de zece ori asemănarea ei: o, Domnul meu, sunt mulțumit: ție cu aceasta tot ce poftește sufletul tău și se delectează ochiul tău: o, oameni ai Raiului, cel mai înalt în rang?

Te voi informa despre ei: Eu am sădit noblețea lor cu mâna Mea, și am pus pecete peste ea: niciun ochi nu a văzut, nici ureche n-a auzit, nici n-a trecut prin inima unui om: iar echivalentul ei în cartea lui Allah cel Preaînalt: «niciun suflet nu știe ce le-a ascuns El lor din desfătări de ochi» (Sura 32, 17): iar astfel l-au raportat Muslim și at-Tirmidhi, amândoi de la Ibn Abi Omar, de la Sufyan care este ibn Uyayna, astfel: se va zice către el: te mulțumește să ai ca un rege dintre regii lumii de aici? Sunt mulțumit, Domnul meu: ție aceasta, și asemănarea ei, și asemănarea ei, și asemănarea ei: sunt mulțumit, Domnul meu: aceasta ție, și de zece ori asemănarea ei, și ție tot ce poftește sufletul tău și se delectează ochiul tău: sunt mulțumit, Domnul meu: Domnul meu, deci cel mai înalt dintre ei în rang?

Cei către care Eu am voit: Eu am sădit noblețea lor cu mâna Mea, și am pus pecete peste ea: n-a văzut ochi, nici n-a auzit ureche: iar echivalentul ei din cartea lui Allah: «niciun suflet nu știe ce le-a ascuns El lor din desfătări de ochi ca răsplată a ceea ce lucrau ei» (Sura 32, 16-17): și a zis at-Tirmidhi: hassan, sahih. Și l-a raportat unii de la ash-Sha'bi de la al-Mughira, și nu l-a pus în formă marfu': iar forma marfu' este mai corectă.

Pomenește întrebarea interlocutorului la Domnul lui despre șapte calități: Abdallah ibn Muhammad ibn Salm ne-a raportat la Bayt al-Maqdis: Hourmala ibn Yahya ne-a raportat: Ibn Wahb ne-a raportat: m-a informat Amr ibn al-Harith: că Abu as-Samh i-a raportat lui de la Ibn Hubayra, de la Abu Hurayra, de la Profet (pacea și binecuvântările lui Allah asupra lui): Musa l-a întrebat pe Domnul lui (așa cum i se cuvine) despre șase calități despre care el credea că ele sunt pentru el exclusiv: o, Domnul meu, care dintre robii Tăi este cel mai evlavios? Cel ce Mă pomenește pe Mine fără să Mă uite. Și care dintre robii Tăi este cel mai bine călăuzit? Cel ce urmează călăuzirii.

Și care dintre robii Tăi este cel mai drept în judecată? Cel ce judecă pentru oameni cum judecă pentru el însuși. Și care dintre robii Tăi este cel mai știutor? Un savant care nu se satură din știință, și adaugă știința oamenilor la știința lui.

Și care dintre robii Tăi este cel mai puternic? Cel ce, când el stăpânește, iartă. Și care dintre robii Tăi este cel mai bogat? Cel ce este mulțumit de ceea ce primește.

Și care dintre robii Tăi este cel mai sărac? Dățătorul unei lipire. Mesagerul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah asupra lui) a zis: bogăția nu stă în bunuri, bogăția nu este decât bogăția sufletului: când Allah voiește binele la un rob, El face bogăția lui în sufletul lui, și îl păzește în inima lui: iar când El voiește de la un rob răul, El pune sărăcia lui între cei doi ochi ai lui. Cuvântarea Lui: dățătorul unei lipire: el voiește prin el pe cel a cărui stare este micșorată, care disprețuiește ceea ce i s-a dat și cere surplusul.

Și l-a raportat Ibn Jarir în tafsir-ul lui, de la Ibn Humayd, de la Iacob al-Qumi, de la Harun ibn Antara, de la tatăl lui, de la Ibn Abbas: Musa l-a întrebat pe Domnul lui, și a pomenit de asemenea. El a zis: o, Domnul meu, care dintre robii Tăi este cel mai știutor? Cel ce caută știința oamenilor spre știința lui: poate îl va ajunge o cuvântare care îl călăuzește spre călăuzire, sau îl abate de la nenorocire. O, Domnul meu, este pe pământ cineva mai știutor decât mine? Da: Khidr. Musa a cerut deci calea spre el, și a fost ceea ce vom pomeni după, dacă Allah cel Preaînalt voiește: iar în încredere.

Pomenește un alt hadith în sensul a ceea ce a pomenit Ibn Hibban: Yahya ibn Ishaq ne-a raportat: Ibn Lah'ah ne-a raportat: de la Durraj, de la Abu al-Haytham, de la Abu Sa'id al-Khudri, de la Profet (pacea și binecuvântările lui Allah asupra lui): Musa a zis: o, Domnul meu, robul tău credincios este constrâns în lumea de aici. El i-a deschis deci o poartă din Rai, și el a privit spre ea: o, Musa, iată ceea ce am pregătit Eu pentru el. O, Domnul meu, și prin puterea Ta și măreția Ta, dacă i s-ar tăia mâinile și picioarele, și el ar fi târât pe chipul lui de la ziua în care l-am creat Eu până în Ziua Învierii, și aceasta i-ar fi sorocul lui, el nu ar fi văzut niciodată de nenorocire. Apoi el a zis: o, Domnul meu, robul tău necredincios, i se dă din lesnie în lumea de aici.

El i-a deschis deci o poartă spre Foc: o, Musa, iată ceea ce am pregătit Eu pentru el. O, Domnul meu, și prin puterea Ta și măreția Ta, dacă ar avea el lumea de aici de la ziua în care l-am creat Eu până în Ziua Învierii, și aceasta i-ar fi sorocul lui, el nu ar fi văzut niciodată de bine. Al-Ahmad este singurul ce-l raportează din acest punct: iar în vrednicia lui de crez cercetare, iar Allah știe mai bine.

Pomenește întrebarea interlocutorului lui Allah la Domnul lui, slavă Lui și preaînalt, ca El să-i facă să cunoască un lucru prin care el îl pomenește pe El: Ibn Salm ne-a raportat: Hourmala ibn Yahya ne-a raportat: Ibn Wahb ne-a raportat: m-a informat Amr ibn al-Harith: că Durraj i-a raportat lui de la Abu al-Haytham, de la Abu Sa'id, de la Profet (pacea și binecuvântările lui Allah asupra lui): a zis Musa: o, Domnul meu, învață-mă un lucru prin care eu Te pomenesc și te invoc. Zice: o, Musa, nu este de divinitate decât Allah. O, Domnul meu, toți robii Tăi zic aceasta. Zice: nu este de divinitate decât Allah.

Voi mai degrabă un lucru prin care Tu mă deosebești. O, Musa, dacă oamenii celor șapte ceruri și ai celor șapte pământuri ar fi într-un taler, iar nu este de divinitate decât Allah într-un taler, s-ar înclina spre ei nu este de divinitate decât Allah. Și mărturisește pentru acest hadith hadith-ul tablei: iar ceea ce se apropie cel mai mult de sensul lui, hadith-ul raportat în Sahih-ul Profetului (pacea și binecuvântările lui Allah asupra lui) că el zice: cea mai bună invocare este invocarea zilei de 'Arafa: nu este de divinitate decât Allah singur fără asociat, a Lui este împărăția, și a Lui laudă, iar El este peste orice lucru puternic.

Și a zis Ibn Abi Hatim: Ahmad ibn al-Qasim ibn Atiya ne-a raportat: Ahmad ibn Abd ar-Rahman ad-Dashtaki ne-a raportat: tatăl meu m-a informat de la tatăl lui: Ash'ath ibn Ishaq ne-a raportat: de la Ja'far ibn Abi al-Mughira, de la Sa'id ibn Jubayr, de la Ibn Abbas: Domnul tău doarme? Temeți-vă de Allah. O, Musa, ei te-au întrebat pe tine dacă Domnul tău doarme: ia deci două fioli în mâna ta, și ridică-te noaptea. El a făcut deci Musa: când s-a dus din noapte treimea, el a cufundat și a căzut pe cele două genunchi ale lui, apoi și-a revenit:

și le-a stăpânit până ce la sfârșitul nopții el a cufundat, și cele două fioli au căzut, și s-au sfărâmat. o, Musa, dacă Eu dormi, cerurile și pământul ar cădea, și ar pieri cum au pierit cele două fioli în mâna ta. Și Allah a pogorât asupra mesagerului Său versetul Tronului.

Ishaq ibn Abi Israil ne-a raportat: Hisham ibn Iusuf ne-a raportat: de la Umayya ibn Shabl, de la al-Hakam ibn Aban, de la 'Ikrima, de la Abu Hurayra: am auzit pe Mesagerul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah asupra lui) povestind, de pe minbar, despre Musa: i-a trecut prin mintea lui Musa: Allah doarme El? Allah i-a trimis deci un înger care l-a deșteptat de trei ori, apoi i-a dăruit doi flacoane, în fiecare mână un flacon, și i-a poruncit să le păzească. El s-a apucat deci a dormi, și cum cele două mâini ale lui veneau să se unească, el se deștepta, și reținea una peste alta, până ce el a dormit un somn: cele două mâini ale lui s-au ciocnit deci. Allah a formulat pentru el o pildă: că dacă el ar dormi, cerul și pământul nu s-ar ține. Și acest hadith este gharib, marfu': cel mai probabil este că el să fie mawquf, iar originea lui să fie israelită.

«și când am luat Noi făgăduința voastră și am ridicat deasupra voastră muntele Tur: luați ceea ce v-am dat Noi cu tărie, și pomeniți ceea ce cuprinde el, poate veți fi evlavioși. Apoi v-ați întors voi după aceea: fără favoarea lui Allah asupra voastră și mila Lui, ați fi fost dintre pierduți.» (Sura 2, 63-64) «și când am ridicat Noi muntele deasupra lor de parcă el era un copac, și ei credeau că el va cădea asupra lor: luați ceea ce v-am dat Noi cu tărie, și pomeniți ceea ce cuprinde el, poate veți fi evlavioși.» (Sura 2, 93) Ibn Abbas a zis: când Musa le-a venit lor cu tăblițele cuprinzând Tora, el le-a poruncit lor să o primească și să o ia cu tărie și hotărâre.

Întinde-o dinaintea noastră: dacă poruncile ei și opritele ei sunt ușoare, noi o vom primi. Ia-o mai degrabă cu ceea ce cuprinde ea. Ei l-au respins deci de mai multe ori. Allah a poruncit deci îngerilor să ridice muntele asupra capetelor lor, până ce el a fost ca un copac: adică un nor asupra capetelor lor: dacă nu o primiți voi cu ceea ce cuprinde ea, acest munte va cădea asupra voastră.

Ei au primit-o deci, și au fost porunciți să se prosterneze, și s-au prosternează, și s-au apucat să privească muntele cu jumătatea chipurilor lor: iar aceasta a devenit o practică pentru evrei până astăzi: ei zic: nicio prosternare nu este mai mare decât prosternarea în care a fost ridicat de la noi pedeapsa. Și a zis Sanid ibn Dawud, de la Hushaym ibn Muhammad, de la Abu Bakr ibn Abdallah: când el a întins-o, nu a rămas pe fața pământului munte, nici copac, nici piatră fără să fie tremur: el nu este deci pe fața pământului niciun evreu, mic nici mare, asupra căruia să se citească Tora fără ca el să tremure și să scuture capul lui pentru ea.

«apoi v-ați întors voi după aceea» adică: apoi, după privirea acestui fagăduință imens și porunca serioasă, voi ați calcat făgăduințele voastre și fagăduințele voastre: fără favoarea lui Allah asupra voastră și mila Lui, prin vă ajungându-vă din urmă prin trimiterea spre voi și pogorârea Cărții asupra voastră, ați fi fost dintre pierduți.

Vacua Banu Israel în vremea lui Musa

«și când Musa a zis poporului lui: Allah vă poruncește junghierea unei vaca. Ei au zis: faci tu din noi un obiect de batjocură? El a zis: caut adăpost la Allah de a fi dintre neștiutori. Ei au zis: invocă pentru noi Domnul tău, să ne expună El ceea ce este ea.

El a zis: El a zis: este o vacă nici bătrână nici nemărturisitoare, de vârstă mijlocie între aceasta: faceți deci ceea ce vi se poruncește. Ei au zis: invocă pentru noi Domnul tău, să ne expună El culoarea ei. El a zis: El a zis: este o vacă galbenă de o culoare intensă, care bucură pe privitori. Ei au zis: invocă pentru noi Domnul tău, să ne expună El ceea ce este ea: vacile ne par asemănătoare, iar noi, dacă Allah va voi, vom fi călăuziți.

El a zis: El a zis: este o vacă nici dresată, arând pământul nici adăpând recolta, neatinșă, fără pată în ea. Ei au zis: acum tu ai venit cu adevărul: ei au junghiat-o deci, și putință era să nu o facă. Și când ați ucis voi un suflet, și vă acuzați unii pe alții în ea, iar Allah este Cel ce face să iasă ceea ce ascundeți voi: Noi am zis deci: loviți-l cu o parte din ea: astfel Allah face să viețuiască morții, și vă arată semnele Lui, poate raționați voi.» (Sura 2, 67-73)

Ibn Abbas, Ubayda as-Sulami, Abu al-Aliya, Mujahid și al-Suddi au zis: era un om la Banu Israel de mult bine, și era un om bătrân înaintat, și el avea nepoți care doreau moartea lui pentru a moșteni de la el. Unul dintre ei s-a dus înainte deci și l-a ucis de noapte, și l-a aruncat la răscrucea căilor, la poarta unui om dintre ei. Când poporul s-a deșteptat, ei s-au acuzat unii pe alții despre el, și a venit nepotul lui, și s-a apucat să strige și să se plângă: de ce vă acuzați unii pe alții și nu veniți voi la profetul lui Allah? A venit deci nepotul lui, și s-a plâns de treba uncul lui la mesagerul lui Allah Musa.

Musa a zis: faceți să mărturisească pe Allah un om având o știință despre treba acestui ucis, altfel ne vom informa noi. Nu era la niciunul dintre ei de știință: iar ei i-au cerut lui să-și întrebe Domnul lui în această treabă. El a întrebat deci pe Domnul lui despre aceasta, iar Allah i-a poruncit lui să le poruncească lor junghierea unei vaca: «Allah vă poruncește junghierea unei vaca»: «ei au zis: faci tu din noi un obiect de batjocură?» ei voiește: noi te întrebăm pe tine despre treba acestui ucis, iar tu zici aceasta.

«el a zis: caut adăpost la Allah de a fi dintre neștiutori» adică: caut adăpost la Allah de a zice asupra Lui altceva decât ceea ce mi-a revelat El: iar Acesta este Cel ce mi-a răspuns mie când l-am întrebat Eu despre ceea ce mă întrebați voi voi despre el, că îl întreb Eu despre aceasta. Ibn Abbas, Ubayda, Mujahid, 'Ikrima, al-Suddi și Abu al-Aliya au zis: dacă s-ar fi dus ei spre orice vaca și ar fi junghiat-o, cel vizat din ea s-ar fi obținut: dar ei s-au întărit, Allah i-a întărit deci. Și a ajuns despre aceasta un hadith marfu', iar în isnad-ul lui din slăbiciune: ei au cerut înfățișarea ei, apoi culoarea ei, apoi vârsta ei, și au primit un răspuns a cărui existență le era lor grea: iar noi am pomenit explicarea tuturor acestora la locul lor.

Scopul: că ei au fost porunciți să junghie o vacă de vârstă mijlocie, care este mijlocirea între bătrâna care este cea mare, și nemărturisitoarea care este cea mică. A zis Ibn Abbas, Mujahid, Abu al-Aliya, 'Ikrima, al-Hasan, Qatada și un grup. Apoi ei s-au întărit, și s-au strâns asupra lor înșiși, și au cerut culoarea ei: au fost deci porunciți dintr-o galbenă intensă de culoare, adică amestecată de roșeață, care bucură pe privitori: iar această culoare este rară.

«invocă pentru noi Domnul tău, să ne expună El culoarea ei: vacile ne par asemănătoare, iar noi, dacă Allah va voi, vom fi călăuziți»: iar în hadith-ul marfu' pe care l-a raportat Ibn Abi Hatim: să nu fi fost Banu Israel a exclama când li s-a dat: despre vrednicia lui de crez cercetare, iar Allah știe mai bine. «el a zis: El a zis: este o vacă nici dresată, arând pământul nici adăpând recolta, neatinșă, fără pată în ea. Ei au zis: acum tu ai venit cu adevărul: ei au junghiat-o deci, și putință era să nu o facă»: iar aceste calități sunt mai strânse decât ceea ce a precedat, în care ei au fost porunciți să junghie o vacă nemaifiind dresată, care este dresata prin arare și adăparea pământului prin irigare: neatinșă, care este sănătoasa, fără defect: a zis Abu al-Aliya și Qatada. Fără pată în ea: adică nu este în ea de culoare contrazicând culoarea ei, ci ea este neatinșă de defecte, și de amestecul celorlalte culori în afara culorii ei.

Când el a delimitat-o prin aceste calități, și a restrâns-o prin aceste descrieri și aceste atribute, ei n-au găsit această vaca cu această descriere decât la un om dintre ei, care era fiu bun față de tatăl lui. Ei au cerut-o deci la el: el a refuzat de la ei, și i-a sedus prin prețul ei, până ce, după ceea ce a pomenit al-Suddi, i s-a dat lui din greutatea ei din aur: el a refuzat de la ei până ce i s-a dat lui din greutatea ei de zece ori. A vândut-o deci lor, iar profetul lui Allah Musa a poruncit junghierii: ei au junghiat-o deci, și putință era să nu o facă, adică: ei ezitau în treba ei. Apoi le-a poruncit lor din partea lui Allah să lovească acest ucis cu o parte din ea: din carnea coapsei: cu osul ce înconjoară cartilagiul: cu partea dintre umeri.

Când ei l-au lovit cu o parte din ea, Allah cel Preaînalt l-a făcut el să viețuiască: și el s-a ridicat pe când venele lui sângerau: cine m-a ucis? El a zis: m-a ucis nepotul meu. Apoi el a căzut iarăși mort cum era: «astfel Allah face să viețuiască morții, și vă arată semnele Lui, poate raționați voi» adică: cum voi ați privit vivificarea acestui ucis la porunca lui Allah către el, astfel este porunca Lui în ceilalți morți: când El voiește vivificarea lor, El îi face să viețuiască într-un singur ceas: «nu v-a creat Noi și nu v-a înviat Noi decât ca un singur suflet»: versetul.

Istoria lui Musa și a lui Khidr

« [Adu-ți aminte] când Moise i-a zis slujitorului său: „Nu mă voi opri până ce nu vom ajunge la întâlnirea celor două mări, chiar dacă voi umbla ani îndelungați.” Și când au ajuns ei la întâlnirea lor, au uitat peștele lor și el a apucat nestingherit drumul lui către mare, ca printr-un canal. Și când au trecut ei [de locul acela], i-a zis slujitorului său: „Adu-ne mâncarea, căci ne-a ajuns oboseala din pricina călătoriei noastre.”

El i-a răspuns: „Vezi tu, când ne-am adăpostit lângă stâncă? Eu am uitat peștele. Și nu m-a făcut să uit și să nu-ți mai pomenesc de el decât numai Șeitan, iar el a apucat drumul spre mare, într-un mod ciudat.” [Moise] a spus: „Acesta este ceea ce căutăm noi.” Și s-au întors după urmele lor. Și au găsit ei un rob dintre robii Noștri [al-Khidr], căruia Noi i-am dăruit Îndurare, din partea Noastră, și l-am învățat Știință de la Noi. Moise i-a spus: „Pot eu să te urmez, astfel încât să mă înveți din ceea ce tu ai învățat, ca bună călăuzire?” I-a răspuns: „Cu adevărat, tu nu vei putea să ai răbdare cu mine!

Cum ai putea tu să rabzi ceea ce nu cuprinzi tu cu știința?” [Moise] a spus: „Dacă Allah Voiește, mă vei afla tu răbdător și nu mă voi împotrivi nici uneia dintre poruncile tale.” El a spus: „Dacă mă urmezi, nu mă întreba despre niciun lucru, câtă vreme nu-ți pomenesc [nu îți explic] nimic despre el .” Și au purces la drum amândoi. Dar când au urcat pe o corabie, el [al-Khidr] a găurit-o și Moise i-a spus: „Ai găurit-o pentru ca să-i îneci pe oamenii de pe ea? Tu ai săvârșit un lucru foarte rău.” [Al-Khidr] a spus: „Nu am spus eu că tu nu vei putea răbda împreună cu mine?”

[Moise] a spus: „Nu mă învinovăți pentru ceea ce am uitat și nu mă împovăra cu prea mare greutate pentru treaba [asta a] mea.” Și au pornit ei doi mai departe și au mers până ce s-au întâlnit cu un băiat, pe care el [al-Khidr] l-a ucis. I-a spus atunci [Moise]: „Ai ucis un suflet nevinovat, ce nu a luat niciun suflet! Ai săvârșit un lucru îngrozitor." [Al-Khidr] a spus: „Nu ți-am spus eu că nu vei avea răbdare cu mine?” [Moise] a spus: „De te voi mai întreba despre ceva după aceasta, să nu mă mai ții în tovărășia ta! Acum ai dobândit de la mine îngăduința [de a te despărți de mine]."

Și au pornit mai departe până ce au ajuns la oamenii unei cetăți, de la care au cerut mâncare, însă aceștia nu au dorit să-i ospăteze. Și au găsit în ea un perete ce stătea să se prăbușească, iar el [al-Khidr] l-a îndreptat. Și [atunci] i-a zis [Moise]: „Dacă ai fi voit, ai fi obținut o plată pentru aceasta.” [Al-Khidr] a spus: „Aceasta este despărțirea între mine și între tine. Însă eu îți voi vesti tâlcuirea celor pentru care tu nu ai avut răbdare.

În ceea ce privește corabia, ea era a unor sărmani care lucrau pe mare și eu am voit să o stric, pentru că venea din urma lor un rege care lua toate corăbiile, cu forța. Cât despre fecior, părinții lui erau dreptcredincioși și ne-a fost teamă ca el să nu le impună lor nelegiuirea și necredința. Și am voit ca Domnul lor să le dea în schimb un altul mai curat decât el și mai iubitor [față de ei].

În ceea ce privește peretele, el aparținea la doi copii orfani din acest oraș, iar sub el se afla o comoară pentru ei, iar tatăl lor a fost un om cuvios. Și Domnul tău a Voit ca atunci când ei vor ajunge la vârsta bărbăției să-și scoată comoara lor [ei înșiși], ca Milă de la Domnul tău. Și nu am făcut-o după socotința mea. Aceasta este tâlcuirea celor pentru care nu ai putut să fii cu răbdare.” » Sura 18, 60-82

Acest Musa care a călătorit spre Khidr este Musa ibn Mika ibn Iusuf ibn Iacob ibn Ishaq ibn Ibrahim al-Khalil, după acești oameni, și l-au urmat în aceasta unii dintre cei ce iau din foițele lor și transmit din cărțile lor, dintre ei Nawf ibn Fidala al-Himayari ash-Shami al-Bakali, și el este damascean, iar mama lui era soție a lui Ka'b al-Ahbar. Iar cel corect, spre ce arată ceea ce se vede din contextul coranic, și textul hadith-ului sănătos vădit reciproc confirmat, este că el este Musa ibn Imran, tovarășul Banu Israel.

al-Humaydi ne-a raportat: Sufyan ne-a raportat: Amr ibn Daynar ne-a raportat: Sa'id ibn Jubayr mi-a dat de știre: am zis la Ibn Abbas: Nawf al-Bakali pretinde că Musa, tovarășul lui Khidr, nu este Musa, tovarășul Banu Israel. A mințit dușmanul lui Allah: Ubay ibn Ka'b ne-a raportat că el a auzit pe Mesagerul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah asupra lui) zicând: Musa s-a ridicat predicator printre Banu Israel, li s-a pus întrebare: cine este cel mai știutor dintre oameni? Eu. Allah l-a blamat deci pentru că el nu respinsese știința spre El: Allah i-a revelat deci: am un rob la confluența celor două mări, el este mai știutor decât tine.

O, Domnul meu, și cum îl voi atinge eu? Ia cu tine un pește, și pune-l într-un coș: și unde vei pierde tu peștele, acolo este el. El a luat deci un pește și l-a pus într-un coș, apoi a pornit, și a pornit cu el robul lui Iusha' ibn Nun, până ce, când ei au ajuns la stâncă, ei și-au așezat cele două capete și au dormit. Și s-a agitat peștele în coș, și a ieșit din el, și a căzut în mare, și și-a luat drumul lui în mare în șerpuitor, iar Allah a reținut de la pește scurgerea apei, el a devenit deci pe el ca o capsulă.

Când el s-a deșteptat, tovarășul lui a uitat să-l informeze despre pește: ei au pornit deci restul zilei lor și al nopții lor, până ce, când a fost din mâine, Musa la robul lui: aduce-ne prânzul nostru, căci noi negreșit am simțit din această călătorie a noastră o oboseală. Și Musa n-a aflat încercarea înainte să depășească locul pe care Allah îl poruncise lui, lui și robului lui: «ai văzut tu când ne-am adăpostit noi la stâncă: am uitat eu deci peștele, și nimic nu m-a făcut să uit decât diavolul de a ți-l aminti, și el și-a luat drumul lui în mare, minunat.» El a zis: pentru pește un drum șerpuitor: aceasta, ceea ce căutam noi: «ei s-au întors deci pe urmele lor, recapitulând», până ce ei au atins stânca, și iată un om acoperit de un veșmânt. Musa i-a făcut lui mântuirea: și ce pământ este al tău?

Mântuirea: eu sunt Musa. Musa din Banu Israel? Da. Am venit eu spre tine ca tu să mă înveți din ceea ce ți-a fost învățat călăuzirea.

o, Musa, eu sunt pe o știință din științele lui Allah pe care Allah mi-a învățat-o mie și pe care tu nu o cunoști, iar tu ești pe o știință din științele lui Allah pe care Allah ți-a învățat-o ție și pe care eu nu o cunosc. Tu mă vei afla pe mine, dacă Allah va voi, răbdător, și nu te voi neasculta în nicio poruncă. Dacă tu mă urmezi, nu mă întreba deci despre nimic până ce eu îți fac să ți-o pomenesc. Ei au pornit deci umblând pe malul mării, a trecut un vas și le-a vorbit de a-i purta, iar ei l-au recunoscut pe Khidr, și i-a purtat fără salariu.

Când ei s-au suit în vas, nu a dat atenție lor nici Khidr smulgând o scândură din scândurile vasului cu dalta: un popor ne-a purtat fără salariu, și m-am luat eu după vasul lor și l-am găurit. Și a zis Mesagerul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah asupra lui): iar aceasta a fost prima din Musa un uitare. Și a venit o pasăre mică, și a căzut pe bordul vasului, și a ciocănit în mare o lovitură: știința mea și știința ta în știința lui Allah nu sunt decât ca ceea ce a ciocănit această pasăre mică din această mare. Apoi au ieșit amândoi din vas, iar pe când amândoi umblau pe mal, iată Khidr a văzut un băiat jucând cu băieții: Khidr l-a apucat deci de cap în mâna lui, și l-a smuls din mâna lui, și l-a ucis.

Și a zis Mesagerul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah asupra lui): iar aceasta este mai dură decât prima. Și a zis: întors. Și Khidr a zis la mâina lui, și a zis Musa: ridică-te: noi i-am ajuns din urmă, ei nu ne-au hrănit: noi dorim ca Musa să fi fost răbdător. Deci s-a apucat Ibn Abbas să recite: și aceasta, și aceea.

Apoi l-a raportat de asemenea al-Bukhari, de la Qutayba, de la Sufyan ibn Uyayna, pe isnad-ul lui asemănător: a ieșit Musa, iar cu el robul lui Iusha' ibn Nun, iar cu ei doi peștele, până ce ei au atins stânca, și au coborât lângă ea: Musa și-a așezat deci capul și a dormit. A zis Sufyan: iar în hadith-altul decât cel de la Amr: iar la originea stâncii un izvor numit viața: nu atinge din apa lui un lucru fără a deveni viu. A atins deci peștele apa acestui izvor: el s-a agitat deci, și s-a strecurat afară din coș, și a intrat în mare: aduce-ne prânzul nostru: astfel a zis el. Și a raportat hadith-ul, și a căzut o pasăre mică pe bordul vasului, și și-a înfipt ciocul în mare: știința mea și știința ta și știința creaturilor, în știința lui Allah, nu sunt decât măsura a ceea ce și-a înfipt această pasăre mică ciocul ei: și a pomenit întregimea hadith-ului.

Ibrahim ibn Musa ne-a raportat: Hisham ibn Iusuf ne-a raportat: că Ibn Jurayj i-a informat pe ei: Ya'la ibn Mouslim mi-a dat de știre, și Amr ibn Daynar, de la Sa'id ibn Jubayr, unul dintre cei doi este mai lung decât tovarășul lui, iar celălalt eu l-am auzit să-l raporteze de la Sa'id ibn Jubayr: eram la Ibn Abbas în casa lui când el a zis: întrebați-mă. O, Abu al-Abbas, Allah m-a făcut să răscumpăr prin tine: la Kufa un om transmițător de hadith-uri, Nawf, pretinde că nu este Musa dintre Banu Israel. El a zis: a mințit dușmanul lui Allah.

Iar câtă vreme Ya'la, a zis Ibn Abbas: mi-a raportat Ubay ibn Ka'b: a zis Mesagerul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah asupra lui): Musa, mesagerul lui Allah, a pomenit într-o zi oamenilor până ce au revărsat ochii și s-au făcut albe inimile, și s-a întors: l-a ajuns din urmă deci un om: o, mesager al lui Allah, este pe pământ cineva mai știutor decât tine? Nu. Allah l-a blamat deci pentru că el nu respinsese știința spre Allah: ci mai degrabă. O, Domnul meu, deci unde?

La confluența celor două mări. O, Domnul meu, fă-mi un semn pe care îl voi ști deci prin el. El a zis: unde se va despărți de tine peștele. Ia un pește mort în care tu suflă duhul: el a luat deci un pește și l-a pus într-un coș: nu te încarcă decât să mă informezi despre locul unde se va despărți de tine peștele.

«și când Musa a zis robului lui Iusha' ibn Nun» nu este de la Sa'id ibn Jubayr. Iar pe când el era la umbra unei stânci, într-un loc unde curgeau două izvoare, când a lovit peștele, iar Musa dormind: nu-l deștepta. Până ce, când el s-a deșteptat, el a uitat să-l informeze, iar peștele lovea până ce el a intrat în mare, iar Allah a reținut de la el scurgerea mării: astfel, ca restul lui într-o piatră, și a făcut între cele două degete mari ale lui și cele două degete care le înconjoară.

iar Allah a tăiat din tine încercarea: el l-a informat. Ei s-au întors deci, și l-au aflat pe Khidr: pământul de unde ești, mântuirea? Cine ești tu? Eu sunt Musa.

Musa din Banu Israel? Da. Care este deci treaba ta? Am venit eu spre tine ca tu să mă înveți din ceea ce ți-a fost învățat călăuzirea.

Pe Allah, știința mea și știința ta față de știința lui Allah nu sunt decât ca a luat această pasăre mică cu ciocul ei din mare. Până ce, când ei s-au suit în vas, ei au aflat transportatori mici care poartă oamenii acestui mal către oamenii acelui mal alt: robul cel virtuos? A zis: «Musa: ai găurit-o tu ca să-i îneci pe oamenii lui? Tu negreșit ai adus un lucru monstruos.

» El a zis: nu ți-am zis eu ție că tu nu vei putea cu mine să fii răbdător? Prima a fost o uitare, iar mijlocia o condiție. A zis Sa'id: el a aflat băieți jucând, și a luat un băiat necredincios frumos, și l-a culcat, apoi l-a junghiat cu cuțitul. El a zis: «ai ucis tu un suflet curat fără suflet» neavând lucrat viciul.

Un băiat curat. Ei au pornit deci, și au aflat în ea un zid voind să se prăbușească: el l-a îndreptat. Am estimezat că Sa'id a zis: el l-a șters cu mâna lui și el a devenit drept. El a zis: dacă tu ai fi voit, tu ai fi luat asupra lui un salariu.

A zis Sa'id: un salariu pe care îl mâncau noi, iar din spatele lor l-a recitat Ibn Abbas: regele luând fiecare vas prin forță: când el trece lângă el îl lasă cu defectul lui, iar când ei îl depășesc îl repară și se folosesc din el. Umplem-o deci cu o fiolă: cu gudron. «ai ucis tu un suflet curat» cei doi prin el mai milostivi față de ea decât prin prima care l-a ucis Khidr. Și a pretins altceva decât Sa'id ibn Jubayr că cei doi au fost înlocuiți printr-o slujnică: este o slujnică.

Și l-a raportat Abd ar-Razzaq, de la Ma'mar, de la Abu Ishaq, de la Sa'id ibn Jubayr, de la Ibn Abbas: Musa a predicat Banu Israel: nu este mai știutor față de Allah și porunca Lui decât eu. A poruncit deci ca să fie înfățișat acest om: și a pomenit de același fel ca ceea ce a precedat.

Și astfel l-a raportat Muhammad ibn Ishaq, de la al-Hasan ibn Amara, de la al-Hakam ibn Utayba, de la Sa'id ibn Jubayr, de la Ibn Abbas, de la Ubay ibn Ka'b, din partea Mesagerului lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah asupra lui), de același fel ca ceea ce a precedat de asemenea, iar l-a raportat al-Awfi de la el în formă mawqufa.

Și a zis az-Zuhri, de la Ubayd Allah ibn Abd Allah ibn Utba, de la Ibn Abbas: că el disputa, el și al-Har ibn Qays ibn Hisn al-Fizari, despre tovarășul lui Musa: el este Khidr. A trecut lângă ei doi Ubay ibn Ka'b: l-a chemat Ibn Abbas: eu disput, eu și tovarășul meu, despre tovarășul lui Musa care a cerut calea spre pentru a-l întâlni: ați auzit voi din partea Mesagerului lui Allah despre el ceva? Da: și a pomenit hadith-ul: iar noi am expus pe larg căile acestui hadith și textele lui în comentariul surei al-Kahf: iar lui Allah laudă și mulțumire.

«iar câtă vreme zidul, el era la doi băieți orfani în cetate, iar sub el era pentru ei o comoară, iar tatăl lor era virtuos: Domnul tău a voit deci să atingă ei maturitatea lor, și să extragă ei comoara lor, o milă a Domnului tău. Și nu l-am făcut eu din căpetenia mea proprie: aceasta este tălmăcirea a ceea ce nu ai putut tu să fii răbdător.»

Și cei doi erau Asram și Sarim, fiii lui Kashisha. Erau din aur: a zis 'Ikrima. O comoară: a zis Ibn Abbas. Iar cel mai probabil este că el era o tăbliță din aur, scrisă în ea o comoară.

Abdallah ibn Muhammad ibn Salam ne-a raportat: Bishr ibn al-Mundhir ne-a raportat: al-Harith ibn Abd Allah al-Yahsoubi ne-a raportat: de la Ayach ibn Abbas al-Ghassani, de la Ibn Hubayra, de la Abu Dharr: comoara pe care Allah a pomenit-o în Cartea Lui este o tăbliță din aur masiv: mă mir de cel ce a atestat decretul cum se obosește el, și mă mir de cel ce a pomenit Focul apoi a râs, și mă mir de cel ce a pomenit moartea apoi a fost neatent: nu este de divinitate decât Allah. Și astfel s-a raportat de la al-Hasan al-Basri, și Omar eliberat din Ghafra, și Ja'far as-Sadiq, de același fel. Iar tatăl lor era virtuos: și s-a zis că el era al șaptelea, al zecelea. Iar la orice estimare, în el o indicație că omul virtuos este păzit în posteritatea lui: Allah este Cel de la care se caută ajutorul.

Și cuvântarea Lui «o milă a Domnului tău» este o dovadă că el era profet, și că el n-a făcut niciun lucru din căpetenia lui proprie, ci la porunca Domnului lui: mesager, și demnitar. Și mai straniu: el era un înger. Și mai straniu încă a zis cel ce zice: el este fiul lui Faraon. El este fiul lui Dihhak care a domnit pe lume o mie de ani.

A zis Ibn Jarir, iar asupra a ceea ce este majoritatea Oamenilor Cărții: că el era în vremea lui Afridoun. El era la avangarda lui Dhi al-Qarnayn, cel despre care se zice că el era Afridoun: iar Dhi al-Firs este cel care era în vremea prietenului intim. Și ei au pretins că el a băut din apa vieții, deci el a devenit etern, și el este subsistent până acum: el este din progenitura unora dintre cei ce au crezut în Ibrahim și au emigrat cu el din țara Babilonului: numele lui Malkan: Irmia ibn Hilqiya: el era profet în vremea lui Sabasab ibn Lahrasab: era între Afridoun și între Sabasab epoci lungi pe care niciunul dintre oamenii de știință ai genealogiilor nu le ignoră.

A zis Ibn Jarir: iar cel corect este că el era în vremea lui Afridoun, și a continuat viu până ce l-a întâlnit Musa: iar profeția lui Musa era în vremea lui Manouchehr, care este din progenitura lui Irij ibn Afridoun, unul dintre regii perșilor: iar lui îi era împărăția după bunicul lui Afridoun din pricina legământului lui, și el era drept, și el este cel dintâi care a săpat șanțurile, și cel dintâi care a făcut în fiecare sat un dehqan: iar durata împărăției lui era aproape de o sută și cincizeci de ani. El era din progenitura lui Ishaq ibn Ibrahim. Și s-a pomenit de la el discursuri frumoase, și cuvântări elocvente folositoare, elocvente, ceea ce orbește mintea și pierde pe ascultător: iar aceasta arată că el este din progenitura prietenului intim: iar Allah știe mai bine.

«și când Allah a luat legământul profeților pentru ceea ce v-am dat Eu vouă din carte și înțelepciune, apoi a venit spre voi un mesager atestând ceea ce este cu voi: trebuie să credeți voi negreșit în el, și să-l ajutați voi. El a zis: sunteți voi de acord?»

Allah a luat deci legământul fiecărui profet asupra lui să creadă în cel ce vine după el dintre profeți, și să-l ajute: dacă Khidr era viu în vremea lui, el nu l-ar fi cuprins decât să-l urmeze, și să i se unească, și să se încarce de ajutorarea lui: și el ar fi dintre cei ce sunt sub steagul lui în ziua de Badr, cum au fost sub el Djibril și dregători dintre îngeri. Și ca Khidr să fie profet, acesta este adevărul, sau mesager cum s-a zis, sau înger în ceea ce s-a pomenit: iar în ce-ar fi el, Djibril este șeful îngerilor, iar Musa este mai nobil decât Khidr: iar dacă el ar fi viu, i-ar fi lui obligatorie credința în Muhammad și ajutorarea lui: cum deci dacă Khidr este un aliat, cum zic grupuri numeroase, el este mai vrednic de a intra în generalitatea misiunii, și mai vrednic încă.

Și nu se transmite în hadith hassan, ba nici slab de a se sprijini pe el, că el a venit într-o zi atare spre Mesagerul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah asupra lui), nici nu s-a unit cu el: iar ceea ce s-a pomenit din hadith-ul miluirii despre el, și deși al-Hakim l-a raportat, isnad-ul lui este slab: iar Allah știe mai bine. Și vom face din Khidr o biografie separată după aceea.

s-a poruncit lui Musa să iasă cu poporul lui, el a ieșit deci cu ei de noapte: când Faraon a ajuns la dimineață, și a văzut că ei au pornit, el a trimis în cetăți adunători, și i-a urmărit cu o oaste numeroasă și mare: când robul Meu Musa lovește marea cu toiagul lui, ea s-a desp picat în douăsprezece părți, până ce Musa și cei cu el au trecut, apoi ea s-a închis pe ceea ce a rămas după, din Faraon și adepții lui. Și Musa a uitat să lovească marea cu toiagul, și a ajuns la mare, iar din spatele lui un lanț: de frică să nu o lovească Musa cu toiagul lui pe când el era neatent, și să nu devină astfel neascultător lui Allah.

Când deci cele două oștiri s-au văzut, și s-au apropiat: «negreșit noi suntem ajunși din urmă» fă ceea ce ți-a fost poruncit de la Domnul tău: căci el n-a mințit, și tu n-ai mințit: Domnul meu mi-a făgăduit: când voi ajunge eu la mare, ea se va despica în douăsprezece părți până ce eu o voi trece: apoi el și-a amintit după aceea toiagul, și a lovit marea cu toiagul lui, când s-au apropiat primii dintre oștenii lui Faraon de cei de pe urmă ai oștenilor lui Musa, iar marea s-a desp picat cum Domnul lui îi poruncise lui, și cum El făgăduise lui Musa. Când Musa și tovarășii lui toți au trecut marea, iar Faraon și tovarășii lui au intrat în ea, marea s-a închis pe ei cum s-a poruncit. Când Musa a trecut: ne temem că Faraon nu s-a înecat, și că noi să nu credem în pierderea lui. El a invocat deci Domnulul lui, și i-a făcut lui să iasă el cu trupul lui, până ce ei s-au convinsser de pierderea lui.

Apoi ei au trecut după aceea dinaintea unui popor dăruit idolilor lor: «ei au zis: o, Musa, fă-ne o divinitate cum ei au divinități. El a zis: voi sunteți un popor neștiutor: aceasta despre aceștia este ruptă aceasta în care ei sunt, și fals ceea ce lucrează ei.» Voi ați văzut lecții, și ați auzit ceea ce vă ajunge vouă și a trecut: Musa i-a făcut deci să coboare la un tabără, și a zis: ascultați de Harun, căci eu l-am lăsat ca urmaș asupra voastră, și eu mă duc către Domnul meu. Și el le-a fixat lor treizeci de zile pentru a se întoarce la ei: când el a ajuns la Domnulul lui, și a voit

El să-i vorbească lui pe durata celor treizeci de nopți, și că el le postise, de noapte și de zi, și că el a dezgustat să-i vorbească Domnulului lui pe cât timp era în el suflarea gurii postitorului, Musa a luat ceva din vegetația pământului și a mestecat-o: nu am rupt eu postul? Și El știe mai bine ceea ce a fost: o, Domnul meu, am dezgustat să-ți vorbesc ție fără ca gura mea să fie la mirosul placut. o, Musa, nu știi tu că suflarea gurii postitorului este mai placută decât mirosul de mosc? Întoarce-te deci, și postește zece alte nopți, apoi vino la Mine.

Musa a făcut deci ceea ce Domnulul lui îi poruncise lui. Când poporul lui Musa a văzut că el nu se întoarce la ei în termen, aceasta le-a pornit răi: voi ați ieșit din Egipt, iar poporul lui Faraon are la voi depozite și împrumuturi, iar voi aveți la ei de asemenea: și eu văd că voi recuperați ceea ce este al vostru la ei: și nu mi este licit mie un depozit pe care l-ați fi încredințat, nici un împrumut, iar noi nu dăm înapoi la ei ceva din aceasta, nici nu îl reținem pentru noi înșine. Ei au săpat deci o groapă, și au poruncit fiecărui popor să arunce în ea ceea ce aveau ei din aceasta, din bagaje sau din podoabe. Apoi ei au aprins acolo focul și l-au ars: ca aceasta să nu fie nici la noi nici la ei.

Iar Samiri-ul era dintr-un popor care adora vacile, vecini ai Banu Israel, și nu era dintre Banu Israel: el a pornit deci cu Musa și cu Banu Israel când ei au pornit: i-a fost decretat lui să vadă o urmă, și să apuce din ea o mâna: el a trecut dinaintea lui Harun: o, Samiri, nu arunci tu ceea ce este în mâina ta? Iar el îl ținea, și nu îl vedea nimeni pe el pe durata totului acesta: aceasta este o mâna din urma mesagerului care v-a făcut să treceți voi marea, și eu nu o arunc pentru nimic, afară de faptul că eu invoc pe Allah când o voi arunca pentru ca să fie ceea ce eu voiește. El a aruncat-o deci, iar el i-a invocat lui Harun: eu voiește ca ea să fie un vițel. Și s-au adunat ceea ce era în groapă din bagaje sau din podoabe, sau din aramă, sau din fier,

iar aceasta a devenit un vițel gol, fără duh în el, având un muget.

Nu, pe Allah, niciodată el n-a avut de voce: doar vântul intra prin spatele lui, și ieșea din gura lui, iar această voce era din aceasta. Banu Israel s-au risipit deci în grupuri: o, Samiri, ce este aceasta, iar tu ești mai știutor despre el? Acesta este domnul vostru, dar Musa s-a rătăcit de la drum. Noi nu îl respingem până ce Musa se întoarce la noi: căci dacă el este Domnulul nostru, noi nu l-am fi pierdut, nici am fi fost incapabili în ziua în care l-am văzut noi: iar dacă el nu este Domnulul nostru, noi urmăm cuvântarea lui Musa: aceasta este din fapta diavolului, și nu este Domnulul nostru, și noi nu credem în el, și nu credem în el.

Și o ceată a fost adăpată în inimile lor adevărul a ceea ce zice Samiri-ul despre vițel, iar ei au arătat respingerea lui: «o, poporul meu, voi negreșit sunteți încercați prin el, iar Domnulul vostru este cel Milostiv de tot.» Aceasta nu este: de ce deci Musa ne-a făgăduit treizeci de zile apoi ne-a lipsit el? Iată patruzeci de zile trecute: Domnulul lui s-a rătăcit, iar el îl caută și îl urmărește. Când Allah i-a vorbit lui Musa și i-a zis ceea ce a zis El, el l-a informat despre ceea ce a întâlnit poporul lui după el: el s-a întors deci la poporul lui, mânios, dezamăgit, și le-a zis ceea ce ați auzit voi din Coran, și a luat capul fratelui lui și l-a târât spre el, și a aruncat tăblițele prin mânie.

Apoi el a primit scuza fratelui lui, și a cerut iertare pentru el: el s-a întors deci spre Samiri: ce te-a dus la ceea ce ai făcut tu? «am apucat eu o mâna din urma mesagerului, și am văzut-o eu, iar ea vouă v-a fost voalată: am aruncat-o eu deci, și astfel m-a ispitit sufletul meu.» «el a zis: du-te deci, tu ai în viață de a zice: nu mă atingeți, și ai o întâlnire pe care nu o vei rata, și privește spre divinitatea ta la care ai rămas asiduu: o vom arde noi, apoi o vom risipi în val în risipire.» Și dacă el ar fi fost o divinitate, noi nu ne-am fi eliberat de el astfel: Banu Israel s-au convinsser deci de încercare, și s-au bucurat cei a cărui părere în ea era ca părerea lui Harun: o, Musa, cere pentru noi ca El să ne deschidă o poartă din pocăință pe care să o facem noi, și ca să fie iertat ceea ce am făcut noi.

Musa a ales deci poporul lui din șaptezeci de oameni pentru aceasta, neglijând nu binele: elita Banu Israel, și cei ce nu avuseseră parte în vițel: el a pornit cu ei cerând pentru ei pocăința, iar pământul a tremurat cu ei. Profetul lui Allah i s-a făcut deci rușine de poporul lui, și de delegația lui, când El a făcut din ei ceea ce a făcut El: «Domnulul meu, dacă Tu ai fi voit, Tu i-ai fi pierit mai înainte, iar eu: ne pieri tu pentru ceea ce au făcut nebunii dintre noi?» Și dintre ei era cel despre care Allah a știut ceea ce a vărsat El în inima lui din iubire a vițelului, și credință în el: pentru aceasta pământul a tremurat cu ei: «iar mila Mea a cuprins orice lucru: Noi o rânduiesc deci pentru cei ce sunt evlavioși și dau zakat-ul, și cei ce sunt în semnele Noastre credincioși, cei ce urmează mesagerului, profetului neștiutor de carte, ca să-i afle ei scris la ei în Tora și în Evanghelie.»

o, Domnul meu, te-am cerut Eu pocăința pentru poporul meu: mila Ta, tu ai rânduit-o pentru un popor altceva decât poporul meu: ah dacă tu m-ai fi amânat pe mine până ce tu să-mi faci să ies eu în comunitatea acestui om, milostiv. Pocăința lor este ca fiecare om să ucidă pe cel ce întâlnește el de la tată și fiu, și să-l ucidă cu sabia, fără să pese lui cine este ucis în acest loc. Iar aceia s-au pocăit, a cărui stare era ascunsă lui Musa și lui Harun, iar Allah a cunoscut din greșelile lor: el i-a recunoscut deci, și au făcut ceea ce le-a fost poruncit lor, iar Allah i-a iertat pe ucigaș și pe ucis.

Apoi Musa a umblat cu ei, îndreptându-se spre țara sfântă, și a luat tăblițele după ce mânia s-a liniștit de la el, și le-a poruncit lor ceea ce le-a poruncit el din sarcini, iar aceasta le-a apăsat lor, și ei au refuzat a se supune ei: Allah a ridicat deci asupra lor muntele ca un copac, și s-a apropiat de ei până ce ei s-au temut să nu cadă el asupra lor: ei au luat deci Cartea cu mâinile lor drepte, pe când ei priveau de o parte spre munte, iar Cartea în mâinile lor, iar ei din spatele muntelui, de frică să nu cadă el asupra lor. Apoi ei au umblat până ce ei au venit la țara sfântă, și au aflat o cetate în care era un popor de uriași, creați dintr-o creație stranie, și s-a pomenit despre fructele lor un lucru straniu, din mărimea lor: «o, Musa, este în ea un popor de uriași: nicio capacitate pentru noi față de ei, și noi nu vom intra în ea cât timp ei sunt în ea, dacă ei vor ieși din ea, vom intra noi în ea.» A zis doi oameni dintre cei ce se temeau: astfel l-a citit el?

Da: dintre uriași: au crezut în Musa, și au ieșit spre el: noi suntem mai știutori despre poporul nostru: dacă voi nu vă temeți decât ceea ce ați văzut voi din trupurile lor și din numărul lor, ei nu au inimi, nici nu au ei ocrotire: intrați deci la ei prin poartă: când veți intra voi în ea, veți fi biruitori. Cei doi erau dintre poporul lui Musa. «Ei au zis: o, Musa, noi nu vom intra niciodată în ea cât timp ei sunt în ea: du-te deci tu și Domnulul tău, și luptați: noi aici șezem.

» Ei l-au pornit deci pe Musa la mânie, iar el a invocat contra lor, și i-a numit stricați, iar el nu invocase contra lor înainte de aceasta, pentru ceea ce văzuse el din ei din neascultare și din răul lor, până la ziua aceea: Allah i-a exauzat deci rugăciunea lui, și i-a numit cum îi numise el: stricați, și le-a oprit lor patruzeci de ani: ei vor rătăci în pământ: ei se ridică în fiecare dimineață, și umblă, fără sălășluire pentru ei: apoi i-a umbrit norul în rătăcire, și a pogorât asupra lor manna și prepelițele, și le-a făcut lor veșminte care nu se uzează și nu se murdăresc, și a făcut între lamele lor o piatră pătrată, și a poruncit lui Musa să o lovească cu toiagul lui: i-au țâșnit deci din ea douăsprezece izvoare, în fiecare direcție trei izvoare, și a făcut să cunoască fiecărei seminții izvorul ei din care beau ei: ei nu pornesc deci din tabăra lor fără să afle această piatră la locul unde ea era de ieri.

Ibn Abbas a ridicat acest hadith la Profet, și eu afl aceasta adevărat de la mine însumi: că Mu'awiya a auzit pe Ibn Abbas a narra acest hadith, iar el i-a respins că coptul care a dat de știre lui Musa treba ucisului care a fost ucis, cum ar da el de știre, pe când el nu era știut, iar nu i s-a arătat decât israelitul care a asistat la el? Ibn Abbas s-a apucat deci la mânie, și a luat mâna lui Mu'awiya, și a pornit cu el spre Sa'd ibn Malik az-Zuhri: o, Abu Ishaq, te amintești tu ziua în care Mesagerul lui Allah ne-a narrat ucisul lui Musa care a fost ucis din familia lui Faraon? Este israelitul care l-a dat de știre, sau coptul? Este coptul care l-a dat de știre din ceea ce a auzit el de la israelitul care a fost martor la el și a asistat la el.

Astfel l-a raportat imamul an-Nasa'i, iar l-a raportat Ibn Jarir, și Ibn Abi Hatim în comentariile lor, din hadith-ul lui Yazid ibn Harun: iar cel mai probabil, iar Allah știe mai bine, este că el să fie mawquf: iar faptul lui de a fi marfu' este supus cercetării, iar majoritatea lui este primită de la israeliți, iar este în el ceva de puțin vădit din ridicarea lui în curs de cuvântare, iar într-o parte din ceea ce cuprinde el cercetare și străinătate: iar majoritatea este din cuvântarea lui Ka'b al-Ahbar, iar am auzit pe șeicul nostru Hafiz-ul Abu al-Hajjaj al-Mizzi zicând aceasta: iar Allah știe mai bine.

Clădirea cortului timpului, în vremea lui Musa

Allah i-a poruncit lui Musa să facă un cort din lemn de musa, din piei de vite și din lână de oi, și a poruncit să-l îmbrace cu mătase vopsită, cu aur și cu argint, potrivit modurilor descrise la Oamenii Cărții, și el are zece perdele, lungimea fiecăreia douăzeci și opt de coate, iar lățimea lui patru coate, și el are patru porți, și borduri de mătase, și de damasc vopsit, și în el polițe și plăci, de aur și de argint, și fiecare colț are două porți, și alte porți mari, și perdele de mătase vopsită, și altceva a cărui pomenire este lungă: și să facă un cufăr din lemn de musa, a cărui lungime este de două coate și jumătate, iar lățimea lui două coate, iar înălțimea lui un cot și jumătate, și să fie placat cu aur curat în interiorul și în exteriorul lui, și el are patru inele, la cele patru colțuri ale lui, și pe cele două margini ale lui doi kroub de aur, adică: descrierea a doi îngeri cu aripi, și se privesc față în față: l-a făcut un om numit Bassaliyal.

Și i-a poruncit să facă o masă din lemn de musa, lungimea ei două coate, iar lățimea ei un cot și jumătate, având un bord de aur, și o coroană de aur cu bord răsucit, cu o coroană de aur, și patru inele de pe laturile ei din aur: în ele se împlântă ca niște rodii de lemn îmbrăcat în aur: și fă farfurii, și site, și potire pe masă, și fă un sfeșnic de aur în care se pun șase bețe de aur, de pe fiecare parte trei, pe fiecare băț trei potire: și să fie în sfeșnic patru candele, și să fie, ea și toate aceste vase, dintr-un chintal de aur: Bassaliyal a făcut și aceasta, și el a făcut și altarul, și au ridicat acest cort în prima zi a anului lor, care este prima zi a primăverii, și au ridicat arca mărturiei, care este, iar Allah știe mai bine: «un semn al împărăției lui că va veni la voi arca în care este o liniștire a Domnului vostru, și o rămășiță din ceea ce au lăsat familia lui Musa și familia lui Harun, purtată de îngeri: în aceasta este o dovadă pentru voi dacă sunteți credincioși.» (Sura 2, 248)

Iar această secțiune a fost dezvoltată foarte îndelungat în cartea lor, și în ea legile și judecățile lor, și descrierea jertfei lor, și modul ei, și în ea că cortul timpului exista înaintea închinării lor vițelului, care precede venirea lor la Bayt al-Maqdis, și că el era pentru ei ca și Kaaba: se rugau în el și spre el, și se apropiau de el, și că Musa, când intra în el, ei se opreau la el, și cobora stâlpul norului la poarta lui, și se aruncau atunci prostrați pentru Allah, și Allah îi vorbea lui Musa din acest stâlp de nor, care este o lumină, și El îl adresa, și îl lua în taină, și îi poruncea, și îi oprea, și el era în picioare lângă cufăr, nemișcat spre ceea ce este între cei doi kroub: când vorbirea se sfârșea, el vestea Banu Israel ceea ce i-a revelat Allah din porunci și din opreliști, și când îl luau pe el ca judecător în ceva din care nu avea nimic din partea lui Allah, el venea la cortul timpului, și se oprea la cufăr, și se nemișca spre ceea ce este între cei doi kroub: lui îi venea deci vorbirea cu ceea ce cuprinde din judecată din această consultare.

Iar aceasta le era prescrisă lor în vremea lor, adică folosirea aurului, și a mătăsii vopsite,

și a perlelor în templul lor, și la locul rugăciunii lor: cât despre legea noastră, nu, ci ni s-a oprit ornamentarea moscheilor și împodobirea lor: pentru ca rugătorii să nu fie ocupați, cum a zis Omar ibn al-Khattab, care i-a zis celui pe care l-a însărcinat cu clădirea ei: zidește pentru popor ceea ce îi cuprinde, și păzește-te de roșu, nici de galben, ca să nu seduci oamenii: o vei împodobi cum au împodobit iudeii și creștinii biserile lor.

Iar aceasta se numără din slăvirea, și cinstirea, și transcendența: această comunitate nu este asemenea celor dinaintea lor dintre neamuri: Allah a strâns atenția lor în rugăciunea lor asupra îndreptării spre El, și a întoarcerii spre El, și le-a ocrotit privirile și gândurile de ocuparea și de meditarea la altceva decât la ceea ce sunt ocupați din închinarea imensă: lui Allah laudă și mulțumire.

Iar acest cort al timpului a fost cu Banu Israel în rătăcire: se rugau spre el, și el era qibla lor și kaaba lor, și imamul lor, interlocutorul lui Allah, Musa, și cel din fruntea jertfei, fratele lui Harun.

Când a murit Harun, apoi Musa, fiii lui Harun au continuat ceea ce îi revenea tatălui lor din treaba jertfei, și aceasta este la ei până astăzi: și s-a îndatorat de greutățile profeției după Musa, și de mânuirea treburii după el, slujitorul său Iusa' ibn Nun, el care i-a făcut să intre în Bayt al-Maqdis, cum va veni expunerea lui.

Iar scopul aici este că, când mâna lui s-a așezat pe Bayt al-Maqdis, ei au ridicat acest cort pe stânca Bayt al-Maqdis: se rugau deci spre el: când rugăciunea lor s-a stins spre locul lui, care este stânca: de aceea el era qibla profetilor după el până în vremea Trimisului lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah asupra lui), și Trimisul lui Allah s-a rugat spre el înainte de hejira, și își așeza Kaaba dinaintea lui: când a emigrat, i s-a poruncit rugăciunea spre Bayt al-Maqdis, șaptesprezece luni: apoi qibla a fost întoarsă spre Kaaba, care este qibla lui Ibrahim, în Sha'bane din anul doi, în vremea rugăciunii 'asr, mai degrabă decât a dhouhr-ului, cum am dezvoltat la locul ei: «vor zice nechibzuiții dintre oameni: ce i-a întors de la qibla lor pe care erau pe ea» până la Cuvântarea Lui: «vedem întoarcerea chipului tău în cer: te vom întoarce deci spre o qibla care să-ți placă: întoarce deci chipul tău spre moscheea sfântă.» (Sura 2, 144)

Istoria lui Qarun cu Musa

« Cu adevărat, Qarun a fost din poporul lui Moise, însă el s-a răzvrătit împotriva lor. Și i-am dat Noi atâtea comori, încât numai cheile lui apăsau greu asupra unei cete de [bărbați] vânjoși. Și când i-a spus lui poporul său: „Nu te semeți, fiindcă Allah nu-i iubește pe cei care se semețesc, Ci caută cu ceea ce ți-a dăruit Allah Casa cea veșnică! Și nu uita partea ta din această viață! Și fă bine, așa după cum și Allah ți-a făcut ție bine! Și nu umbla după stricăciune pe pământ, fiindcă Allah nu-i iubește pe cei care fac stricăciune",

El a spus: „Mie mi s-a dat ceea ce am numai datorită științei mele!” Oare el nu știa că Allah a nimicit înainte de el dintre popoare bărbați mai puternici decât el și care adunaseră mai multe bunuri? Iar nelegiuiții nu sunt întrebați pentru păcatele lor! Și a ieșit el dinaintea poporului său cu toată podoaba sa. Cei care voiau viața lumească au spus atunci: „O, de-am avea și noi asemenea cu ceea ce i s-a dat lui Qarun! El este [un om] cu mare noroc.”

Însă cei cărora le-a fost dăruită știința au spus: „Vai vouă! Răsplata lui Allah este mai bună pentru cei care cred și săvârșesc fapte bune!” Însă ea [răsplata] nu va fi primită decât de către cei statornici. Noi am făcut ca pământul să-l înghită pe el și casa lui și nu a avut el nicio ceată care să-l sprijine împotriva lui Allah și nu a fost el dintre cei în stare să se ajute pe ei înșiși.

Și cei care doriseră ieri să fie în locul lui au spus în dimineața următoare: „Vai! Într-adevăr Allah mărește câștigul aceluia care Voiește El dintre robii Săi sau îl micșorează. Dacă Allah nu ar fi fost Milostiv cu noi, ar fi [lăsat pământul] să ne înghită și pe noi. Vai! Într-adevăr necredincioșii nu izbândesc!” Această Casă de Veci [Paradisul] o facem Noi pentru aceia care nu voiesc fală pe Pământ, nici stricăciune. Iar sfârșitul [bun] este al acelora care au frică. » Sura 28, 76-83

al-Minhale ibn Amr ne-a relatat: de la Sa'id ibn Jubayr: de la Ibn Abbas: Qarun era vărul lui Musa. Și la fel au zis Ibrahim an-Nakha'i: și Abdallah ibn al-Harith ibn Nawfale: și Samaak ibn Harb: și Qatada: și Malik ibn Dinar: și Ibn Jurayj: este Qarun ibn Yashhare ibn Qahith: și Musa ibn Imran ibn Qahith. Și este zicerea majorității oamenilor de știință: că el era vărul lui Musa: și a fost lepădată zicerea lui Ibn Ishaq că el era unchiul lui Musa: și el era numit an-Nawwar: pentru frumusețea glasului lui în Tora: dar dușmanul lui Allah n-a făcut decât să se prefacă: cum s-a prefăcut as-Samiri: și tăgăduirea l-a nimicit din prisosul averii lui: el adăuga veșmintelor lui un cot de lungime: din trufie asupra poporului lui. Iar Allah cel Preaînalt a pomenit prisosul comorilor lui: până ce cheile lor apăsau asupra purtării cete de oameni foarte tari: ele erau din piei: și erau purtate pe șaizeci de catâri: iar Allah știe mai bine.

«Nu te vese: Allah nu iubește veselii», adică: nu te vese de ceea ce ți se dă: și nu te umfla asupra altuia: să fie pornirea ta îndreptată spre a dobândi răsplata lui Allah în Lăcașul cel din urmă: ea este mai bună: și mai trainică: și cu aceasta «și nu uita partea ta din lume»: adică: ia din ea prin averea ta ceea ce ți-a îngăduit Allah: și bucură pentru tine din plăcerile bune îngăduite: «și fii bun cum a fost Allah bun cu tine»: adică: fii bun spre creația lui Allah: cum Allah, Creatorul lor și Făuritorul lor, a fost bun cu tine: «și nu căuta stricăciunea pe pământ»: adică: nu le face rău: și nu-i strici: altfel întâmpini contrariul a ceea ce ești poruncit față de ei: și El te pedepsește: și îți ia înapoi ceea ce ți-a dat: «Allah nu iubește stricătorii.»

Răspunsul lui la poporul lui la acest sfat drept și elocvent a fost deci: nu am trebuință de a mă folosi de ceea ce ați pomenit: nici de către ce ați arătat: Allah nu mi-a dat aceasta decât pentru știința Lui că o merit: și că sunt vrednic de ea: și că dacă nu aș fi iubit de El: și miluit lângă El: nu mi-ar fi dat ceea ce mi-a dat. «N-a știut el că Allah a nimicit înaintea lui neamuri care erau mai tari decât el în tărie: și mai prisositoare în adunături: iar celor răi nu li se vor cere păcatele lor»: adică: Noi am nimicit neamurile trecute prin păcatele lor: și prin greșelile lor: care era mai tare decât Qarun în tărie: și mai prisositoare în bunuri: și în copii: și dacă zicerea lui ar fi fost dreaptă: Noi nu am pedepsi pe nimeni care ar fi fost mai bogat decât el: și averea lui n-ar fi dovada dragostei Noastre pentru el: și a grijii Noastre pentru el: «și nu averile voastre: nici copiii voștri: sunt cei ce vă apropie la Noi de apropiere: ci numai cel ce crede: și lucrează în bine.

» «Se socoiesc ei că ceea prin care Noi îi întindem din bunuri: și din copii: Noi ne grabim spre ei în bunuri: dar ei nu simt.» «Mi-a fost dat aceasta pentru o știință în mine.»

Iar cât despre cel ce pretinde că năzuința prin aceasta este că el cunoștea lucrarea alchimiei: sau că ținea minte Numele cel preaînalt: și l-a întrebuințat în adunarea bunurilor: aceasta nu este dreaptă: alchimia este amăgire: și vopsea care nu transformă realitățile: și nu se aseamănă cu lucrarea Creatorului: și Numele cel preaînalt: nu se înalță rugăciunea prin el a unui necredincios spre el: iar Qarun era necredincios în lăuntru: fațarnic în afară: și răspunsul lui la ei prin aceasta nu este dreaptă după socoteala aceasta: și nu rămâne între cele două ziceri de legătură: și am limpezit aceasta în cartea noastră: și lui Allah este lauda.

«A ieșit deci spre poporul lui în podoaba lui»: au pomenit mulți exegeți că a ieșit în podoabă mare: din veșminte: și care: și servitori: și suită: când au văzut cei ce înalță strălucirea vieții lumii: au poftit să fie ca el: și l-au pizmuit pentru ceea ce purta: și poseda: când au auzit zicerea lor înțelepții cu înțelegere dreaptă: asceții pătrunzători: «vai de voi: răsplata lui Allah este mai bună pentru cine crede: și lucrează în bine»: adică: răsplata lui Allah în Lăcașul cel din urmă este mai bună: și mai trainică: și mai nobilă: și mai înaltă: «și la ea nu ajung decât cei răbdători»: adică: nu îndeamnă acest sfat: și această zicere: și această pornire înaltă spre Lăcașul cel din urmă înalt: cu privire la strălucirea lumii acesteia de jos: decât cel căruia Allah i-a călăuzit inima: și i-a întărit pieptul: și i-a susținut duhul: și i-a împlinit năzuința: Allah iubește privirea pătrunzătoare la venirea îndoielilor: și duhul desăvârșit la venirea patimilor.

«Am făcut deci să se scufunde cu el: și lăcașul lui: pământul: el n-a avut atunci nicio ceată care să-l ajute împotriva lui Allah: și el nu a fost dintre ajutați.»

Când a pomenit cel Preaînalt ieșirea lui în podoaba lui: și alaiul lui în ea: și trufia lui asupra poporului lui prin ea: «Am făcut deci să se scufunde cu el: și lăcașul lui: pământul.»

Cum a raportat al-Bukhari din hadithul lui az-Zuhri: de la Salim: de la tatăl lui: de la Profet (pacea și binecuvântările lui Allah asupra lui): un om își târâia izbarul: când s-a făcut să se scufunde cu el: și se afundă în pământ până în Ziua Învierii. Apoi l-a raportat al-Bukhari din hadithul lui Jarir ibn Zayd: de la Salim: de la Abu Hurayra: de la Profet (pacea și binecuvântările lui Allah asupra lui): la fel.

Și se pomeneste de la Ibn Abbas: și de la as-Suddi: că Qarun a dat unei femei desfrânate bani: cu condiția să-i zică lui Musa (pacea fie asupra lui): tu mi-ai făcut cutare și cutare lucru. Ea i-a zis deci aceasta: el a fost deci lovit de întristare: și s-a rugat două raka: cine ți-a arătat aceasta: și ce te-a îndemnat la ea? Ea a pomenit că Qarun este cel care a îndemnat-o la ea: și a cerut iertare de la Allah: și s-a căit spre El: la aceasta Musa a căzut pentru Allah în prostrație: și a invocat Allah contra lui Qarun: am poruncit de-a dreptul pământului să te asculte: Musa i-a poruncit deci pământului să-l înghită: pe el: și lăcașul lui: și așa s-a întâmplat: iar Allah știe mai bine. Qarun, când a ieșit spre poporul lui în podoaba lui: trecea cu alaiul lui: și cu catârii lui: și cu veșmintele lui: pe lângă scaunul lui Musa (pacea fie asupra lui): și îi aminta poporului lui zilele lui Allah: când l-au văzut oamenii: s-au întors deci fețele multor oameni: privind spre el: Musa l-a chemat deci: ce te-a îndemnat la aceasta?

El a zis: o, Musa: dacă tu ești înzestrat peste mine cu profeția: eu am fost înzestrat peste tine cu binele: și dacă voiești: vei ieși: și vei invoca contra mea: și eu voi invoca contra ta. El a ieșit: și a ieșit Qarun cu poporul lui: Musa i-a zis: tu invoci: sau eu invoc? Eu invoc. Qarun a invocat deci: și nu a fost exauzat în Musa: eu invoc?

Da: o, Allah: poruncește pământului: să-mi asculte astăzi: am poruncit de-a dreptul: o, pământ: ia-i: i-a luat deci până la picioarele lor: apoi a zis: ia-i: i-a luat până la genunchii lor: apoi până la umerii lor: apropie cu comorile lor: și cu bunurile lor: ea s-a apropiat cu ei: până ce ei au privit-o: apoi Musa a arătat cu mâna lui: treceți: fiii lui Lawi: pământul s-a netezit cu ei: ei sunt scufundați în fiecare zi o dată: până în Ziua Învierii: ei au fost scufundați până la pământul al șaptelea: și au pomenit aici mulți exegeți multe israeliate: ne-am abținut de la ele dinadins: și le-am lăsat.

«El n-a avut atunci nicio ceată care să-l ajute împotriva lui Allah: și el nu a fost dintre ajutați»: el n-a avut ajutor de la sine: nici de la alții: el n-a avut atunci nicio tărie: nici ajutor. Și când l-a lovit ceea ce l-a lovit din scufundare: și din pierderea bunurilor: și din ruina lăcașului: și din moartea sufletului: și a familiei: și din nenorocire: s-au căit cei care pofteau ca ceea ce i-a fost dat lui: și au mulțumit lui Allah cel Preaînalt: care mânuiește robii Lui cum voiaște El din frumoasa mânuire păzită: «dacă Allah nu ne-ar fi miluit din harul Lui: ne-ar fi făcut să ne scufundăm: ca și cum cei necredincioși nu izbândesc.» Și «ca și cum» cu sensul de «nu ai văzut că»: și este o zicere frumoasă din punctul de vedere al sensului: iar Allah știe mai bine.

Apoi a vestit cel Preaînalt: «Lăcașul acesta din urmă»: și el este Lăcașul așezării: și el este Lăcașul în care este invidiat cel căruia i se dă: și mângâiat cel ce se află lipsit de el: el este pregătit doar pentru «cei care nu voiesc înălțime pe pământ: nici stricăciune»: înălțimea este trufia: și mândria: și aroganța: și împodobirea: iar stricăciunea este lucrarea neascultărilor stăruitoare: și transmise: de a lua bunurile oamenilor: și de a strica viețile lor: și de a le face rău: și de a nu le fi sincer: «iar sfârșitul este pentru evlavioși.»

Iar istoria lui Qarun aceasta: «Am făcut deci să se scufunde cu el: și lăcașul lui: pământul»: lăcașul este vădit în clădire: și poate fi după aceea în rătăcire: și lăcașul înseamnă tabăra în care sunt ridicate corturile: o, lăcașul lui Abbla: vorbește cu bagajul: și o, orbirea mea: la dimineață: lăcașul lui Abbla: supune-te: iar Allah știe mai bine.

«Și am trimis de-a dreptul pe Musa cu semnele Noastre: și cu o autoritate vădită: spre Faraon: și Haman: și Qarun: ei au zis: vrăjitor: mincinos.» Și a zis cel Preaînalt într-o surate: după pomenirea lui Ad: și a lui Thamud: «și Qarun: și Faraon: și Haman: Musa a venit la ei cu dovezile: ei s-au umflat deci pe pământ: și nu au fost înaintașii: Noi am apucat pe fiecare după păcatul lui: dintre ei cel asupra căruia am trimis grindina: și dintre ei cel pe care l-a apucat strigătul: și dintre ei cei pe care i-am făcut să se scufunde pământul: și dintre ei cei pe care i-am înecat: iar Allah nu a fost să-i nedreptățească: dar ei se nedreptățeau singuri.» (Sura 29, 39) cel deci care s-a făcut să se scufunde pământul: Qarun: cum s-a precedat: și cel care a fost înecat: Faraon: și Haman: și cele două cete ale lor: ei erau în rătăcire.

Abu Abd ar-Rahman ne-a relatat: Sa'id ne-a relatat: Ka'b ibn Alqama ne-a relatat: de la Isa ibn Hilal as-Sadafi: de la Abdallah ibn Amr: de la Profet (pacea și binecuvântările lui Allah asupra lui): că el a pomenit într-o zi rugăciunea: cine o păzește: ea este pentru el lumină: și dovadă: și mântuire în Ziua Învierii: și cine nu o păzește: el nu are lumină: nici dovadă: nici mântuire: și el va fi în Ziua Învierii cu Qarun: și Faraon: și Haman: și Ubayy ibn Khalef: numai Ahmad l-a raportat.

Meritele lui Musa, însușirile lui și moartea lui

« Și pomenește-l în Carte pe Moise. Cu adevărat, el a fost ales și a fost un Mesager și un Profet. Noi l-am chemat din partea dreaptă a Muntelui Tor și l-am apropiat de Noi ca tainic Și i l-am dăruit Noi, prin Îndurarea Noastră, pe fratele său Aaron, ca Profet. » Sura 19, 51-53

«El a zis: o, Musa: Eu te-am ales pe tine peste oameni prin mesajele Mele: și prin Cuvântarea Mea.» Și a precedat Trimisul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah asupra lui): să nu mă deosebiți asupra lui Musa: oamenii se vor leșina în Ziua Învierii: eu voi fi primul care se deșteaptă: îl găsesc pe Musa apucând stâlpul Tronului: nu știu: m-a leșinat el înaintea mea: sau am fost eu cruțat de leșinul muntelui Tur: și am pomenit că aceasta de la Trimisul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah asupra lui) se numără din smerenie și din modestie: iar dacă nu: acestea sunt rugăciunile lui Allah: și mântuirea Sa: asupra lui: pecetea profetilor: și stăpânul fiilor lui Adam în lume: iar celălalt: de-a dreptul: hotărât nu suportând contrariul.

«Noi am revelat spre tine cum am revelat spre Nuh: și spre profetii de după el: și am revelat spre Ibrahim: și Ismail: și Ishaq: și Iacob: și spre seminții» până la zicerea Lui:

« Cu adevărat, Noi ți-am revelat ție [o, Mohammed] după cum i-am revelat și lui Noe și Profeților de după el. Și Noi le-am revelat lui Avraam, lui Ismail, lui Isaac, lui Iacob și Descendenților, lui Iisus, lui Iov, lui Iona, lui Aaron și lui Solomon și i-am dat lui David Psalmii. Și [Noi am trimis] Trimiși despre care ți-am spus [poveștile lor] mai înainte și Mesageri despre care nu ți-am spus. Și Allah i-a Vorbit lui Moise [direct]. » Sura 4, 163-164

« O, voi cei care credeți! Nu fiți ca cei care l-au defăimat pe Moise. Iar Allah l-a socotit pe el nevinovat de spusele lor și a fost el la Allah în mare cinste. » Sura 33, 69

Ishaq ibn Ibrahim ne-a relatat: Rawh ibn Ubada ne-a relatat: de la Awf: de la al-Hasan: și Mohammad: și Khilas: de la Abu Hurayra: Trimisul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah asupra lui) a zis: Musa era un om pudic: acoperit: nimic nu vedea pielea lui din pudicitatea lui față de ea: și l-au vătămat pe Musa cei dintre Banu Israel care l-au vătămat: această acoperire nu acoperea decât un defect din pielea lui: fie lepra: fie decolorarea: fie răul: și Allah a voit să-l declare nevinovat pe el de ceea ce ziceau ei despre Musa: el s-a spălat deci într-o zi singur: și a pus veșmintele lui pe piatră: apoi s-a spălat: când a isprăvit: s-a întors spre veșmintele lui ca să le ia: și piatra a fugit cu veșmântul lui: veșmântul meu: o, piatră: veșmântul meu: o, piatră: până ce a ajuns el la o adunare a Banu Israel: ei l-au văzut deci gol: cel mai frumos din ceea ce a creat Allah: și l-au declarat nevinovat de ceea ce ziceau: și piatra s-a oprit: el și-a luat veșmântul: și s-a îmbrăcat: și a început să lovească piatra cu o lovitură cu toiagul lui: și pe Allah: pe piatră este urma loviturii lui: trei sau patru lovituri: deci este Zicerea Lui: «O, voi cei ce credeți: nu fiți ca cei care l-au vătămat pe Musa: Allah l-a declarat deci nevinovat de ceea ce au zis ei: și el era lângă Allah ținut la cinste.

» Și l-a raportat imamul Ahmad din hadithul lui Abdallah ibn Chaqiq: și al lui Hammam ibn Munabbih: de la Abu Hurayra: și el este pe calea lui Abd ar-Razzaq: de la Ma'mar: de la Hammam: de la el: și l-a raportat Muslim din hadithul lui Abdallah ibn Chaqiq al-'Aqili: de la el.

Era dintre însușirile lui că el mijlocea pentru fratele lui lângă Allah: și i-a cerut lui să fie cu el vechil: Allah i-a răspuns deci la cererea lui: și i-a dăruit cererea lui: «și i-am dăruit Noi din mila Noastră fratele lui Harun: profet.» Apoi a zis al-Bukhari: Abu al-Walid ne-a relatat: Shu'ba ne-a relatat: al-A'mach ne-a relatat: am întrebat pe Abu Wa'il: am auzit pe Abdallah zicând: Trimisul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah asupra lui) a împărțit o împărțire: această împărțire nu a fost privită pentru chipul lui Allah. Am venit deci la Profet (pacea și binecuvântările lui Allah asupra lui): și l-am informat: s-a mâni: până ce am văzut mâhnia pe chipul lui: apoi a zis: să-i facă Allah milă lui Musa: a fost vătămat mai mult decât aceasta: și el a răbdat: și tot așa l-a raportat Muslim: pe o altă cale: de la Sulaiman ibn Mihran al-A'mach: de la el.

Ahmad ibn Hanbale ne-a relatat: am auzit pe Isra'il ibn Yunus: de la al-Walid ibn Abi Hashim: eliberat al lui Hamdan: de la Zayd ibn Abi Zayd: de la Abdallah ibn Mas'ud: Trimisul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah asupra lui) a zis însoțitorilor lui: să-mi transmită nimeni de la altul un lucru: și a venit la Trimisul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah asupra lui) un bine: și el l-a împărțit: am trecut deci pe lângă doi oameni: unul dintre ei îi zicea tovarășului lui: pe Allah: Mohammad n-a privit prin împărțirea lui chipul lui Allah: nici Lăcașul cel din urmă: am rămas deci: până ce am auzit ceea ce au zis ei: o, Trimisul lui Allah: tu ne-ai zis: să-mi transmită nimeni de la altul dintre însoțitorii tăi un lucru: și am trecut pe lângă cutare: și cutare: și amândoi ziceau cutare și cutare lucru: chipul Trimisului lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah asupra lui) s-a roșit deci: și aceasta l-a rănit: lăsați-mă: Musa a fost vătămat mai mult decât aceasta: și el a răbdat: și tot așa l-au raportat Abu Dawud: și Tirmidhi: din hadithul lui Isra'il: de la al-Walid ibn Abi Hashim: și într-o variantă de la Tirmidhi: și de la Abu Dawud: pe calea lui al-Husayn ibn Mohammad: de la Isra'il: de la as-Suddi: de la al-Walid: stranie pe această cale.

Și este confirmat în hadithurile călătoriei nocturne că Trimisul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah asupra lui) a trecut pe lângă Musa: și el era în picioare rugându-se în mormântul lui: și l-a raportat Muslim de la Anas.

Și în hadith pe varianta lui Qatada: de la Anas: de la Malik ibn Sa'sa'a: de la Profet (pacea și binecuvântările lui Allah asupra lui): că el a trecut noaptea călătoriei nocturne pe lângă Musa în al șaselea cer: acesta este Musa: salută-l: l-am salutat deci: bine ai venit la profetul drept: și la fratele drept: ce te face să plângi?

Eu plâng că un tânăr a fost trimis după mine: el intră în Rai din comunitatea lui mai mult decât intră din comunitatea mea: și a pomenit Ibrahim în al șaptelea cer: și aceasta este ceea ce este corect: și ceea ce s-a întâmplat în hadithul lui Sharik ibn Abi Namir: de la Anas: că Ibrahim în al șaselea: și Musa în al șaptelea: prin întâietatea cuvântării lui Allah: au pomenit mai mulți dintre cei care țin minte că cel pe calea dreaptă: că Musa în al șaselea: și Ibrahim în al șaptelea: și că el își sprijinea spinarea pe Casa populată: în care intră în fiecare zi șaptezeci de mii de îngeri: apoi nu se mai întorc niciodată în ea: și au concordat toate variantele că Allah cel Preaînalt, când le-a rânduit lui Mohammad (pacea și binecuvântările lui Allah asupra lui): și comunității lui: cincizeci de rugăciuni în ziua și în noaptea: el a trecut pe lângă Musa: și n-a încetat să meargă între Musa: și Allah: și să le ușureze de fiecare dată: până ce au devenit cinci rugăciuni în ziua și în noaptea: ele sunt cinci: și ele sunt cincizeci: adică: prin dublare: să-l răsplătească Allah pe Mohammad în favoarea noastră în bine: și să-l răsplătească Allah pe Musa în favoarea noastră în bine.

Mussaddad ne-a relatat: Husayn ibn Numayr ne-a relatat: de la Husayn ibn Abd ar-Rahman: de la Sa'id ibn Jubayr: de la Ibn Abbas: a ieșit spre noi într-o zi Trimisul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah asupra lui): mi-au fost prezentate neamurile: și am văzut o masă prisositoare astupând orizontul: acesta este Musa cu poporul lui: tot așa a raportat al-Bukhari acest hadith aici prescurtat.

Surayj ne-a relatat: Hushaym ne-a relatat: Husayn ibn Abd ar-Rahman ne-a relatat: eram lângă Sa'id ibn Jubayr: cine dintre voi a văzut steaua care a căzut ieri? Eu: eu totuși nu eram la rugăciune: dar am fost înțepat: și ce ai făcut? Am rostit un descântec: și ce te-a îndemnat la aceasta? Am zis: un hadith care ne-a relatat ash-Sha'bi: de la Burayda al-Aslami: nu este descântec decât contra ochiului: sau a înțepăturii: Sa'id: adică: ibn Jubayr: a zis: s-a purtat bine cel care s-a ținut de ceea ce a auzit: Ibn Abbas ne-a relatat: mi-au fost prezentate neamurile: am văzut deci Profetul: și cu el un grup: și Profetul cu el omul: și cei doi oameni: aceștia sunt comunitatea mea: acesta este Musa și poporul lui: dar privește orizontul: o masă imensă: privește partea aceasta: iată comunitatea ta: și cu ei șaptezeci de mii: el a intrat: și oamenii s-au sfătuit despre aceasta: ei au zis: cine sunt acești oameni care intră în Rai fără socoteală: nici osândă?

Sunt poate cei care l-au însoțit pe Profet (pacea și binecuvântările lui Allah asupra lui): sunt poate cei care s-au născut în islam: și nu au asociat niciodată nimic lui Allah: și au pomenit ei lucruri: și a ieșit spre ei Trimisul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah asupra lui): și a zis: despre ce vă sfătuiți? Ei l-au informat de vorba lor: ei sunt cei care nu se cauterizează: și nu rostesc descântecuri: și nu trag augur rău: și în Domnul lor se bizuiesc: Uqasha ibn Mihsan al-Asadi s-a ridicat: sunt eu dintre ei: o, Trimisul lui Allah? Ești: un om: sunt eu dintre ei: o, Trimisul lui Allah?

Te-a întrecut Uqasha: și acest hadith are căi foarte numeroase: și el este în Sahih: și în Hasan: și altele: și le vom prezenta, dacă Allah cel Preaînalt voiește: în capitolul descrierii Raiului: la pomenirea stărilor Învierii: și a spaimelor ei: iar Allah cel Preaînalt l-a pomenit pe Musa (pacea fie asupra lui) în Coran din prisos: și L-a lăudat: și a așezat istoria lui în Cartea Lui puternică de nenumărate ori: și a repetat-o mult: îndelungat: și dezvoltat: și prescurtat: și l-a lăudat elocvent: și de multe ori Allah îl asociază: și îl pomeneste: și pomeneste cartea lui cu Mohammad (pacea și binecuvântările lui Allah asupra lui): și cu cartea lui: cum se zice într-o surate: «când le-a venit lor de la Allah un mesager adeverind ceea ce aveau ei: o parte dintre cei cărora li s-a dat Cartea au aruncat în spatele lor Cartea lui Allah: de parcă ei nu știu.» (Sura 2, 101)

« Alif, Lam, Mim. Allah! Nu există altă divinitate în afară de El, Al-Hayy [Cel Viu], Al-Qayum [Cel Veșnic]! El ți-a pogorât [o, Mohammed] Cartea cu Adevărul, confirmându-le pe cele de dinaintea ei. El a pogorât Tora și Evanghelia, Mai înainte, drept călăuză pentru oameni și El a pogorât Îndreptarul [Coranul]. Cu adevărat, cei care nu cred în Versetele lui Allah vor avea parte de chin aspru. Allah este Aziz [Atotputernic] și Dătător de pedeapsă! » Sura 3, 1-4

Și a zis cel Preaînalt într-o surate:

« Ei nu-L prețuiesc pe Allah la măsura Sa dreaptă atunci când spun: „Allah nu a pogorât asupra oamenilor nimic.” Spune: „Cine a pogorât Cartea pe care Moise a adus-o ca lumină și îndrumare [călăuză] pentru oameni? Voi [evreilor] o faceți foi, arătându-le, dar și ascunzând multe [dintre ele]. Și voi [evreilor] ați fost învățați ceea ce n-ați știut nici voi și n-au știut nici părinții voștri”. Spune: „Allah [a trimis-o]!” Și apoi lasă-i să se joace în rătăcirea lor.

Aceasta este o Carte Binecuvântată, pe care Noi am pogorât-o, și care întărește ceea ce exista deja înaintea ei, pentru ca tu să o previi pe Mama Cetăților [Mecca] și împrejurimile ei. Cei care cred în Ziua de Apoi, cred și în ea [în Carte] și ei păzesc cu stăruință Rugăciunea lor. » Sura 6, 91-92

l-a lăudat deci cel Preaînalt pe Tora: apoi a lăudat Coranul cel imens cu o laudă mare: apoi «și am dăruit Noi lui Musa Cartea desăvârșită: asupra a ceea ce a făcut El de bine: și dezvoltată la orice lucru: și călăuzire: și milă: poate la întâlnirea Domnului lor cred.» «Iar această Carte pe care am pogorât Noi-o binecuvântată: urmați-o deci: și fiți cu frică: poate veți fi miluitori.» (Sura 6, 154-155)

Și a zis cel Preaînalt într-o surate: «Am pogorât Noi Tora: în ea călăuzire: și lumină: prin ea judecă profetii care s-au supus: pentru cei care s-au iudaizat: și stăpânii: și preoții: prin ceea ce au fost însărcinați să păzească din Cartea lui Allah: și au fost ei martori: nu vă temeți deci de oameni: și temeți-vă de Mine: și nu vindeți semnele Mele pe un preț mic: iar cine nu judecă prin ceea ce a pogorât Allah: aceia sunt cei necredincioși.» «Și să judece oamenii Evangheliei prin ceea ce a pogorât Allah în ea: și cine nu judecă prin ceea ce a pogorât Allah: aceia sunt cei stricați.» «Și am pogorât Noi spre tine Cartea în adevăr: adeverind Cartea care a precedat-o: și garanti asupra ei.» Sfârșitul versetului.

(Sura 5, 44-48) Coranul a fost deci făcut judecător asupra celorlalte Cărți: și făcut adeveritor al lor: și lămuritor a ceea ce s-a întâmplat în ele din falsificare: și din schimbare: Oamenii Cărții au fost însărcinați să păzească ceea ce aveau ei din Cărți: ei n-au putut deci să le păzească: nici să le rânduiască: nici să le ocrotească: la aceasta a intrat în ei ceea ce a intrat din schimbarea lor: și din substituirea lor: prin înțelegerea rea: și prin insuficiența lor în științele lor: și prin calitatea rea a năzuințelor lor: și prin trădarea lor față de cel închinat lor: asupra lor este blestemul îndelungat al lui Allah până în Ziua Învierii: și la aceasta se află în cărțile lor din rătăcire vădită asupra lui Allah: și asupra mesagerilor Lui: ceea ce nu se numără: nici nu se descrie: și nu se află asemenea: nici nu se cunoaște: și a zis cel Preaînalt într-o surate:

« Și Noi le-am dat lui Moise și lui Aaron Cartea de îndreptare [Al-Furqan], ca o lumină și o îndemnare pentru cei cu frică, Pentru cei care se tem de Domnul lor nevăzut și pentru cei care se tem de Ceasul [de Apoi]. Acesta [Coranul] este un Mesaj binecuvântat pe care chiar Noi l-am pogorât. Și oare voi îl tăgăduiți? » Sura 21, 48-50

și a zis Allah cel Preaînalt într-o surate: «când le-a venit lor de la Noi adevărul: ei au zis: oare să i se dea lui ca ceea ce i s-a dat lui Musa. N-au tăgăduit ei la ceea ce i s-a dat lui Musa înainte? Ei au zis: doi vrăjitori sprijinindu-se unul pe altul: și ei au zis: noi tăgăduim fiecăruia.» «Zi: aduceți deci o Carte de la Allah: ea este mai călăuzită decât cele două: o urmez: dacă sunteți adevărați.» (Sura 28, 48-49) Allah le-a lăudat deci pe cele două Cărți: și pe cei doi mesageri: «am auzit noi o Carte pogorâtă după Musa: adeverind ceea ce i-a precedat.» (Sura 46, 30) și a zis Waraqa ibn Nawfal când i-a narrat Trimisul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah asupra lui) întâmplarea a ceea ce el a văzut din începutul revelației: citește în numele Domnului tău care a creat: a creat omul dintr-un cheag: citește: și Domnul tău cel mai darnic: care a învățat cu calamul: l-a învățat pe om ceea ce nu știa: el a zis: Sfințit: sfințit: acesta este Namous-ul care a coborât asupra lui Musa ibn Imran.

Pe scurt: legea lui Musa (pacea fie asupra lui) era imensă: și comunitatea ei era o comunitate numeroasă: și s-au aflat în ea profeți: și învățați: și închinători: și asceți: și pătrunzători: și regi: și emiri: și domni: și mari: dar ei au pierit: și s-au schimbat: cum a fost schimbată legea lor: și au fost prefăcuți în maimuțe: și porci: apoi le-a fost abrogată, după fiecare socoteală, religia lor: și li s-au întâmplat lor stări: și treburi îndelungate la pomenire: dar vom prezenta ceea ce cuprinde din ea de convingător pentru cine voiește să ajungă la întâmplarea ei: dacă Allah cel Preaînalt voiește: și în El este încrederea: și spre El este sprijinul.

Pelerinajul lui Musa la Casa cea Veche

Hushaym ne-a relatat: Dawud ibn Abi Hind ne-a relatat: de la Abu al-'Alia: de la Ibn Abbas: că Trimisul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah asupra lui) a trecut pe lângă valea al-Azraq: ce vale este aceasta? Valea al-Azraq: mi se pare că văd pe Musa: coborând de pe potecă: și având invocații spre Allah: ce este această coborâre? Este coborârea lui Harcha: mi se pare că văd pe Iunus ibn Matta: pe o cămilă roșcată: pe el o robe de lână: frâul cămilei lui din fibre: adică: din liber: și el invoca: și l-a scos Muslim din hadithul lui Dawud ibn Abi Hind: Musa a făcut pelerinajul pe un taur roșu: și aceasta este foarte stranie.

Mohammad ibn Abi Adi ne-a relatat: de la Ibn Awn: de la Mujahid: eram lângă Ibn Abbas: ei au pomenit deci Dajjal-ul: el este scris între: ce ziceți voi? Ei zic: scris între cei doi ochi ai lui: Ibn Abbas a zis deci: eu nu l-am auzit zicând aceasta: dar el a zis: cât despre Ibrahim: priviți însoțitorul vostru: și cât despre Musa: un om bronzat: creț: pe un cămel roșu: frâul din liber.

Apoi l-a raportat imamul Ahmad de la Aswad: de la Isra'il: de la Uthman ibn al-Mughira: de la Mujahid: de la Ibn Abbas: Trimisul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah asupra lui) a zis: am văzut pe Isa ibn Maryam: și pe Musa: și pe Ibrahim: cât despre Isa: alb: creț: lat de piept: și cât despre Musa: bronzat: plin de carne: și Ibrahim? Priviți însoțitorul vostru: și a zis imamul Ahmad: Yunus ne-a relatat: Shaybane ne-a relatat: Qatada a narrat: de la Abu al-'Alia: Ibn Abbas: vărul profetului vostru: ne-a narrat: a zis profetul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah asupra lui): am văzut în noaptea călătoriei pe Musa ibn Imran: om lung: creț: ca oamenii lui Shanu'a: și am văzut pe Isa ibn Maryam: de statură mijlocie: tend spre roșeață: și spre albețe: cu părul neted: și i-au scos pe amândoi din hadithul lui Qatada.

Abd ar-Razzaq ne-a relatat: Ma'mar ne-a relatat: și m-a informat Sa'id ibn al-Musayyib: de la Abu Hurayra: Trimisul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah asupra lui) a zis: am întâlnit pe Musa: și l-a descris: el a zis: el mi s-a părut: nervos: cu părul răsfirat: ca oamenii lui Shanu'a: și am întâlnit pe Isa: și l-a descris Trimisul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah asupra lui): de statură mijlocie: roșu: de parcă ieșea din hammam: adică: din baie: și am văzut pe Ibrahim: și eu sunt cel mai asemanător dintre fiii lui cu el: hadithul: și au precedat majoritatea acestor hadithuri în biografia Șeicului: rugăciunile lui Allah asupra lui: și mântuirea lui.

Moartea lui Musa

A zis al-Bukhari: (moartea lui Musa): Yahya ibn Musa ne-a relatat: Abd ar-Razzaq ne-a relatat: Ma'mar ne-a informat: de la Ibn Tawus: de la tatăl lui: de la Abu Hurayra: îngerul morții a fost trimis spre Musa (pacea fie asupra lui): când a venit la el: el l-a pălmuit: s-a întors la Domnul lui: Tu m-ai trimis spre un rob care nu voiește moartea: întoarce-te spre el: și spune-i: să-și pună mâna pe spatele unui taur: va avea, pentru fiecare fir de păr acoperit de mâna lui, câte un an: Doamne: și apoi? Apoi moartea: acum: el a cerut deci de la Allah să-l apropie de pământul sfânt: la o aruncătură de piatră: și Trimisul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah asupra lui) a zis: de aș fi fost acolo: v-aș fi arătat mormântul lui: la marginea drumului: lângă duna roșie.

Iar Ma'mar ne-a informat: de la Hammam: de la Abu Hurayra: de la Profet (pacea și binecuvântările lui Allah asupra lui): la fel: și Muslim a raportat prima cale a hadithului de la Abd ar-Razzaq: de la el: și l-a raportat imamul Ahmad din hadithul lui Hammad ibn Salama: de la Ammar ibn Abi Ammar: de la Abu Hurayra: ridicat: și el va veni.

al-Hasan ne-a relatat: Ibn Lahi'a ne-a relatat: Abu Yunus ne-a relatat: adică: Sulaym ibn Jubayr: de la Abu Hurayra: fără să-l ridice: a venit îngerul morții la Musa (pacea fie asupra lui): răspunde Domnului tău: Musa l-a pălmuit deci pe ochiul îngerului morții: și i-a scos ochiul: îngerul s-a întors la Allah: Tu m-ai trimis spre un rob al Tău care nu voiește moartea: și mi-a scos ochiul: Allah i-a redat ochiul: întoarce-te la robul Meu: voiești viața? Dacă voiești viața: pune mâna ta pe spatele unui taur: ceea ce va acoperi mâna ta de fire de păr: vei trăi din aceasta câte un an: și apoi? Apoi moartea: acum: Doamne: de aproape: numai Ahmad l-a raportat: și el este suspendat prin acest text.

Și Ibn Hibban l-a raportat în Sahih-ul său: pe calea lui Ma'mar: de la Ibn Tawus: de la tatăl lui: de la Abu Hurayra: și m-a informat cel care l-a auzit pe al-Hasan de la Trimisul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah asupra lui): și l-a pomenit: apoi Ibn Hibban l-a pus în dificultate: că îngerul morții, când i-a spus aceasta, nu l-a recunoscut: din pricina venirii lui la el sub o formă pe care Musa (pacea fie asupra lui) nu o recunoștea: așa cum a venit Djibril sub forma unui beduin: și așa cum au venit îngerii la Ibrahim sub forma unor tineri: și nu i-a recunoscut nici Ibrahim: nici Lut la început: și tot astfel Musa poate că nu l-a recunoscut din acest motiv: și l-a pălmuit: și i-a scos ochiul: pentru că a intrat în locuința lui fără voia lui: și aceasta concorde cu legea noastră asupra licității de a-i scoate ochiul celui care te privește în locuința ta fără voie: apoi a așezat hadithul pe calea lui Abd ar-Razzaq: de la Ma'mar: de la Hammam: de la Abu Hurayra: Trimisul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah asupra lui) a zis: a venit îngerul morții la Musa pentru a-i lua sufletul: răspunde Domnului tău: Musa l-a pălmuit deci pe ochiul îngerului morții: și i-a scos ochiul: și a pomenit hadithul în întregime: așa cum a indicat-o al-Bukhari: răspunde Domnului tău:

și această interpretare nu concorde cu ceea ce prin care a advenit textul: răspunde Domnului tău: prin pălmuirea lui: și dacă ar fi persistat asupra primului răspuns: ea ar fi concordat: și de parcă el nu l-a recunoscut sub această formă: și nu a purtat acest cuvânt spre ceea ce era conform: când nu s-a adeverit în clipa de față că este un înger nobil: pentru că nădăjduia multe treburi pe care iubea să le vadă advenind în viața lui: din ieșirea lui din pustie: și intrarea lor în pământul sfânt: și el fusese înainte în destinul lui Allah: că va muri în pustie: după Harun, fratele său: așa cum vă vom arăta, dacă Allah cel Preaînalt voiește: și unii au pretins că Musa (pacea fie asupra lui) este cel care i-a scos din pustie: și a intrat cu ei în pământul sfânt: și aceasta contrazice ceea ce susțin Oamenii Cărții: și majoritatea musulmanilor: și dintre cele ce indică aceasta: Doamne: apropie-mă de pământul sfânt: la o aruncătură de piatră: și dacă ar fi intrat acolo: nu ar fi cerut aceasta: dar când a fost cu poporul său în pustie: și a venit moartea lui: a iubit să se apropie de pământul spre care emigrase: și spre care își îndemnase poporul: dar destinul l-a împiedicat să-l atingă: la o aruncătură de piatră: și la aceasta spune stăpânul oamenilor (pacea și binecuvântările lui Allah asupra lui):

de aș fi fost acolo: v-aș fi arătat mormântul lui lângă duna roșie.

Affan ne-a relatat: Hammad ne-a relatat: Thabit: și Sulaiman at-Taymi ne-au relatat: de la Anas ibn Malik: că Trimisul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah asupra lui) a spus: când am fost călătorit noaptea: am trecut pe lângă Musa: și el era în picioare: rugându-se în mormântul său: lângă duna roșie: și Muslim l-a raportat din hadithul lui Hammad ibn Salama: de la el.

Și a zis as-Suddi: de la Abu Malik: și Abu Salih: de la Ibn Abbas: și de la Murra: de la Ibn Mas'ud: și de la oameni dintre însoțitori: apoi Allah cel Preaînalt i-a revelat lui Musa: Îl fac să moară pe Harun: du-l spre cutare și cutare munte: Musa și Harun s-au îndreptat deci spre acel munte: iată un copac care nu fusese văzut vreodată copac asemenea lui: și iată o casă clădită: și iată un pat pe care saltele: și iată în el o briză bună: când Harun a privit acest munte: și casa: și ceea ce era în ea: i-a plăcut: o, Musa: mi-e drag să dorm pe acest pat: culcă-te pe el: mă tem că Domnul acestei case va veni: și se va mâni pe mine: nu te teme: eu îți sunt de ajuns împotriva Domnului acestei case: culcă-te deci: o, Musa: ba mai degrabă culcă-te cu mine: dacă vine Domnul acestei case: să se mânie pe mine: și pe voi doi: când au adormit amândoi: a luat Harun moartea: când a simțit simțirea ei: o, Musa: tu m-ai înșelat: când a fost luat: a fost înălțată casa aceasta: și a plecat copacul acela: și a fost înălțat patul cu el spre cer: când Musa s-a întors la poporul său: Musa l-a ucis pe Harun: și l-a pizduit din pricina dragostei Banu Israel pentru el: și Harun era mai îngăduitor cu ei: și mai blând decât Musa: și în Musa o anumită aspritate pe lângă ei: vai de voi: era fratele meu:

credeți că l-am ucis? Când ei l-au copleșit: el s-a ridicat: și s-a rugat două raka: apoi l-a invocat pe Allah: și patul a coborât: până ce ei l-au privit între cer: și pământ: apoi Musa (pacea fie asupra lui) în timp ce umbla: și Iusa', slujitorul său: s-a apropiat un vânt negru: când Iusa' l-a privit: a crezut că era Ceasul: Ceasul se va scula: și eu sunt oprit față de Musa, profetul lui Allah: Musa și-a scos deci de sub tunică: și a lăsat tunica în mâinile lui Iusa': ați ucis profetul lui Allah?

Nu, pe Allah: nu l-am ucis: ci el și-a scos-o singur: ei nu l-au crezut deci: și au vrut să-l ucidă: dacă nu mă credeți: amânați-mi trei zile: el l-a invocat deci pe Allah: și a venit fiecare om dintre cei care îl păzeau în somn: și a informat că Iusa' nu l-a ucis pe Musa: și că Noi l-am înălțat la Noi: ei l-au lăsat deci: și nu a rămas nimeni dintre cei care refuzaseră să intre în cetatea tiranilor cu Musa: fără să moară: și nu a asistat la cucerire: și într-o parte din acest context: ciudățenie: și străinătate: și Allah știe mai bine.

Și am precedat că nimeni nu a ieșit din pustie dintre cei care erau cu Musa: afară de Iusa' ibn Nun: și Kalebe ibn Youfanna: și el este soțul Mariei, sora lui Musa: și Harun: și ei sunt cei doi bărbați pomeniți înainte: cei doi care i-au sfătuit pe adunarea Banu Israel intrarea asupra lor: și a pomenit Wahb ibn Munabbih că Musa (pacea fie asupra lui) a trecut pe lângă o adunare de îngeri care săpau un mormânt: și el nu a mai văzut mai frumos decât el: nici mai limpede: nici mai vesel: o, îngeri ai lui Allah: pentru cine săpați acest mormânt? Pentru un rob dintre robii lui Allah, nobil: dacă iubești să fii acest rob: intră deci în acest mormânt: și întinde-te în el: și orientează-te spre Domnul tău: și respiră respirația cea mai ușoară: el a făcut deci aceasta: și a murit: rugăciunile lui Allah: și mântuirea Sa asupra lui: și s-au rugat pe el îngerii: și l-au îngropat: și au pomenit Oamenii Cărții: și alții: că a murit: și vârsta lui o sută douăzeci de ani.

Umayya ibn Khalid: și Yunus ne-au relatat: Hammad ibn Salama ne-a relatat: de la Ammar ibn Abi Ammar: de la Abu Hurayra: de la Profet (pacea și binecuvântările lui Allah asupra lui): el a ridicat acest hadith la Profet (pacea și binecuvântările lui Allah asupra lui): a spus: îngerul morții venea la oameni descoperit: a venit deci la Musa (pacea fie asupra lui): și l-a pălmuit: și i-a scos ochiul: a venit la Domnul său: Doamne: robul Tău Musa mi-a scos ochiul: și dacă nu ar fi fost nobilimea lui lângă Tine: l-aș fi pedepsit cu asprime: Allah i-a spus deci: mergi la robul Meu: să-și pună mâna pe pielea: sau botul: unui taur: va avea, pentru fiecare fir de păr acoperit de mâna sa, câte un an: a venit la el: și i-a spus: ce este după aceasta? Moartea: acum: Allah i-a redat deci ochiul: și venea la oameni pe furiș: și astfel l-a relatat Ibn Jarir: de la Abu Kurayb: de la Mus'ab ibn al-Miqdam: de la Hammad ibn Salama: de la el: și l-a ridicat și el: și Allah cel Preaînalt știe mai bine.

Profeția lui Iusa' după Musa și Harun

Acesta este Iusa' ibn Nun ibn Afrayime ibn Iusuf ibn Iacob ibn Ishaq ibn Ibrahim (pacea fie asupra lui): Iusa', fiul vărului lui Hud: și Allah cel Preaînalt l-a pomenit pe el în Coran fără să-l numească vădit în istoria lui al-Khidr: «și când a zis Musa slujitorului lui»: «când ei au trecut pe dincolo: el a zis slujitorului lui»: și am precedat ceea ce este confirmat: din varianta lui Ubayy ibn Ka'b: de la Profet (pacea și binecuvântările lui Allah asupra lui): că el este Iusa' ibn Nun: și este consens asupra profeției lui la Oamenii Cărții: o parte dintre ei: și ei sunt samaritenii: nu recunosc profeția nimănui după Musa: afară de Iusa' ibn Nun: pentru că el este lămurit în Tora: și ei tăgăduiesc la ceea ce este dincolo de el: și el este adevărul din partea Domnului lor: asupra lor este deci blestemul îndelungat al lui Allah până în Ziua Învierii.

Iar cât despre ceea ce a raportat Ibn Jarir: și alții dintre exegeți: de la Mohammad ibn Ishaq: că profeția a fost mutată de la Musa la Iusa' la sfârșitul vieții lui Musa: și că Musa îl întâlnea pe Iusa': și îl întreba: ce i-a inspirat Allah lui din porunci: și din opreliști: o, interlocutorul lui Allah: nu te întrebam eu pe tine ceea ce îți revelează Allah: până ce tu însuți să mă informezi din capul tău: la aceasta Musa a urât viața: și a iubit moartea: și în aceasta este cercetare: pentru că Musa (pacea fie asupra lui) nu a încetat porunca: și revelația: și legiuirea: și cuvântarea lui Allah spre el în toate stările lui: până ce Allah să-l facă să moară: și el nu a încetat cinstitor: și slăvitor: și răsfățat: și ținut la cinste lângă Allah: cum am precedat în istoria scoaterii ochiului îngerului morții: apoi Allah l-a trimis spre el: dacă voiești viața: pune mâna ta pe pielea unui taur: el va avea, pentru fiecare fir de păr acoperit de mâna lui, câte un an de trăit: și apoi?

Moartea: acum: Doamne: și el a cerut de la Allah să-l apropie de Bayt al-Maqdis: la o aruncătură de piatră: și el a fost exauzat la aceasta: rugăciunile lui Allah: și mântuirea Sa asupra lui: iată deci ceea ce a pomenit Mohammad ibn Ishaq: dacă a zis-o el doar din cărțile Oamenilor Cărții: în cartea lor pe care o numesc Tora: revelația nu a încetat să pogoare asupra lui Musa la orice treabă de care aveau ei trebuință: până la sfârșitul vremii lui Musa: cum se știe din contextul de carte al lor: lângă arca mărturiei: în cortul timpului: și au pomenit ei în a treia călătorie: că Allah i-a poruncit lui Musa: și lui Harun să numere Banu Israel după semințiile lor: și să pună pe fiecare seminție dintre cele douăsprezece un emir: și el este naqib-ul: și aceasta doar pentru ca ei să se pregătească la luptă: lupta tiranilor la ieșirea din rătăcire: și aceasta a fost aproape de sfârșitul celor patruzeci de ani: Musa i-a scos ochiul îngerului morții doar: pentru că el nu l-a recunoscut sub această formă: și pentru că i-a fost rânduit lui o rânduire pe care el nădăjduia să o vadă advenind în vremea lui: și nu a fost în destinul lui Allah ca aceasta să se întâmple în vremea lui: ci în vremea robului lui Iusa' ibn Nun: cum a voit Trimisul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah asupra lui) campania romanilor spre Sham: și a ajuns la Tabuk:

apoi s-a întors în anul acela: în anul nouă: apoi a făcut pelerinajul în anul zece: apoi s-a întors: și a echipat oștirea lui Osama spre Sham: «luptați contra celor care nu cred în Allah: nici în Ziua cea din urmă: și nu fac ilicit ceea ce au făcut ilicit Allah: și mesagerul Lui: și nu mărturisesc religia adevărului: dintre cei cărora li s-a dat Cartea: până ce ei să dea jizya-ul din mână: și ei sunt umiliți.

» (Sura 9, 29) și când Trimisul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah asupra lui) a echipat oștirea lui Osama: el a murit: iar Osama tabărat la al-Jarfe: și-a dat deci seama prietenul lui sincer: și succesorul lui Abu Bakr as-Siddiq: apoi, când insula arabilor a fost adunată: și s-a tămădit ceea ce era slab din treaba oamenilor lui: și dreptul s-a întors la nivelul lui: el a echipat oștirile: de dreapta: și de stânga: spre Irak: oamenii lui Kesra regele perșilor: și spre Sham: oamenii lui Qaysar regele romanilor: Allah le-a deschis deci lor: și a îngăduit prin ei: și i-a făcut pe ei regi de gâturi ai dușmanilor lor: cum îl vom prezenta la locul lui: când îl vom ajunge în dezvoltat: dacă Allah voiește: prin ajutorul Lui: și izbânda Lui: și călăuzirea Lui cea bună: și tot așa Musa (pacea fie asupra lui): Allah rânduise să mobilizeze Banu Israel: și să pună pe ei naqib-i: «Allah a luat de-a dreptul legământul Banu Israel: și am făcut Noi să iasă din ei doisprezece naqib-i»: și a zis Allah:

« Allah a încheiat un Legământ cu Fiii lui Israel și Noi am trimis dintre ei doisprezece conducători [aleși]. Și Allah a spus: „Eu sunt cu voi! Dacă voi împliniți Rugăciunea [As-Salat], achitați Dania [Az-Zakat], credeți în Trimișii Mei și îi sprijiniți și Îi dați lui Allah un bun împrumut; atunci Eu voi șterge faptele voastre rele și vă voi primi în Grădini pe sub care curg râuri. Dar acela dintre voi care se va întoarce la necredință, după aceasta, rătăcește de la drumul cel drept.” » Sura 5, 12

dacă împliniți ceea ce v-am obligat: și nu vă furișați de la luptă: cum v-ați furișat voi data trecută: voi face răsplata acesteia expiatorie a ceea ce vi s-a întâmplat din osândă din aceea: cum a zis cel Preaînalt celor dintre beduini care au rămas în urmă Trimisului lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah asupra lui) în 'umra de la al-Hudaybiya: «zi celor care au rămas în urmă: veți fi chemați spre un popor cu o tărie aspră: voi îl veți lupta: sau ei se supun: dacă ascultați: Allah vă va da o răsplată frumoasă: și dacă vă întoarceți: cum v-ați întors voi mai înainte: El vă va osândi cu o osândă dureroasă.» (Sura 48, 16) «Cine tăgăduiește după aceasta: el s-a rătăcit de la calea cea dreaptă»: apoi i-a mustrat cel Preaînalt asupra faptei lor rele: și asupra ruperii lor a legămintelor lor: cum a mustrat pe cei de după ei dintre creștini asupra dezbinării lor în religia lor: și în închinăciunile lor: și am pomenit aceasta în al-Mustaqsa: și lui Allah este lauda.

Scopul: Allah cel Preaînalt i-a poruncit lui Musa (pacea fie asupra lui) să scrie numele luptătorilor Banu Israel: dintre cei care poartă arma: și luptă: de la cel care atinge douăzeci de ani: și în sus: și să pună pe fiecare seminție un naqib dintre ei: prima seminție: seminția lui Rubil: pentru că el este cel mai mare al lui Iacob: numărul lor dintre luptători patruzeci și opt de mii cinci sute: și naqib-ul lor dintre ei: și el este Alyssour ibn Chadyoura: a doua seminție: seminția lui Sham'oun: și ei au fost cincizeci și nouă de mii trei sute: și naqib-ul lor Chaloumi'il ibn Hourichadday: a treia seminție: seminția lui Yahouda: și ei au fost șaptezeci și patru de mii șase sute: și naqib-ul lor Nahchoun ibn Aminadabe: a patra seminție: seminția lui Issakhar: și ei au fost cincizeci și patru de mii patru sute: și naqib-ul lor Nacha'il ibn Soughar: a cincea seminție: seminția lui Iusuf: și ei au fost patruzeci de mii cinci sute: și naqib-ul lor Iusa' ibn Nun: a șasea seminție: seminția lui Misha: și ei au fost treizeci și una de mii două sute: și naqib-ul lor Jamli'il ibn Fadahssour: a șaptea seminție: seminția lui Binyamine: și ei au fost treizeci și cinci de mii patru sute: și naqib-ul lor Abidane ibn Gid'oune: a opta seminție: seminția lui Jad: și ei au fost patruzeci și cinci de mii șase sute șaizeci și cinci de oameni: și naqib-ul lor Alyassafe ibn Ra'ou'il:

a noua seminție: seminția lui Achir: și ei au fost patruzeci și una de mii cinci sute: și naqib-ul lor Fag'ou'il ibn Oukrane: a zecea seminție: seminția lui Dane: și ei au fost șaizeci și doi de mii șapte sute: și naqib-ul lor Ahi'azar ibn Ammichadday: a unsprezecea seminție: seminția lui Naftali: și ei au fost cincizeci și trei de mii patru sute: și naqib-ul lor Ahi'ra' ibn Ayn: a douăsprezecea seminție: seminția lui Zabouloun: și ei au fost cincizeci și șapte de mii patru sute: și naqib-ul lor Albabe ibn Hiloune: acesta este textul cărții lor în mâinile lor: și Allah știe mai bine: iar fiii lui Lawi nu sunt din aceasta: Allah i-a poruncit lui Musa să nu-i numere pe ei cu ei: pentru că ei sunt însărcinați cu purtarea cortului mărturiei: și cu paza lui: și cu ridicarea lui când ei se mută: și ei sunt seminția lui Musa: și a lui Harun: și ei au fost douăzeci și doi de mii de la vârsta de o lună: și în sus: și ei sunt în ei înșiși seminții: fiecărei seminții o ceată din cortul timpului: ei îl ridică: și îl păzesc: și se ocupă de treburile lui: și de ridicarea lui: și de purtarea lui: și ei toți în jurul lui tabăresc: și se mută dinaintea lui: și la dreapta lui: și la stânga lui: și în spatele lui.

Iar totalul a ceea ce s-a pomenit dintre luptători: în afară de fiii lui Lawi: cinci sute șaptezeci și una de mii șase sute șaizeci și cinci: și numărul Banu Israel dintre cei a căror vârstă douăzeci de ani: și în sus: dintre cei care poartă arma: șase sute trei mii cinci sute cincizeci de oameni: în afară de fiii lui Lawi: și în aceasta este cercetare: totalul totalurilor precedate: dacă el era cum l-am găsit noi în cartea lor: nu concordă cu totalul pe care l-au pomenit ei: și Allah știe mai bine: fiii lui Lawi însărcinați cu paza cortului timpului umblă deci în mijlocul Banu Israel: și ei sunt inima: și centrul dreptei: fiii lui Rubil: și centrul stângii: fiii lui Rane: iar fiii lui Naftali ar fi înainteașii: și a rânduit Musa (pacea fie asupra lui): prin porunca lui Allah cel Preaînalt spre el: preoția la fiii lui Harun: cum a fost pentru tatăl lor înaintea lor: Nadabe: și el este cel mai mare al lui: și Abihou: și al-Azar: și Yathmare.

Iar scopul că dintre Banu Israel nu a rămas nimeni dintre ei dintre cei care se furișaseră de la intrarea în cetatea tiranilor: du-te tu: și Domnul tău: și luptați amândoi: iată-ne șezând aici: l-a zis ath-Thawri: de la Abu Sa'id: de la Ikrima: de la Ibn Abbas: și au zis Qatada: și Ikrima: și l-a raportat as-Suddi: de la Ibn Abbas: și de la Ibn Mas'ud: și de la oameni dintre însoțitori: până ce a zis Ibn Abbas: și a murit Musa: și Harun înaintea lui: amândoi în rătăcire împreună: și a pretins Ibn Ishaq că cel care a deschis Bayt al-Maqdis este Musa: și că Iusa' era înaintea lui: și a pomenit în trecerea lui spre ea istoria lui Bal'am ibn Ba'ura:

« [O, Mohammed] istorisește-le lor vestea despre acela căruia Noi i-am dat Semnele Noastre, dar el s-a abătut de la ele, iar Șeitan s-a ținut de el [și nu l-a lăsat] și astfel el s-a aflat printre cei rătăciți. Dacă Noi am fi Voit, l-am fi ridicat prin ele, însă el a înclinat spre pământ și a urmat poftei sale. Pilda lui este asemenea pildei câinelui: dacă-l alungi, el scoate limba gâfâind; dacă-l lași în pace, tot scoate limba gâfâind. Aceasta este pilda acelora care neagă Semnele Noastre. Istorisește-le, poveștile; poate că ei vor cugeta! » Sura 7, 175-176

«Rea pildă sunt oamenii care au socotit mincinoase semnele Noastre: și pe ei înșiși își făceau rău.» (Sura 7, 177) și am pomenit istoria lui: și că el era după zicerea lui Ibn Abbas: și a altora: ținea minte Numele cel preaînalt: și că poporul lui l-a rugat să invoce contra lui Musa: și a poporului lui: el s-a abținut deci pentru ei: când ei au insistat asupra lui: el a călărit o măgăriță a lui: și a umblat spre tabăra Banu Israel: când el a văzut-o pe ei: măgărița lui s-a îngenuncheat cu el: el a lovit-o: până ce ea s-a ridicat: și a umblat nu departe: și s-a îngenuncheat: el a lovit-o cu o lovitură mai tare decât prima: și s-a ridicat: apoi s-a îngenuncheat: și el a lovit-o: o, Bal'am: unde te duci? Nu vezi îngerul dinaintea mea: împingându-mă de pe calea mea: vei merge tu spre profetul lui Allah: și spre credincioși: ca să invochezi contra lor?

El nu s-a lăsat de ea: și a lovit-o: până ce ea l-a purtat: până ce el a văzut-o pe ei din vârful muntelui Hushbane: și a privit tabăra lui Musa: și a Banu Israel: și a început să invoce contra lor: limba lui a refuzat deci să-i asculte: afară de a invoca pentru Musa: și poporul lui: și de a invoca contra poporului de la sine: ei l-au mustrat deci asupra aceasta: el s-a scuzat deci la ei că nu curge pe limba lui decât aceasta: și limba lui s-a dezarticulat: până ce ea a căzut pe pieptul lui: mi-au plecat acum lumea: și cealaltă: și nu rămâne decât vicleșugul: și înșelăciunea: apoi a poruncit poporului lui să împodoabească femeile: și să le trimită cu bunuri: ele să vândă pe ei: și să se arate lor: poate vor cădea ei în curvie: când un om dintre ei va curvi: pe voi toți veți fi acoperiți: ei au făcut deci: și le-au împodobit femeile lor: și le-au trimis la tabăra: a trecut deci o femeie dintre ei numită Kaste pe lângă un om dintre marii Banu Israel: și el este Zimri ibn Shalum: se spune că el era căpetenia seminției fiilor lui Sham'un ibn Iacob: el a intrat deci cu ea în cortul lui: când el a rămas singur cu ea: Allah a trimis deci ciuma asupra Banu Israel: și ea a început să umble printre ei: când vestea a ajuns la Finehase ibn al-Ayzare ibn Harun: el și-a luat sulița lui:

și ea era de fier: și a intrat pe cei doi în cort: și i-a transfixat pe amândoi în ea: apoi a ieșit cu cei doi spre oameni: și sulița în mână: și el se sprijinea pe șoldul lui: și o lăsa sprijinită la barba lui: o, Allah: așa facem noi cu cine Te neascultă: și a ridicat ciuma: și totalul celor care au murit în ceasul aceea șaptezeci de mii: douăzeci de mii: și Finehase era cel mai mare al tatălui lui al-Ayzare ibn Harun: la aceasta Banu Israel pun pentru urmașii lui Finehase de la animalul junghiat crupa: și brațul: și barba: și la ei cel mai mare din toate bunurile lor: și persoanele lor: și ceea ce a pomenit Mohammad ibn Ishaq din istoria lui Bal'am este drept: mai mulți dintre învățații înaintașilor au pomenit-o: dar poate când Musa a voit intrarea în Bayt al-Maqdis: primul trecut al locuințelor egiptene: și poate năzuința lui Ibn Ishaq: dar unii dintre raportori nu au înțeles-o de la el: și am precedat din textul Torei ceea ce mărturisește o parte din aceasta: și Allah știe mai bine: și poate aceasta o altă istorie care a fost în mijlocul umblării lor în rătăcire: în acest context este pomenirea lui Hushbane: și ea este departe de pământul lui Bayt al-Maqdis: sau poate aceasta a fost pentru oștirea lui Musa: asupra căreia Iusa' ibn Nun: când el a ieșit cu ei din rătăcire:

îndreptându-se spre Bayt al-Maqdis: cum a lămurit as-Suddi: iar Allah știe mai bine.

Și în orice caz: asupra a ceea ce este majoritatea: că Harun a murit în rătăcire înaintea lui Musa fratele lui: cu aproximativ doi ani: și după el Musa în rătăcire de asemenea: cum am precedat: și că el a cerut Domnului lui să fie apropiat de Bayt al-Maqdis: și el a fost exauzat la aceasta: cel deci care i-a scos pe ei din rătăcire: și i-a îndreptat spre Bayt al-Maqdis: este Iusa' ibn Nun: și au pomenit Oamenii Cărții: și alții dintre oamenii istoriei: că el a trecut cu Banu Israel râul Iordanului: și a ajuns la Ariha: și ea era dintre cele mai bine întărite dintre cetățile de ziduri: și cele mai înalte de palate: și cele mai populate: el a asediat-o deci șase luni: apoi ei au înconjurat-o într-o zi: și au suflat în coarnele: adică: în trâmbițele: și a rostit un singur om takbir-ul: s-a crăpat deci zidul ei: și a căzut dintr-o singură cădere: ei au intrat deci în ea: și au luat ceea ce au aflat în ea din pradă: și au ucis douăsprezece mii de bărbați: și de femei: și au luptat mulți regi: Iusa' a biruit peste treizeci și unu de regi dintre regii Sham-ului: și au pomenit ei că biruința lui asupra ei s-a întâmplat într-o zi de vineri după 'asr: când soarele s-a apus: sau a fost pe cale să se apuce: și sabbatul era să intre asupra lor: care le-a fost impus lor: și rânduit lor la vremea aceea: tu ești poruncită: și eu sunt poruncit: o, Allah:

oprește-l asupra mea: Allah l-a oprit deci asupra lui: până ce el a putut să deschidă cetatea: și a poruncit luna: ea s-a oprit deci la răsărit: și aceasta cere ca noaptea aceea să fie noaptea a paisprezecea a lunii: și prima: și aceasta este istoria soarelui pomenită în hadithul pe care îl voi pomeni: iar istoria lunii: vine de la Oamenii Cărții: și nu contrazice hadithul: dar în ea este o adaos de luat: ea nu este nici adeverită: nici tăgăduită: dar pomenirea lor că aceasta a fost în cucerirea Arihăi: acolo este cercetare: și cel mai asemanător: și Allah știe mai bine: că aceasta a fost în cucerirea lui Bayt al-Maqdis: care este ținta cea mai mare: și cucerirea Arihăi era o cale spre el: și Allah știe mai bine.

Aswad ibn Amr ne-a relatat: Abu Bakr ne-a relatat: de la Hisham: de la Ibn Sirin: de la Abu Hurayra: Trimisul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah asupra lui) a zis: soarele nu a fost oprit pentru un om: afară de Iusa': nopțile cât el a umblat spre Bayt al-Maqdis: numai Ahmad l-a raportat pe această cale: și el este pe condiția lui al-Bukhari: și în el este arătare că cel care a deschis Bayt al-Maqdis este Iusa' ibn Nun: nu Musa: și că oprirea soarelui a fost în cucerirea lui Bayt al-Maqdis: nu a Arihăi: cum am zis noi: și în el este că aceasta a fost dintre însușirile lui Iusa': arată deci slăbiciunea hadithului pe care l-am raportat noi: că soarele s-a întors până ce Ali ibn Abi Taleb s-a rugat rugăciunea 'asr: după ce el i-a lipsit lui: din pricina somnului Profetului (pacea și binecuvântările lui Allah asupra lui) pe șoldul lui: Trimisul lui Allah a cerut deci să i-l întoarcă Allah: până ce el să se roage 'asr-ul: și ea s-a întors: și l-a adeverit Ahmad ibn Salih Misrul: dar el este respins: nu este în nimic din Sahih: nici din Hasan: și el este dintre cele la care se adună motivele respingerii lui: și și-a rezervat respingerea lui o femeie dintre Oamenii Casei: necunoscută: nu se cunoaște starea ei: și Allah știe mai bine.

Abd ar-Razzaq ne-a relatat: Ma'mar ne-a relatat: de la Hammam: de la Abu Hurayra: Trimisul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah asupra lui) a zis: a făcut campanie un profet dintre profeti: și i-a zis poporului lui: să nu mă urmeze un om care s-a căsătorit cu o femeie: și voiește să zidească cu ea: și nu a zidit încă: nici altul care a zidit o zidire: și nu i-a înălțat încă acoperișul: nici altul care a cumpărat oi: sau cămile greu: și așteaptă puii lor: el a făcut deci campania: și s-a apropiat de cetate când 'asr-ul a fost rugat: sau aproape de aceasta: tu ești poruncită: și eu sunt poruncit: o, Allah: oprește-o asupra mea puțin: ea a fost oprită deci asupra lui: până ce Allah i-a deschis-o: ei au strâns deci ceea ce au luat din pradă: și focul s-a apropiat ca să-l devoreze: printre voi este un furișat: să-mi dea din fiecare seminție un om: ei i-au legământuit deci: și mâna unui om s-a lipit de mâna lui: printre voi este furișatul: și să-mi dea legământ seminția ta: seminția lui i-a legământuit deci: printre voi este furișatul: tu ai furișat: ei i-au scos deci asemenea unei capete de vacă din aur: și l-au pus cu binele: iar el era în păstrare: focul s-a apropiat: și l-a devorat: prăzile nu au fost licite nimănui înaintea noastră: aceasta pentru că Allah a văzut slăbiciunea noastră:

și neputința noastră: și le-am făcut deci noi licite: numai Muslim l-a raportat pe această cale: și l-a raportat al-Bazzar pe calea lui Mubarak ibn Fadala: de la Ubaydallah: de la Sa'id al-Maqburi: de la Abu Hurayra: de la Profet (pacea și binecuvântările lui Allah asupra lui): la fel: și l-a raportat Mohammad ibn Ajlan: de la Sa'id al-Maqburi: și l-a raportat Qatada: de la Sa'id ibn al-Musayyib: de la Abu Hurayra: de la Profet (pacea și binecuvântările lui Allah asupra lui).

Scopul: când el a intrat cu ei pe poarta cetății: ei au fost porunciți să intre în ea prostrați: adică: aplecați: smeriți: mulțumindu-i lui Allah: asupra a ceea ce i-a miluit El din marea cucerire: pe care le-o făgăduise El: hitta-ul: adică: iartă-ne nouă greșelile noastre trecute: din furișarea noastră care ne-a precedat: la aceasta când Trimisul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah asupra lui) a intrat în Mecca în ziua cuceririi ei: el a intrat în ea pe cămila lui: și el era smerit: laudator: mulțumitor: până ce mustățile lui: adică: vârful bărbii lui: atingea greabănul șeii lui: din ceea ce își cobora capul lui supus pentru Allah: și cu el oștenii: și oștirile: dintre care nu se vede de la el decât conturul: mai ales masa mare verde: în care se afla Trimisul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah asupra lui): apoi când el a intrat în ea: s-a spălat: și s-a rugat opt raka: ea este rugăciunea mulțumirii asupra biruinței: asupra biruitorului: din cele două ziceri ale învățaților: ea este rugăciunea dhouha-ului: ceea ce a purtat pe acest zicător la zicerea lui: este că ea s-a întâmplat la vremea dhouha-ului: cât despre Banu Israel: ei au contrazis ceea ce le-a fost poruncit: în cuvânt: și în faptă: ei au intrat poarta târându-se pe fesele lor: și ei sunt: un grăunte într-un fir de păr:

un grăunte de grâu într-un fir de păr: ei au schimbat ceea ce le-a fost poruncit: și s-au bătut joc de ea: cum a zis cel Preaînalt: narrator la treaba lor într-o surate: «și când le-a fost zis lor: sălășluiți în cetatea aceasta: și mâncați din ea unde veți voie: și ziceți: iertare: și intrați poarta prostrați: Noi vă vom ierta greșelile voastre: Noi vom înmulți bienfăcătorii: au schimbat deci cei dintre ei care făceau rău o cuvântare alta decât cea care le-a fost zisă lor: Noi am trimis deci asupra lor din cer o ciumă: pentru ceea ce făceau ei rău.» (Sura 2, 58-59) și a zis cel Preaînalt într-o surate: și ea este meccană: adresându-se lor: «și când am zis Noi: intrați în cetatea aceasta: și mâncați din ea unde veți voie din prisos: și intrați poarta prostrați: și ziceți: iertare: Noi vă vom ierta greșelile voastre: și Noi vom înmulți bienfăcătorii: au schimbat deci cei care făceau rău o cuvântare alta decât cea care le-a fost zisă lor: Noi am pogorât deci asupra celor care făceau rău din cer o ciumă: pentru ceea ce stricau ei.

» (Sura 7, 161-162) ath-Thawri a zis: de la al-A'mach: de la al-Minhale ibn Amr: de la Sa'id ibn Jubayr: de la Ibn Abbas: aplecați: printr-o poartă mică: l-au raportat al-Hakim: și Ibn Jarir: și Ibn Abi Hatim: și tot așa a raportat al-Awfi: de la Ibn Abbas: și tot așa a raportat ath-Thawri: de la Abu Ishaq: de la al-Bara: a zis Mujahid: și as-Suddi: poarta: ea este poarta hitta-ului din Bayt Iliya: Bayt al-Maqdis: ei au intrat deci acoperind capetele lor: contra a ceea ce le-a fost poruncit: și aceasta nu contrazice zicerea lui Ibn Abbas că ei au intrat târându-se pe fesele lor: și tot așa în hadithul pe care îl vom prezenta după aceea: ei au intrat târându-se: și ei acoperind capetele lor: «și ziceți: hitta»: waw-ul aici: stare: hitta-ul: a zis Ibn Abbas: și Ata: și al-Hasan: și Qatada: ei au fost porunciți să ceară iertare.

Mohammad ne-a relatat: Abd ar-Rahman ibn Mahdi ne-a relatat: de la Ibn al-Mubarak: de la Ma'mar: de la Hammam ibn Munabbih: de la Abu Hurayra: de la Profet (pacea și binecuvântările lui Allah asupra lui): le-a fost zis Banu Israel: intrați poarta prostrați: și ziceți: hitta: hitta-ul: un grăunte într-un fir de păr: și tot așa l-a raportat an-Nasa'i din hadithul lui Ibn al-Mubarak dintr-o parte: și l-a raportat de la Mohammad ibn Ismail ibn Ibrahim: de la Ibn Mahdi: prin el: suspendat: Ma'mar ne-a informat: de la Hammam ibn Munabbih: Trimisul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah asupra lui) a zis: Allah le-a zis Banu Israel: intrați în cetatea aceasta: și mâncați din ea unde veți voie din prisos: și intrați poarta prostrați: și ziceți: hitta: Noi vă vom ierta greșelile voastre: ei au schimbat deci: și au intrat poarta târându-se pe fesele lor: un grăunte într-un fir de păr: și l-au raportat al-Bukhari: și Muslim: și a zis Tirmidhi: hasan sahih: schimbarea lor a fost: cum mi-a narrat Salih ibn Kaysan: de la Salih, eliberat al lui at-Taw'ama: de la Abu Hurayra: și de la cine nu mă înșel: de la Ibn Abbas că Trimisul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah asupra lui): ei au intrat poarta la care le-a fost poruncit să intre prostrați: târându-se pe fesele lor: un grăunte de grâu într-un fir de păr mic: și au zis asbats: de la as-Suddi:

«au schimbat deci cei care făceau rău o cuvântare alta decât cea care le-a fost zisă lor»: a zis: ei au zis: hitta-ul: el este în arabă: un grăunte de grâu roșu străpuns: în el un fir de păr negru: iar Allah cel Preaînalt a pomenit că El i-a osândit pe ei la această contrazicere prin trimiterea rigz-ului pe care l-a pogorât El asupra lor: și el este ciuma: cum este adeverit din hadithul lui az-Zuhri: de la Amir ibn Sa'd: și din hadithul lui Malik: de la Mohammad ibn al-Munkadir: și Salim Abu an-Nadr: de la Amir ibn Sa'd: de la Osama ibn Zayd: de la Trimisul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah asupra lui): durerea aceasta: sau răul: este un rigz: a fost osândit prin el o parte dintre neamuri înaintea voastră: și au raportat an-Nasa'i: și Ibn Abi Hatim: și acest text: din hadithul lui ath-Thawri: de la Habib ibn Abi Thabit: de la Ibrahim ibn Sa'd ibn Abi Waqqas: de la tatăl lui: și Osama ibn Zayd: și Khuzayma ibn Thabit: Trimisul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah asupra lui) a zis: ciuma este rigz-ul osândei: a fost osândit prin el cine a fost înaintea voastră: și a zis ad-Dahhak: rigz-ul: osânda: și tot așa au zis Mujahid: și Abu Malik: și as-Suddi: și al-Hasan: și Qatada: el este mâhnia: rigz-ul: fie ciuma: fie grindina: și a zis Sa'id ibn Jubayr: el este ciuma.

Când mâna Banu Israel s-a așezat pe Bayt al-Maqdis: ei au rămas în el: și între spinările lor profetul lui Allah Iusa': judecând printre ei prin Cartea lui Allah Tora: până ce Allah l-a luat spre El: și el este de vârstă o sută douăzeci și șapte de ani: și a fost durata vieții lui după Musa: douăzeci și șapte de ani: și Allah cel Preaînalt știe mai bine.