Acasă > Istoriile profetilor > Sulaiman ibn Dawud
Povestea profetului Sulaiman ibn Dawud (pace asupra lor) în Coran și tradiția islamică: versete, hadithuri, regatul fără egal și judecățile lui, traduse din arabă.
Sulaiman, fiul și moștenitorul profetului Dawud, a primit o împărăție fără egal: jinn, oameni și păsări formau oștea lui, vântul îl purta spre țara pe care voia, iar jinnii îi clădeau palate. El a înțeles vorba furnicilor din vale, a primit de la cucuvea vestirea despre Saba, a făcut să i se aducă înaintea lui tronul reginei Balqis și a văzut-o supunându-se lui Allah dinaintea unui palat făcut neted de sticlă. El a judecat pricina ogoarelor unde oile intraseră noaptea, a trăit puțin peste cincizeci și doi de ani dintre care patruzeci de domnie; jinnii n-au știut moartea lui decât când făptura pământului a roscat toiagul lui.
Cuprins :
Actualizat la 09 noiembrie 2026 la 23h02
📖 48 min de cititEste Sulaiman ibn Dawud ibn Isha ibn Uwayd ibn Ba'az ibn Salmun ibn Nahshun ibn Aminadhab ibn Iram ibn Hasrun ibn Faras ibn Yahuda ibn Iacob ibn Ishaq ibn Ibrahim: tatăl primăverii, profet al lui Allah, fiu al profetului lui Allah.
S-a raportat în unele athar-uri că el a intrat la Damasc călare pe șaua înzestrată. Genealogia lui este amintită aproape cum a amintit-o Ibn Asakir. Sulaiman a moștenit de la Dawud:
« Și Solomon l-a moștenit [prin știință] pe David și a spus: „O, voi oameni! Noi am fost învățați graiul păsărilor și ni s-a dat nouă din toate lucrurile. Cu adevărat, acesta este Harul cel limpede!” » Sura 27, 16
El a moștenit de la el profeția și împărăția. Nu este țintit moștenirea bunurilor: căci el avea alți fii, și el nu ar fi fost atunci întâietor al bunurilor cu excluderea lor. Și s-a înființat, pe căi, din partea unui grup de Companioni, că trimisul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah asupra lui) a zis: « Noi, profeții, nu moștenim: ceea ce lăsăm este milostenie. » Cel adevărat, cel confirmat, a informat deci că bunurile profeților nu sunt moștenite după ei cum sunt cele ale altora, ci că bunurile lor sunt, după moartea lor, milostenie pentru săraci și pentru lipsiți: ei nu le rezervă rudelor lor: căci lumea aceasta era pentru ei mai ușoară și mai disprețuitoare decât aceasta, cum este ea la Cel care i-a trimis, i-a ales și i-a întrecut. « Ne-a fost învățat limbajul păsărilor » înseamnă că Sulaiman (pace asupra lui) cunoștea ceea ce își comunicau păsările în limbile lor, și le explica oamenilor intențiile și voirile lor.
Hafiz-ul Abu 'Abdallah ne-a informat: Ali ibn Hamchad ne-a informat: Ismail ibn Qutayba ne-a povestit: Ali ibn Qudama ne-a povestit: Abu Ja'far al-Uswani, adică Muhammad ibn 'Abd ar-Rahman, ne-a povestit, de la Iacob al-Qummi: Abu Malik mi-a povestit: Sulaiman ibn Dawud a trecut lângă o pasăre bărbată care se întorcea în jurul unei femele: « Știți ce zice el? » « Și ce zice el, o, profet al lui Allah? » El a zis: « El o curtește pentru sine: măsoară-mă cu ea: te voi așeza în casele pe care le vei voie din Damasc. » Sulaiman a zis: « Casele Damascului sunt clădite pe stâncă: nimeni nu poate locui în ele: orice pretendent este mincinos.
» Ibn Asakir l-a raportat, de la Abu al-Qasim Zahir ibn Tahir, de la al-Bayhaqi. « Și ni s-a dat din orice lucru »: din tot ceea de ce are nevoie un rege: efective, unelte, soldați, oști, cete de jinn și de oameni, păsări, fiare sălbatice, diavoli rătăcitori, științe, înțelegeri, interpretarea sufletelor creaturilor grăitoare și mute. « Aceasta este binefacerea vădită »: din partea Creatorului creaturilor și Creatorului pământului și cerurilor.
« Și au fost adunate la Solomon oștile sale de djinni, de oameni și de păsări și au fost ele aranjate în cete [mărșăluind]. Și când au sosit ele în Valea Furnicilor, o furnică a spus: „O, voi furnicilor! Intrați în casele voastre, ca să nu vă strivească Solomon și oștile sale, fără ca ei să-și dea seama!” El [Solomon] a surâs, amuzat de vorbele ei, și a spus: „Doamne, îngăduie-mi mie să-Ți mulțumesc pentru Harul pe care l-ai revărsat asupra mea și asupra părinților mei și să săvârșesc fapte bune de care Tu să fii mulțumit și ajută-mă pe mine să fiu - prin Îndurarea Ta - printre robii Tăi cei evlavioși!” » Sura 27, 17-19
Preaînaltul informează despre robul Lui, profetul Lui și fiul profetului Lui, Sulaiman ibn Dawud (pace asupra lor amândorora), că el s-a ridicat într-o zi cu toată oștea lui de jinn, de oameni și de păsări: jinnii și oamenii mărșăluiau cu el, iar păsările zburau cu el, adăpându-i de umbră cu aripile lor de căldură și de mai mult; iar fiecare dintre aceste trei cete avea prepuși, adică călăuze care aduceau primul până la ultimul: nimeni nu înainta dincolo de locul unde mărșăluia și nici nu-l întârzia, până ce, ajunși la valea furnicilor, o furnică a zis: o, furnici, intrați în locuințele voastre, ca Sulaiman și oștile lui să nu vă calce fără să știe: ea a poruncit, a avertizat și s-a scuzat pentru Sulaiman și oștea lui prin lipsa de percepție. Wahb a amintit că el a trecut, călare pe covor, lângă o vale la Ta'if; și că numele acestei furnici era cutare, și că ea era dintr-un neam numit Bani ash-Shayban, și că era chioră, și de talia lupului.
În tot aceasta este o examinare: ba mai mult, această relatare este o dovadă că el era în mersul lui călare printre caii lui și călăreții lui, nu pe covor cum au pretins unii: căci dacă ar fi fost astfel, furnica n-ar fi suferit nimic de la el și nici de la călcare: din vreme ce covorul purta tot ceea de ce aveau ei nevoie de oști, de cai, de cămile, de sarcini, de corturi și de dobitoace, iar păsările deasupra tuturor acestora, cum vom înființa apoi, dacă Allah Preaînaltul voiește.
Scopul este că Sulaiman (pace asupra lui) a înțeles prin ce această furnică îi adresa comunității ei sfatul cu minte și porunca lăudată, și el a zâmbit de aceasta cu bucurie și cu veselie de ceea ce îl făcuse Allah să cunoască cu excluderea celorlalți: și nu este ceea ce zic unii ignoranți, adică că fiarele vorbiteau înainte de Sulaiman și li se adresau oamenilor până ce Sulaiman ibn Dawud a luat asupra lor angajamentul și le-a legat, de sort ca ele să nu mai vorbească oamenilor după aceasta: aceasta nu se zice decât de cei care nu știu: și dacă ar fi fost astfel, nu ar fi pentru Sulaiman nici o întâietate în înțelegerea limbilor lor față de alții: din vreme ce toți oamenii înțelegeau aceasta; și dacă ar fi luat asupra lor angajamentul de a vorbi doar lui, și le-ar fi înțeles, nu ar fi nici o utilitate pe care să te sprijini.
« Domnul meu, dăruiește-mi ca să rămân »: adică: inspiră-mă și călăuzește-mă să rămân mulțumitor binefacerii Tale cu care m-ai încărcat, precum și părinților mei, și să fac binele care îți este pe plac, și introdu-mă, prin îndurarea Ta, printre robii Tăi drepți. El i-a cerut deci lui Allah să-l desemneze pentru mulțumire pentru ceea ce îl încărcase El, și pentru ceea ce îl întrecuse El față de ceilalți, și să-i ușureze fapta bună, și să-l adune, când ar muri, cu robii Lui drepți: și Allah Preaînaltul i-a răspuns. Părinții lui sunt Dawud (pace asupra lui) și mama lui: ea era dintre adoratoarele drepte, cum a zis Sunayd ibn Dawud, de la Iusuf ibn Muhammad ibn al-Munkadir, de la tatăl lui, de la Jabir: mama lui Sulaiman ibn Dawud a zis: fiul meu, nu dormi mult noaptea: căci somnul prisositor al nopții lasă robul sărac în Ziua Învierii. Ibn Majah l-a raportat de la patru dintre sheikhi lui, de aceeași maniere.
Și 'Abd ar-Razzaq a zis, de la Ma'mar: Sulaiman ibn Dawud (pace asupra lui) a ieșit cu tovarășii lui pentru a cere ploaia, și a văzut o furnică în picioare, ridicând una dintre picioarele ei, cerând ploaia: « Întoarceți-vă: veți fi adăpați: această furnică a cerut ploaia și i-a fost îngăduită. » Și aceasta a fost raportată ridicată la Profet, fără amintirea lui Sulaiman. Apoi el a citat-o pe calea lui Muhammad ibn 'Aziz, de la Salama ibn Ruh ibn Khalid, de la 'Uqayl, de la Ibn Shihab: Abu Salama mi-a povestit: un profet a ieșit cu oamenii pentru a cere ploaia lui Allah, și iată o furnică ridicând o parte din picioarele ei: « Întoarceți-vă: vi v-a fost primită invocația din pricina acestei furnici. » Și as-Suddi a zis: seceta a lovit oamenii pe vremea lui Sulaiman (pace asupra lui): el a poruncit oamenilor să iasă, și iată o furnică în picioare pe cele două picioare ale ei: « O, Allah, noi suntem creaturi din creația Ta: nu avem nici o bogăție care să ne scape de binefacerea Ta.
» Allah a făcut deci să plouă asupra lor.
El a cercetat păsările și a zis: « De ce nu văd eu cucuveaua? Este ea dintre absenți? Eu o voi pedepsi cu o pedeapsă aspră, sau o voi egorja, sau îmi va aduce ea o dovadă vădită. Apoi el nu a rămas mult, și a zis: Am cuprins cu cunoaștere ceea ce tu n-ai cuprins: vin de la Saba cu o vestire sigură.
Am găsit o femeie care domnește asupra lor, căreia i-a fost dat totul, și care stăpânește un tron imens. Am găsit că ea și poporul ei se prosternau înaintea soarelui în afara lui Allah, iar diavolul le înfrumuseța faptele și îi întorcea de la cale: ei nu sunt deci călăuziți. Oare să nu se prosternă ei înaintea lui Allah Care face să iasă ceea ce este ascuns în ceruri și în pământ, și Care știe ce ascundeți voi și ce publicați? Allah: nu este la El divinitate: Domnul Tronului imens.
El a zis: vom vedea dacă ai zis adevărul, sau dacă ești dintre mincinoși. Poartă această scrisoare din partea mea, arunc-o către ei, apoi întoarce-te de la ei: privește ce vor aduce ei înapoi. Ea a zis: o, adunare, o scrisoare cinstită a fost aruncată către mine. Ea vine de la Sulaiman, și ea este în numele lui Allah, Milostivul, Milosul: nu vă înălțați deasupra mea, și veniți la mine ascultători.
Ea a zis: o, adunare, sfătuiți-mă în privința soartei mele: eu nu tăiam niciodată o soartă fără ca voi să fiți martori. Ei au zis: noi avem puterea, noi avem violența adâncă: iar soarta este la tine: privește deci ce poruncești. Ea a zis: regii, când intră într-o cetate, o strică și fac din locuitorii ei cei mai puternici cei mai umiliți: și astfel se poartă ei. Iar eu, le voi trimite un dar, și voi privi ce aduc înapoi trimișii.
Când Sulaiman a venit [trimisul], el a zis: Mă dotați voi cu bunuri? Ceea ce mi-a dat Allah este mai bun decât ceea ce v-a dat vouă: ba voi sunteți cei care vă bucurați de darul vostru. Întoarce-te la ei: vom veni noi cu adevărat la ei cu oști asupra cărora nu vor putea ei nimic, și îi vom izgoni de acolo, umiliți și disprețuiți. »
Preaînaltul amintește ceea ce s-a întâmplat din soarta lui Sulaiman și a cucuveii. Păsările aveau, pentru fiecare specie, prepuși care se achitau de ceea ce li se cerea, și se arătau dinaintea lui pe rând, ca obiceiul oștilor cu regii. Iar îndatorirea cucuveii, după Ibn 'Abbas și alții: când lipsea apa în deșerturi în călătorii, ea venea să privească pentru ei dacă era apă în acele ținuturi: și ea avea, dintre puterea pe care Allah Preaînaltul o înființase în ea, să privească apa sub scoarța pământului: când îi călăuzise ea acolo, ei săpau și o făceau să țâșnească și o trăgeau din ea, și o întrebuințau pentru nevoia lor. Când Sulaiman (pace asupra lui) a cerut-o într-o zi: unde este absentul dintre voi, sau cine a dispărut din vederea mea fără ca eu să-l văd în prezența mea?
« Eu o voi pedepsi cu o pedeapsă aspră »: el a amenințat-o cu un fel de pedeapsă asupra căreia exegeții s-au despărțit: iar scopul este atins oricum. « Sau o voi egorja, sau îmi va aduce ea o dovadă vădită »: adică o dovadă care o mântuiește din această împrejurare. « Apoi el nu a rămas mult »: cucuvea s-a absentat o absență puțin lungă, apoi s-a întors și i-a zis lui Sulaiman: « Am cuprins cu cunoaștere ceea ce tu n-ai cuprins »: adică: am avut cunoștință de ceea ce nu aveai tu cunoștință, « de o vestire adevărată ».
« Am găsit o femeie care domnește asupra lor, căreia i-a fost dat totul, și care stăpânește un tron imens. » El amintește ceea ce erau regii Sabei, în pământul Yemenului, ca mare împărăție și Tubba' cu coroane: iar împărăția trecuse, în vremea aceea, la o femeie dintre ei, fiica regelui lor, care nu născuse altă moștenitoare: ei au încoronat-o deci asupra lor. At-Tha'alibi și alții au amintit că poporul lui a încoronat după tatăl ei un om: stricăciunea s-a întins prin el: ea i-a scris deci pentru a-l cere în căsătorie, și s-a măritat cu el: când ea a intrat la el, l-a făcut să bea vin, apoi i-a tăiat capul și l-a pus pe poarta lui: oamenii s-au întors spre ea și au încoronat-o asupra lor. Aceasta este Balqis, fiica lui al-Bashrakh, care este al-Hadhadh: Sharahil ibn dhu Jadane ibn al-Bashrakh ibn al-Harith ibn Qays ibn Sayfi ibn Saba ibn Yashjub ibn Ya'rub ibn Qahtan.
Tatăl ei era dintre regii mari: el măsorase o femeie din jinn, numită Rayhana fiica lui ash-Shakr: ea a născut această femeie, Balqis. At-Tha'alibi a raportat, pe calea lui Sa'id ibn Bashir, de la Qatada, de la an-Nadr ibn Anas, de la Bashir ibn Nahik, de la Abu Hurayra, de la Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah asupra lui), că « unul dintre cei doi părinți ai lui Balqis era din jinn »: și este un hadith straniu, cu o slăbiciune în lanțul lui.
Abu 'Abdallah ibn Qahuna ne-a informat: Abu Bakr ibn Jurja ne-a povestit: Ibn Abi al-Layth ne-a povestit: Abu Kurayb ne-a povestit: Abu Mu'awiya ne-a povestit, de la Ismail ibn Muslim, de la al-Hasan: Balqis a fost amintită dinaintea trimisului lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah asupra lui): el a zis: « Nici un popor nu reușește vreodată care îi încredințează soarta lui unei femei. » Ismail ibn Muslim, acesta este al-Makki: slab.
S-a înființat în Sahih-ul lui al-Bukhari, din hadithul lui 'Awf, de la al-Hasan, de la Abu Bakra, că trimisul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah asupra lui), când i-a ajuns că oamenii Persei încoronaseră asupra lor fiica lui Cosroe, a zis: « Nici un popor nu reușește vreodată care îi încredințează soarta lui unei femei. » Tirmidhi și an-Nasa'i l-au raportat din hadithul lui Humayd, de la al-Hasan, de la Abu Bakra, de la Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah asupra lui): bun și autentic. « Căreia i-a fost dat totul »: din ceea face ca regii să o doteze. « Și care stăpânește un tron imens »: scaunul împărăției ei, încrustat cu tot felul de pietre scumpe, de perle, de aur și de podoabe strălucitoare. Apoi el amintește necredința lor în Allah și adorarea lor a soarelui în afara lui Allah: Cel care cunoaște tainele și văditurele, lucrurile simțite și realitățile duhovnicești: « Allah: nu este la El divinitate: Domnul Tronului imens »: la El aparține Tronul imens, căruia nimic nu-i este mai mare printre creaturi.
Sulaiman (pace asupra lui) a trimis atunci cu ea scrisoarea lui, cuprinzând chemarea lui spre ascultarea lui Allah și a trimisului Lui: « Nu vă înălțați deasupra mea »: adică: nu vă umflați în trufie contra ascultării mele și împlinirii poruncilor mele, « și veniți la mine ascultători »: arătați-vă la mine înțelegători și ascultători, fără întoarcere și nici rezistență. Când scrisoarea a ajuns la regină împreună cu pasărea: de aici au luat oamenii porumbeii călători: dar unde este Pleiadele față de praf? Această scrisoare era cu o pasăre înțelegătoare, ascultătoare, pricepând, știind ce zice ea și ce i se zice. Mai mult de un exeget și alții au amintit că cucuvea a purtat scrisoarea, a venit la palatul ei, i-a aruncat-o pe când ea era în retragerea ei, apoi s-a ținut deoparte, așteptând ce s-ar face din răspunsul la scrisoare.
« Ea vine de la Sulaiman », apoi ea a citit-o: « și ea este în numele lui Allah, Milostivul, Milosul: nu vă înălțați deasupra mea, și veniți la mine ascultători. » Apoi ea i-a consultat în privința soartei ei și a ceea ce o atinsese, cu politețe față de ei: « O, adunare, sfătuiți-mă în privința soartei mele: eu nu tăiam niciodată o soartă fără ca voi să fiți martori »: adică: eu nu tăiam niciodată o soartă fără ca voi să fiți de față.
Ei au zis: « Noi avem puterea, noi avem violența adâncă »: ei voiau să zică: noi avem puterea și puterea asupra asperității luptei și rezistenței eroilor: dacă vrei aceasta de la noi, suntem în stare; « iar soarta este la tine: privește deci ce poruncești »: ei i-au oferit ascultarea și obediența, i-au informat ce aveau ca putere, și i-au încredințat această soartă: ca ea să vadă ce este mai călăuzit pentru ea și pentru ei: iar părerea ei a fost mai deplină și mai fermă decât a lor: ea a știut că stăpânul acestei scrisori nu poate fi biruit, și nici oprit, și nici contrazis, și nici amăgit: « Dacă acest rege întrece acest împărățit, soarta nu va fi mântuită dintre voi decât către mine, iar asperitatea violentă și năvala pătrunzătoare nu vor fi decât la mine. Iar eu, le voi trimite un dar, și voi privi ce aduc înapoi trimișii.
» Ea a voit să se ocolescă prin darul pe care l-ar trimite și prin darurile pe care le-ar trimite, fără să știe că Sulaiman (pace asupra lui) nu ar primi de la ei, în această împrejurare, nici întors și nici dreptate: căci ei sunt necredincioși, iar el și oștile lui sunt puternici asupra lor: de aceea, când [trimisul] a venit la Sulaiman, el a zis: « Mă dotați voi cu bunuri? Ceea ce mi-a dat Allah este mai bun decât ceea ce v-a dat vouă: ba voi sunteți cei care vă bucurați de darul vostru. » Aceste daruri cuprindeau lucruri imense, cum au amintit exegeții. Apoi el i-a zis trimisului lui, și delegației lui Balqis sosite la el: « Întoarce-te la ei: vom veni noi cu adevărat la ei cu oști asupra cărora nu vor putea ei nimic, și îi vom izgoni de acolo, umiliți și disprețuiți.
» El a zis: întoarce-te cu darul tău, cu care ai venit, către cine l-a făcut binefacere: căci am eu la mine, dintre ceea ce mi-a îngăduit Allah și mi-a făcut să ajungă din bunuri, din daruri și din oameni, ceea ce este multiplul aceleia și mai bun decât aceia de care vă bucurați voi și de care vă trufiți voi dinaintea celor asemenea voastră. Voi trimite deci către ei oști pe care nu le vor putea ei apăra, și nici înfrunta, și nici opri, și nici lupta, și îi voi izgoni din țara lor, din domeniul lor, din cârmuirea lor și din statul lor, umiliți și disprețuiți: asupra lor umilința, ocarca și pieirea. Când aceasta le-a ajuns din partea profetului lui Allah, ei n-au avut altă ieșire decât ascultarea și obediența: ei s-au pripit deci să răspundă în ceasul acela, și au venit toți, în tovărășia reginei, înțelegători, ascultători și supuși. Când el a aflat venirea lor către el și sosirea lor, el a zis celor ce se țineau dinaintea lui, dintre cei care îi erau supuși din jinn:
« [Solomon] a spus: „O, voi înalți dregători [dintre djnni]! Cine dintre voi îmi va aduce mie tronul ei, înainte ca ei să vină la mine supuși?” Unul puternic dintre djinni a spus: „Eu ți-l voi aduce mai înainte ca tu să te ridici de pe locul tău, căci eu sunt în stare de aceasta și sunt vrednic de încredere!”
A spus unul care avea știință din Scriptură: „Eu ți-l voi aduce înainte ca tu să clipești din ochi!”. Și când a văzut [Solomon tronul] stând dinaintea lui, a spus: „Aceasta este prin grația Domnului meu, ca să mă încerce dacă eu sunt mulțumitor sau sunt nemulțumitor. Însă acela care este mulțumitor este mulțumitor pentru sine însuși, cât despre acela care este nemulțumitor, Domnul meu Își este Deajuns pentru Sine și El este Ghaniy [Înstărit] [și] Karim [Mărinimos].
Și a [mai] spus el: „Faceți tronul ei de nerecunoscut [pentru ea], să vedem dacă ea este călăuzită sau dacă ea este dintre aceia care nu sunt călăuziți!” Și când a venit ea, i s-a spus: „Tronul tău este ca acesta?” Iar ea a răspuns: “Parcă ar fi el...” [Solomon a spus] „Și nouă ni se dăduse știința înaintea ei și eram noi deja supuși”. Însă pe ea o abătuse ceea ce ea adora în locul lui Allah și era ea dintr-un popor de necredincioși.
I s-a spus ei: „Intră în palat!” Și când l-a văzut ea, l-a socotit a fi o mare adâncă și [și-a ridicat poalele], descoperindu-și picioarele. Atunci, [Solomon] a spus: “Este un palat pardosit cu cristal”. Ea a spus: „Doamne, eu am fost nedreaptă față de mine însămi! Eu mă supun împreună cu Solomon lui Allah, Stăpânul Lumilor!” » Sura 27, 38-44
Când Sulaiman a cerut jinnului să-i înfățișeze tronul lui Balqis, care este scaunul împărăției ei pe care ea se așeza la momentul judecății ei, înainte ca să se isprăvească ședința ta de judecată: ifrit-ul a zis: « eu ți-l voi aduce înainte ca tu să te scoli din locul tău: sunt eu puternic asupra aceleia, vrednic de încredere »: adică: am eu puterea de a ți-l aduce, și încrederea în ceea ce este în el de pietre scumpe la tine. « Cel care avea știința Cărții »: cel vestit, este Asif ibn Barkhiya: și el este fiul mătușii lui Sulaiman: este un om dintre credincioșii jinnilor, care, după cum se zice, păzea Numele cel mai mare; și s-a zis: un om din Bani Israel, dintre cărturarii lor; și s-a zis: este Sulaiman însuși: și aceasta este foarte stranie: iar as-Suhayli l-a slăbit în ce că aceasta nu se ține în cursul vorbirii. Și s-a zis o a patra lucrare: că era Djibril.
« Înainte ca ochiul tău să ți se întoarcă » înseamnă: înainte ca tu să trimiți un trimis până la cel mai depărtat loc la care ajunge privirea ta, apoi el să ți se întoarcă; înainte să îți ajungă cel mai depărtat dintre oamenii pe care îi vezi; înainte ca privirea ta să se obosescă dacă prelungi observația; înainte ca pleoapa ta să se închidă; înainte ca ochiul tău să ți se întoarcă dacă privești cu el la cel mai depărtat de tine apoi îl închizi: și aceasta este cea mai aproape de ceea ce s-a zis. Când el a văzut tronul lui Balqis înființat dinaintea lui în acest termen scurt, din pământul Yemenului până la Bayt al-Maqdis: « Aceasta este din binefacerea lui Allah asupra mea și din binefacerea Lui asupra robilor Lui: pentru a ne pune la încercare la mulțumire sau la contrariul ei: folosul acesteia nu se întoarce decât la mine: Bogat cu mulțumirea celor mulțumitori, fără a fi vătămat de necredința necredincioșilor. » Apoi Sulaiman (pace asupra lui) a poruncit ca podoaba acestui tron să fie schimbată și făcută de neamintit: « Faceți-l de neamintit: vom vedea dacă se călăuzește ea, sau dacă este dintre cei care nu se călăuzesc.
» Când ea a venit, i s-a zis: este astfel tronul tău? Ea a zis: este ca el: iar aceasta este din rafinamentul ei și din prisosința înțelegerii ei: căci ea a judecat improbabil că era tronul ei: din vreme ce ea îl lăsase în spatele ei în pământul Yemenului, și nu știa că cineva ar fi vrednic de un asemenea prodigiu straniu.
« Și noi primiseră știința dinaintea ei, și eram supuși. Iar ceea ce adora ea în afara lui Allah o întorcea: ea era dintr-un popor necredincios »: adică: și îi oprea adorarea soarelui înaintea căreia se prosterna ea și poporul ei, în afara lui Allah, prin imitația religiei părinților și strămoșilor lor, fără dovadă care să-i conducă acolo și nici călăuză care să-i orienteze acolo. Sulaiman poruncise să se clădească un palat de sticlă, și făcuse să curgă apă în trecerea lui, și pusese deasupra o acoperiș de sticlă, și pusese în el pește și alte fiare acvatice. Jinnii au voit să răspândească tulburarea pe aparența ei dinaintea lui Sulaiman, și ca ea să descopere picioarele ei ca el să vadă ce avea ea de peri: aceasta i-ar face greață de ea; și ei s-au temut că nu o va lua el: căci mama ei era din jinn: ea l-ar supune deci cu el.
Unii au amintit că scobitura piciorului ei era ca copita unei fiare: și aceasta este slabă: iar în prima este și o examinare: și Allah știe mai bine. Când el a voit să o ia, după ce s-a hotărât s-o ia, el a întrebat oamenii despre luarea ei: ei i-au arătat unele practici: ea s-a refuzat la ele: el a întrebat jinnii: ei i-au fabricat nura (pasta depilatoare) și i-au înființat baia: și el a fost primul care a intrat în baie. At-Tabarani l-a raportat ridicat la Profet: și în aceasta este o examinare.
At-Tha'alibi și alții au amintit că Sulaiman, când a luat-o el, a înființat-o asupra împărăției Yemenului și a trimis-o către el: și el o vizita o dată în fiecare lună: el rămânea la ea trei zile, apoi pleca înapoi pe covor: Ghoumdane, Salhine și Banyoune: și Allah știe mai bine.
Ibn Ishaq a raportat, de la unii oameni de știință, de la Wahb ibn Munabbih, că Sulaiman nu a luat-o el: ci el a măsorat-o regelui lui Hamdan, a înființat-o asupra împărăției Yemenului, și a supus pe Zub'aba, regele jinnilor Yemenului: el i-a clădit deci cele trei palate pe care le-am amintit în Yemen: iar prima este cea mai vestită și cea mai vădită: și Allah știe mai bine.
Preaînaltul a zis în sura Sad:
« Și i l-am dăruit Noi lui David pe Solomon, care a fost un rob prea bun și care a fost cu căință! [Spune] când i s-au adus lui după-amiaza cai sprinteni, Și a spus el: „Eu am fost înclinat către iubirea bunurilor [din această lume] într-atât încât [am uitat de] Pomenirea Domnului meu, până ce [Soarele] s-a ascuns în spatele vălului său [de întuneric];” [El a spus] „Aduceți-i înapoi la mine!” Și s-a pornit el să le mângâie picioarele și gâturile. Și l-am încercat Noi pe Solomon și am aruncat pe tronul lui un trup. Apoi s-a căit el.
A zis: „Doamne, iartă-mă pe mine și dăruiește-mi mie o stăpânire cum nu se mai cuvine nimănui după mine, căci Tu ești Al-Uahhab [Cel Darnic]!” Și i-am supus lui vântul, ca să alerge lin, după porunca lui, unde el voia, Ca și pe șeitani: pe toți ziditorii și cufundătorii, Ca și pe alții legați în lanțuri. [Noi am spus] „Acesta este Darul Nostru. Deci împarte-l sau păstrează-l, fără să dai nicio socoteală!” Și cu adevărat, el are la Noi un loc apropiat și frumoasă întoarcere. » Sura 38, 30-40
Preaînaltul amintește că El a dat lui Dawud Sulaiman (pace asupra lor): « ce rob desăvârșit: el se întorcea fără încetare »: adică un rob ascultător întorcându-se spre Allah. Apoi Preaînaltul amintește ce a fost din soarta lui în privința cailor sprinteni: iar ei sunt cei care se țin pe trei picioare și pe vârful copitei celui de-al patrulea. El a zis: « am iubit eu dragostea bunului în detrimentul pomenirii Domnului meu, până ce el s-a ascuns după văl »: el voiește soarele. « Al bunului »: caii, după cele două păreri pe care le vom aminti.
« Apoi el s-a apucat să treacă mâna pe picioare și pe ceafă »: el a șters sudoarea picioarelor și ceafelor lor: aceasta este părerea pe care a ales-o Ibn Jarir, iar al-Walibi a raportat-o de la Ibn 'Abbas. Și Ibn Jarir a orientat această părere prin faptul că el nu ar pedepsi animalul egorjându-l, și nu ar distruge un bun fără cauză și nici fără păcat al lui: iar ceea ce a zis el acolo cere examinare: căci aceasta putea fi îngăduită în legea lor și religia lor. Și unii dintre cărturarii noștri au zis că, când musulmanii se tem că necredincioșii vor întrece dobitoace ca oile și asemenea lor, egorjarea și pieirea lor sunt îngăduite, pentru ca ei să nu tragă de ele cu forța: și asupra aceleia este raportată ținuta lui Ja'far ibn Abi Talib în ziua când i-a străpuns calul la moartea lui. Despre cealaltă părere, care este a majorității întâilor înaintași: el s-a îndeletnit cu înfățișarea acestor cai până ce vremea asr-ului a ieșit și soarele s-a scufundat.
Aceasta a fost raportată de la Ali ibn Abi Talib și alții. Iar ceea ce tăie, este că el n-a lăsat rugăciunea cu voie, fără scuză: căci era îngăduit în legea lor a amâna rugăciunea din pricina cauzelor jihad-ului, dintre care înfățișarea cailor. O parte dintre cărturari a pretins, în privința amânării rugăciunii asr de către Profet (pacea și binecuvântările lui Allah asupra lui) în ziua Șanțului, că aceasta era prescrisă în momentul acela, până ce să fie înființată rugăciunea fricii săvârșită în timpul luptei: astfel a zis ash-Shafi'i și alții.
Dar aceasta este o judecată înființată până astăzi: este îngăduit a o amâna pentru scuză a luptei adânci, cum am înființat noi în Tafsir-ul nostru, la amintirea rugăciunii fricii, prescrisă la versetul: Iar când ești tu printre ei și le călăuzești tu rugăciunea: iar amânarea rugăciunii asr de către Profet (pacea și binecuvântările lui Allah asupra lui) în ziua Șanțului a fost o uitare: și pe această bază, fapta lui Sulaiman (pace asupra lui) este interpretată prin aceasta: și Allah știe mai bine. Pronumele din vorba Lui: « el a zis: am iubit eu dragostea bunului în detrimentul pomenirii Domnului meu, până ce el s-a ascuns după văl » se întoarce la cai: iar vremea unei rugăciuni nu i-a scăpat lui. « Aduceți-mi-l. Apoi el s-a apucat să treacă mâna pe picioare și pe ceafă »: adică: el a șters sudoarea picioarelor și ceafelor lor.
Ei erau cai imensi: s-a zis: zece mii de cai; s-a zis: douăzeci de mii de cai; s-a zis: era printre ei douăzeci de cai înaripați.
Abu Dawud a raportat în cartea lui: Muhammad ibn 'Awf ne-a povestit: Sa'id ibn Abi Maryam ne-a informat: Yahya ibn Ayyub ne-a informat: 'Umara ibn Ghaziya mi-a povestit că Muhammad ibn Ibrahim i-a povestit, de la Muhammad ibn Abu Salama ibn 'Abd ar-Rahman: trimisul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah asupra lui) s-a întors din expediția Tabuk, sau din Khaybar: iar în cortul lui era o perdea: vântul a suflat și a descoperit partea perdelei asupra păpușilor de jucărie ale lui Aisha: « Ce este aceasta, o, Aisha? » Ea a zis: fiicele mele. Și el a văzut printre ele un cal cu două aripi de sârme: « Ce este ce văd eu în mijlocul lor? » « Un cal.
» « Și ce este aceasta deasupra? » « Două aripi. » « Un cal care are două aripi? Oare n-ai auzit tu că Sulaiman avea cai care aveau aripi?
» Ea a zis: atunci el a râs până ce am văzut eu masele lui. Când el a lăsat caii pentru Allah, Allah l-a compensat cu ceea ce este mai bun decât ei pentru el: și aceasta este vântul al cărui matineu era o lună și întoarcerea o lună, cum va veni vorba despre el: Ismail ne-a povestit: Sulaiman ibn al-Mughira ne-a povestit, de la Humayd ibn Hilal, de la Abu Qatada și de la Abu ad-Dahma', care călătoreau adesea către Casa: am trecut printr-un om din pustie: beduinul a zis: trimisul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah asupra lui) mi-a luat mâna și s-a apucat să mă învețe ceea ce îl învățase Allah: « Nu lași tu nimic din frică de Allah (ca El să fie înălțat) fără ca Allah să-ți dea mai bun decât aceasta. »
« Și Noi pusesein cu adevărat pe Sulaiman la încercare, și aruncaserăm asupra scaunului lui un trup: apoi el s-a întors. » Ibn Jarir și Ibn Abi Hatim și alți exegeți au amintit aici multe athar-uri, din partea unui grup de înaintași: iar cei mai mulți dintre ei, sau toți, sunt primiți din isra'iliyyat: iar în mulți dintre ei este o stranie foarte tare: noi am alertat deja acolo în cartea noastră: iar noi ne-am limitat aici la singura recitare. Conținutul a ceea ce au amintit ei: Sulaiman (pace asupra lui) s-a absentat de la scaunul lui patruzeci de zile, apoi s-a întors la el: și când s-a întors, el a poruncit clădirea lui Bayt al-Maqdis: el l-a clădit o clădire solidă: iar noi am înființat deja că el l-a restaurat, și că primul care l-a făcut moschee a fost Israel (pace asupra lui): « O, trimis al lui Allah, care moschee a fost înființată prima? » « Moscheea sfântă.
» « Apoi care? » « Moscheea lui Bayt al-Maqdis. » « Cât între ele? » « Patruzeci de ani.
» Și este cunoscut că între Ibrahim, care a clădit moscheea sfântă, și Sulaiman ibn Dawud (pace asupra lor), sunt mai mult de o mie de ani: să lăsăm patruzeci de ani. Iar cererea lui de împărăție care nu se cuvine nimănui după el a fost după ce el isprăvise clădirea casei sfinte, cum au raportat imamul Ahmad, an-Nasa'i, Ibn Majah, Ibn Khuzayma, Ibn Hibban și al-Hakim, pe lanțurile lor, de la 'Abdullah ibn Fayruz ad-Daylami, de la 'Abdullah ibn 'Amr ibn al-'As: trimisul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah asupra lui) a zis: « Când Sulaiman a clădit Bayt al-Maqdis, el i-a cerut Domnului lui (ca El să fie înălțat) trei lucruri, și El i-a dat două, și nădăjduim ca al treilea să fie pentru noi: el a cerut o judecată potrivită judecății Lui, și El i-a dat-o; el a cerut o împărăție care nu se cuvine nimănui după el, și El i-a dat-o; și el a cerut ca orice om care iese din casa lui nevoind decât să se roage în această moschee să iasă din păcatele lui ca în ziua în care mama lui l-a născut: și nădăjduim că Allah ne-a dat-o nouă.
» Cât despre judecata care se potrivea cu judecata lui Allah Preaînaltul: « Și Dawud și Sulaiman, când ei au judecat despre ogor, când oile poporului intraseră în el noaptea: iar Noi eram martori la judecata lor. Noi am făcut deci să înțeleagă aceasta Sulaiman: și fiecăruia Noi i-am dat judecată și știință. » (Sura 21, 78-79) Shurayh judecătorul și mai mult de un înaintaș au amintit că acest popor avea o vie: și turma de oi a altui popor a intrat în ea noaptea: adică ea a pascut-o și a mâncat cu totul arborii ei: ei au adus deci pricina la Dawud (pace asupra lui): el a judecat stăpânilor viei valoarea ei: « Dar ce te-a judecat profetul lui Allah? » « Cutare și cutare.
» « Dacă aș fi eu în locul lui, nu aș judeca decât dându-le oile stăpânilor viei: ei ar trage din ele laptele și lucrarea până ce stăpânii oilor ar fi reparat via lor și i-ar fi redat starea ei: apoi li s-ar înapoia oile lor. » Aceasta a ajuns deci la Dawud (pace asupra lui), și el a judecat astfel.
Aproape de aceasta, ceea ce s-a înființat în Sahih, din hadithul lui Abu az-Zinad, de la al-A'raj: trimisul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah asupra lui) a zis: « Pe când două femei erau cu cei doi fii ai lor, un lup a venit și a luat fiul uneia dintre ele: ele s-au judecat fiul celeilalte: "El a luat fiul tău. El a luat fiul tău. Ele au adus pricina la Dawud: el a judecat pentru cea mai mare. Ele au ieșit atunci către Sulaiman: "Aduceți-mi un cuțit: eu îl voi împărți în două jumătăți: pentru fiecare dintre voi o jumătate.
Una a zis: "Nu, să ți facă Allah îndurare: acesta este fiul ei. El a judecat deci pentru ea. » Și se poate că fiecare dintre cele două sentințe a fost îngăduită în legea lor: dar ceea ce a zis Sulaiman este mai drept: de aceea Allah l-a lăudat pentru ceea ce îl inspirase El: « și fiecăruia Noi i-am dat judecată și știință. » « Și Noi am supus, cu Dawud, munții preamărind, și păsările: iar Noi eram lucrători.
Și Noi l-am învățat fabricarea zalelor pentru voi, pentru a vă feri de răutatea voastră: oare sunteți voi mulțumitori? » (Sura 21, 78-80) Apoi el a zis: « Iar lui Sulaiman vântul suflând în furtună »: adică: și Noi am supus lui Sulaiman vântul suflând în furtună, curgând după porunca lui către pământul pe care l-am binecuvântat Noi: și Noi eram din orice lucru Cunoscători: « și printre diavoli cei care se scufundau pentru el și făceau o lucrare în afara aceleia: iar Noi eram pentru ei Păzitori. » (Sura 21, 81-82)
Și El a zis în sura Sad: « Noi am supus deci lui vântul care curgea după porunca lui, blând, în orice loc unde ajungea, și diavolii, orice clăditor și scufundător, și alții, legați în fere: Aceasta este darul Nostru: dăruiește deci sau ține, fără socoteală. Și el are la Noi cu adevărat apropierea, și întorsul frumos. » Când el a lăsat caii căutând fața lui Allah, Allah l-a compensat cu vântul: care este mai sprinten în alergare, mai puternic, mai mare, și fără nici o cheltuială pentru el, către țara pe care o voia el dintre țări.
El avea un covor alcătuit din lemn, destul pentru tot ceea de ce avea el nevoie de case clădite, de palate, de corturi, de mobilă, de cai, de cămile, de sarcini, de oameni din jinn și din oameni, și altceva de fiare și de păsări. Când el voia o călătorie, o plimbare, sau lupta unui rege sau dușmani din orice țară a lui Allah pe care o voia el, și el încărcase pe covor aceste lucruri amintite, el poruncea vântului: el intra pe sub el și îl ridica: când el se înălța între cer și pământ, el poruncea vântului blând: el călătorea cu el: și dacă el voia mai sprinten decât aceasta, el poruncea furtunii: ea îl purta la viteza maximă și îl depunea în ce loc voia el: de sort ca el să plece la începutul zilei din Bayt al-Maqdis: vântul îl purta și îl depunea la Istakhr, la o lună de mers: el rămânea acolo până la sfârșitul zilei, apoi pleca înapoi la sfârșitul: iar ea îl aducea înapoi la Bayt al-Maqdis: « Iar lui Sulaiman vântul al cărui matineu era o lună, și întoarcerea o lună. »
« Și Noi am făcut să țâșnească pentru el izvorul qitr. » Ibn 'Abbas, Mujahid, 'Ikrima și Qatada au zis: este cuprul: și el era în Yemen: Allah l-a făcut să țâșnească pentru el: doar trei zile: el a luat din el tot ceea de ce avea el nevoie pentru clădiri și altceva.
« Și printre jinn cei care lucrau dinaintea lui cu îngăduința Domnului lui: iar cel dintre ei care se întorcea de la porunca Noastră, Noi îl făceam să guste din pedeapsa Focului. » Adică: Allah i-a supus printre jinn muncitori care făceau pentru el ceea ce voia el: ei nu se oboseau și nu ieșeau din ascultarea lui: iar cel dintre ei care ieșea din poruncă, el îl pedepsea și se răzbuna pe el. « Ei făceau pentru el ceea ce voia el din sanctuare »: aceia sunt locurile desăvârșite și locurile de cinste ale adunărilor: « și din stăpâni »: aceia sunt chipurile în ziduri: iar aceasta era îngăduită în legea lor și religia lor. « Și din cupe mari ca bazinele »: cupa ca groapa de pământ: ca bazinele: astfel au zis Mujahid, al-Hasan, Qatada, ad-Dahhak și alții: iar după această transmitere, « al-jawab » ar fi colectivul lui « jabiya »: care este bazinul în care se scotește apa:
« Respingerea ocarcei din partea familiei craniului râs: o cupă ca bazinul de irigație irakian care se revarsă. »
Cât despre « oalele fixe »: trepiedele lor fac parte din aceasta: adică ele sunt tari și nu-și părăsesc locurile: astfel a zis Mujahid și mai mult de un altul. Și aceasta ținea din faptul de a hrăni merindele și de binefacere față de creația oamenilor și a jinnilor: « Lucrați, o, familie a lui Dawud, prin mulțumire: iar puțini dintre robii Mei sunt mulțumitori. »
Și Preaînaltul a zis: « și diavolii, orice clăditor și scufundător, și alții, legați în fere »: adică printre ei sunt cei pe care i-a supus el clădirii, și printre ei cel pe care îi poruncește el să se scufunde în apă pentru a extrage din ea pietrele scumpe și perlele, și altceva de ceea ce nu se afla decât în acel loc. « Și alții, legați în fere »: adică: ei fuseseră neascultători: i-au pus deci în lanțuri câte doi în fere: care sunt legăturile. Tot aceasta face parte din ceea ce Allah a pregătit și supus pentru el dintre lucrurile care fac parte din împărăția deplină care nu se cuvine nimănui după el: și care nici nu a fost dată celui care a fost dinaintea lui.
Muhammad ibn Bashshar ne-a povestit: Muhammad ibn Ja'far ne-a povestit: Shu'ba ne-a povestit, de la Muhammad ibn Ziyad, de la Abu Hurayra: « Ieri seara, un ifrit dintre jinn s-a desprins pentru a-mi tăia rugăciunea: Allah mi-a dat putere asupra lui: l-am apucat și am voit să-l leg la un stâlp al moscheii, pentru ca să-l priviți voi toți: Domnul meu, iartă-mă, și dăruiește-mi o împărăție care nu se cuvine nimănui după mine. » Și eu l-am trimis înapoi disprețuit. Și Muslim și an-Nasa'i l-au raportat la fel, din hadithul lui Shu'ba. Muhammad ibn Salama al-Muradi ne-a povestit: 'Abdullah ibn Wahb ne-a povestit, de la Mu'awiya ibn Salih: Rabi'a ibn Yazid mi-a povestit, de la Abu Idris al-Khulani: trimisul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah asupra lui) s-a ridicat în rugăciune: « Căut Eu ocrotirea lui Allah contra ta.
Te blestem Eu cu blestemul lui Allah » de trei ori, și el a întins mâna lui ca și cum ar fi apucat ceva. « O, trimis al lui Allah, te-am auzit zicând tu în rugăciune ceva ce nu ți se auzisem zicând înainte, și te-am văzut întinzând mâna. » « Dușmanul lui Allah, Iblis, a venit cu o jară de foc pentru a o pune pe fața mea: am zis: caut Eu ocrotirea lui Allah contra ta, de trei ori; apoi am zis: te blestem Eu cu blestemul deplin al lui Allah: el n-a întârziat, de trei ori. Apoi am voit eu să-l apuc: și pe Allah, fără invocația fratelui nostru Sulaiman, el s-ar fi sculat legat, jucărie a copiilor oamenilor din Medina.
» Și an-Nasa'i l-a raportat la fel, de la Muhammad ibn Salama. Abu Ahmad ne-a povestit: Masarra ibn Ma'bad ne-a povestit: Abu 'Ubayd, tovarăș al lui Sulaiman, a transmis: am văzut pe 'Ata ibn Yazid al-Laythi în picioare în rugăciune: am voit eu să trec înaintea lui: Abu Sa'id al-Khudri mi-a povestit că trimisul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah asupra lui) s-a sculat și s-a rugat rugăciunea sobh-ului în cap, și că eu eram în spatele lui: el a recitat, iar recitarea s-a încurcat cu el: « De ai fi văzut tu pe mine și pe Iblis: am dus eu mâna, și nu am încetat să-l sugrup până ce am aflat prospețimea scuipatului lui între aceste două degete, marele și cel care îl urmează: și fără invocația fratelui meu Sulaiman, el s-ar fi sculat legat la un stâlp al moscheii: copiii Medinei jucând cu el: și cine poate, până la capăt, de la Ahmad ibn Surayj, de la Abu Ahmad az-Zubayri.
Mai mult de un înaintaș a amintit că el avea femei în număr de o mie: șapte sute de măsurate cu mahr, și trei sute de concubine: și s-a zis: trei sute de soții și șapte sute de slujitoare: și el putea, în bucuria femeilor, o putere foarte mare.
Khalid ibn Makhlad ne-a povestit: Mughira ibn 'Abd ar-Rahman ne-a povestit, de la Abu az-Zinad, de la al-A'raj, de la Abu Hurayra: Sulaiman ibn Dawud a zis: « Noaptea aceasta mă voi întoarce eu în jurul a șaptezeci de femei: fiecare va naște un călăreț care va lupta în calea lui Allah. » I s-a zis: « Zice: dacă voiește Allah. » El nu a zis: el nu s-a întors în jurul nici uneia, exceptând una care a adus un avorton, căruia jumătate din trup era lipsă: « Dacă ar fi zis el "dacă voiește Allah", ei ar fi luptat în calea lui Allah. » Shu'ayb și Ibn Abi az-Zinad au zis: « bucurie » în loc de « mă voi întoarce »: și aceasta este cea mai dreaptă.
Doar al-Bukhari l-a raportat pe această cale. Zuhayr ne-a povestit: Yazid ne-a informat: Hisham ibn Hassane ne-a informat, de la Muhammad: trimisul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah asupra lui) a zis: « Sulaiman ibn Dawud a zis: noaptea aceasta mă voi întoarce eu în jurul a o sută de femei: fiecare dintre ele va naște un băiat care va lovi cu sabia în calea lui Allah. » Nu i s-a zis: dacă voiește Allah: el s-a întors noaptea aceea în jurul a o sută de femei: nici una nu a născut, exceptând una care a născut un semiom: « Dacă ar fi zis el: dacă voiește Allah, fiecare femeie dintre ele ar fi născut un băiat care ar fi lovit cu sabia în calea lui Allah. » Isnad-ul lui este după condiția lui Muslim: iar ei nu l-au extras pe această cale.
Hushaym ne-a povestit: Hisham ne-a transmis, de la Ibn Sirin: Sulaiman ibn Dawud a zis: « Noaptea aceasta mă voi întoarce eu în jurul a o sută de femei: fiecare dintre ele va naște un băiat care va lupta în calea lui Allah. » Și el n-a exceptat: iar doar una dintre ele a născut cu jumătate de om. Trimisul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah asupra lui) a zis: « Dacă ar fi exceptat el zicând: dacă voiește Allah, o sută de băieți i s-ar fi născut, toți luptând în calea lui Allah. » Doar Ahmad l-a raportat și el.
'Abd ar-Razzaq ne-a povestit: Ma'mar ne-a transmis, de la Ibn Tawus, de la tatăl lui: trimisul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah asupra lui) a zis: « Sulaiman ibn Dawud a zis: noaptea aceasta mă voi întoarce eu în jurul a o sută de femei: fiecare dintre ele va naște un băiat care va lupta în calea lui Allah. » Și el a uitat să zică: dacă voiește Allah: el s-a întors deci în jurul lor: iar nici una nu a născut, exceptând una: un semiom: « Dacă ar fi zis el: dacă voiește Allah, el nu ar fi făcut jurământ, iar soarta lui ar fi fost atinsă. » Și tot astfel cei doi l-au extras în Sahih, din hadithul lui 'Abd ar-Razzaq, la fel. Muqatil ne-a informat, de la Abu az-Zinad, și Ibn Abi az-Zinad de la tatăl lui, de la 'Abd ar-Rahman: că Sulaiman ibn Dawud avea patru sute de soții și șase sute de concubine: « Noaptea aceasta mă voi întoarce eu în jurul a o mie de femei: fiecare va concepe de la un călăreț care va lupta în calea lui Allah.
» Și el n-a exceptat: el s-a întors în jurul lor: nici una nu a conceput, exceptând o femeie dintre ele care a adus un semiom: « Pe Cel care ține sufletul meu în mâna Lui: dacă ar fi exceptat el zicând: dacă voiește Allah, ceea ce a zis el i s-ar fi născut: călăreți luptând în calea lui Allah. » Și este un isnad slab: din pricina stării lui Ishaq ibn Bishr: căci el este de hadith îndepărtat: și mai ales că el contrazice transmisiunile autentice.
El avea, dintre soarta împărăției, lărgirea statului, multimea oștilor și diversitatea lor, ceea ce nici unul n-a avut înaintea lui: și Allah nu o va da nimănui după el: « Ni s-a dat din orice lucru »: și el a zis: « Domnul meu, iartă-mă, și dăruiește-mi o împărăție care nu se cuvine nimănui după mine: Tu ești marele Dăruitor »: și Allah i-a dat aceasta, după textul celui adevărat confirmat. Iar când Preaînaltul a amintit ceea ce îl încărcase El și ceea ce îi acordase El ca haruri depline și imense: « Aceasta este darul Nostru: dăruiește deci sau ține, fără socoteală »: adică: dăruiește cui voiești și privează cui voiești: nu este socoteală asupra ta: dispune de bine după cum voiești: căci Allah ți-a îngăduit tot ceea ce faci tu din aceasta, și nu îți va cere socoteală despre aceasta: și această este condiția profetului-rege, la deosebire de robul-trimis: căci este din condiția lui a nu da nimănui și a nu refuza nimănui fără îngăduința lui Allah pentru el în aceasta.
Profetul nostru Muhammad (binecuvântările și pacea lui Allah asupra lui) i s-a oferit alegerea dintre aceste două poziții, și a ales să fie rob și trimis: el l-a consultat pe Djibril despre aceasta, care l-a orientat spre smerenie: el a ales deci să fie rob și trimis (binecuvântările și pacea lui Allah asupra lui). Și Allah a pus succesiunea și împărăția după el în oumma lui până în Ziua Învierii: va fi mereu o parte din oumma lui vădită până ce Ora să se ridice: la Allah lauda și harul.
Iar când Preaînaltul a amintit ceea ce a dat El profetului Lui Sulaiman (pace asupra lui) din binele acestei vieți, El a alertat asupra a ceea ce pregătise El pentru el în de dincolo ca răsplată imensă și retribuție frumoasă, și apropierea care îl apropie de El, și marele izbândă și cinstea dinaintea Lui: iar aceasta în ziua întoarcerii și a socotirii: « Și el are la Noi cu adevărat apropierea, și întorsul frumos. »
Amintirea morții lui, a duratei domniei lui și a vieții lui: « Apoi, când am decretat Noi asupra lui moartea, nimic nu i-a avertizat de moartea lui, decât făptura pământului care roșcea toiagul lui: când el a căzut, jinnii au văzut vădit că, dacă ar fi cunoscut ei ascunsul, nu ar fi rămas ei în pedeapsa umilitoare. »
Ibn Jarir și Ibn Abi Hatim și alții au raportat, din hadithul lui Ibrahim ibn Tahman, de la 'Ata ibn as-Sa'ib, de la Sa'id ibn Jubayr, de la Ibn 'Abbas: Sulaiman, profetul lui Allah (pace asupra lui), [întreba creaturile]: « Care este numele tău? » « Cutare. » « Pentru ce ești tu? » « Dacă aș fi eu pentru o plantăție, aș fi fost plantată; și dacă aș fi eu pentru un leac, ar fi fost scris.
» Pe când el era în rugăciune într-o zi, el a văzut un arbore dinaintea lui: « Care este numele tău? » « Sârmăroasa. » « Pentru ce ești tu? » « Pentru ruina acestei case.
» « O, Allah, ascunde jinnilor moartea mea, ca oamenii să știe că jinnii nu cunosc ascunsul. » El a tăiat deci din el un toiag, s-a sprijinit pe el un an, pe când jinnii lucrau: iar Ibn 'Abbas îl citea astfel. Jinnii i-au mulțumit termitei: ea le aducea apa: această este formula lui Ibn Jarir. Iar 'Ata al-Khurasani este o stranie în hadithul lui.
Și hafiz-ul Ibn Asakir l-a raportat, pe calea lui Salama ibn Kuhayl, de la Sa'id ibn Jubayr, de la Ibn 'Abbas, ca întrerupere după moartea Profetului: iar aceasta este cea mai aproape de drept: și Allah știe mai bine.
Și as-Suddi a zis, în informativul pe care l-a raportat de la Abu Malik și de la Abu Salih, de la Ibn 'Abbas, și de la Murra, de la Ibn Mas'ud: Sulaiman (pace asupra lui) se purifica la Bayt al-Maqdis un an, doi ani, o lună, două luni, mai puțin și mai mult: el își aducea acolo merindele și băutura lui: iar el le-a adus acolo data în care a murit: începutul acesteia a fost că nu era o zi în care el nu se scula fără ca un arbore să nu se fi născut la Bayt al-Maqdis: el venea: « Care este numele tău? » « Numele meu este cutare și cutare. » « Mă născut Eu leac pentru cutare și cutare rău. » El o punea deci deoparte.
« Sârmăroasa. » « Care este numele tău? » « Eu sunt sârmăroasa. » « Și pentru ce te-ai născut tu?
» « Mă născut Eu pentru ruina acestei moschei. » « Allah nu o va ruina pe când trăiesc eu: tu ești care îmi ești pieirea mea și ruina lui Bayt al-Maqdis. » El a smuls deci și a plantat-o într-o grădină a lui: apoi el a intrat în mihrab și s-a ridicat în rugăciune, sprijinit pe toiagul lui: el a murit: iar diavolii nu au știut aceasta, pe când lucrau ei pentru el: temându-se ca el să nu iasă și să nu-i pedepsească: iar diavolii se adunau în jurul mihrab-ului: iar mihrab-ul avea treceri dinaintea lui și în spatele lui: « Oare nu sunt eu un zid: dacă intru eu și ies eu din partea aceasta?
» El intra deci până să iasă din cealaltă parte: un diavol dintre aceia a intrat deci: el a trecut: iar nici un diavol nu se uita la Sulaiman (pace asupra lui) în mihrab fără a arde: iar el nu a auzit vocea lui Sulaiman: apoi el s-a întors și nu a auzit: apoi el s-a întors și a căzut în casă fără a arde: și a privit pe Sulaiman (pace asupra lui) căzut mort: el a ieșit deci și a informat oamenii că Sulaiman murise: ei l-au deschis deci, l-au scos, și au aflat toiagul lui, care este numit « minsaa » în limba abisină, roscat de termite: iar ei nu știau din când murise el: ei au pus deci termitele pe toiag: ele au roscat din el o zi și o noapte: apoi ei au socotit pe acest fel și au aflat că el murise de un an: oamenii s-au înțeles atunci că jinnii mințeau: și dacă ar fi cunoscut ei ascunsul, ar fi știut ei moartea lui Sulaiman, și nu ar fi demorat în pedeapsă un an la a lucra pentru el: iar aceasta este cuvântul lui Allah (ca El să fie înălțat): « nimic nu i-a avertizat de moartea lui, decât făptura pământului care roșcea toiagul lui: când el a căzut, jinnii au văzut vădit că, dacă ar fi cunoscut ei ascunsul, nu ar fi rămas ei în pedeapsa umilitoare.
» Adică: soarta lor s-a făcut vădită oamenilor că ei mințeau. « Dacă ai roșce tu din merinde, ți-am aduce noi cea mai bună dintre merinde, și dacă ai bea tu din băutură, te-am adăpa noi cu cea mai bună dintre băuturi: ba noi îți vom căra apa și lutul. » Ei cărau deci aceasta către termite unde era ea: « Oare n-ai văzut tu lutul care se află în scobitura lemnului: aceasta este ce îi aduc ei diavolii în mulțumire față de ea. » Iar aceasta face parte din isra'iliyyat care nu sunt nici ținute pentru adevărate și nici tăgăduite.
Abu Dawud a zis în cartea lui: 'Uthman ibn Abi Shayba ne-a povestit: Qabisa ne-a povestit: Sufyan ne-a povestit, de la al-A'mash, de la Khaythama: Sulaiman ibn Dawud (pace asupra lui) a zis: « O, Allah, când vei voiește Tu să-mi iei sufletul, informează-mă. » « Cine cunoaște aceasta mai bine decât tu? Acestea sunt Cărți care sunt revelate către Mine, în care este amintit cel care va muri. »
Asbagh ibn al-Faraj și 'Abdullah ibn Wahb au zis: Sulaiman i-a zis îngerului morții: « Când vei fi tu decretat asupra mea, informează-mă. » « O, Sulaiman, am fost eu decretat asupra ta: îți rămâne un după-amiază. » El a chemat deci diavolii: ei i-au clădit un castel de sticlă care nu avea poartă: el s-a ridicat în rugăciune, sprijinindu-se pe toiagul lui: îngerul morții a intrat la el și i-a luat sufletul pe când el se sprijinea pe toiagul lui: iar el nu a făcut aceasta pentru a fugi de îngerul morții: iar jinnii lucrau dinaintea lui și îl priveau: pe credinciosul viu. Allah a trimis deci făptura pământului: adică către toiagul lui: ea l-a roscat până ce, roscând scobitura toiagului, el a slăbit și a fost greu asupra ei: el a căzut: când jinnii au văzut aceasta, ei s-au risipit și s-au dus: iar aceasta este cuvântul Lui: « nimic nu i-a avertizat de moartea lui, decât făptura pământului care roșcea toiagul lui: când el a căzut, jinnii au văzut vădit că, dacă ar fi cunoscut ei ascunsul, nu ar fi rămas ei în pedeapsa umilitoare.
» Asbagh a zis: iar mi-a ajuns mie că ea a demorat un an roscând în toiagul lui până ce el a căzut: și s-a raportat asemănător cu aceasta de la un grup de înaintași și alții: și Allah știe mai bine.
Ishaq ibn Bishr a zis, de la Muhammad ibn Ishaq, de la az-Zuhri: Sulaiman (pace asupra lui) a trăit cincizeci și doi de ani: iar domnia lui a fost de patruzeci de ani. Abu Ruq ne-a informat, de la 'Ikrima, de la Ibn 'Abbas: domnia lui a fost de douăzeci de ani: și Allah știe mai bine. Vârsta deplină a lui Sulaiman ibn Dawud (pace asupra lui) a fost deci puțin peste cincizeci și doi de ani. Iar în al patrulea an al domniei lui, el a început, după ceea ce este amintit, clădirea lui Bayt al-Maqdis: apoi împărăția lui Bani Israel s-a împărțit după el.