Profeții din Bani Israel după Musa

După Iusha', grija Bani Israel a revenit lui Kalib ibn Yufanna, apoi lui Hizqil, care a dat viață, sub ochii săi, miilor de oameni morți pentru că au fugit din frica morții. Când s-au închinat idolei Ba'l, Allah l-a trimis pe Ilyas, apoi pe succesorul său al-Yasa'. Păcatele lor crescând, arca legământului le-a fost răpită de dușmani și regi tirani i-au asuprit; patru sute șaizeci de ani după Iusha', Shamwil l-a desemnat rege pe Talut, domnia sa adeverită prin arca înapoiată, purtată de îngeri. După încercarea râului, trei sute treisprezece oameni s-au confruntat cu Jalut: Dawud l-a ucis pe Jalut cu o lovitură de praștie.

Kalib și grija Bani Israel după Iusha'

Ibn Jarir a spus, în Istoria sa: oamenii de știință, în relatările înaintașilor și în treburile predecesorilor comunității noastre, nu se împart în păreri despre faptul că cel care a purtat grija treburilor Bani Israel după Iusha' a fost Kalib ibn Yufanna, unul dintre tovarășii lui Musa (pace asupra lui), soțul surorii sale Maryam, și unul dintre cei doi oameni dintre cei care se temeau de Allah: Iusha' și Kalib, cei doi care le-au spus Bani Israel, când au dat înapoi de la luptă: « Intrați prin poarta lor; când veți fi intrat prin ea, veți fi învingători. Iar pe Allah trebuie să Îl chemați, dacă sunteți credincioși » (al-Ma'ida, 23). Ibn Jarir a spus: după el, cel care a purtat grija treburilor Bani Israel a fost Hizqil ibn Budi, cel care l-a chemat pe Allah și i-a dat viață celor care ieșiseră din sălașurile lor, în mii, din frica morții.

Hizqil și învierea celor care au fugit de moarte

Și Cel Înalt a spus: « Nu ai văzut pe cei care ieșiseră din sălașurile lor, în mii, din frica morții? Apoi Allah le-a spus: Muriți. Apoi i-a dat viață înapoi. Allah este Dătător de dar asupra oamenilor, dar cei mai mulți dintre oameni nu sunt mulțumitori » (al-Baqara, 243).

Muhammad ibn Ishaq a raportat, de la Wahb ibn Munabbih: când Allah l-a luat la Sine pe Kalib ibn Yufanna, după Iusha', Hizqil ibn Budi i-a urmat înaintea Bani Israel, și el este cel care a chemat pentru poporul despre care Allah a făcut pomenire în Cartea Sa: « Nu ai văzut pe cei care ieșiseră din sălașurile lor, în mii, din frica morții? » Ibn Ishaq a spus: ei fugeau de epidemie; s-au oprit pe un loc, iar Allah le-a spus: Muriți. Toți au murit, iar tovarășii lor au ridicat în jurul lor un zid contra fiarelor sălbatice. Epoci lungi au trecut peste ei, apoi Hizqil (pace asupra lui) a trecut pe lângă ei și s-a oprit, gânditor.

I s-a spus: voiești ca Allah să îi învieze sub ochii tăi? El a spus: da. A primit porunca de a chema aceste oase să se îmbrace în carne, și nervurile să se împreune una cu altele. El i-a chemat, prin porunca pe care Allah i-a dat-o, și tot poporul s-a ridicat, rostind takbirul de un singur om.

Asbat a raportat, de la as-Suddi, de la Abu Malik, și Abu Salih, de la Ibn Abbas, și Murra, de la Ibn Mas'ud, și de la oameni dintre tovarăși, despre cuvântul Celui Înalt: « Nu ai văzut pe cei care ieșiseră din sălașurile lor, în mii, din frica morții? »: era o cetate numită Dawardan, față în față cu Wasit; epidemia a atins-o, majoritatea locuitorilor ei au fugit și s-au așezat în una dintre împrejurimile ei, iar cei care au rămas în cetate au pierit, pe când ceilalți au fost cruțați și n-au avut decât puțini morți. Când epidemia s-a retras, ei s-au întors cu bine, iar cei care rămăseseră au spus: tovarășii aceștia au fost mai hotărâți decât noi; dacă am fi făcut ca ei, am fi fost cruțați; iar dacă epidemia se întoarce, vom ieși cu ei. Epidemia a lovit din nou, ei au fugit în număr de treizeci și doi sau treizeci și trei de mii, până s-au oprit în acest loc, o vale cu deschideri late.

Un înger le-a strigat din fundul văii, și un altul din înălțimea ei: muriți. Toți au murit. Când au pierit și trupurile lor au rămas, un profet a trecut pe lângă ei, numit Hizqil. Când i-a văzut, s-a oprit și a început să se gândească la ei, să își sucă obrajii și degetele.

Allah i-a dezvăluit: voiești să îți arăt cum îi fac să prindă viață? El a spus: da. Gândul său era uimirea dinaintea puterii lui Allah asupra lor. I s-a spus: cheamă.

El a chemat: o, oase, Allah vă porunște să vă adunați. Oasele au zburat unele spre altele până au alcătuit trupuri din oseminte. Apoi Allah i-a dezvăluit să cheme: o, oase, Allah vă porunște să vă îmbrăcați în carne. S-au îmbrăcat în carne, în sânge și în hainele lor în care muriseră.

Apoi i s-a spus: cheamă. El a chemat: o, trupuri, Allah vă porunște să vă ridicați. S-au ridicat.

Asbat a spus: Mansur, de la Mujahid, a pretins că, când au fost înviați, ei au spus: « Slăvit să fii Tu, Domnul nostru, și laudă Ție; nu este divinitate în afară de Tine. » S-au întors la popoarele lor vii, știind că fuseseră morți, cu palid morții pe fețele lor; nicio haină pe care o purtau nu redevenea un giulgiu untos, și au murit la termenele fixate pentru ei. Potrivit lui Ibn Abbas, ei erau patru mii; potrivit lui din nou, opt mii; potrivit lui Abu Salih, nouă mii; și potrivit lui Ibn Abbas de asemenea, patruzeci de mii. Și potrivit lui Sa'id ibn Abd al-Aziz, ei erau din poporul lui Adhra'at. Ibn Jurayj a raportat, de la Ata': este o pildă, adică această relatare este citată ca exemplu limpede arătând că fuga de decret nu aduce folos. Dar părerea majorității este mai tare: aceasta s-a întâmplat cu adevărat.

Imamul Ahmad a raportat, la fel și cei doi autori ai Sahihurilor, pe calea lui az-Zuhri, de la Abd al-Hamid ibn Abd al-Rahman ibn Zayd ibn al-Khattab, de la Abdallah ibn Abdallah ibn al-Harith ibn Nawfal, de la Abdallah ibn Abbas: Omar ibn al-Khattab a pornit spre Siria; când a fost la Sargh, comandanții armatelor l-au întâlnit, Abu Ubayda ibn al-Jarrah și tovarășii săi, și l-au informat că epidemia se abătuse asupra Siriei. Omar a amintit hadithul: el i-a întrebat pe emigranți și pe sprijinitori, care s-au împărțit în păreri dinaintea lui. Apoi a venit la el Abd al-Rahman ibn Awf, care era absent pentru una dintre treburile sale, și a spus: eu am în această privință o știință: am auzit pe Trimisul lui Allah (pacea și binecuvântarea lui Allah asupra lui) spunând:

« Dacă ea se află pe un pământ în care sunteți voi, nu ieșiți din el fugind; iar dacă o aflați pe un pământ, nu intrați în el. »

Raportat de al-Bukhari și Muslim

Omar l-a lăudat pe Allah, apoi a pornit înapoi. Imamul Ahmad a spus: Hajjaj și Yazid ne-au raportat, de la Ibn Abi Dhi'b, de la az-Zuhri, de la Salim, de la Abdallah ibn Amir ibn Rabi'a: Abd al-Rahman ibn Awf l-a informat pe Omar, când era în Siria, despre cuvântul Profetului (pacea și binecuvântarea lui Allah asupra lui):

« Acest rău este o osândă prin care au fost încercate neamuri înaintea voastră. Dacă o aflați pe un pământ, nu intrați în el; iar dacă lovește un pământ în care sunteți voi, nu ieșiți din el fugind. »

Raportat de al-Bukhari și Muslim

El a spus: Omar s-a întors din Siria. Cei doi autori ai Sahihurilor l-au raportat de asemenea din hadithul lui Malik, de la az-Zuhri, în termeni asemănători.

Muhammad ibn Ishaq a spus: durata șederii lui Hizqil printre Bani Israel nu ne-a fost menționată; apoi Allah l-a luat la Sine. Când a fost luat, Bani Israel au uitat legământul pe care Allah li-l încredințase, încercările s-au mărit printre ei, s-au închinat idolilor; iar dintre idolii pe care îi închinau se afla un idol numit Ba'l. Allah le-a trimis atunci pe Ilyas ibn Yasin ibn Finhas ibn al-Ayzar ibn Harun ibn Imran. Am prezentat deja istoria lui Ilyas în urma celei a lui Khidr, căci cei doi sunt cel mai adesea uniți în pomenire, și pentru că ea vine după istoria lui Musa în surata as-Saffat; ne-am anticipat deci relatarea sa pentru aceasta. Și Allah știe cel mai bine.

Al-Yasa', succesorul lui Ilyas

Muhammad ibn Ishaq a raportat ceea ce i s-a pomenit, de la Wahb ibn Munabbih: după Ilyas, succesorul său al-Yasa' ibn Akhtub (pace asupra lui) a fost profet printre ei. Iată istoria lui al-Yasa':

Allah Cel Înalt l-a pomenit printre profeți, în surata al-An'am: « Și Ismail, și al-Yasa', și Iunus, și Lut: pe fiecare, Noi l-am ales înaintea lumilor » (al-An'am, 86). Și Cel Înalt a spus în surata Sad: « Și pomenește Ismail, și al-Yasa', și Dhu al-Kifl: fiecare era dintre cei mai buni » (Sad, 48). Ishaq ibn Bishr, Abu Hudhayfa, a spus: Sa'id ne-a informat, de la Qatada, de la al-Hasan: după Ilyas a venit al-Yasa' (pace asupra lui), care a rămas cât Allah a voit să rămână, chemându-i la Allah, ținând cu tărie calea lui Ilyas și legea sa, până când Allah l-a luat la Sine. Apoi stricăciunea le-a urmat: încercările și greșelile s-au mărit printre ei, tiranții s-au înmulțit, și ei i-au ucis pe profeți. Era printre ei un rege tiran, obraznic și răzvrătit, și se spune că Dhu al-Kifl s-a obligat față de el: dacă se pocăia și se întorcea, intra în Rai; de aceea a fost numit Dhu al-Kifl, cel care a luat în grijă. Muhammad ibn Ishaq a spus: acesta este al-Yasa' ibn Akhtub.

Al-hafiz Abu al-Qasim ibn Asakir a spus, în litera Ya a Istoriei sale: al-Yasa' este al-Asbat ibn Adi ibn Shutaylim ibn Afrayim ibn Iusuf ibn Iacob ibn Ishaq ibn Ibrahim al-Khalil. Se spune că el este vărul profetului Ilyas. Se spune că se ascundea cu el pe muntele Qasyun, departe de regele din Baalbek, apoi a pornit cu el spre acest oraș. Când Ilyas a fost înălțat, al-Yasa' i-a urmat printre poporul său, iar Allah l-a făcut profet după el. Abd al-Mun'im ibn Idris ibn Sinan a raportat aceasta, de la tatăl său, de la Wahb ibn Munabbih; alții au spus: al-Asbat locuia la Baniyas. Ibn Asakir a menționat apoi citirea celor care citesc al-Yasa', ușurată sau redublată, și a celor care citesc al-Laysa': este un singur nume pentru un profet dintre profeți. Am prezentat istoria lui Dhu al-Kifl după cea a lui Ayyub (pace asupra lui), pentru că s-a spus că el este fiul său; și Allah știe mai bine ce este corect.

Arca legământului pierdută

Ibn Jarir și alții au spus: treburile Bani Israel s-au stricat, încercările, nenorocirile și greșelile s-au mărit printre ei, i-au ucis pe cei pe care i-au ucis dintre profeți, iar Allah a așezat asupra lor, în schimbul profeților, regi tirani care îi asupreau și le răspândeau sângele; El a așezat de asemenea asupra lor dușmani veniți din altă parte. Când luptau un dușman, arca legământului era cu ei, aceea despre care s-a făcut pomenire; ei erau biruitori prin binecuvântarea ei și prin ceea ce Allah pusese în ea de liniște și de rămășiță, ceea ce lăsaseră familia lui Musa și familia lui Harun. Apoi, într-una dintre războaiele lor contra oamenilor din Gaza și Asqalan, aceștia i-au biruit și i-au zdrobit până s-au stăpânit pe ei, și le-au smuls arca din mâini. Când regele Bani Israel de atunci a aflat, nucelul său s-a plecat și a murit de întristare.

Bani Israel au rămas ca niște oi fără păstor, până când Allah a trimis printre ei un profet numit Shamwil. Ei i-au cerut să le rânduiască un rege cu care să lupte contra dușmanilor, iar din treaba lor s-a întâmplat ce a istorisit Allah în Cartea Sa.

Ibn Jarir a spus: între moartea lui Iusha' ibn Nun și trimiterea de către Allah a lui Shamwil ibn Bali s-au scurs patru sute șaizeci de ani. Apoi el dă detaliile prin duratele regilor care au fost rânduiți asupra lor, numindu-i pe unul câte unul; noi am lăsat de bunăvoie pomenirea acesteia.

Shamwil și desemnarea lui Talut

Istoria lui Shamwil, în care a început treaba lui Dawud (pace asupra lui). Acesta este Shamwil, despre care se spune și Ashmawil, ibn Bali ibn Alqama ibn Yarkham ibn Alyahw ibn Tahw ibn Suf ibn Alqama ibn Mahith ibn Amusa ibn Izriya. Muqatil a spus: el este din urmașii lui Harun. Mujahid a spus: este Ashmawil ibn Halfaqa. Genealogia sa nu a fost stabilită mai sus de atât, și Allah știe cel mai bine.

As-Suddi a raportat, pe lanțul său, de la Ibn Abbas, Ibn Mas'ud și de la oameni dintre tovarăși, la fel și ath-Tha'labi și alții: când amalekiții din țara Gaza și Asqalan au biruit Bani Israel, ucigând mulți dintre ei și luând copiii lor mulți prizonieri, profeția a fost tăiată din neamul lui Lawi, și nu a rămas printre ei decât o femeie însărcinată. Ea nu a încetat să îi ceară lui Allah să îi dăruiască un fiu băiat; ea a născut un băiat și l-a numit Ashmawil, care înseamnă în ebraică precum Ismail: Allah mi-a auzit invocația. Când a crescut, ea l-a trimis la moschee și l-a încredințat unui om evlavios care se afla acolo, pentru ca el să învețe din binele și din închinarea lui; el a rămas lângă el. Când a ajuns la deplina lui tărie, într-o noapte, în timp ce dormea, o voce a ajuns până la el din partea moscheii.

El s-a deșteptat înspăimântat și a crezut că bătrânul îl cheamă; bătrânul i-a întrebat: m-ai chemat? Cum îi era greu să îl înspăimânte, a spus: da, doarme. El a adormit. Apoi vocea l-a chemat a doua oară, apoi a treia: era Jibril care îl chema.

El a venit la el, iar Jibril a spus: Domnul tău te-a trimis către poporul tău. Din treaba lui cu ei s-a întâmplat ce a istorisit Allah în Cartea Sa.

Și Cel Înalt a spus în Cartea Sa Puternică: « Nu ai văzut pe ceata fiilor lui Israel, după Musa, când i-au spus unui profet de-ai lor: rânduiește-ne un rege, ca să luptăm pe calea lui Allah. El a spus: Iar dacă lupta v-ar fi rânduită vouă, nu ați lupta? Ei au spus: Și de ce nu am lupta pe calea lui Allah, de vreme ce am fost alungați din casele noastre și ne-au luat copiii? Dar când le-a fost rânduită lupta, ei au întors spatele, în afară de o mică fracțiune dintre ei.

Și Allah îi cunoaște bine pe nedrepți. Și profetul lor le-a spus: Allah l-a ridicat pe Talut rege asupra voastră. Ei au spus: Cum să domnească asupra noastră? Noi avem mai mult drept decât el să domnim, și nu i s-a dat abundență de bunuri.

El a spus: Allah l-a ales cu adevărat asupra voastră, și El i-a mărit partea în știință și în așezare a trupului. Allah dă puterea cui voiește, iar Allah este Imens și Atotștiutor. Și profetul lor le-a spus: Semnul domniei sale este că arca va veni la voi, în care este o liniște de la Domnul vostru și o rămășiță din ceea ce au lăsat familia lui Musa și familia lui Harun, purtată de îngeri. În aceasta este un semn pentru voi, dacă sunteți credincioși.

Și când Talut a pornit cu oștirile, el a spus: Allah vă va încerca cu un râu: cine va bea din el nu mai este dintre ai mei, iar cine nu va gusta din el este dintre ai mei, în afară de cel care va lua o înghițitură în mâna sa. Și ei au băut din el, în afară de un număr mic dintre ei. Apoi, când el a trecut, el și cei care au crezut cu el, ei au spus: Nu avem nicio tărie astăzi contra lui Jalut și a oștirilor sale. Cei care erau convingători de întâlnirea lui Allah au spus: De câte ori o oaste puțin numeroasă a biruit o oaste numeroasă, cu îngăduința lui Allah!

Și Allah este cu cei statornici. Și când s-au înfățișat dinaintea lui Jalut și a oștirilor sale, ei au spus: Domnul nostru, revarsă asupra noastră statornicia, întărește pașii noștri și dă-ne nouă biruința contra acestui popor tăgăduitor. Și i-au pus pe fugă, cu îngăduința lui Allah. Și Dawud l-a ucis pe Jalut, iar Allah i-a dat domnia și înțelepciunea, și l-a învățat ceea ce a voit.

Și dacă Allah nu ar respinge oamenii unii prin alții, pământul ar fi cu adevărat stricat. Dar Allah este Dătător de dar asupra lumilor » (al-Baqara, 246-251).

Cei mai mulți exegeți au spus: profetul acestui popor pomenit în această relatare este Shamwil. S-a spus: Sham'un. S-a spus: cei doi sunt un singur om. S-a spus: Iusha'. Iar aceasta este departe, din pricina a ceea ce a pomenit imamul Abu Ja'far ibn Jarir în Istoria sa: între moartea lui Iusha' și trimiterea lui Shamwil s-au scurs patru sute șaizeci de ani. Și Allah știe cel mai bine.

Cuvântul este că oamenii aceștia, când războaiele i-au istovit și dușmanii i-au zdrobit, i-au cerut profetului lui Allah din acea vreme să le rânduiască un rege sub a cărui ascultare ar fi, pentru a lupta în urma lui, cu el, și dinaintea lui contra dușmanilor. El le-a spus: « Iar dacă lupta v-ar fi rânduită vouă, nu ați lupta? » Ei au spus: « Și de ce nu am lupta pe calea lui Allah, de vreme ce am fost alungați din casele noastre și ne-au luat copiii? », adică: ce lucru ne-ar împiedica să luptăm, de vreme ce suntem jefuiți și apăsați? Ei spuneau: ni se cuvine să luptăm pentru copiii noștri jefuiți, robiți și ținuți prizonieri printre ei. Cel Înalt a spus: « Dar când le-a fost rânduită lupta, ei au întors spatele, în afară de o mică fracțiune dintre ei. Și Allah îi cunoaște bine pe nedrepți », cum Îl pomenește la sfârșitul relatării: doar puținii au trecut râul cu regele, iar ceilalți s-au întors și s-au sustras luptei.

Profetul lor le-a spus: « Allah l-a ridicat pe Talut rege asupra voastră. » Ath-Tha'labi a spus: este Talut ibn Qays ibn Abil ibn Saru ibn Nahurata ibn Abih ibn Anis ibn Binyamin ibn Iacob ibn Ishaq ibn Ibrahim al-Khalil. Ikrima și as-Suddi au spus: el era purtător de apă. Wahb ibn Munabbih a spus: el era tăbăcar. S-a spus altceva, și Allah știe cel mai bine. De aceea ei au spus: « Cum să domnească asupra noastră? Noi avem mai mult drept decât el să domnim, și nu i s-a dat abundență de bunuri. »

Ei au pomenit că profeția era în neamul lui Lawi și că domnia era în neamul lui Yahuda; cum acesta era din neamul lui Binyamin, ei s-au abătut de la aceasta și au acuzat comanda sa asupra lor: noi avem mai mult drept decât el la domnie. Și au pomenit că era sărac, fără abundență de bunuri: cum un asemenea ar fi rege? El a spus: « Allah l-a ales cu adevărat asupra voastră, și El i-a mărit partea în știință și în așezare a trupului. » S-a spus: Allah îi dezvăluise lui Shamwil că acela dintre fiii lui Israel a cărui statură va egala pe cea a acestui băț va fi regele lor, și că, când acesta se va înfățișa dinaintea lui, va revărsa cornul care cuprinde uleiul Sfântului: acesta va fi regele lor.

Ei intrau deci și se măsurau la acest băț, și niciunul dintre ei nu avea statura lui, dacă nu Talut. Când s-a înfățișat dinaintea lui Shamwil, cornul a revărsat, el l-a ungut cu uleiul său și l-a rânduit rege asupra lor, și le-a spus: Allah l-a ales cu adevărat asupra voastră și i-a mărit partea în știință: s-a spus, știința războaielor; s-a spus: mai degrabă fără restricție. Cât despre așezarea trupului: s-a spus, statura; s-a spus: frumusețea. Și ceea ce rezultă din context este că el era cel mai frumos dintre ei și cel mai învățat după profetul lor.

« Și Allah dă puterea cui voiește »: a Lui este judecata, a Lui este creația și rânduiala. « Și Allah este Imens și Atotștiutor. »

« Și profetul lor le-a spus: Semnul domniei sale este că arca va veni la voi, în care este o liniște de la Domnul vostru și o rămășiță din ceea ce au lăsat familia lui Musa și familia lui Harun, purtată de îngeri. În aceasta este un semn pentru voi, dacă sunteți credincioși. » Și aceasta face parte din binecuvântarea walayei acestui om evlavios asupra lor și din binele lui: Allah le-a înapoiat arca care fusese răpită de la ei, și asupra căreia dușmanii avuseseră mâna, de vreme ce erau biruitori asupra dușmanilor lor mulțumită ei. « În care este o liniște de la Domnul vostru »: s-a spus, un vas de aur în care se spălau piepturile profeților; s-a spus: liniștea este ca un vânt suflând; s-a spus: forma sa se aseamănă cu a unei pisici: când striga în vremea războiului, Bani Israel erau siguri de biruință.

« Și o rămășiță din ceea ce au lăsat familia lui Musa și familia lui Harun »: s-a spus că se aflau în ea bucăți din table și o parte din mana care cobora asupra lor în pustie. « Purtată de îngeri », adică: îngerii vi-o vor aduce purtând-o, și veți vedea aceasta cu ochii voștri, pentru ca ea să fie un semn al lui Allah asupra voastră, o dovadă strălucită a adevărului a ceea ce vă spun și a valabilității walayei acestui rege evlavios asupra voastră; de aceea el spune: « În aceasta este un semn pentru voi, dacă sunteți credincioși. »

S-a spus de asemenea: când amalekiții au biruit această arca, în care se aflau liniștea și rămășița binecuvântată pomenite, și s-a spus că în ea se afla și Tora, când ea s-a așezat în mâinile lor, ei au pus-o sub un idol pe care îl aveau în țara lor. A doua zi, iată arca deasupra idolului; ei au pus-o iar dedesubt; în ziua a doua, iată arca deasupra idolului. Când aceasta s-a repetat, ei au știut că este un decret al lui Allah Cel Înalt; ei au scos-o din cetatea lor și au lăsat-o într-unul dintre satele lor, iar o boală i-a cuprins în nucele lor. Când aceasta s-a prelungit asupra lor, ei au pus-o degrabă pe o căruță pe care au înhămat-o la două vaci și au dat-o drumului.

Se spune că îngerii le-au călăuzit până au ajuns la notabilii Bani Israel, sub ochii lor, cum le informase profetul lor. Allah știe mai bine în ce fel îngerii au purtat-o; ceea ce este aparent este că îngerii o purtau ei înșiși, cum se înțelege din verset. Și Allah știe cel mai bine. Iar prima relatare a fost pomenită de mulți, dacă nu de cei mai mulți, dintre exegeți.

Încercarea râului și biruința asupra lui Jalut

« Și când Talut a pornit cu oștirile, el a spus: Allah vă va încerca cu un râu: cine va bea din el nu mai este dintre ai mei, iar cine nu va gusta din el este dintre ai mei, în afară de cel care va lua o înghițitură în mâna sa. » Ibn Abbas și mulți exegeți au spus: acest râu este Iordanul, cel numit ash-Shari'a. Talut a ținut oștirea sa lângă acest râu, la porunca profetului lui Allah, la porunca lui Allah, cu titlul de încercare și de probă: cine ar bea din acest râu în ziua aceea nu l-ar însoți în această expediție, și nu l-ar însoți decât cel care n-ar gusta din el, în afară de o înghițitură în mâna sa. Cel Înalt a spus: « Și ei au băut din el, în afară de un număr mic dintre ei. » As-Suddi a spus: oștirea era de optzeci de mii de oameni; șaptezeci și șase de mii au băut din el, iar patru mii au rămas cu el. Aceasta este ceea ce el a spus.

Al-Bukhari a raportat, în Sahihul său, din hadithul lui Isra'il, de la Zuhayr și ath-Thawri, de la Abu Ishaq, de la al-Bara' ibn Azib:

« Noi, tovarășii lui Mohamed (pacea și binecuvântările lui Allah asupra lui), spuneam: numărul tovarășilor lui Badr este egal cu numărul tovarășilor lui Talut care au trecut râul cu el; și nu a trecut cu el decât un credincios: trei sute treisprezece oameni. »

Raportat de al-Bukhari

Și cuvântul lui as-Suddi după care oștirea era de optzeci de mii de oameni este de examinat, căci țara Bayt al-Maqdis nu poate cuprinde o oaste de luptă de optzeci de mii de oameni. Și Allah știe cel mai bine. Cel Înalt a spus: « Apoi, când el a trecut, el și cei care au crezut cu el, ei au spus: Nu avem nicio tărie astăzi contra lui Jalut și a oștirilor sale. » Ei s-au judecat mici și s-au judecat incapabili de a rezista dușmanilor lor, din pricina numărului lor mic și a mulțimii dușmanului lor.

« Cei care erau convingători de întâlnirea lui Allah au spus: De câte ori o oaste puțin numeroasă a biruit o oaste numeroasă, cu îngăduința lui Allah! Și Allah este cu cei statornici. » Vitejii dintre ei, călăreții credinței și ai certitudinii, cei statornici înaintea încercării, a luptei și a loviturilor, i-au întărit. « Și când s-au înfățișat dinaintea lui Jalut și a oștirilor sale, ei au spus: Domnul nostru, revarsă asupra noastră statornicia, întărește pașii noștri și dă-ne nouă biruința contra acestui popor tăgăduitor.

» Ei i-au cerut lui Allah să revarsă asupra lor statornicia, adică să îi coplească cu ea de sus, pentru ca inimile lor să se statornicească și să nu se clatine; și să le întărească pașii în câmpul războiului, la locul întâlnirii eroilor, în încăierarea luptei și în chemarea la luptă corp la corp. Ei au cerut tăria aparentă și lăuntrică, și coborârea biruinței asupra dușmanilor lor și a dușmanilor lui Allah, tăgăduitorii care tăgăduiau semnele și darurile Lui. Cel Imens, Cel Puternic, Cel Auzitor, Cel Văzător, Cel Înțelept, Cel Bine-Informat le-a răspuns în ceea ce au cerut, și le-a împlinit ceea ce la care aspirau; de aceea El spune: « Și i-au pus pe fugă, cu îngăduința lui Allah », adică prin puterea lui Allah, nu prin a lor, și prin tăria lui Allah și ajutorul Său, nu prin tăria și numărul lor, în ciuda mulțimii dușmanilor lor și a numărului lor mare, cum a spus Cel Înalt: « Și Allah v-a ajutat deja la Badr, când erați umiliți. Temeți-vă deci de Allah: poate veți fi mulțumitori » (Al Imran, 13).

Dawud l-a ucis pe Jalut și sfârșitul lui Talut

Cât despre cuvântul Său: « Și Dawud l-a ucis pe Jalut, iar Allah i-a dat domnia și înțelepciunea, și l-a învățat ceea ce a voit », el arată vitejia lui Dawud (pace asupra lui) și că el l-a ucis cu o moarte umilitoare pentru soldații săi, care i-a frânt oștirea. Nimic mai mare decât o expediție în care un rege își ucide dușmanul: el strânge prin aceasta averi imense, face prizonieri eroii și vitejii, cuvântul credinței biruie idolii, aliații lui Allah biruie dușmanii Săi, iar religia adevărată își manifestă biruința asupra stricăciunii și aliaților ei. As-Suddi a raportat în ceea ce transmite că Dawud (pace asupra lui) era cel mai mic dintre copiii tatălui său, și că ei erau treisprezece băieți. El a auzit pe Talut, regele Bani Israel, îndemnând Bani Israel să îl ucidă pe Jalut și pe soldații săi, el spunând: cine îl va ucide pe Jalut, îi dau de soție fiica mea și îl asociesc la domnia mea.

Dawud (pace asupra lui) arunca praștia cu o aruncare minunată. În timp ce umbla cu Bani Israel, o piatră l-a chemat: ia-mă, căci în mine este moartea lui Jalut. El a luat-o, apoi o altă piatră a făcut la fel, apoi încă una: el le-a luat pe cele trei în sacul său. Când cele două rânduri s-au înfruntat, Jalut s-a înaintat și a chemat la duel.

Dawud s-a apropiat de el și i-a spus: retrage-te, căci urăsc să te ucid. El a spus: dar eu, iubesc să te ucid. El a luat aceste trei pietre din sacul său, le-a așezat în praștie, a pus-o să se rotească, iar cele trei pietre n-au alcătuit decât una singură; apoi el a aruncat-o asupra lui Jalut și i-a despărtit capul, iar oștirea sa a fugit în debandadă. Talut i-a ținut ceea ce îi făgăduise: i-a dat de soție fiica sa și și-a pus judecata sa în aplicare în domnia sa.

Dawud (pace asupra lui) a crescut lângă Bani Israel: ei l-au iubit și s-au îndreptat spre el mai mult decât spre Talut. S-a pomenit că Talut i-a pizduit și a voit să îl ucidă, și a manevrat pentru aceasta fără să reușească. Savanții nu încetau să îi apere lui Talut să îl ucidă pe Dawud, până când el i-a lovit și i-a ucis, și nu a rămas din ei decât puțini. Apoi el a avut o pocăință, o părere de rău, și o smulgere din ceea ce îl precedase; el a început să plângă mult și să iasă la cimitir, unde plângea până la udarea prafului cu lacrimile sale.

Într-o zi, când era la cimitir, i s-a strigat: o, Talut, tu ne-ai ucis pe noi când eram vii, și ne-ai făcut rău când eram morți. Plânsul și frica lui s-au mărit cu aceasta, și temerea sa s-a intensificat. El a început să caute un savant căruia să îi intrebe despre treaba sa și dacă el are o pocăință. I s-a spus: ai lăsat vreun savant?

Până ce i s-a îndreptat privirea spre o femeie dintre închinătoare. Ea l-a luat și l-a dus la mormântul lui Iusha' (pace asupra lui). Ei au spus: ea l-a chemat pe Allah, iar Iusha' s-a ridicat din mormântul său și a spus: a avut loc Înviererea? Ea a spus: nu, dar iată pe Talut care te întreabă: are el o pocăință?

El a spus: da: să se retragă din domnie, să meargă să lupte pe calea lui Allah până când el să fie ucis. Apoi el a redevenit mort. Talut a abandonat atunci domnia lui Dawud (pace asupra lui), a pornit cu treisprezece dintre copiii săi, și ei au luptat pe calea lui Allah până când ei să fie uciși. Ei au spus: atunci este cuvântul Celui Înalt: « Și Allah i-a dat domnia și înțelepciunea, și l-a învățat ceea ce a voit.

» Așa l-a pomenit Ibn Jarir în Istoria sa, pe calea lui as-Suddi pe lanțul său. Și într-o parte din aceasta este materie de examinare și de uimire. Și Allah știe cel mai bine.

Muhammad ibn Ishaq a spus: profetul care a fost trimis și care l-a informat pe Talut despre pocăința sa este al-Yasa' ibn Akhtub. Ibn Jarir l-a raportat de asemenea. Ath-Tha'labi a pomenit că ea l-a dus la mormântul lui Ashmawil, care l-a mustrat pentru ceea ce făcuse după el. Iar aceasta este mai potrivit. Poate l-a văzut în somn, și nu că el s-ar fi ridicat viu din mormânt: căci aceasta nu poate fi decât un miracol de profet, iar această femeie nu era profeteasă. Și Allah știe cel mai bine. Ibn Jarir a spus: oamenii Torei pretind că durata domniei lui Talut, până când el să fie ucis cu copiii săi, a fost de patruzeci de ani. Și Allah știe cel mai bine.