Poporul lui 'Ad și pedeapsa

Hud (pace asupra lui) a fost trimis la 'Ad, așezați ca urmași după poporul lui Nuh și înzestrați cu o statură puternică, pentru a-i chema să-L adore pe Allah singur; notabilii lor l-au socotit mincinos și ploaia le-a fost reținută trei ani. O delegație de aproximativ șaptezeci de bărbați a mers să cheme ploaia; norul pe care l-au crezut ploaie a milostivirii purta « un vânt în care se află o pedeapsă dureroasă », care a suflat asupra lor șapte nopți și opt zile și i-a lăsat « de parcă erau buturugi de palmieri goale ». Hud și cei care crezuseră au fost salvați, iar Allah a spus: « departe de 'Ad, poporul lui Hud! »

Chemarea lui Hud către poporul 'Ad

« Și [poporului] ’Ad [li l-am trimis] pe fratele lor Hud. El le-a spus: „O, neam al meu! Adorați-L pe Allah! Voi nu aveți altă divinitate în afara Lui! Și oare nu vă temeți voi?” Dar cârmuitorii poporului său, care nu credeau, au spus: „Cu adevărat, noi te vedem pe tine în ignoranță și te socotim pe tine dintre cei mincinoși.” [Hud] a spus: „O, popor al meu, în mine nu este pic de ignoranță, ci eu sunt un Trimis de la Stăpânul lumilor. Eu vă vestesc Mesajele Domnului meu și eu sunt pentru voi sfătuitor credincios.

Oare vă mirați că îndemnul vă vine de la Domnul vostru printr-un om dintre voi pentru a vă preveni? Aduceți-vă aminte când El v-a făcut urmașii poporului lui Noe și v-a făcut mai mari la înfățișare decât pe ei. Și aduceți-vă aminte de Binefacerile lui Allah; poate că voi o să izbândiți.” Ei au spus: „Ai venit la noi pentru ca noi să-L adorăm [numai] pe Allah singur și să părăsim ceea ce au adorat părinții noștri? Atunci adu asupra noastră ceea ce ne promiți, dacă tu ești dintre cei ce spun adevărul.”

[Hud] a spus: „Pedeapsa și mânia Domnului vostru v-a ajuns deja. Vă certați cu mine pentru niște nume pe care voi și părinții voștri le-ați dat și despre care Allah nu a pogorât nicio dovadă? Atunci așteptați! Cu adevărat eu voi fi împreună cu voi printre cei care așteaptă.” Și Noi l-am salvat pe el și pe cei care au fost alături de el, prin Mila Noastră, și i-am stârpit pe aceia care au negat Semnele Noastre și nu au fost credincioși. » Sura 7, 65-72

« Și [Noi l-am trimis] la [poporul] ’Ad pe fratele lor Hud, care a spus: „O, popor al meu! Adorați-L pe Allah! Voi nu aveți [altă] divinitate în afară de El! Voi sunteți doar născocitori [de minciuni]. O, popor al meu, eu nu vă cer pentru aceasta răsplată, ci răsplata mea este numai la Acela care m-a creat. Oare voi nu pricepeți? O, popor al meu, rugați-vă de iertare Domnului vostru și apoi căiți-vă față de El, pentru ca El să trimită asupra voastră Cerul încărcat de ploaie și să sporească puterea voastră cu putere! Și nu vă abateți ca niște mari păcătoși”

Ei au spus: „O, Hud! Tu nu ne-ai adus dovezi clare, iar noi nu-i vom părăsi pe zeii noștri, pentru cuvântul tău, și nici nu vom fi cu credință în tine! Noi nu spunem decât că te-a ajuns un rău [nebunie] de la unul din zeii noștri.” El a zis: „Eu Îl iau pe Allah ca Martor și voi, de asemenea, fiți martori, că eu sunt nevinovat pentru ceea ce voi luați ca asociați În locul Lui! Deci vicleniți cu toții împotriva mea, fără să-mi dați niciun răgaz.

Cu adevărat, eu mă încred în Allah - Domnul meu și Domnul vostru. Și nu este vietate pe care El să nu o țină de chica ei. Cu adevărat, Domnul meu este pe drumul cel drept [întru Adevăr]. Iar de vă veți întoarce, eu v-am transmis deja cele cu care am fost trimis la voi. Și Domnul meu va lăsa să urmeze după voi un alt popor, fără ca voi să-I aduceți Lui vreun rău. Iar Domnul meu este peste toate Păzitor.” Și când a venit Porunca Noastră, i-am salvat Noi pe Hud și pe cei care credeau împreună cu el, prin Mila Noastră, și i-am salvat de pedeapsă cruntă.

Aceștia sunt [poporul] ’Ad. Ei au tăgăduit semnele Domnului lor și nu au dat ascultare Trimișilor Săi și au urmat porunca oricărui tiran îndărătnic. Și au fost urmăriți de un blestem în această lume și în Ziua Învierii. [Poporul] ’Ad nu a crezut în Domnul lor. Departe cu ‘Ad, neamul lui Hud. » Sura 11, 50-60

Pedeapsa poporului lui Hud în Coran

« Iar după ei am făcut Noi să se ivească mai apoi un alt popor. Și le-am trimis lor un Mesager dintre ei, [pentru ca el să le spună]: „Adorați-L pe Allah! Voi nu aveți altă divinitate afară de El! Oare voi nu vă temeți [de El]?” Însă căpeteniile poporului său care nu au crezut și au tăgăduit întâlnirea din Lumea de Apoi și pe care Noi le-am ținut în belșug în această lume au spus: „Acesta nu este decât un om ca și voi, care mănâncă ceea ce mâncați voi și bea ce beți voi, Iar de veți da ascultare unui om asemenea vouă, atunci veți fi pierduți.

Vă promite el că după ce veți fi țărână și oseminte veți fi voi scoși [încă o dată]? Departe, foarte departe este ceea ce vi se făgăduiește. Nu este decât viața noastră lumească; noi murim și trăim și nu vom fi niciodată înviați. El nu este decât un om care a născocit minciuna și a pus-o pe seama lui Allah și noi nu credem în el.” El a spus: „Doamne, ajută-mă pe mine, căci ei mă cred mincinos.” [Allah a spus]: „În curând ei vor ajunge să se căiască.” Și i-a cuprins pe ei strigătul cu toată dreptatea, și Noi i-am făcut ca o spumă [purtată de un torent]. Așadar, departe cu neamul de nelegiuiți. » Sura 23, 31-41

« [Poporul] ’Ad i-au socotit și ei mincinoși pe Trimiși, Când le-a spus fratele lor Hud: „Oare nu aveți voi frică? Cu adevărat, eu sunt un Trimis vrednic de încredere pentru voi, Deci fiți cu frică de Allah și dați-mi ascultare! Și eu nu vă cer nicio răsplată pentru aceasta, căci răsplata mea nu este decât la Stăpânul lumilor. Clădiți voi pe fiecare înălțime un semn, jucându-vă? Și construiți voi zidiri [palate și fortărețe], crezând că veți sălășlui în ele veșnic? Și când vă năpustiți asupra cuiva, o faceți fără îndurare. Fiți cu frică și dați-mi ascultare!

Și fiți cu frică de Cel care v-a înzestrat pe voi [cu prisosință] cu ceea ce cunoașteți! - V-a înzestrat pe voi cu vite și cu urmași, Cu grădini și cu izvoare. Cu adevărat, eu mă tem pentru voi de chinul unei zile cumplite!” Ei au spus: „Ne este totuna de propovăduiești tu sau nu ești dintre propovăduitori, Acestea nu sunt decât obiceiuri ale înaintașilor, Iar noi nu vom fi chinuiți!” Așadar ei l-au socotit mincinos și Noi i-am nimicit. Cu adevărat, întru aceasta este un semn, dar cei mai mulți dintre ei nu au crezut, Și, cu adevărat, Domnul tău este Al-'Aziz [Atotputernic] [și] Ar-Rahim [Îndurător]. » Sura 26, 123-140

Cât despre 'Ad, ei s-au umflat de mândrie pe pământ fără drept și au spus: cine este mai puternic decât noi? Nu au văzut ei că Allah, care i-a creat, este mai puternic decât ei în putere? Și ei socoteau mincinoase semnele Noastre. Noi am trimis deci asupra lor un vânt care mugea, în zile nenorocite, pentru a-i face să guste pedeapsa umilirii în viața din ici-bas, iar pedeapsa de apoi este și mai umilitoare, și ei nu vor fi ajutați.

« Și spune [Mohammed] de fratele lui ’Ad, când a prevenit el pe poporul său din Al-’Ahqaf - și au trecut prevenitori și mai înainte de el și după el - [spunând]: „Adorați-L voi numai pe Allah! Eu mă tem pentru voi de chinul unei zile mari!” Ei au spus: „Ai venit la noi ca să ne depărtezi de la zeii noștri? Adu-ne nouă cele cu care ne ameninți, dacă ești tu dintre cei care grăiesc adevăr!” El le-a spus: „Știința [despre timpul ei] se află numai la Allah. Eu vă vestesc cele cu care am fost trimis, însă văd că voi sunteți un popor de oameni neștiutori”.

Și când au văzut un Nor, venind către văile lor, au spus: „Acesta este un Nor care ne va da ploaie!” „Ba nu! El este ceea ce ați cerut voi să vină mai degrabă: un vânt în care se află pedeapsă dureroasă, Care nimicește totul, la porunca Domnului său!” Și nu s-au mai văzut decât sălașurile lor. Astfel am răsplătit Noi poporul de nelegiuiți. » Sura 46, 21-25

Și:

« [Și a fost un semn] și în ’Ad, când am trimis la ei vântul nerodnic, Care nu a lăsat niciun lucru peste care s-a abătut, fără să nu-l fi făcut asemenea pulberii. » Sura 51, 41-42

« Și că El a făcut să piară ’Ad cel dintâi Și Thamud și nu a lăsat să rămână nimic, Ca și poporul lui Noe, mai înainte. Cu adevărat, ei erau mai nelegiuiți și mai crânceni, Și cetățile [răsturnate] le-a nimicit » Sura 53, 50-53

« A învinuit de minciună și [poporul lui]’Ad [pe profetul lor Hud]. Și cum a fost Pedeapsa Mea și Prevenirile Mele?! Noi am trimis asupra lor un vânt rece cu sunet puternic, într-o zi nefericită, fără sfârșit, Care i-a smuls pe oameni, de parcă ar fi fost niște trunchiuri de palmieri dezrădăcinați. Și cum a fost Chinul Meu și Prevenirile Mele?! Noi am făcut Coranul ușor, pentru îndemnare, dar oare este cineva care să cugete? » Sura 54, 18-22

Cât despre 'Ad, ei au fost distruși de un vânt care mugea și era violent, pe care El le-a supus lor timp de șapte nopți și opt zile în șir: se vedea poporul zând, ca și cum ar fi fost buturugi de palmieri goale. Vezi tu în ei vreun singur supraviețuitor?

« Oare nu ai văzut ce a făcut Domnul tău cu ’Ad, Cu Iram, [cetatea] cu corturi ridicate, Care nu a mai fost alta creată asemenea ei printre cetăți Și cu cei din neamul Thamud, care au tăiat stâncile din vale [pentru a-și construi locuințe], Și cu Faraon, stăpânul soldaților Care au fost nelegiuiți în cetățile [lor] Și au înmulțit stricăciunea în ele? Așadar, Domnul tău a vărsat asupra lor chinuri felurite! Cu adevărat, Domnul tău vă Observă! » Sura 89, 6-14

Am vorbit deja despre fiecare dintre aceste relatări la locurile lor, în cartea noastră, Tafsirul: lui Allah lauda și harul. Pomenirea 'Ad a trecut în surata Bara'a, Ibrahim, al-Furqan, al-'Ankabut, și în surata Sad, și în surata Qaf. Să pomenim deci cuprinsul relatării în adunat, din aceste contexte, cu ceea ce se adaugă în ele drept informații. Am stabilit deja că ei au fost primele neamuri care s-au închinat idolilor după potop:

Dezbaterea lui Hud cu notabilii 'Ad

« Și pomeniți-vă când El v-a așezat urmași după poporul lui Nuh și v-a dat de statură la creație » (al-A'raf, 69), adică: El i-a făcut pe cei mai puternici dintre oamenii vremii lor prin constituție, putere și sălbăticie. « Apoi Noi am făcut să se scule, după ei, o altă generație » (al-Mu'minun, 31): acesta este poporul lui Hud, după corect. Se spune: că aceștia sunt Thamud. « Strigătul i-a luat în toată dreptatea, și Noi am făcut din ei dărâmături » (al-Mu'minun, 41): iar poporul lui Salih sunt cei care au fost distruși prin strigăt; cât despre 'Ad, ei au fost distruși de un vânt care mugea și era violent (al-Haqqah, 6). Și aceea ce au spus ei nu împiedică întâlnirea strigătului și a vântului violent asupra lor, precum va veni relatarea oamenilor din Madian, oamenii oazei, asupra cărora s-au adunat mai multe feluri de pedepse. Și nu este nici o divergență asupra faptului că 'Ad au fost înaintea lui Thamud.

Faptul este că 'Ad erau arabi duri, necredincioși, răzvrătiți și încăpățânați în închinarea idolilor. Allah a trimis deci printre ei un om dintre ei, care i-a chemat spre Allah, să-L adore pe El singur și să-I fie sinceri. Ei l-au socotit mincinos, i s-au împotrivit și l-au disprețuit: Allah i-a luat deci cu luarea unui Puternic Atotputernic. Când el le-a poruncit închinarea lui Allah, i-a îndemnat la ascultarea Lui și la chemarea iertării Lui, și le-a făgăduit pentru aceasta binele din ici-bas și de apoi, notabilii poporului său care au devenit necredincioși au spus: te vedem pe tine în nebunie, adică: lucrul aceasta la care ne chemi tu este o nebunie, în privința a ceea ce avem ca închinare a acestor idoli de la care se nădăjduiește ajutorul și hrana; și în plus de aceasta credem că tu minți în pretinderea ta că Allah te-a trimis.

El a spus: o, poporul meu, nu este nebunie în mine, ci sunt un trimis al Domnului lumilor, adică: lucrul nu este cum credeți voi, nici cum credeți: eu vă transmit mesajele Domnului meu, și sunt pentru voi un sfătuitor loial. Iar transmiterea presupune absența minciunii la transmitător de la început, absența adaosului și a luării, și presupune a transmite cu o expresie elocventă, potrivită, adunătoare, descurajatoare, fără încurcare, fără divergență și fără tulburare; și el este, cu această transmitere după această descriere, în vârful sfatului pentru poporul său, din compasiune pentru ei și din grijă de călăuzirea lor: el nu le cere nici un fel de plată, nu le pretinde nici o răsplată, ci este sincer pentru Allah în chemarea spre El și sfatul față de creatura Lui, necerând răsplata lui decât de la Cel care l-a trimis, căci binele din ici-bas și de apoi, în totul, este în mâinile Lui, și porunca revine Lui. « O, poporul meu, eu nu vă cer de la voi pentru aceasta plată: plata mea nu ține decât de Cel care m-a creat.

Nu judecați deci cu minte? », adică: ce rațiune aveți cu care deosebiți și înțelegeți că eu vă chem spre adevărul limpede pe care natura voastră, pe care ați fost creați, o mărturisește, și care este religia adevărului cu care Allah l-a trimis pe Nuh și a distrus pe cei care i s-au împotrivit dintre creatură? Iată-mă chemându-vă spre ea, fără să vă cer pentru ea plată, ci eu o caut la Allah, Stăpânitorul răului și al binelui. Urmați deci pe cel care nu vă cere nici o plată, și care sunt bine călăuziți: « Și ce am eu să nu-L adore pe Cel care m-a creat, iar către El veți fi aduși.

»

« O, Hud, tu nu ne-ai venit cu o dovadă vădită, și noi nu ne părăsim divinitățile noastre pentru vorba ta, și nu suntem credincioși în tine. Nu spunem nimic altceva decât că una dintre divinitățile noastre te-a lovit cu un rău. » Adică: tu nu ne-ai venit cu ceva supranatural care ar depune mărturie pentru tine despre adevărul a ceea ce aduci; noi nu suntem dintre cei care părăsesc adorarea idolilor noștri pentru singura ta vorbă, fără dovadă pe care ai fi stabilit-o și nici argument pe care l-ai fi ridicat. Nu credem nimic altceva decât că ești nebun în ceea ce pretinzi; și după noi, ceea ce te-a atins este că una dintre divinitățile noastre s-a înfuriat contra ta și te-a atins în rațiunea ta, iar nebunia te-a cuprins în urma aceasta.

« El a spus: iau pe Allah la martor, și fiți voi înșivă martori, că eu sunt neprihănit de ceea ce asociați voi, în locul Lui. Puneți deci toți vicleșug contra mea și nu-mi dați nici o luare de răgaz. » Aceasta este o sfidare din partea lui față de ei, o declarație de neprihănire față de divinitățile lor, o disprețuire a acestora din partea lui, și arătarea că ele nu folosesc în nimic și nu strică, că sunt un trup inert al cărui judecată este judecata lui, și a cărui faptă este fapta lui: dacă ele sunt așa cum pretindeți, să ele ajute, folosească și strice, iată-mă neprihănit de ele, aruncându-le blesteme: puneți deci toți vicleșug contra mea și nu-mi dați nici o luare de răgaz: voi și ele, împreună, cu tot ceea ce aveți posibilitate să atingeți și să puteți, fără să-mi retrageți nici un ceas, nici clipa unui ochi: eu nu mă poticnesc de voi, nu mă gândesc la voi și nu mă îngrijorez de voi. « Eu îmi pun nădejdea în Allah, Domnul meu și Domnul vostru: nu este creatură care să nu-și țină smocul de păr în mâna Lui.

Domnul meu este cu adevărat pe un drum drept. » Adică: mă încred în Allah și mă sprijin pe El, și sunt încrezător în slava Lui în care nu piere cel care se refugiază la ea și se sprijină pe ea: eu nu mă poticnesc de nici o creatură în locul Lui, nu mă încred decât în El și nu ador decât pe El. Și numai aceasta este un argument tăietor că Hud este robul lui Allah și trimisul Lui, și că ei sunt în neștiință și în rătăcire în adorarea lor a altuia decât Allah: căci ei nu l-au atins pe el cu nici un rău și nu au scos din el nimic de urât, ceea ce arată adevărul lui în ceea ce le-a adus și viditatea la ceea ce erau ei, și stricăciunea la ceea ce se îndreptau ei. Înaintea aceasta, în cuvântul lui: « O, poporul meu, dacă poziția mea și pomenirea mea a semnelor lui Allah vă sunt grele, atunci îmi pun nădejdea în Allah.

Adunați deci treaba voastră și asociații voștri, apoi să nu vă fie treaba voastră ojenie, apoi judecați despre mine și nu-mi dați nici un răgaz » (Hud, 91): « Și nu mă tem de ceea ce asociați voi, doar dacă Domnul meu voiește ceva: Domnul meu cuprinde totul în știință. Nu vă pomeniți oare? Și cum să mă tem de ceea ce asociați voi, de vreme ce voi nu vă temeți că ați asociat lui Allah ceea ce pentru care El nu v-a făcut să se pogoare nici o dovadă? Care dintre cele două tabere are mai mult drept la liniște, dacă voi știți?

Cei care au crezut și care nu au întinat credința lor cu nedreptate: aceia au liniștea, și ei sunt cei bine călăuziți. Și acesta este argumentul Nostru pe care l-am dat lui Ibrahim contra poporului său: Noi înălțăm în trepte pe cine Noi vrem: Domnul tău este Înțelept, Atotștiutor » (al-An'am, 80-83).

Și notabilii poporului său care deveniseră necredincioși și socoteau mincinoasă întâlnirea de apoi, și cărora Noi le dăruiseră belșugul în viața din ici-bas, au spus: acesta nu este decât un om asemenea vouă, care mănâncă din ceea ce mâncați voi și bea din ceea ce beți voi. Dacă voi ascultați de un om asemenea vouă, veți fi atunci pierduți. Vă făgăduiește el că, când veți fi murit și veți fi țărână și oase, veți fi scoși?

Ei au socotit puțin probabil ca Allah să trimită un trimis om: și aceasta este sofismul pe care l-au înfățișat mulți dintre neștiitorii necredincioșilor, înaintași și recenți. « A fost oare pentru oameni o minune că Noi am descoperit la un om dintre ei: avertizează oamenii » (Iunus, 2)? « Și nimic nu a împiedicat oamenii să creadă, când călăuzirea le-a venit, decât că au spus: a trimis Allah un om ca trimis? Spune: dacă ar fi pe pământ îngeri umblând în liniște, Noi le-am fi făcut să se pogoare din cer un înger ca trimis » (al-Isra, 94-95).

« Vă mirați oare că v-a venit o povățuire de la Domnul vostru pe calea unui om dintre voi, ca să vă povețuiască »: aceasta nu este o minune, căci Allah știe mai bine unde să așeze mesajul Său. « Vă făgăduiește el că, când veți fi murit și veți fi țărână și oase, veți fi scoși? Departe, departe de tot, ceea ce vi se făgăduiește. Nu este decât viața noastră din ici-bas: murim și trăim, și nu vom fi înviați.

Nu este decât un om care născoceste o minciună contra lui Allah, și noi nu suntem credincioși în el. » Ei au socotit puțin probabil întoarcerea și au socotit mincinoasă ridicarea din nou a trupurilor după transformarea lor în țărână și în oase: departe, departe de tot, adică: departe de tot, departe de tot, această făgăduială. « Nu este decât viața noastră din ici-bas: murim și trăim »: oameni mor și alții trăiesc. Și aceasta este credința dahriților: matrite care încolțesc iarăși, și un pământ care înghite.

Cât despre partizanii migrării, aceștia sunt cei care cred că ei se întorc în această locuință după fiecare treizeci și șase de mii de ani: și tot aceasta este minciună, necredință, neștiință și rătăcire, vorbiri false, o închipuire stricată, fără argument și fără dovadă care ar atrage rațiunea netrebnicilor necredincioși dintre fiii lui Adam care nu judecă cu minte și nu se călăuzesc, și pentru ca să se plece spre aceasta inimile celor care nu cred la ce de apoi, să o îndrăgească și să săvârșească ceea ce săvârșesc ei (al-An'am, 113).

« Vă clădiți pe fiecare loc înalt o minune, pentru joacă? Și luați edificii, ca și cum ați fi să rămâneți veșnici. » Vă clădiți pe fiecare loc înalt o clădire mare, impresionantă, precum palatele și asemănătoarelor lor, pentru a vă juca cu clădirea lor? Căci nu aveți trebuință de ea; și aceasta era doar pentru că ei locuiau corturi: « Nu ai văzut tu ce a făcut Domnul tău cu 'Ad, cu Iram al stâlpilor, care nu a fost creat asemănător în ținuturi.

» 'Ad din Iram sunt 'Ad cei dintâi, care locuiau stâlpii care poartă corturile. Cel care a pretins că Iram era un oraș de aur și de argint, care se mută prin ținuturi, s-a înșelat și a rătăcit: el a spus ceea ce pentru care nu există nici un indiciu. « Și luați edificii »: aceștia sunt palatele, turnurile pentru porumbei, bazinele de apă. « Ca și cum ați fi să rămâneți veșnici »: adică nădăduind din partea voastră a trăi în această locuință durate lungi.

« Și când prindeți, prindeți ca tirani. Temeți-vă deci de Allah și ascultați-mă. Și temeți-vă de Cel care v-a umplut cu ceea ce știți voi, care v-a umplut cu dobitoace, cu fii, cu grădini și cu izvoare. Mă tem pentru voi de pedeapsa unei zile înspăimântătoare.

» « Tu ne-ai venit la noi ca să-L adorăm pe Allah singur și să părăsim ceea ce se închinau strămoșii noștri? Adu deci ceea ce ne făgăduiești, dacă ești dintre cei adevărați. » Adică: tu ne-ai venit la noi ca să-L adorăm pe Allah singur și să-L contrazicem pe tații noștri și strămoșii noștri și la ceea ce erau ei? Dacă ești adevărat în ceea ce aduci, adu deci ceea ce ne făgăduiești din pedeapsă și din răsplătire, căci noi nu credem în tine, nu te urmăm și nu te socotim adevărat.

« Este egal pentru noi, să povățuiască tu sau să nu fiți voi dintre povățuitori. Nu este decât obiceiul înaintașilor, și noi nu vom fi pedepsiți. » După citirea la kha' deschisă, aceasta desemnează născocirea înaintașilor: adică ceea ce aduci tu nu este decât o născocire din partea ta, și că tu l-ai luat din cărțile înaintașilor: așa l-a explicat mai mult de un Însoțitor și dintre cele două generații de după; iar după citirea la kha' și la lam gemmate, aceasta desemnează religia: adică această religie asupra căreia suntem noi nu este decât religia taților și a strămoșilor înaintașilor noștri, și noi nu ne vom întoarce de la ea, nu ne vom schimba și vom rămâne agățători de ea. « Și noi nu vom fi pedepsiți.

» « Murdăriile și mânia Domnului vostru s-au abătut asupra voastră. Vă certați oare cu mine despre nume pe care le-ați numit voi și tații voștri, fără ca Allah să fi făcut să se pogoare nici o dovadă? Așteptați deci: eu sunt cu voi dintre cei care așteaptă. » Adică: voi ați meritat prin acest cuvânt murdăriile și mânia lui Allah.

Voi vă împotriviți adorării lui Allah singur, fără asociat, prin adorarea unor idoli pe care i-ați sălduit și pe care i-ați numit divinități de la sine, punându-vă de acord asupra lor, voi și tații voștri, fără ca Allah să fi făcut să se pogoare nici o dovadă: adică El nu a făcut să se pogoare spre ceea ce v-ați îndreptat voi nici indiciu și nici dovadă. Și dacă voi refuzați să primiți adevărul și stăruți în fals, și dacă vă este egal să vi se împotriviți ceea ce faceți ori nu, așteptați deci acum pedeapsa lui Allah care se va abate asupra voastră, asaltul Lui riguros care nu se respinge, și răsplătirea Lui care nu se oprește. « El a spus: Domnul meu, vino în ajutorul meu, pentru că ei mă socotesc mincinos. El a spus: în puțin vreme, ei se vor scula plini de părere de rău.

Strigătul și norul, pedeapsa poporului lui Hud

Strigătul i-a luat în toată dreptatea, și Noi am făcut din ei dărâmături: departe de poporul nedrept. » « Ei au spus: tu ne-ai venit la noi ca să ne întorci de la divinitățile noastre? Adu deci ceea ce ne făgăduiești, dacă ești dintre cei adevărați. El a spus: știința nu este decât la Allah, și eu vă transmit cele cu care am fost trimis, dar văd că voi sunteți un popor neștiutor.

Apoi, când l-au văzut în chip de nor îndreptându-se spre văile lor, ei au spus: acesta este un nor care ne aduce ploaia. Ba nu, este tocmai ceea ce pentru care cereați graba: un vânt în care se află o pedeapsă dureroasă, care distruge totul prin porunca Domnului său. Dimineața, nu se mai vedea decât locuințele lor: astfel răsplătim Noi poporul criminal. » Și Allah Cel Înalt a pomenit relatarea distrugerii lor în mai mult de un loc: « Noi l-am salvat deci, și pe cei care erau cu el, prin o milostivire din partea Noastră, și am tăiat rădăcinile celor care socoteau mincinoase semnele Noastre, și ei nu erau credincioși.

» « Și când a venit porunca Noastră, Noi l-am salvat pe Hud și pe cei care crezuseră cu el prin o milostivire din partea Noastră, și i-am salvat de o pedeapsă grea. Acestea au fost 'Ad: ele au socotit mincinoase semnele Domnului lor, nu au ascultat de trimișii Lui și au urmat porunca oricărui tiran încăpățânat. Și ele au fost urmărite, în viața aceasta din ici-bas, de o blestemare, și în Ziua învierii. Cu adevărat, 'Ad au devenit necredincioși Domnului lor: departe de 'Ad, poporul lui Hud!

»

« Strigătul i-a luat în toată dreptatea, și Noi am făcut din ei dărâmături: departe de poporul nedrept. » « Ei au socotit-o mincinoasă: Noi i-am făcut deci să piară. Se află în aceasta un semn, și cei mai mulți dintre ei nu erau credincioși. Domnul tău este cu adevărat Cel Puternic, Cel Milostiv. »

« Apoi, când l-au văzut în chip de nor îndreptându-se spre văile lor, ei au spus: acesta este un nor care ne aduce ploaia. Ba nu, este tocmai ceea ce pentru care cereați graba: un vânt în care se află o pedeapsă dureroasă. » Aceasta era începutul pedepsei care s-a abătut asupra lor: ei erau în penurie și în secetă, ei au cerut deci ploaia, au văzut un nor pe cer și au crezut că este o ploaie a milostivirii: dar era o ploaie a pedepsei, ba mai mult, este ceea ce pentru care cereați graba, adică al abătării pedepsei: « Adu deci ceea ce ne făgăduiești, dacă ești dintre cei adevărați », și se află asemănător ei în al-A'raf.

Delegația poporului lui Hud și chemarea contra lor

Exegeții și alții au pomenit aici următoarea informație: când ei n-au voit decât necredința în Allah (slava Lui să fie înălțată), El a reținut de la ei ploaia trei ani, până ce aceasta i-a epuizat. Oamenii vremii aceleia, când o lucrare îi epuiza, cereau lui Allah izbăvirea, și nu o cereau decât la locul sfânt și la locul casei Lui. Și amaleciții, din descendența lui Imliq ibn Lawadh ibn Sam ibn Nuh, erau instalați acolo: căpetenia lor în vremea aceea era un om numit Mu'awiya ibn Bakr, a cărui mamă era din poporul 'Ad, Jaldah fiica lui al-Khaybari. 'Ad au trimis deci o delegație de aproape șaptezeci de bărbați pentru a implora ploaia pentru ei la locul sfânt.

Ei au trecut prin Mu'awiya ibn Bakr la împrejurimile Meccai, s-au instalat la el și au rămas acolo o lună: el le dădea să bea vin, și două cântărețe, cântărețele lui Mu'awiya, le cântau. Când șederea lor la el s-a prelungit, și el a simțit de grijă pentru poporul său și s-a simțit jenat să le poruncească să plece, el a alcătuit o poezie care le sufla plecarea, și a poruncit celor două cântărețe să le-o cânte:

« O, tu al serii, nenorocire ție: ridică-te și du-te la ajutor, poate Allah ne va dărui mâine un nor care va uda ținutul lui 'Ad. 'Ad au trecut seara, nestând în picioare, de sete intensă: noi nu nădăjduim să scape nici bătrânul și nici tânărul de ea. Femeile lor erau în belșug: femeile lor au trecut seara în post. Dobitoacele sălbatice vin la ele în plină zi, fără ca nimeni să se temă pentru adit de săgeți. Și voi, aici, pe placul vostru, zi și noapte, întru totul deplin. Delegația poporului vostru s-a făcut urâtă printre delegații: nu refuzați nicidecum salutările și salutul. »

În acel ceas, poporul s-a trezit din ceea ce pentru care venise: ei s-au ridicat spre locul sfânt și au chemat pentru poporul lor. Chemătorul lor, Qayl ibn 'Itar, a chemat, și Allah a smuls trei nori: un alb, un roșu și un negru. « Alege pentru tine și pentru poporul tău dintre acești nori. » « Am ales norul negru, căci el este norul care cuprinde cel mai mult apă.

» « Ai ales cenușe zdrobitoare, care nu vor lăsa din 'Ad pe nimeni: nici taț pe care să-l lași, nici fiu, fără să facă din el ars, afară de Bani al-Lawdhiyya al-Muhda »: acesta este un clan dintre 'Ad care erau instalați la Mecca: ceea ce le-a atins poporul lor nu i-a atins pe ei, și din descendența lor și din urmașii lor care au rămas, aceștia sunt 'Ad cei de-al doilea. Allah a pornit norul negru pe care îl alesese spre Mughith. Când l-au văzut, ei s-au bucurat: « Acesta este un nor care ne aduce ploaia. Ba nu, este tocmai ceea ce pentru care cereați graba: un vânt în care se află o pedeapsă dureroasă, care distruge totul prin porunca Domnului său.

» Mahd, când ceea ce se afla în el s-a făcut vădit, a strigat, apoi s-a leșinit: « Ce ai văzut, o, Mahd? Am văzut un vânt în care erau scântei de foc, și înaintea lui bărbați care îl conduceau. » Allah l-a supus deci lor timp de șapte nopți și opt zile în șir, neîntrerupte, și ea nu a lăsat din 'Ad pe nimeni fără să nu piară. Și Hud (pace asupra lui), după ceea ce mi-a fost pomenit mie, s-a izolat într-un ținut împrejmuit, el și cei care erau cu el dintre credincioși: vântul nu le atinge decât ceea ce alina pielelor lor și desfăta sufletele, în timp ce el trecea peste 'Ad, umblând între cer și pământ, și îi lovisea cu pietre.

Și el a pomenit relatarea în întreg.

Imamul Ahmad a relatat în Musnadul său un hadith care semănă acestei relatări. Mi-a relatat Zayd ibn al-Hubab, mi-a relatat Abu al-Mundhir Salam ibn Sulaiman an-Nahwi, ne-a relatat 'Asim ibn Abi an-Najud, după Abu Wa'il, după al-Harith, care este Ibn Hassaan ibn Yazid al-Bakri: am ieșit să mă plâng la trimisul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah asupra lui) de al-'Ala ibn al-Hadrami. Am trecut prin ar-Rabadha și iată o femeie bătrână din Bani Tamim cu desăvârșit lipsită de tot: « O, rob al lui Allah, am o cerere la trimisul lui Allah: ești tu purtătorul meu spre el? »

« Am purtat cererea ei, am ajuns la Medina, și iată moscheea copleșită de oamenii ei, un steag negru care flutura, și Bilal, sabia la șold, dinaintea trimisului lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah asupra lui). Care este treaba oamenilor? Ei au spus: el voiește să trimită în expediție pe 'Amr ibn al-'As. Eu am șezut.

El a intrat la el, sau el a spus: el a plecat în călătorie. Am cerut îngăduința de a intra la el și el m-a îngăduit acolo. Am urcat, am salutat: a fost între voi și Bani Tamim ceva? Da: noi am avut biruința asupra lor, și am trecut pe lângă o femeie bătrână din Bani Tamim cu desăvârșit lipsită de tot: ea mi-a cerut să-ți port cererea ei, și iată-o la poartă.

El a îngăduit-o și ea a intrat: o, trimisule al lui Allah, dacă vezi să pui între noi și Bani Tamim un ținut ocrotit, fă-l pe ad-Dahna. Femeia bătrână a fost măgulită și a plecat lăudându-te. O, trimisule al lui Allah, spre unde va fi silit Mudar? Am spus: tot așa a spus primul: o capră care își poartă propria pierdere.

Am purtat pe aceasta fără să simt că ea era pentru mine o potrivnică: eu caut ocrotirea lui Allah și a trimisului Lui de a fi precum delegația lui 'Ad. Și ce este delegația lui 'Ad? El știind hadithul mai bine decât el, dar el îl întreabă. 'Ad au cunoscut seceta.

Chemătorul lor a trecut prin Mu'awiya ibn Bakr și a rămas la el o lună, care îi făcea să bea vin: cele două cântărețe. Când luna a trecut, el a ieșit spre munții Tihamei: O, Allah, Tu știi că eu nu am venit spre un bolnav ca să-l vindec, și nici spre un rob ca să-l răscumpăr. O, Allah, fă să plouă asupra lui 'Ad ceea ce Tu le făceai să plouă. Nori negri au trecut lângă el: alege.

El a desemnat un nor negru dintre ei. Ia-o: cenușe zdrobitoare care nu vor lăsa din 'Ad pe nimeni. Mi-a ajuns că el a trimis asupra lor vânt doar precum trece în acest cercel acest vânt, până ce ei au pierit. Și el a spus adevărul.

Și omul și femeia, când ei trimit o delegație: nu fi precum delegația lui 'Ad. »

Raportat de Ahmad, după al-Harith ibn Hassaan ibn Yazid al-Bakri

Tirmidhi l-a relatat la fel, pe calea lui Abd ibn Humayd, de la Zayd ibn al-Hubab cu acest nisba. An-Nasai l-a relatat din hadithul lui Salam Abu al-Mundhir, după 'Asim ibn Bahdala, și Ibn Majah l-a relatat pe calea aceasta. Și mai mult de un exeget, precum Ibn Jarir și alții, a citat acest hadith și această relatare în tafsirul acestui verset.

Este cu putință că acest context privește distrugerea lui 'Ad cei de-al doilea: ceea ce au pomenit Ibn Ishaq și alții cuprinde în adevăr o pomenire a Meccai, care n-a fost clădită decât după Ibrahim al-Khalil, când el a făcut să locuiască acolo pe Hajar și fiul ei Ismail, și a venit Jurhum să se instaleze lângă ei, precum va veni: iar 'Ad cei dintâi au fost înaintea lui al-Khalil. Și se află pomenirea lui Mu'awiya ibn Bakr și a poeziei lui, care este o poezie de după vremea lui 'Ad cei dintâi, care nu seamănă cu graiul înaintașilor. Și se spune că în acești nori erau scântei de foc, în vreme ce 'Ad cei dintâi nu au fost distruși decât de un vânt care mugea. Ibn Mas'ud și Ibn Abbas au spus: este un vânt rece, violent în suflarea lui, pe care El le-a supus lor șapte nopți și opt zile în șir, adică depline, care se urmăresc.

Vântul distrugător trimis poporului lui Hud

După unele relatări, începutul lor a fost vineri; după altele, miercuri. « Se vedea poporul zând, ca și cum ar fi fost buturugi de palmieri goale »: El i-a asemănat cu buturugile de palmieri fără cap: și aceasta pentru că vântul venea la unul dintre ei, îl lua, îl înălța în aeruri, apoi îl întorcea pe creștetul craniului lui, sfărâmându-i capul, de așa încât rămânea un trup fără cap.

« Noi am trimis asupra lor un vânt care mugea, într-o zi nefastă și neîntreruptă »: adică o zi nefastă pentru ei, a cărei pedeapsă asupra lor este neîntreruptă. « Ziua nefastă și neîntreruptă » este, după unii, ziua miercurei. Cei care s-au pus în fața unui rău augur după acest înțeles s-au înșelat și au contrazis Coranul: « Noi am trimis asupra lor un vânt care mugea, în zile nenorocite » (Fussilat, 16). Și este stabilit că acestea sunt opt zile în șir: dacă ele ar fi nefaste în sine, toate cele șapte zile cuprinse în aceste opt ar fi nefaste: și nimeni nu spune aceasta.

Înțelesul în « zile nenorocite » este bine: pentru ei. « Când Noi am trimis asupra lor vântul steril »: acela care nu produce nici un bine, căci vântul singur nu risipește nori și nu polenizează copaci: el este steril, fără nici o ieșire de bine. « Care nu lasă nimic din ceea ce atinge fără să-l facă precum cânepa roasă »: adică precum lucrul dărăpănat, perisabil, din care nu se trage cu desăvârșire nimic folositor. S-a stabilit în cele două Sahiuri, din hadithul lui Shu'ba, după al-Hakam, după Mujahid, după Ibn Abbas, că el a spus: « Eu am fost ajutat de vântul Sabei, iar 'Ad au fost distruși de dabbour.

»

« Și spune [Mohammed] de fratele lui ’Ad, când a prevenit el pe poporul său din Al-’Ahqaf - și au trecut prevenitori și mai înainte de el și după el - [spunând]: „Adorați-L voi numai pe Allah! Eu mă tem pentru voi de chinul unei zile mari!” » Sura 46, 21

Se vede că 'Ad despre care este vorba aici sunt 'Ad cei dintâi, căci contextul seamănă contextului poporului lui Hud, care sunt cei dintâi. Și este cu putință ca cei care sunt pomeniți în această relatare să fie 'Ad cei de-al doilea: la aceasta trimite ceea ce am pomenit noi, și ceea ce va veni din hadithul Aishei (Allah să fie mulțumit de ea). « Apoi, când l-au văzut în chip de nor îndreptându-se spre văile lor, ei au spus: acesta este un nor care ne aduce ploaia. » 'Ad, când au văzut acest nor, adică cel care se făcea în atmosferă precum un nor, l-au luat drept un nor de ploaie: dar era un nor de pedeapsă; ei l-au ținut drept o milostivire: era o mânie; ei au nădăjduit în el binele și au primit din el culmea răului.

« Ba nu, este tocmai ceea ce pentru care cereați graba »: adică a pedepsei, « un vânt în care se află o pedeapsă dureroasă. » Este cu putință ca această pedeapsă să fie ceea ce i-a atins pe ei din vântul care mugea, violent, rece, tare în suflarea lui, care a rămas asupra lor șapte nopți cu zilele lor opt, fără să lase pe nimeni: ba mai mult, el i-a urmărit până să intre în peșterile munților și în adăposturi, înveșmântându-i, făcându-i să iasă din ele, ucigându-i, dărâmând asupra lor casele solide și palatele bine clădite. Și deoarece ei se sprijiniseră pe puterea și tăria lor: « Cine este mai puternic decât noi? », Allah a slobozit asupra lor pe Cel mai puternic decât ei în putere, capabil asupra lor: acesta este vântul steril.

Și este cu putință că acest vânt să fi ridicat la sfârșitul treburii nori pe care rămășița dintre ei i-a luat drept nori cuprinzând o milostivire pentru ei și un ajutor pentru ceea ce mai rămăsese dintre ei: Allah i-a trimis deci asupra lor în scântei și în foc, precum a pomenit mai mult de un relatator. Și aceasta ar fi precum ceea ce i-a atins pe oamenii umbrei din Madian, cărora El le-a adunat vântul rece, pedeapsa focului, care este cea mai dură dintre pedepse prin lucrurile deosebite și potrivnice, împreună cu strigătul pe care El îl pomenește în surata Qaf: credincioșii au izbândit. Și Allah știe mai bine.

« Allah n-a deschis asupra lui 'Ad din vântul care i-a distrus decât deschiderea locului unui cercel. El a trecut peste oamenii deșertului, i-a purtat cu turmele lor și cu averile lor între cer și pământ. Oamenii cetăților, dintre 'Ad, au văzut vântul și ceea ce cuprindea el și au spus: acesta este un nor care ne aduce ploaia. El a aruncat deci oamenii deșertului și turmele lor peste oamenii cetăților.

»

Raportat de Ahmad și de at-Tabarani, după Mujahid

At-Tabarani l-a relatat pe calea lui Abdan ibn Ahmad, după Ismail ibn Zakariya al-Kufi, după Abi Malik, după Muslim al-Mula'i, după Mujahid, și de la Sa'id ibn Jubayr, după Ibn Abbas, care spune: trimisul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah asupra lui) a spus: « Nu s-a deschis asupra lui 'Ad din vânt decât echivalentul locului unui cercel, apoi el a fost trimis asupra lor și a purtat oamenii deșertului spre cetăți: acesta este un nor care ne aduce ploaia, îndreptându-se spre văile noastre. Oamenii deșertului erau în vânt, iar oamenii deșertului au fost aruncați peste oamenii cetăților până ce ei au pierit. Ea a călcat în picioare comorile ei până să iasă pe porți. » Altul a spus: ea a ieșit fără socoteală. Ținta: acest hadith, în urcarea lui până la Profet (pacea și binecuvântările lui Allah asupra lui), face obiectul unui examen; apoi a fost divergență în privința lui Muslim al-Mula'i, și el cuprinde în el o felurime de tulburare: Allah știe mai bine.

Înțelesul aparent al versetului este că ei au văzut un nor: și se înțelege din el, în limbă, norul, precum trimite la el hadithul lui al-Harith ibn Hassahan al-Bakri, dacă noi îl facem pe el tălmăcitor al acestei relatări. Abu at-Tahir mi-a relatat: Ibn Wahb mi-a relatat: am auzit pe Ibn Jurayj relatându-ne, după 'Ata' ibn Abi Rabah: trimisul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah asupra lui), când se ridica vântul, spunea: « O, Allah, îți cer binele lui, binele a ceea ce cuprinde el și binele a ceea ce pentru care a fost trimis el, și caut ocrotirea Ta contra răului lui, a răului a ceea ce cuprinde el și a răului a ceea ce pentru care a fost trimis el. » Și când cerul se schimba, îi se schimba culoarea, el ieșea, intra, venea și pleca; și când ploua, se vedea bucurându-se. Aisha l-a recunoscut și l-a întrebat: « O, Aisha, precum poporul lui 'Ad: Apoi, când l-au văzut în chip de nor îndreptându-se spre văile lor, ei au spus: acesta este un nor care ne aduce ploaia.

» Tirmidhi, an-Nasai și Ibn Majah l-au relatat din hadithul lui Ibn Jurayj. O altă cale: Harun ibn Ma'ruf mi-a relatat că Abdallah ibn Wahb ne-a informat că 'Amr a informat: « Nu l-am văzut niciodată pe trimisul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah asupra lui) rândând pe față până să-i văd buzele: el nu făcea decât să zâmbească. Când vedea un nor sau un vânt, aceasta se recunoaștea pe fața lui. O, trimisule al lui Allah, când oamenii văd norul, ei se bucură nădăduind că el cuprinde ploaia, și eu te văd pe tine, când îl vezi tu, recunoscând pe fața ta împotrivirea?

» « O, Aisha, ce mă garantează că nu se află în el o pedeapsă? Un popor a fost pedepsit prin vânt. Oamenii lui Nuh au fost pedepsiți prin vânt: acesta este un nor care ne aduce ploaia. » Și astfel l-a relatat Muslim, pe calea lui Harun ibn Ma'ruf, iar al-Bukhari și Abu Dawud l-au relatat din hadithul lui Ibn Wahb.

Acest hadith este ca explicitul deosebirii celor două relatări, precum am arătat noi la început. Pe această bază, relatarea pomenită în surata al-Ahqaf ar fi o informație despre poporul lui 'Ad cei de-al doilea, iar restul contextelor Coranului o informație despre 'Ad cei dintâi: și Allah știe mai bine ceea ce este drept.

Am pomenit deja pelerinajul lui Hud (pace asupra lui) la pomenirea pelerinajului lui Nuh. S-a relatat de la comandantul credincioșilor Ali ibn Abi Talib că el a pomenit descrierea mormântului lui Hud (pace asupra lui) în ținutul Yemenului. Alții au pomenit că el se află la Damasco, și în moscheea lui, un loc la peretele sudic unde unii oameni pretind că este mormântul lui Hud (pace asupra lui): și Allah știe mai bine.