Profeții din Bani Israel după Dawud și Sulaiman

După Dawud și Sulaiman, înainte de Zakariya și Yahya, Bani Israel a avut mai mulți profeți. Shi'ya i-a vestit regelui Sadiqa, bolnav și amenințat de Sanharib, amânarea termenului lui cu cincisprezece ani; oștea dușmană a pierit într-o noapte, apoi profetul a fost tăiat într-un copac de cei pe care îi punea în gardă. Armiya a vestit cele două stricăciuni ale lui Bayt al-Maqdis; Bukht Nassar a pustiit cetatea, a dus robi dintre care Daniyal, aruncat într-o groapă cu lei care l-a cruțat. După un somn de o sută de ani, Armiya a văzut reclădirea lui Bayt al-Maqdis; după raportul cel mai vestit, trecătorul acelui sat era Uzayr.

Shi'ya și regele Sadiqa dinaintea lui Sanharib

Acest capitol raportează povestea unui grup de profeți ai lui Bani Israel care au trăit după Dawud și Sulaiman (pace asupra lor) și înainte de Zakariya și Yahya (pace asupra lor).

Printre ei figurează Shi'ya ibn Amsiya. El a trăit înainte de Zakariya și Yahya, și el a fost dintre cei care au vestit venirea lui Isa și a lui Muhammad (pacea și binecuvântările lui Allah asupra lor). Pe vremea lui domnea peste Bani Israel, în țara lui Bayt al-Maqdis, un rege numit Sadiqa, ascultător și ascultator al lui Shi'ya în tot ceea ce profetul îi poruncea și îi oprea din soarta binelui. Încercările au devenit atunci mari la Bani Israel: regele s-a îmbolnăvit și un ulcer i-a pătruns la picior, în vreme ce regele Babilonului, Sanharib, mărșăluia în vremea aceea asupra lui Bayt al-Maqdis. Ibn Ishaq raportează că el înainta cu șase sute de mii de stindarde.

Oamenii au fost luați de o panica imensă și i-au cerut lui Shi'ya: ce ți-a revelat Allah despre Sanharib și despre oștile lui? El a răspuns: nimic nu mi-a fost revelat despre ei deocamdată. Apoi revelația a coborât asupra lui cu porunca către regele Sadiqa de a-și face testamentul și de a desemna pe cine voiește asupra împărăției lui, căci termenul lui era aproape. Când profetul i-a făcut cunoscut aceasta, regele s-a întors spre qibla, s-a rugat, a preamărit pe Allah, a invocat și a plâns.

El a zis, plângând și smerindu-se dinaintea lui Allah: « O, Allah, Domnul domnilor și divinitatea divinităților, o, Milostivul, Milosul, o, Tu pe care nu Te cuprind nici somnolența și nici somnul, amintește-Te de mine prin știința Ta, prin fapta mea și prin judecata Ta bună asupra lui Bani Israel: totul vine de la Tine, și Tu știi mai mult decât sufletul meu însumi, taina mea ca și vădita mea. » Allah i-a primit invocația și i-a făcut îndurare: El i-a revelat lui Shi'ya să-i vestească că Allah a fost lovit de plânsul lui, că El i-a amânat termenul cu cincisprezece ani și că El îl va izbăvi de dușmanul lui Sanharib. La aceste cuvinte, durerea l-a lăsat, iar răul ca și întristarea s-au sfârșit. Regele a zis atunci: « O, Allah, Tu ești Cel care dăruiești împărăția cui voiești, care o retragi cui voiești, care cinstești pe cine voiești și umilești pe cine voiești, Cunoscător al ascunsului și al văditului, Tu ești Întâiul și Ulimul, Văditul și Ascunsul, Tu faci îndurare și Tu primești invocația celor apăsați.

»

Când el a ridicat capul, Allah i-a revelat lui Shi'ya să-i poruncească să ia apă de smochine și să aplice pe ulcerul lui: se va vindeca și se va scula vindecat. Regele a făcut astfel și a fost vindecat. Allah a trimis atunci moartea asupra oștii lui Sanharib: dimineața, toți pieriseră exceptând pe Sanharib și pe cinci dintre tovarășii lui, printre care Bukht Nassar. Regele lui Bani Israel i-a făcut să vină, i-a pus în lanțuri și i-a purtat de cetate în cetate, pentru pedeapsă și umilință, șaptezeci de zile, dând fiecăruia dintre ei în fiecare zi două pâini de orz, apoi i-a încredințat temniței. Allah Preaînaltul i-a revelat lui Shi'ya să poruncească regelui să îi trimită înapoi în țara lor, pentru ca ei să-și avertizeze poporul despre ceea ce îi loviseră. Când ei s-au întors, Sanharib și-a adunat poporul și le-a povestit ceea ce îi atinsese: « Noi v-am informat despre soarta Domnului vostru și a profeților Lui și voi nu ne-ați ascultat: acesta este un popor pe care nimeni nu-l poate atinge contra Domnului lor. » Sanharib a murit șapte ani mai târziu.

Ibn Ishaq raportează de asemenea: la moartea lui Sadiqa, regele lui Bani Israel, soarta lor s-a risipit, încercările lor s-au amestecat și răul lor s-a înmulțit. Allah Preaînaltul i-a revelat lui Shi'ya: el s-a ridicat printre ei, i-a sfătuit, i-a amintit, le-a făcut cunoscut din Allah ceea ce merită El și i-a avertizat de pedeapsa Lui aspră dacă Îl contraziceau și Îl spuneau minciuni. Când el și-a isprăvit vorbirea, ei au năvalit asupra lui ca să-l ucidă. El a fugit de la ei; a trecut lângă un copac care s-a deschis și a intrat în el. Diavolul l-a ajuns, a apucat poala veșmântului lui și l-a făcut să iasă afară. Când ei au văzut aceasta, ei au adus un fierăstrău, l-au pus pe copac și l-au tăiat cu el. La Allah ne aparținem și către El este întoarcerea.

Armiya, profetul sfârșitului lui Bani Israel

Printre ei de asemenea: Armiya ibn Halqiya (Ieremia), din urmașii lui Lawi (Levi) fiul lui Iacob. S-a pretins că el era al-Khidr, raportat de ad-Dahhak de la Ibn 'Abbas: este o relatare străină care nu este autentică.

S-a raportat în unele athar-uri că el s-a oprit pe sângele lui Yahya ibn Zakariya care fierbea la Damasc și a zis: « O, sânge, oamenii se satură de tine, liniștește-te. » Sângele s-a liniștit, s-a învârtejit apoi a dispărut. Abu Bakr Ibn Abi ad-Dunya a zis: mi-a povestit Ali ibn Abi Maryam, de la Ahmad ibn Habab, de la 'Abdullah ibn 'Abd ar-Rahman: Armiya a zis: « Domnul meu, care dintre robii Tăi este cel mai iubit de Tine? » S-a zis: « Cel care Mă pomeneste cel mai mult, cei care se îndeletnicesc cu pomenirea Mea până de lasă pomenirea creaturilor, cei asupra cărora nu trec îndemnurile bogăției, care nu se laudă cu a dăinui, cei care, când viața acestei lumi li se înfățișează, o restrâng, și care, când ea se depărtează de ei, se bucură. Aceia sunt cărora le acord Eu dragostea Mea, și le dau dincolo de limitele lor. »

Allah Preaînaltul a zis în Cartea Lui vădită:

« Și Noi le-am vestit Fiilor lui Israel în Carte: „Voi veți aduce stricăciune pe Pământ de două ori și vă veți ridica cu mare nelegiuire.” Și când a venit timpul primei dintre cele două, Noi am trimis împotriva voastră robi de-ai Noștri dintre cei înzestrați cu mare putere și ei au cercetat lăuntrul căminelor și acesta este un soroc [promis] ce se va fi îndeplinit. Apoi Noi v-am dat vouă putere asupra lor și v-am înzestrat pe voi cu mai multe averi și mai mulți copii și v-am făcut o ceată cu putere mai mare în luptă,

[Spunând]: „De veți face bine, pentru sufletele voastre veți face bine, iar de veți face rău, [tot] pentru ele va fi”. Și când va veni ultima [cea de-a doua] Promisiune, [Vom trimite dușmanii voștri și] vă vom întrista chipurile și vor intra în Moschee [Ierusalim] așa cum au intrat prima oară pentru ca să distrugă cu desăvârșire tot ceea ce au cucerit. [Atunci Allah a spus] „Se poate ca Domnul vostru să fie Îndurător cu voi. Dar de vă veți întoarce din nou [ la păcate], și Noi ne vom întoarce [pentru a vă pedepsi]. Și Noi am făcut Iadul drept temniță pentru necredincioși. » Sura 17, 4-8

Avertismentul transmis de Armiya

Allah i-a revelat unuia dintre profeții lui Bani Israel numit Armiya, când neascultările au apărut printre ei: « Ridică-te în mijlocul poporului tău și informează-l că el are inimi dar nu înțelege, ochi dar nu vede, urechi dar nu aude. Am amintit dreptatea părinților lor și aceasta m-a înclins spre fiii lor. Cum au găsit ei plinătatea ascultării Mele? Și care nenorocit a găsit vreodată fericirea prin neascultarea Mea?

Și care nenorocit a fost vreodată nenorocit prin ascultarea Mea? Fiarele își țin minte sălașurile lor și se duc la ele, în vreme ce acest popor a părăsit calea prin care am cinstit pe părinții lor și a căutat demnitatea pe alt drum decât Ea. Cărturarii lor au tăgăduit adevărul Meu, cititorii lor au adorat altceva decât Mine, călugării lor nu au tras foloase din ceea ce știau, guvernatorii lor au mințit despre Mine și despre trimișii Mei, ascunzând vicleșugul în inimile lor și obișnuind limbile lor cu minciuna. Jur pe mărirea și puterea Mea că voi ridica contra lor cai sălbatici a căror limbă nu o vor înțelege și ale căror fețe nu le vor cunoaște, care nu vor avea milă de plânsul lor, și voi ridica printre ei un rege tiran și dur, ale cărui oști vor fi ca felii de nori și cortegiile lui ca fluvii revărsate; bătaia stindardelor lui va fi ca zborul vulturilor, năvala călăreților lui ca năvala șoimilor, care vor prefacere prosperitatea în ruine și vor lăsa satele pustii.

Vai lui Iliya și locuitorilor lui: cum îi voi expune Eu la ucis, voi ridica contra lor fiarele sălbatice, voi face să urmeze, după gălăgia nuntelor, strigătele de durere, după nechezatul cailor urlatul lupilor, după locuințele palatelor bârlogurile fiarelor, după lumina lămpilor și mireasma tămâiilor praful, demnității umilința, fericirii robia. Voi schimba femeile lor, după mireasma, cu pământul, și umblarea pe covoare cu încercările. Voi face din trupurile lor dărâmături pentru pământ și din oasele lor o expunere la soare, și îi voi zdrobi cu tot felul de pedepse. Apoi voi porunci cerului să fie un așternut de fier și pământului să fie o turnare de cupru: dacă plouă, pământul nu încolțește, și dacă ceva încolțește în vremea aceea, va fi prin îndurarea Mea pentru fiare.

Apoi îl voi ține Eu în vremea semănăturilor și îl voi da Eu în vremea secerișului: dacă semănă ceva în vremea aceea, voi arunca asupra aceleia napasta. Dacă ceva îi scapă, Eu retrag din el binecuvântarea: dacă Mă invocă, nu îi voi primi invocația; dacă Mă cer, nu le voi da; dacă plâng, nu le voi face îndurare; dacă se smeresc, voi întoarce feța Mea de la ei. » Raportat de Ibn Asakir cu aceste cuvinte.

Armiya a raportat: când Allah Preaînaltul a vrut să se răzbune pe Bani Israel în momentul în care încercările au devenit mari printre ei, când s-au apucat de neascultări și au ucis pe profeți, Bukht Nassar a poftit țara lor, Allah a aruncat în inima lui gândul de a mărșălui asupra lor și el a hotărât să plece la drum. Allah i-a revelat lui Armiya: « Eu distrug Bani Israel și Mă răzbun pe ei: urcă pe stânca lui Bayt al-Maqdis, porunca și revelația Mea îți vor ajunge. » Armiya s-a sculat, și-a rupt veșmintele, a pus cenușa pe capul lui și a zis: « Domnul meu, aș fi voit ca mama mea să nu fi născut, când Tu ai făcut din mine cel din urmă dintre profeții lui Bani Israel, de sort ca ruina lui Bayt al-Maqdis și pierirea lui Bani Israel să treacă prin mine. » S-a zis: « Ridică-ți capul.

» El și-a ridicat capul și a plâns: « Domnul meu, asupra cui îi vei ridica Tu? » S-a zis: « Asupra unor adoratori de foc, care nu se tem de pedeapsa Mea și nu speră răsplata Mea. » « Ridică-te, o, Armiya, și ascultă revelația Mea: te vestesc despre povestea ta și despre cea a lui Bani Israel. Înainte de a te crea, te-am ales Eu; înainte de a te forma în pântecele mamei tale, te-am sfințit Eu; înainte de a te face să ieși din coastele mamei tale, te-am curățat Eu; înainte să ajungi la profeție, ți-am dat Eu înțelepciunea; înainte să ajungi la puterea vârstei, te-am ales Eu pentru o soartă mare.

Ridică-te deci la rege: tu îl îndrepți și îl călăuzești. » Armiya a rămas la rege, călăuzindu-l și îndreptându-l, iar revelația venea la el de la Allah, până ce încercările au devenit mari și ei au uitat de ce îi mântuise Allah salvându-i de Sanharib și de oștile lui. Allah i-a revelat lui Armiya: « Ridică-te, povestește-le ceea ce îți porunesc, amintește-le harul Meu asupra lor și informează-le despre soarta lor. » El a zis: « Domnul meu, sunt slab dacă Tu nu mă întărești, neputincios dacă Tu nu-mi asiguri transmiterea, greșit dacă Tu nu mă îndrepți, lăsat deoparte dacă Tu nu mă ajuți, umilit dacă Tu nu mă cinstești.

» S-a zis: « Oare nu știi Tu că toate lucrurile merg după voia Mea, că creația și porunca Îmi aparțin tot în întregime, că inimile și limbile sunt toate în mâna Mea: le întorc cum voiește Eu și ele îmi ascultă? Eu sunt Allah, nimic nu seamănă cu Mine: cerurile și pământul și ceea ce cuprind ele stau prin cuvântul Meu. Tawhid-ul nu este salvat și puterea deplină decât pentru Mine; nimeni nu cunoaște ceea ce este la Mine în afară de Mine. Eu am vorbit mărilor: ele au înțeles cuvântul Meu; Eu le-am poruncit: ele au împlinit porunca Mea; Eu le-am fixat limite pe care nu le trec; ele vin cu valuri ca munții și, când ating limita Mea, le îmbrac Eu în smerenie pentru ascultarea Mea, în frică și în mulțumire pentru porunca Mea.

Eu sunt cu tine, și nimic nu te va atinge când Eu sunt cu tine. Te-am trimis Eu către o mare parte din creația Mea pentru ca tu să transmiți mesajele Mele: tu vei merita răsplata celui care te urmează, fără ca aceasta să micșoreze ceva din răsplata lor; dacă dai greș în aceasta, vei merita păcatul celui pe care îl lași în orbire, fără ca aceasta să mărească ceva din povara lor. Du-te la poporul tău și ridică-te printre el: Allah v-a amintit dreptatea părinților voștri, de aceea El v-a întrecut din harul Lui, o, fii ai profeților. Cum au găsit părinții voștri plinătatea ascultării Mele, și cum ați găsit voi plinătatea neascultării Mele?

Care nenorocit a găsit vreodată fericirea prin neascultarea Mea? Pe cine știm noi care a fost ascultător și a fost nenorocit prin ascultarea lui? Fiarele, când își țin minte bunurile sălașuri, se duc la ele; și acest popor a pascut pe pajurile pieirii, a părăsit calea prin care am cinstit pe părinții lor și a căutat demnitatea pe alt drum decât Ea. Cărturarii lor și călugării lor au luat robii Mei ca domni care se venerează și cărora se judecă prin altceva decât Cartea Mea, până de i-au făcut ignoranți de porunca Mea, le-au făcut să uite pomenirea Mea și suna Mea și i-au ademenit departe de Mine: robii Mei le-au fost ascultători cu o ascultare care nu se cuvine decât Mie, și astfel le sunt ascultători în neascultarea Mea.

Regii lor și emirii lor au neglijat harul Meu, s-au pus la adăpost de vicleșugul Meu, iar lumea aceasta i-a ademenit până de au aruncat Cartea Mea și au uitat legământul Meu: ei strică Cartea Mea și inventează minciuna despre trimișii Mei, cu îndrăzneală contra Me și încredere în Mine. Mărire măririi Mele, înălțimii rangului Meu și măreției soartei Mele: se cuvine să am un asociat în împărăția Mea? Se cuvine unei făpturi omenești să i se fie ascultător în neascultarea Mea? Se cuvine Mie să creez robi pe care îi pun Eu ca domni în afară de Mine?

Și am îngăduit Eu vreodată pe cineva la ascultarea altuia, de vreme ce ea nu se cuvine decât Mie? Cititorii lor și juristii lor studiază ceea ce preferă ei, se pleacă înaintea regilor, îi urmează în înnoirile pe care le bagă în religia Mea, le sunt ascultători în neascultarea Mea și le încredințează legămintele care rup legământul Meu: ei sunt ignoranți în ceea ce știu, netrăgând foloase din nimic din ceea ce știu din Cartea Mea. Fiii profeților sunt subjugați și rătăciți: ei înaintează cu cei care înaintează, speră ajutorul ca al părinților lor și demnitatea prin care i-am cinstit Eu, și pretind că nu este nimeni mai vrednic de ea decât ei, fără sinceritate din partea lor și fără cugetare. Ei nu-și țin minte răbdarea părinților lor, truda lor în porunca Mea, până ce ademeniții au fost ademeniți, cum s-au dat ei și au vărsat sângele lor, au răbdat și au fost adevărați, până ce porunca Mea a fost cinstită și religia Mea vădită.

Am așteptat Eu acest popor în nădejde ca el să fi rușinat de Mine și să se întoarcă: i-am făcut Eu har și i-am iertat, l-am înmulțit Eu și i-am lungit viața, l-am scuza Eu în nădejde ca el să-și amintească, și tot acesta: am plouat asupra lor cerul, am făcut să încolțească pământul, i-am îmbrăcat Eu în sănătate, am dat biruință peste dușman, iar ei n-au făcut decât să se înmulțească în răzvrătire și în îndepărtare de Mine. Până când aceasta? Își bat joc de Mine? Se poartă cu Mine cu nerușinare?

Mă amăgesc ei? Au ei îndrăzneala contra Me? Jur pe puterea Mea că le voi deschide Eu o încercare în care se încurcă răbdătorul, în care se rătăcește părerea celor care au părere și înțelepciunea înțeleptului. Apoi voi ridica contra lor un tiran dur, violent și încăpățânat, îl voi îmbrăca Eu în frică respectuoasă, voi retrage din inima lui blândețea și îndurarea, și voi jurământa că o mulțime neagră ca noaptea închisă îl va urma: oști ca felii de nori și cortegii ca praful ridicat; fâșâitul stindardelor lui ca zborul vulturilor, năvala călăreților lui ca revărsarea șoimilor, care vor prefacere prosperitatea în ruină și satele în pustii, care vor semăna stricăciune pe pământ și vor distruge cu totul ceea ce vor apuca, duri de inimi, fără luare-aminte, fără blândețe, fără îndurare, fără vedere, fără auz.

Ei colindă piețele cu voce tare ca răgetul leilor, care fac să tremure pieile de frică și să se rătăcească mințile la auzirea lor, cu limbi pe care nu le înțeleg și fețe pecetluite de inconvenabil pe care nu le cunosc. Pe puterea Mea, voi face ca casele lor să fie pustite de Cărțile Mele și de sanctuarul Meu, ca adunările lor să fie golite de povestirile lor și de învățăturile lor, ca moscheile lor să fie pustite de locuitorii lor și de vizitatorii lor, cei care împodobeau locuirea lor pentru altceva decât Mine, vegheau acolo noaptea și adorau acolo pentru a câștiga lumea aceasta prin religie, studiau acolo pentru altceva decât religia și învățau acolo pentru altceva decât lucrarea.

Voi schimba regii lor: demnitatea cu umilința, siguranța cu frica, bogăția cu sărăcia, fericirea cu foamea, sănătatea lungă și oala cu tot felul de încercări, veșmintele de brocart și de mătase cu haine de lână și de țesătură groasă, mințile bune cu carnea putrezită a ucișilor, veșmintele coroanelor cu colierele de fier, lanțurile și boii. Apoi voi face să revină, după palatele late și fortărețele bine întărite, ruinarea, și după turnurile solide bârlogurile fiarelor, după nechezatul cailor urlatul lupilor, după lumina lămpii fumul incendiului, după tovărășia pustnicia și pământurile aride.

Voi schimba femeile lor: brățările cu lanțurile de picioare, colierele de perle și de rubine cu lanțurile de fier, tot felul de miresme și de tămâii cu afundarea și cu praful, umblarea pe covoare cu trecerea piețelor, a fluviilor și a pietrișului spre noaptea din fundul piețelor, camerele și perdelele cu descoperirea fețelor, a piețelor și a părului, mințile bune cu vânturile arzătoare. Apoi îi voi zdrobi cu tot felul de pedepse, până încât dacă aceasta s-ar lipi de cel dintre ei care trăia atunci, aceasta ar ajunge până la el. Nu cinstește decât pe cel care Mă cinstește, și umilesc pe cel care a ținut porunca Mea pentru vânjos. Apoi voi porunci cerului în vremea aceasta să fie un așternut de fier, și voi porunci pământului să fie o turnare de cupru: nici cer care să plouă și nici pământ care să încolțească.

Dacă în vremea aceasta ceva cade, voi arunca asupra lor napasta, și dacă ceva îi scapă, retrag din el binecuvântarea: dacă Mă invocă, nu îi voi primi invocația; dacă Mă cer, nu le voi da; dacă plâng, nu le voi face îndurare; dacă se smeresc către Mine, voi întoarce feța Mea de la ei. »

Armiya a zis: « O, Allah, Tu ai început cu noi și cu părinții noștri dinaintea noastră cu îndurarea Ta și cu demnitatea Ta: Tu ne-ai ales pe noi pentru Tine, ai pus printre noi profeția Ta, Cartea Ta și moscheile Tale, ne-ai dat o locație în țări și ai făcut să urmeze, ne-ai înălțat, pe noi și pe părinții noștri, prin harul Tău în tinerețe, și ne-ai ocrotit, pe noi și pe ei, prin îndurarea Ta în vârsta matură. Tu ești cel mai credincios dintre binefăcători: nu te schimba dacă ne schimbăm, nu ne înlocui dacă ne schimbăm, și desăvârșește fapta Ta, darul Tău, harul Tău și binefăcătoria Ta. » S-a zis: « Eu încep robii Mei cu îndurarea Mea și cu harul Meu: dacă ei primesc, desăvârșesc Eu; dacă cer mai mult, adaug Eu; dacă mulțumesc, înmulțesc Eu; dacă schimbă, schimb Eu; când se schimbă, mă mâniez Eu; când mă mâniez, pedepsesc Eu, și nimic nu stă dinaintea mâniei Mele. » Armiya a zis: « Prin îndurarea Ta mă scul pentru a vorbi dinaintea Ta.

Nu mă se cuvine mie, eu cel mai smerit și cel mai slab, să vorbesc dinaintea Ta? Dar prin îndurarea Ta m-ai ținut Tu până în ziua de astăzi, și nimeni nu are mai mult drept de a se teme de această pedeapsă și de această amenințare decât mine, prin ceea ce te-ai mulțumit Tu de mine prin harul Tău și prin locuirea mea în casa greșiților pe când îți sunt neascultători ei în jurul meu, fără tăgăduire și fără schimbare din partea mea: dacă mă pedepsești, este prin păcatul meu, și dacă îmi faci îndurare, este ceea ce nădăjduiesc de la Tine. Domnul meu, mărire Ție și laudă, Tu ești binecuvântat, Domnul nostru, și înălțat: oare vei distruge Tu acest oraș și ceea ce îl înconjoară, de vreme ce el este sălașul profeților Tăi și locul revelației Tale? Domnul meu, mărire Ție și laudă, Tu ești binecuvântat și înălțat: pustnicia acestei moschei și a moscheilor care o înconjoară, și a caselor care au fost înălțate pentru pomenirea Ta!

Domnul meu, mărire Ție și laudă, Tu ești binecuvântat și înălțat: ura Ta față de această comunitate și pedeapsa Ta asupra ei, de vreme ce ea este din urmașii lui Ibrahim, prietenul Tău intim, din comunitatea lui Musa, confidantul Tău, și din poporul lui Dawud, alesul Tău! Domnul meu, care oraș va fi la adăpost de pedeapsa Ta după Urushalim? Și care robi vor fi la adăpost de năvala Ta după urmașii prietenului Tău intim Ibrahim, comunitatea confidantului Tău Musa și poporul urmașului Tău Dawud? » S-a zis: « O, Armiya, cine îmi ascultă nu vede veni pedeapsa Mea.

Nu am cinstit acest popor decât pentru ascultarea Mea; dacă mi-ar fi fost neascultători, i-aș fi pogorât Eu în sălașul umiliților, dacă n-ar fi că eu îi prind prin îndurarea Mea. O, Armiya, am luat Eu pe Ibrahim ca prieten intim și voi ați fost ocrotiți prin el, și pe Musa ca confidant: cereți-Noi să vă ocrotim, să nu vă raptuim și să nu ridicăm contra vostru dușmanul vostru. » S-a zis: « O, Armiya, te-am sfințit Eu în pântecele mamei tale și te-am ținut Eu până în ziua de astăzi: dacă poporul tău ar fi ocrotit orfanii, văduvele, săracii și călătorul, Eu aș fi fost sprijinitorul lor de-a pururi, și ei ar fi avut la Mine locul unui rai verzui ale cărui arbori sunt luxuriați, a cărui apă este curată, a cărui apă nu seacă, ale cărui roade nu se pierd și nu se întrerup.

Dar Eu mă voi plânge de Bani Israel: am fost Eu pentru ei ca un păstor binevoitor, îi feream Eu de orice napastă și de orice greutate și făceam Eu să urmeze prosperitatea, până ce ei au devenit berbeci care își dau cu capetele unii în alții: vai lor, apoi vai lor. Nu cinstește decât pe cel care Mă cinstește, și umilesc pe cel care ține porunca Mea pentru vânjos. Generațiile dinaintea acestui popor se ascundeau în neascultarea Mea, iar acest popor se laudă cu ea: ei o expun în moschei, în piețe, pe capetele munților și la umbra copacilor, până ce cerul se va plânge la Mine de ei, pământul și munții se vor plânge, și fiarele sălbatice vor fugi la marginile pământului și la capetele lui. Și cu toate acestea, ei nu încetează și nu trăg foloase din ceea ce știu din Carte.

»

Când Armiya le-a transmis mesajul Domnului lor și ei au auzit ce cuprindea el de amenințări și de pedeapsă, ei au zis: « Tu minți și porți despre Allah o calomnie imensă: tu pretinzi că Allah va pustii pământul Lui și moscheile Lui de Cartea Lui, de adorarea Lui și de tawhid-ul Lui! Cine îl va adora când nu va rămâne pe pământ nici adorator, nici moschee, nici Carte? Tu ai exagerat enorm calomnia despre Allah, și nebunia te-a atins. » Ei l-au apucat, l-au pus în lanțuri și l-au temnițit.

Ruina lui Bayt al-Maqdis de către Bukht Nassar

În acel moment, Allah a ridicat contra lor pe Bukht Nassar, care a mărșăluit cu oștile lui până la a tabără la poarta lor, apoi i-a asediat: ei au scotocit locuințele. Când asediul le-a fost prea lung, ei s-au dat judecății lui: ei au deschis porțile și s-au strecurat în ulițe. El a trecut prin locuințele lor, i-a judecat după judecata jahiliyya-ului și sălbăticia tiranilor: el a ucis o treime dintre ei, a dus în robie o treime, a lăsat pe prunci, pe bătrâni și pe femeile bătrâne, i-a călcat cu caii, a distrus Bayt al-Maqdis, a dus copiii cu forța, a expus femeile în piețe, a ucis pe luptători, a dărâmat fortărețele, a distrus moscheile și a ars Tora. El a întrebat unde era Daniyal, cel care îi scria cartea; ei l-au găsit mort, iar oamenii casei lui i-au adus cartea.

Printre ei era Daniyal ibn Hizqil cel tânăr, precum și Mishayil, Azrayil și Mikhayil: el le-a îngăduit cartea. Daniyal ibn Hizqil era un descendent al lui Daniyal cel bătrân. Bukht Nassar a intrat cu oștile lui în Bayt al-Maqdis, a scotocit tot Cham-ul, i-a ucis pe Bani Israel până de i-a epuizat apoi, când s-a isprăvit cu ei, a plecat, luând bogățiile ce se aflau acolo și ducând robii. Cu el au plecat prunci, fii ai cărturarilor și ai regilor, în număr de nouăzeci de mii de prunci.

El a aruncat necurățeniile în Bayt al-Maqdis și a egorjat acolo porci. Printre prunci: șapte mii de la casa lui Dawud, unsprezece mii de la urmașii lui Iusuf ibn Iacob și ai fratelui lui Benyamin, opt mii de la urmașii lui Eisha ibn Iacob, paisprezece mii de la urmașii lui Zabalun și ai lui Naftali, fii ai lui Iacob, paisprezece mii de la urmașii lui Dan ibn Iacob, opt mii de la urmașii lui Yastakhir ibn Iacob, două mii de la urmașii lui Raylun ibn Iacob, patru mii de la urmașii lui Rubil și ai lui Lawi, și douăsprezece mii din restul lui Bani Israel. El a plecat până la a ajunge la pământul Babilonului.

Wahb ibn Munabbih a zis: când Bukht Nassar a făcut ceea ce a făcut, i s-a zis: « Ei aveau un om care îi punea în gardă contra a ceea ce îi lovi, care te descria, le povestea soarta ta și le vestește că tu vei ucide luptătorii lor, vei duce pruncii lor în robie, vei dărâma moscheile lor și vei ars bisericiile lor: ei l-au spuns mincinos și suspectat, bătut, pus în lanțuri și temnițit. » Bukht Nassar a poruncit să fie scos Armiya din temniță: « Tu erai cel care punea acest popor în gardă contra a ceea ce îi lovi? » « Da. » « Pe când eu o știam.

» « Allah m-a trimis la ei și ei m-au spuns mincinos. » « Ți-au spus mincinos, te-au bătut și te-au temnițit? » « Da. » « Ce popor rău este acela care i-a spus mincinos profetului lui și mesajului Domnului lui!

Vrei să te alături mie, ca să te cinstesc și să te fac să trăiești la oale? Și dacă preferi să rămâi în țara ta, îți garantez Eu siguranța. » « Eu sunt dintotdeauna în siguranța lui Allah: niciodată nu am ieșit din ea un ceas. Dacă Bani Israel nu ar fi ieșit din această siguranță, nu v-ar fi temut ei pe tine și nici pe altcineva, și n-ai fi avut tu nici o putere asupra lor.

» Când Bukht Nassar a auzit aceste cuvinte de la el, l-a lăsat, iar Armiya a rămas la locul lui în pământul lui Iliya. Este o relatare străină, care cuprinde înțelepciuni, îndemnuri și lucruri desăvârșite, iar din punctul de vedere al arabizării, o greutate.

Bukht Nassar era usfahboudh, guvernator, al regiunii care se întinde de la Ahwaz până la Roma în slujba regelui perșilor, care era Lahrasb; el clădise cetatea Balkh, numită al-Khansa, și luptase pe turci, reducându-i la locurile cele mai strâmte. Cel care l-a trimis pe Bukht Nassar să lupte pe Bani Israel în Cham nu era altul decât Bahman, regele perșilor după Bashtasb ibn Lahrasb: era în represalii pentru agresiunea lui Bani Israel contra trimișilor Lui către ei. Ibn Jarir a raportat lanțul următor: Iunus ibn 'Abd al-A'la, de la Ibn Wahb, de la Sulaiman ibn Bilal, de la Yahya ibn Sa'id al-Ansari, de la Sa'id ibn al-Musayyab: când Bukht Nassar a ajuns la Damasc, a găsit acolo sânge care fierbea pe un mușuroi de gunoaie: « Ce este acest sânge? » S-a zis: « Părinții noștri trăiau cu acest fapt: de fiecare dată când se acoperă mușuroiul, reapare.

» El a ucis în acea socoteală șaptezeci de mii de robi și alții încă, și sângele s-a liniștit. Nu este acesta un isnad autentic decât până la Sa'id ibn al-Musayyab. Hafiz-ul Ibn Asakir a raportat deja ceea ce indică că era sângele lui Yahya ibn Zakariya, dar aceasta nu se ține: Yahya ibn Zakariya a trăit mult după Bukht Nassar. Se pare că este sângele unui profet anterior, sau sângele unuia dintre drepți, sau al celui pe care l-a voit Allah dintre robii Lui: Allah știe mai bine.

S-a raportat de asemenea că Bukht Nassar a ajuns la Bayt al-Maqdis, că regele lui, din familia lui Dawud, a făcut pace cu el contra lui Bani Israel, și că Bukht Nassar a luat ostatici apoi a plecat. Când a ajuns la Tabariyya, el a aflat că Bani Israel se răvrătiseră contra regelui lor și îl uciseseră pentru că făcuse acea pace: el a egorjat ostaticii care erau cu el și s-a întors către ei, a luat cetatea cu forța, a ucis pe luptători și a dus urmașii în robie. Ni s-a ajuns că el a găsit în temniță pe Armiya profetul: el l-a făcut să iasă, iar Armiya i-a povestit ce se întâmplase și cum îi pusese în gardă: ei îl spuseseră mincinos și îl temnițiseră. « Ce popor rău este acela care a fost neascultător trimisului lui Allah!

» El l-a lăsat să plece și i-a făcut bine. « Am rău vorbit și am fost nelegiuiți: ne căim către Allah pentru ceea ce am făcut. Invocă pe Allah să ne primească căința. » Armiya i-a invocat Domnul său, iar Allah i-a revelat că nu o va face: « Dacă sunt adevărați, să rămână cu tine în acest oraș.

» El le-a informat ceea ce Allah Preaînaltul îi poruncise: « Cum să rămânem noi în acest oraș, de vreme ce el este pustiit și Allah s-a mâniat contra locuitorilor lui? » Ei au refuzat să rămână acolo. Din vremea aceea, Bani Israel s-au risipit în țări: o parte s-a așezat în Hijaz, o parte la Yathrib, o parte în Wadi al-Qura, iar o ceată dintre ei a plecat în Egipt. Bukht Nassar i-a scris regelui lui ca să i-i dea pe cei dintre ei care se adăpostiseră la el: el a refuzat.

El a urcat cu oștea lui, a luptat contra lui, l-a biruit și a câștigat, i-a dus pruncii în robie, apoi a mărșăluit spre pământul Maghrebului până la a ajunge la capătul acestei regiuni. Apoi a plecat înapoi cu numeroși robi din pământul Maghrebului, din Egipt, din oamenii lui Bayt al-Maqdis, din pământul Palestinei și al Iordaniei, iar printre robi era Daniyal. Se pare că era Daniyal ibn Hizqil cel tânăr, nu cel bătrân, cum a amintit Wahb ibn Munabbih: Allah știe mai bine.

Daniyal în groapa cu lei

Ibn Abi ad-Dunya a raportat de la una dintre lanțurile noastre, de la al-Ajlah al-Kindi, de la 'Abdullah ibn Abi al-Hudhayl: Bukht Nassar dresa doi lei, îi aruncă într-un puț, apoi făcu să vină Daniyal și îl aruncă asupra lor. Leii nu-l năvală, și el rămâne ceea ce voiește Allah. Apoi el simți nevoia pe care o simt făpturile omenești de mâncare și de băutură: « Pregătește mâncare și băutură pentru Daniyal. » « Domnul meu, eu sunt în pământ sfânt, iar Daniyal în pământul Babilonului, în pământul Irakului.

» « Pregătește ceea ce îți poruncesc Eu: Noi vom trimite pe cel care te va căra și va căra ceea ce vei pregăti. » El a făcut. « Daniyal, o, Daniyal. » « Cine ești tu?

» « Eu sunt Armiya. » « Cine te-a făcut să vii? » « Domnul tău m-a trimis la tine. » « Și Domnul meu Și-a amintit de mine?

» « Da. » « Laudă lui Allah care nu uită pe cel care Îl pomenește, laudă lui Allah care nu dezamăgește pe cel care nădăjduiește în El, laudă lui Allah: cel care se încrede în El nu îi încredințează soarta lui altuia, laudă lui Allah care răsplatește desăvârșirea prin desăvârșire, laudă lui Allah care răsplatește răbdarea prin mântuire, laudă lui Allah care risipește răul nostru după nenorocirea noastră, laudă lui Allah care este încrederea noastră când faptele noastre ni se par rele, laudă lui Allah care este nădejdea noastră când mijloacele se rup. »

Iunus ibn Bukayr a raportat, de la Muhammad ibn Ishaq: « Când am cucerit Toustar, am găsit în bunurile casei lui al-Hurmuzan un pat pe care se afla un om mort, și un mus'haf lângă capul lui. Am luat mus'haf-ul și l-am dus la Omar ibn al-Khattab, care a chemat pe Ka'b ca să-l traducă în arabă. Eu sunt primul dintre arabi care l-a citit: l-am citit cum îți citesc eu acest Coran. » « Ce era în el?

» « Sîras-urile voastre, soartele voastre, felurile vorbirii voastre și ceea ce va urma apoi. » « Ce ați făcut cu omul? » « Am săpat treisprezece gropi despărțite ziua, apoi, venind noaptea, l-am îngropat și am netezit toate gropile, pentru ca locul lui să devină necunoscut oamenilor și ca ei să nu-l desgroape. » « Ce vă așteptați de la el?

» « Când cerul se ținea de ploaie asupra lor, ei scoteau patul lui și ploaia cădea. » « Ce socotiți voi că este acest om? » « Un om numit Daniyal. » « De cât timp l-ați găsit mort?

» « De trei sute de ani. » « Ce schimbare s-a produs asupra lui? » « Nimic, exceptând câțiva peri din ceafa lui: cărnurile profeților nu sunt mistuite de pământ și fiarele sălbatice nu le mănâncă. » Hafiz-ul zice: nu este acesta un isnad autentic decât până la Abu al-'Aliya.

Dar dacă data morții lui este înființată drept la trei sute de ani, el nu este un profet: este un om drept. Hadithul raportat de al-Bukhari înființează în adevăr că nu este nici un profet între Isa ibn Maryam și trimisul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah asupra lui), iar intervalul dintre cei doi este de patru sute de ani, sau de șase sute de ani, sau de șase sute douăzeci și șase de ani, după rapoarte. Data morții lui ar putea urca până la opt sute de ani, ceea ce ar fi aproape de vremea lui Daniyal, dacă este bine Daniyal cel care corespunde realității; dar ar putea fi un alt om, fie un profet, fie un drept. Suspinurile înclină spre Daniyal, căci regele perșilor îl dusese și el a rămas la el ținut, cum am amintit deja.

S-a raportat pe un isnad autentic până la Abu al-'Aliya că lungimea nasului lui era de o palmă, și după Anas ibn Malik, pe un isnad bun, de un cot. Pe această bază, aceasta ar putea fi un om dintre profeții mai bătrâni, anteriori acestor termene: Allah știe mai bine.

« Daniyal i-a invocat Domnul său ca comunitatea lui Muhammad (pacea și binecuvântările lui Allah asupra lui) să-l îngroape. »

Raportat de Ibn Abi ad-Dunya, de la Abu al-Ash'ath al-Ahmari

Când Abu Musa al-Ash'ari a cucerit Toustar, el l-a găsit într-un coșciug, venele lui și pulsul lui bătând încă. El a zis: « Cel care vestește unde este Daniyal, noi îi vestim Raiul. » Hourqous s-a arătat. Abu Musa i-a scris lui Omar ca să-l informeze, iar Omar i-a scris: « Îngroapă-l, și fă vestirea lui Hourqous: Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah asupra lui) i-a vestit lui Raiul. » Hafiz-ul zice: această relatare este mursal pe această cale, iar identificarea lui fiind înființată cere examinare: Allah știe mai bine.

Anbasa ibn Sa'id, care era un cărturar, a raportat: Abu Musa a găsit cu Daniyal un mus'haf, o urcică cuprinzând ud și dirhami, precum și inelul lui. « Cât despre mus'haf, trimiteți-l-ne. Cât despre ud, trimiteți-ne o parte, și porunci musulmanilor din regiunea ta să se trateze cu el. Împarte dirhamii între ei.

Cât despre inel, Noi ți l-am îngăduit. » Ibn Abi ad-Dunya a raportat și el pe altă cale că, când Abu Musa l-a găsit și i s-a zis că era Daniyal, el l-a strâns în brațe, l-a sărutat, i-a scris lui Omar ca să-i facă cunoscut soarta lui și binele așezat la el, aproape de zece mii de dirhami: cel care venea lua din el împrumut, iar dacă nu îl dădea înapoi, se îmbolnăvea. Omar a poruncit să fie spălat cu apă și cu sidr, înfășurat în giulgiu, îngropat, și ca mormântul lui să fie ascuns tuturor; ca bunul să fie dus la casa vistieriei; ca învelitoarea să fie dusă la Omar, care i-a îngăduit inelul lui. S-a raportat de la Abu Musa că el a poruncit la patru robi să devieze un fluviu: ei au săpat în mijlocul lui un mormânt, l-au îngropat acolo, apoi el a trecut cei patru robi înaintea săbiei, de sort ca locul mormântului lui să nu fie cunoscut de nimeni în afară de Abu Musa al-Ash'ari, căruia Allah să-i fie mulțumitor.

Ibn Abi ad-Dunya a zis: mi-a povestit Ibrahim ibn 'Abdallah, ne-a povestit Ahmad ibn 'Amr ibn as-Sarh, ne-a povestit Ibn Wahb, de la 'Abd ar-Rahman ibn Abi az-Zinad, de la tatăl lui: am văzut în mâna lui Abu Burda ibn Abu Musa al-Ash'ari un inel al cărui pecete purta gravarea a doi lei între care se afla un om pe care îl lingeau. « Acesta este inelul acestui om mort despre care oamenii acestei cetăți pretindeau că este Daniyal, pe care Abu Musa l-a luat în ziua când l-a îngropat. » Abu Musa a întrebat cărturarii acestei cetăți despre gravarea inelului: « Regele în a cărui supunere trăia Daniyal: astrologii și oamenii de știință au venit la el și i-au zis că într-atâia noapte se va naște un prunc care va răsturna împărăția lui și o va strica. El a jurat: pe Allah, în noaptea aceasta, nici un prunc nu va rămâne fără ca eu să-l ucid!

» Ei au luat deci pe Daniyal, încă prunc, și l-au aruncat în groapa cu lei: leul și leoaica lui au petrecut noaptea lingându-l fără să-i facă rău. Mama lui a venit și i-a găsit lingându-l. Allah l-a mântuit prin aceasta până ce el a ajuns la ceea ce a ajuns. Cărturarii acestei cetăți au zis că Abu Musa a zis că Daniyal și-a gravat chipul lui și al celor doi lei care îl lingeau pe pecetea inelului lui, pentru ca să nu uite harul lui Allah asupra lui în aceasta.

Este un isnad hasan.

Somnul de o sută de ani și reclădirea lui Bayt al-Maqdis

Iată amintirea reclădirii lui Bayt al-Maqdis după ruina lui, și a adunării lui Bani Israel după risipirea lor la marginile pământului. Allah Preaînaltul a zis în Cartea Lui vădită:

« Sau ca acela care a trecut pe lângă o cetate în ruine şi a întrebat: „Cum o va readuce Allah la viaţă după moartea ei?” Allah l-a lăsat atunci pe el fără viaţă o sută de ani, apoi l-a înviat şi i-a zis: „Cât ai stat tu [aşa]?” I-a răspuns: „Am rămas o zi sau o parte dintr-o zi.” El i-a spus: „Dimpotrivă ai stat o sută de ani şi uită-te la mâncarea ta şi băutura ta! Nu s-au stricat! Şi uită-te la asinul tău! Şi te Vom face pe tine un semn pentru oameni. Uită-te la aceste oase [ale asinului] cum le îmbinăm şi apoi le îmbrăcăm cu carne!” Şi când i s-a arătat lui desluşit aceasta, a zis: „Eu ştiu că Allah este peste toate Atotputernic!” » Sura 2, 259

Apoi Allah Preaînaltul i-a revelat lui Armiya, după ceea ce mi-a ajuns: « Cine este cel care va popula Bayt al-Maqdis? Ieși acolo și pogoară-l. » El a plecat până la a ajunge acolo, și l-a găsit în ruină: « Mărire lui Allah: el mi-a poruncit să pogoar acest oraș și m-a informat că el îl va popula. Când îl va popula El, și când îl va face Allah să trăiască după moartea lui?

» Apoi el și-a pus capul și a adormit, cu măgarul lui și o haină de merinde. El a rămas în somnul lui șaptezeci de ani, până ce au murit Bukht Nassar și regele de deasupra lui, Lahrasb, al cărui domn a durat o sută douăzeci de ani, și i-a urmat fiul lui Bashtasb ibn Lahrasb: moartea lui Bukht Nassar a survenit în domnia lui. I-a ajuns din pământul Cham că el era în ruină și că fiarele sălbatice s-au înmulțit în pământul Palestinei, până încât nu mai rămânea acolo nici o făptură omenească. El a proclamat în pământul Babilonului, printre Bani Israel: să se întoarcă în Cham cine voiește să se întoarcă.

El a înființat asupra lor un om din familia lui Dawud și i-a poruncit să populeze Bayt al-Maqdis și să clădească moscheea lui. Ei s-au întors și l-au populat. Allah i-a deschis ochii lui Armiya: el a privit orașul, cum se clădea și se popula. Somnul lui a ajuns la tot o sută de ani, apoi Allah l-a sculat, fără ca el să socotească că a dormit mai mult de un ceas: « Știu că Allah este puternic asupra oricărei lucruri.

» Bani Israel s-au așezat în oraș, și Allah le-a înapoiat soarta lor. Ei au rămas astfel până ce romanii i-au întrecut în vremea regilor din neamuri: ei n-au mai avut nici comunitate și nici împărăție, adică după apariția creștinilor asupra lor. Tot astfel a povestit Ibn Jarir.

Ibn Jarir a amintit că Lahrasb era un rege drept, care își ținea bine împărăția: robi și țări îi erau ascultători, ca regii și căpeteniile; el avea părere bună în clădirea cetăților, a fluviilor și a fortărețelor. Când el a slăbit în cârmuirea împărăției, după o sută de ani și mai mult, el a abdicat în folosul fiului lui Bashtasb. A fost în domnia lui că a apărut religia mazdaienă: un om numit Zaradousht îl însoțea pe Armiya și l-a mâniat, Armiya a invocat contra lui, iar Zaradousht a devenit lepros. El a plecat și s-a alăturat pământului Azerbaidjanului, l-a însoțit pe Bashtasb și i-a învățat religia mazdaienă pe care o inventase din sine, să-l fi blestemat Allah: Bashtasb a primit-o de la el, a pus această religie oamenilor cu tărie, i-a biruit și a ucis un mare număr dintre cei care au refuzat-o. După Bashtasb a venit Yahman ibn Bashtasb, unul dintre regii perșilor cei mai vestiți și dintre eroii cei mai amintiți. Bukht Nassar a slujit pe fiecare dintre acești trei regi și a trăit foarte mult: să-l facă Allah vânjos.

Scopul tuturor acestora: ceea ce a amintit Ibn Jarir, adică că trecătorul acestui sat este Armiya, au zis-o Wahb ibn Munabbih, 'Abdullah ibn 'Ubayd ibn 'Umayr și alții: este o relatare tare din punctul de vedere al contextului narativ precedent. S-a raportat și de la Ali, de la 'Abdullah ibn Salam, de la Ibn 'Abbas, de la al-Hasan, de la Qatada, de la as-Suddi, de la Sulaiman ibn Burayda și alții că era Uzayr: este relatarea cea mai vestită la o mare parte din salaf și khalaf. Allah știe mai bine.