Profetul Uzayr

Uzayr a trecut pe lângă un sat în ruine și a întrebat cum îl va da Allah înapoi la viață: Allah l-a făcut să moară o sută de ani, apoi l-a înviat sub ochii lui, recompunând înaintea lui măgarul său și lăsându-i hrana intactă: «Știu că Allah are putere asupra tuturor lucrurilor». Întors la ai săi, recunoscut de o slujitoare bătrână, și-a regăsit fiii deveniți bătrâni, el rămas tânăr, «pentru a face din tine un semn pentru oameni». Potrivit unei relatări judecate slabe, ar fi întrebat pe Domnul său despre decret și i-ar fi fost șters numele din pomenirea profeților; el este identificat și cu profetul înțepat de furnică.

Povestea lui Uzayr

Iată povestea lui Uzayr. Al-Hafiz Abu al-Qasim Ibn Asakir a spus: el este Uzayr ibn Hawya, se spune și ibn Surayqa ibn Irna ibn Ayyub ibn Dhurtha ibn Ara ibn Taqa ibn al-Sabu ibn Finhas ibn al-Azir ibn Harun ibn Imran; se spune și: Uzayr ibn Surukha. Unele tradiții pomenesc că mormântul lui se află la Damasc. Ibn Asakir a relatat o cuvântare atribuită Profetului (pacea și binecuvântarea lui Allah asupra lui), de la Ibn Abbas:

«Nu știu dacă Tubba' a fost blestemat sau nu, și nu știu dacă Uzayr a fost profet sau nu.»

cu lanțuri asemănătoare relatate de la Abu Hurayra.

Pe calea lui Ishaq ibn Bishr (a cărei cale este abandonată), de la Juwaybir și Muqatil, de la al-Dahhak, de la Ibn Abbas: Uzayr a fost dintre cei pe care Bukht Nassar i-a luat în captivitate, când era un băiat tânăr; când a ajuns la patruzeci de ani, Allah i-a dat înțelepciunea, și nimeni nu memora mai bine decât el Tora și nici nu știa mai mult. El era pomenit cu profeții, până când Allah i-a șters numele din acest grup, când a întrebat pe Domnul său despre decret. «Această relatare este slabă, întreruptă și condamnabilă. Iar Allah știe mai bine.»

Satul în ruine și somnul lui Uzayr

Ishaq ibn Bishr a relatat, de la Sa'id ibn Abi Aruba, de la Qatada, de la al-Hasan, de la Abdallah ibn Salam: Uzayr este robul despre care Allah a spus: «Noi l-am făcut să moară o sută de ani, apoi Noi l-am înviat.»

Ishaq ibn Bishr a spus: Sa'id ibn Bashir, de la Qatada, de la Ka'b; Sa'id ibn Abi Aruba, de la Qatada, de la al-Hasan; Muqatil; Juwaybir, de la al-Dahhak, de la Ibn Abbas; Abdallah ibn Ishaq al-Suddi de la tatăl său, de la Mujahid, de la Ibn Abbas; Idris de la bunicul său; Wahb ibn Munabbih, «toți mi-au relatat povestea lui Uzayr, unii adăugând celorlalți»: Uzayr era un rob virtuos și înțelept. Într-o zi, a ieșit spre o proprietate de care avea grijă; reluându-și drumul, a ajuns la niște ruine în momentul în care după-amiaza se înălța și căldura îl apuca. A intrat în ruine călare pe măgarul său, a coborât de pe el (avea cu el un coș de smochine și un coș de struguri) și s-a așezat la umbra ruinelor. A scos un pocal pe care îl avea, a stors strugurii în pocal, a aruncat în el o pâine uscată ca să o înmoaie și să o mănânce, apoi s-a întins pe spate, sprijinindu-și picioarele de perete, și a privit acoperișul acestor case și ce cuprindeau ele, ridicate pe acoperișurile lor, locuitorii lor dispărând.

A văzut oseminte în descompunere și a spus: «Cum le va da Allah la viață pe acestea după moartea lor?», fără să se îndoiască că Allah le va învia, ci spunând aceasta din uimire. Allah a trimis îngerul morții, care i-a luat sufletul; Allah l-a făcut să moară o sută de ani, iar în aceste o sută de ani treburi și întâmplări au trecut prin copiii lui Israel. Allah i-a trimis lui Uzayr un înger care i-a creat inima ca să înțeleagă prin el, și cei doi ochi ai lui ca să vadă prin ei, ca să înțeleagă cum Allah dă viața morților, apoi i-a reconstituit creația în timp ce privea, i-a acoperit oasele cu carne, cu păr și cu piele, apoi a suflat în ele duhul, tot acesta în timp ce vedea și înțelegea.

S-a ridicat, șezând. Îngerul i-a spus: «Cât timp ai rămas?» El a răspuns: «Am rămas o zi sau o parte de zi», căci adormise la începutul după-amiezii și fusese sculat spre sfârșitul zilei, soarele neapucând să apună, «sau o parte de zi: o zi întreagă nu s-a scurs pentru mine.» Îngerul a spus: «Tu ai rămas o sută de ani.

Privește mâncarea ta și băutura ta» (mâncarea: pâinea uscată; băutura: mustul pe care îl storsese în pocal). Iată-le pe amândouă întregi, mustul și pâinea neschimbate, acesta este sensul lui «nu a stricat», adică nu a schimbat, precum și smochinele și strugurii, proaspeți, fără să schimbe nimic din starea lor.

A părut să niege în inima lui. Îngerul i-a spus: «Ai negat ce ți-am spus? Privește măgarul tău.» El a privit: măgarul lui, ale cărui oase se albiseră, ajunse oseminte împrăștiate. Îngerul a chemat oasele măgarului: ele au răspuns și au venit din toate părțile, și îngerul le-a recompus în timp ce Uzayr privea; apoi le-a îmbrăcat cu nervi și cu tendoane, le-a acoperit cu carne, a făcut să crească pe ele pielea și părul, apoi a suflat în ele. Măgarul s-a ridicat, cu capul și cu urechile înălțate spre cer, răgind și crezând că Învierea a fost ridicată. Acesta este sensul cuvântului Său: «Privește oasele: cum Noi le adunăm, apoi le îmbrăcăm cu carne» (Sura 2, 259), adică: privește oasele măgarului tău, cum Noi le adunăm unele cu altele în încheieturile lor, până ce devin oase închipuind un măgar fără carne, apoi privește cum Noi le îmbrăcăm cu carne. Când i-a fost limpede, el a spus: «Știu că Allah are putere asupra tuturor lucrurilor», de a învia morții și de orice altceva.

Întoarcerea lui Uzayr la poporul său

A urcat pe măgarul său până la localitatea lui; oamenii nu l-au mai recunoscut, el nu i-a recunoscut pe oameni și casele lor, și a plecat în stupoare până la locuința lui. Iată o femeie bătrână oarbă, țintuită la pat, asupra căreia trecuseră o sută douăzeci de ani: ea era slujitoarea lor, iar Uzayr plecase dintre ei când ea avea douăzeci de ani, ea îl cunoștea și îl recunoștea; bătrânețea îl atinsese, infirmitatea o apucase. Uzayr i-a spus: «O, tu! Oare aici este locuința lui Uzayr?

» Ea a răspuns: «Da, aceasta este locuința lui Uzayr», apoi a plâns și a spus: «Nu am văzut, de atâția și atâția ani, pe nimeni a-l pomeni pe Uzayr, oamenii l-au uitat.» El a spus: «Eu sunt Uzayr: Allah m-a făcut să mor o sută de ani, apoi m-a înviat.» Ea a spus: «Slavă lui Allah! Pe Uzayr l-am pierdut de o sută de ani fără să auzim de el.

» El a spus: «Eu sunt Uzayr.» Ea a spus: «Uzayr este un om cu invocări ascultate: el se roagă pentru bolnav și pentru cel încercat de sănătate și de tămăduire. Roagă-te lui Allah să îmi redea vederea ca să te văd; dacă tu ești Uzayr, te voi recunoaște.» El și-a invocat Domnul și și-a trecut mâna peste ochii ei: s-au tămăduit.

A luat-o de mână și a spus: «Scoală-te, cu îngăduința lui Allah»; Allah i-a dezlegat picioarele și ea s-a ridicat în picioare, sănătoasă, ca și cum s-ar fi descurcat dintr-un inel. Ea a privit și a spus: «Mărturisesc că tu ești Uzayr», și s-a îndreptat spre cartierul copiilor lui Israel, în adunările lor și cercurile lor (iar fiul lui Uzayr, un bătrân de o sută optsprezece ani, și fiii fiilor său, bătrâni, ședeau acolo). Ea i-a chemat: «Iată pe Uzayr venit la voi.» Ei au spus-o mincinoasă.

Ea a spus: «Eu sunt cutare, roaba voastră eliberată: Domnul ei s-a rugat pentru mine, mi-a redat vederea și mi-a dezlegat picioarele; și el pretinde că Allah l-a făcut să moară o sută de ani și apoi l-a înviat.» Oamenii s-au ridicat și au alergat la el, l-au privit, iar fiul său a spus: «Tatăl meu avea o pecete neagră între umeri.» El și-a descoperit umerii: era el, Uzayr. Copiii lui Israel au spus: «Dintre noi, nimeni nu memora Tora, după ceea ce ni s-a relatat, afară de Uzayr, iar Bukht Nassar a ars Tora și nu a rămas din ea decât ceea ce oamenii retenuseră din ea: scrie-o deci pentru noi.

» Iar tatăl lui, Surukha, îngropase Tora pe vremea lui Bukht Nassar într-un loc pe care doar el îl cunoștea; Uzayr i-a dus la acel loc, a săpat, a scos Tora (frunzele se muceziseră, cartea se ștersese). El s-a așezat la umbra unui copac, copiii lui Israel în jurul lui, și le-a reînnoit Tora. Două fulgere au coborât din cer și au pătruns în el, și el și-a amintit Tora și le-a reînnoit-o copiilor lui Israel. De aici au spus evreii: «Uzayr este fiul lui Allah», să fie Allah transcendent și înălțat, pentru ceea ce adveni din cele două fulgere, din reînnoirea Torei și din grija lui pentru treburile copiilor lui Israel.

Le reînnoise Tora în Sawad, la Dayr Hazqil, mănăstirea lui Iezechiel. Cetatea în care a murit se numește Sayrabad. Ibn Abbas a spus: «el a fost cum a spus Allah: pentru a face din tine un semn pentru oameni», adică pentru copiii lui Israel: el ședea cu fiii săi care erau bătrâni, el fiind tânăr; căci a murit la patruzeci de ani și Allah l-a înviat tânăr, ca în ziua morții lui. Ibn Abbas a spus: «el a fost înviat după Bukht Nassar»; al-Hasan a spus la fel.

Profeția lui Uzayr și epoca lui

Abu Hatim al-Sijistani a compus, în sensul cuvântului lui Ibn Abbas, aceste versuri:

Cu păr negru, un tânăr înaintea lui fiul său, și înaintea lui fiul fiului său, mai în vârstă decât el; el îl vede pe fiul fiului său bătrân târându-se pe un toiag, cu barba albă și cu capul îngălbenit. Iar fiul nu are nici putere, nici merit de energie: umblă cum umblă copilul care se împiedică. Se numără fiul său printre oameni nouăzeci de pelerinaje și douăzeci, nu mai alerge și nu se mai înfumurează. Iar vârsta tatălui său a parcurs doar patruzeci, fiului fiului nouăzeci de ani trecuți printre oameni. Nu este lucru cu noimă, dacă tu ești înțelept; și dacă nu știi, prin necunoaștere ești iertat.

Capitol. Cel celebru este că Uzayr este un profet dintre profeții copiilor lui Israel, că a trăit între Dawud și Sulaiman, între Zakariya și Yahya, și că, când nu a mai rămas printre copiii lui Israel nimeni care să memoreze Tora, Allah i-a inspirat lui memorarea ei și el le-a desfășurat-o copiilor lui Israel. Wahb ibn Munabbih a spus: Allah a poruncit unui înger care a coborât cu un polonic de lumină și l-a aruncat în gura lui Uzayr, care a copiat Tora literă cu literă până a isprăvit-o.

Ibn Asakir a relatat de la Ibn Abbas că el l-a întrebat pe Abdallah ibn Salam despre cuvântul lui Allah: «Evreii au spus: Uzayr este fiul lui Allah» (Sura 9, 30): de ce au spus aceasta? Ibn Salam i-a relatat ce fusese despre scrierea Torei lui de către copiii lui Israel din memorie, și cuvântul lor: «Musa nu ar putea veni la noi cu Tora altfel decât într-o carte, pe când Uzayr ne-a adus-o fără carte.» Grupuri dintre ei l-au acuzat și au spus: «Uzayr este fiul lui Allah.»

De aceea mulți savanți spun că transmiterea continuă a Torei s-a întrerupt pe vremea lui Uzayr, și aceasta este o părere foarte plauzibilă dacă Uzayr nu era profet, cum au spus Ata ibn Abi Rabah și al-Hasan al-Basri, în ceea ce Ishaq ibn Bishr a relatat de la Muqatil ibn Sulayman, de la Ata, și de la Uthman ibn Ata al-Khurasani, de la tatăl său, și Muqatil, de la Ata ibn Abi Rabah care a spus: «Au fost în perioada de întrerupere nouă lucruri: Bukht Nassar, grădina din Sanaa, grădina din Saba, oamenii Șanțului, trebura lui Hasura, oamenii Peșterii, oamenii Elefantului, cetatea Antiohia și trebura lui Tubba'.»

Ishaq ibn Bishr a relatat că Sa'id, de la Qatada, de la al-Hasan, a spus: «Trebura lui Uzayr și Bukht Nassar au avut loc în perioada de întrerupere.» Este stabilit în Sahih că Trimisul lui Allah (pacea și binecuvântarea lui Allah asupra lui) a spus:

«Cel mai apropiat dintre oameni de fiul Mariei sunt eu: nu este niciun profet între el și mine.»

Wahb ibn Munabbih a spus: el a trăit între Sulaiman și Isa (pace asupra lor).

Ibn Asakir a relatat, de la Anas ibn Malik și de la Ata ibn al-Sa'ib, că Uzayr trăia pe vremea lui Musa ibn Imran și i-a cerut îngăduința să îl vadă, dar Musa nu i-a îngăduit, pentru întrebarea pe care o pusese despre decret, și Uzayr a plecat spunând: «O sută de morți sunt mai ușoare decât umilirea unei clipe.»

Și în sensul acestei cuvântări a lui Uzayr este cea a unor poeți:

Omul liber poate îndura sabia și refuză răbdarea înaintea nedreptății; el preferă moartea unei situații în care se află incapabil să îl cinstească pe oaspete.

Relatarea profetului înțepat de furnică

Ce au relatat Ibn Asakir și alții (de la Ibn Abbas, de la Nawf al-Bikali, de la Sufyan ath-Thawri), și anume că el a întrebat despre decret și că numele lui a fost șters din pomenirea profeților: această relatare este condamnabilă, adevărul ei cere examinare, și pare trasă din relatări israelite. Abd al-Razzaq și Qutayba ibn Sa'id au relatat, de la Ja'far ibn Sulayman, de la Abu Imran al-Jawni, de la Nawf al-Bikali care a spus: Uzayr, în șoaptele lui cu Domnul său, a spus: «Doamne, Tu creezi o creatură, și Tu rătăcești pe cine voiești și călăuzești pe cine voiești.» I s-a spus: «Abține-te de aceasta.» El a revenit la încărcătură, și i s-a spus: «Te vei abține negreșit de aceasta, sau Îți voi șterge numele dintre profeți: nu sunt întrebat despre ce fac, pe când ei sunt întrebați.» Aceasta implică că ceea ce cu care fusese amenințat s-ar fi produs dacă ar fi revenit, el nu a revenit, deci numele lui nu a fost șters. Iar Allah știe mai bine.

Majoritatea relatatorilor, cu excepția lui Tirmidhi, au relatat (din hadithul lui Yunus ibn Yazid, de la al-Zuhri, de la Sa'id și Abu Salama, de la Abu Hurayra, iar Shu'ayb l-a relatat la fel de la Abu al-Zinad, de la al-A'raj, de la Abu Hurayra) că Trimisul lui Allah (pacea și binecuvântarea lui Allah asupra lui) a spus:

«Un profet dintre profeți a șezut sub un copac; o furnică l-a înțepat. El a poruncit să i se retragă bagajele și să fie scos de sub copac, apoi a poruncit să fie ars în foc. Iar Allah i-a revelat: de ce nu o singură furnică?»

Ishaq ibn Bishr a relatat, de la Ibn Jurayj, de la Abd al-Wahhab ibn Mujahid, de la tatăl său: acest profet era Uzayr. Iar la fel a fost relatat de la Ibn Abbas și de la al-Hasan al-Basri. Iar Allah știe mai bine.