Profetul Zakariya și Yahya

Bătrân a cărui soție era sterpă, Zakariya L-a chemat pe Domnul său cu o chemare ascunsă; îngerii i-au vestit pe Yahya, având ca semn trei zile de tăcere. Yahya a primit înțelepciunea din copilărie, apoi a poruncit copiilor lui Israel cinci cuvinte: să-L închine pe Allah fără să-I asocieze nimic, rugăciunea, postul, milostenia și multa pomenire a lui Allah. Ascetic plângând din frica de Allah, el a fost ajuns la moarte pentru că i-a interzis unui rege al Damasului să se însoare cu o femeie care nu îi era licită. Relatarea diverge asupra morții lui Zakariya și asupra locului în care Yahya a fost ucis: moscheea al-Aqsa sau Damas, unde sângele lui a fierbânt până la venirea lui Bukht Nassar.

Relatarea lui Zakariya și Yahya în Coran

Allah Cel Prea Înalt a zis în Cartea Sa cea Puternică: « Kaf, Ha, Ya, Ayn, Sad. Relatarea îndurării Domnului tău asupra robului Său Zakariya, când el a chemat pe Domnul său cu o chemare ascunsă. El a zis: O, Domnul meu, oasele mele s-au slăbit, iar capul meu s-a aprins de păr alb; și niciodată, în chemarea mea către Tine, nu am fost nenorocit. Mă tem de moștenitori după mine, iar soția mea este sterpă; dăruiește-mi deci de la Tine un urmaș care să moștenească de la mine și să moștenească din familia lui Iacob, și fă ca el să-Ți fie plăcut.

O, Zakariya, Noi îți dăm vestea bună despre un fiu al cărui nume este Yahya; Noi nu i-am dat mai înainte vreun asemănător. El a zis: O, Domnul meu, cum să am eu un fiu, când soția mea este sterpă și eu am ajuns la o bătrânețe extremă? El a zis: așa va fi: Domnul tău a zis: aceasta Îmi este ușoară; și Eu te-am creat mai înainte, când tu nu erai nimic. El a zis: O, Domnul meu, dă-mi un semn.

El a zis: semnul tău este să nu vorbești oamenilor decât prin semne, trei nopți. El a ieșit atunci din locul său de rugăciune spre poporul său și le-a făcut semn să-l proslăvească pe Allah dimineața și seara. O, Yahya, ține Cartea cu tărie. Noi i-am dăruit înțelepciunea pe când el era copil, și o duioșie de la Noi și o curățenie; el era evlavios, binefăcător cu părinții săi și nu era nici tiran nici răzvrătit.

Pace asupra lui în ziua în care s-a născut, în ziua în care va muri, și în ziua în care va fi înviat viu » (Maryam, 1-15).

Și Cel Prea Înalt a zis: « Și lui Zakariya i-a fost încredințată întreținerea ei. De fiecare dată când Zakariya intra în locul ei de rugăciune, el găsea lângă ea hrană. El a zis: O, Maryam, de unde îți vine aceasta? Ea a zis: aceasta vine de la Allah; Allah înzestrează pe cine voiește El fără socotire. Atunci Zakariya L-a chemat pe Domnul său: O, Domnul meu, dăruiește-mi de la Tine o urmaș curată; Tu ești Auzitorul chemării. Atunci îngerii l-au chemat, el stând în picioare rugându-se în locul său de rugăciune: Allah îți dă vestea bună despre Yahya, care va confirma o cuvântare a lui Allah, un stăpân, un cast și un profet printre cei drepți. El a zis: O, Domnul meu, cum să am eu un fiu, când bătrânețea m-a atins și soția mea este sterpă? El a zis: așa va fi; Allah face ceea ce voiește El. El a zis: O, Domnul meu, dă-mi un semn. El a zis: semnul tău este să nu vorbești oamenilor decât prin semne, trei zile; și amintește-te mult de Domnul tău și proslăvește-L seara și în zori » (Al Imran, 37-41).

Cel Prea Înalt a zis în sura al-Anbiya: « Și Zakariya, când el L-a chemat pe Domnul său: O, Domnul meu, nu mă lăsa singur; Tu ești cel mai bun dintre moștenitori. Noi i-am răspuns, i-am dăruit Yahya și i-am făcut soția sănătoasă pentru el. Ei se grăbeau spre faptele bune, Ne cheamau din dor și din frică și erau smeriți înaintea Noastră » (al-Anbiya, 89-90). Și Cel Prea Înalt a zis: « Și Zakariya, și Yahya, și Isa, și Ilyas: toți printre cei drepți » (al-An'am, 85).

Genealogia lui Zakariya și rugăciunea lui pentru un fiu

Hafizul Abu al-Qasim ibn Asakir a zis, în Cartea sa cea vestită și bogată de Istorie: Zakariya ibn Hana, despre care se zice și Zakariya ibn Dan, sau Zakariya ibn Adan ibn Mouslim ibn Saduq ibn Mahman ibn Dawud ibn Sulaiman ibn Mouslim ibn Sadiqa ibn Barihya ibn Malqatiya ibn Nahur ibn Salum ibn Bahafanya ibn Hash ibn Ani ibn Khath'am ibn Sulaiman ibn Dawud, tatăl lui Yahya profetul (pace asupra lui), era dintre copiii lui Israel; el a intrat în Bathaniyya, dintre districtele Damasului, căutându-și fiul Yahya. S-a zis: el era la Damas când fiul său Yahya a fost ucis. Și Allah știe mai bine. S-a zis altceva despre genealogia sa.

Se zice numele lui Zakariyya, lungit sau scurtat, și Zakariyy de asemenea.

Scopul este că Allah Cel Prea Înalt i-a poruncit Trimisului Său (pacea și binecuvântarea lui Allah asupra lui) să povestească oamenilor istoria lui Zakariya (pace asupra lui) și ceea ce s-a întâmplat din treaba lui când Allah i-a dăruit un copil, în ciuda bătrâneții, pe când soția sa era sterpă la vârsta părului alb, ea ajungând de asemenea foarte bătrână; pentru ca nimeni să nu deznădăjduiască de harul lui Allah și de îndurarea Lui, și să nu deznădăjduiască de harul Celui Prea Înalt și Sfânt. De aceea El a zis: « Relatarea îndurării Domnului tău asupra robului Său Zakariya, când el a chemat pe Domnul său cu o chemare ascunsă. » Qatada a zis, tâlcuind-o: Allah cunoaște inima curată și aude glasul ascuns. Unii dintre înaintași au zis: el s-a ridicat noaptea și L-a chemat pe Domnul său cu o chemare pe care a ascuns-o celor care se aflau lângă el, din prudență, și el a zis: O, Domnul meu, O, Domnul meu, O, Domnul meu.

Allah a zis: mă aflui la tine, mă aflui la tine, mă aflui la tine. « Oasele mele s-au slăbit », adică: ele s-au slăbit și s-au îndoit de bătrânețe; « capul meu s-a aprins de păr alb»: metaforă luată de la aprinderea focului în lemn, adică: albul a biruit negrul părului său, cum a zis Ibn Durayd în poema sa: « Poate vezi capul meu imitând culoarea unui vârf de zori sub dârele nopții; albul s-a aprins în negru, cum se aprinde focul în lemnul uscat; și grădina plăcerilor s-a uscat, veștedă, după ce fusese țărână grasă. » Aceasta înseamnă că slăbiciunea îl prinsese înăuntru și în afară. Tot așa zice Zakariya: oasele mele s-au slăbit și capul meu s-a aprins de păr alb.

Și cuvântul Lui: « și niciodată, în chemarea mea către Tine, nu am fost nenorocit », adică: Tu nu m-ai obișnuit, în ceea ce Îți cer, decât cu răspunsul. Ceea ce l-a împins la această cerere este că, atunci când a luat-o în grijă pe Maryam bint Imran ibn Mathan, de fiecare dată când intra în locul ei de rugăciune, găsea lângă ea un rod din afara sezonului ca și în sezon, și aceasta face parte din karamat-urile aliaților lui Allah: el a știut deci că Cel care înzestrează cu un rod din afara sezonului este în stare să-i dăruiască un copil, deși el era atunci foarte bătrân. Atunci Zakariya L-a chemat pe Domnul său: O, Domnul meu, dăruiește-mi de la Tine o urmaș curată; Tu ești Auzitorul chemării. Și cuvântul Lui: « mă tem de moștenitori după mine, iar soția mea este sterpă»: s-a zis că moștenitorii desemnează clanul, și ca și cum el s-ar fi temut, după el, de vicleniile lor printre Bani Israel în ceea ce nu se potrivește cu legea lui Allah și ascultarea Lui.

El a cerut deci existența unui fiu din șalele lui, care să fie binefăcător, evlavios și plăcut; de aceea el a zis: « dăruiește-mi deci de la Tine », adică de la Tine, prin puterea și tăria Ta; « un urmaș care să moștenească de la mine », adică în profeție și judecată printre Bani Israel; « și să moștenească din familia lui Iacob, și fă ca el să-Ți fie plăcut »: cum părinții săi și strămoșii săi, din urmașii lui Iacob, au fost profeți, fă-l asemenea lor în noblețea cu care Tu i-ai cinstit, profeția și revelația. Ceea ce se urmărește aici nu este moștenirea averilor, cum a susținut cel care a susținut-o printre șiiți, iar Ibn Jarir i-a urmat aici, relatând aceasta de la Abu Salih dintre înaintași.

Din pricini: prima este ceea ce am citat la cuvântul Lui: « și Sulaiman a moștenit de la Dawud » (an-Naml, 16), adică în profeție și împărăție, cum am pomenit în hadithul muttafaq, primit de savanți, relatat în Sahiuri, Musnade, Sunan și altele, pe căi ale unui grup de însoțitori: Trimisul lui Allah (pacea și binecuvântarea lui Allah asupra lui) a zis: « noi nu lăsăm moștenire; ceea ce lăsăm este o milostenie. » Este deci un text limpede că Trimisul lui Allah (pacea și binecuvântarea lui Allah asupra lui) nu lasă moștenire; de aceea as-Siddiq a refuzat ca ceea ce îi era propriu din timpul vieții lui să fie înmânat unuia dintre moștenitorii săi, care, fără acest text, l-ar fi primit: fiica sa Fatima, cele nouă soții ale sale și unchiul său Abbas, fie rugăciunile lui Allah asupra lui.

As-Siddiq a argumentat împotriva lor refuzul lor prin acest hadith, și Omar ibn al-Khattab, Uthman ibn Affan, Ali ibn Abi Talib, Abbas ibn Abd al-Muttalib, Abd al-Rahman ibn Awf, Talha, az-Zubayr, Abu Hurayra și alții s-au alăturat lui în transmiterea lui de la Trimisul lui Allah (pacea și binecuvântarea lui Allah asupra lui). A doua pricină: Tirmidhi l-a relatat în termeni care generalizează asupra celorlalți profeți: « noi, grupul profeților, nu lăsăm moștenire », și el l-a socotit autentic. A treia: lumea era prea disprețuită în ochii profeților ca să facă rezerve pentru ea, să se întoarcă spre ea sau să se îngrijească de ea, până a cere copii ca să o posede după ei; cel care nu ajunge la o parte din locuințele ascetismului lor nu se îngrijește să ceară un copil moștenitor pentru sine.

A patra: Zakariya (pace asupra lui) era dulgher, lucra cu mâna sa și mânca din câștigul său, cum Dawud (pace asupra lui) mânca din lucrul mâinilor lui; iar obiceiul, mai ales pentru cine este asemenea în stare profeților, este de a nu se epuiza în lucru până a scoate o bogăție ținută în rezervă, lăsată ca moștenire după sine. Și aceasta este un lucru limpede și vădit pentru oricine o meditează cu cugetare și înțelegere, dacă Allah va voi.

Imamul Ahmad a zis: Yazid, adică ibn Harun, ne-a informat: Hammad ibn Salama ne-a informat, de la Thabit, de la Abu Rafi', de la Abu Hurayra: Trimisul lui Allah (pacea și binecuvântarea lui Allah asupra lui) a zis: « Zakariya era dulgher. » Tot așa l-a relatat Muslim, și Ibn Majah pe o altă cale, de la Hammad ibn Salama. Și cuvântul Lui: « O, Zakariya, Noi îți dăm vestea bună despre un fiu al cărui nume este Yahya; Noi nu i-am dat mai înainte vreun asemănător » este tâlcuit de cuvântul Lui: « O, Domnul nostru, Tu ești Cel care va aduna oamenii pentru o zi despre care nu este îndoială; Allah nu lipsește de la făgăduința Sa. » Când el a primit vestea bună despre copil și aceasta s-a adeverit, el a început a cere, cu mirare, cum putea exista copilul, văzând starea lui: « O, Domnul meu, cum să am eu un fiu, când soția mea este sterpă și eu am ajuns la o bătrânețe extremă?

» Adică: cum s-ar naște un copil de la un bătrân foarte bătrân? S-a zis: vârsta lui era atunci de șaptezeci și șapte de ani. Și ceea ce este mai verosimil, și Allah știe mai bine, este că el era mai vârstnic decât atât. « Când soția mea este sterpă », adică: soția mea, la vârsta părului ei alb, era sterpă, fără copil.

Și Allah știe mai bine. Cum zice Intimul: « Îmi dați voi vestea bună când bătrânețea m-a atins? Prin ce Îmi vestiți deci? » Și Sara a zis: « Vai de mine!

Să nasc eu, pe când sunt bătrână, iar bărbatul meu este un bătrân? Iată un lucru cu adevărat ciudat! » Ei au zis: te miri de porunca lui Allah? Îndurarea lui Allah și binecuvântările Lui să fie asupra voastră, oamenii casei: El este Vrednic de laudă, Cel Mare » (Hud, 72-73).

Și tocmai astfel i s-a răspuns lui Zakariya (pace asupra lui): îngerul care îi venea cu porunca Domnului său i-a zis: « așa va fi: Domnul tău a zis: aceasta Îmi este ușoară », adică: aceasta îi este Lui lesne și ușor. « Și Eu te-am creat mai înainte, când tu nu erai nimic»: puterea Sa te-a făcut să existe după ce nu erai nimic pomenit; nu va face oare din tine un copil, deși tu ești un bătrân foarte bătrân? Cel Prea Înalt a zis: « Noi i-am răspuns, i-am dăruit Yahya și i-am făcut soția sănătoasă pentru el. Ei se grăbeau spre faptele bune, Ne cheamau din dor și din frică și erau smeriți înaintea Noastră » (al-Anbiya, 90).

Sensul lui « Noi i-am făcut soția sănătoasă» este că ea nu avea menstruația, apoi ea a avut menstruația. S-a zis: în limba ei era ceva, adică o grosime, care a fost îndepărtată. « O, Domnul meu, dă-mi un semn », adică: un indiciu al momentului în care soția va zăbovi de la mine copilul acesta vestit. El a zis: « semnul tău este să nu vorbești oamenilor decât prin semne, trei nopți»: indiciul aceasta este că te va apuca un mutism, fără cuvânt, trei zile, afară de semne, pe când tu ești atunci desăvârșit de zidire, sănătos de fire, potrivit de așezământ.

El a primit porunca, în starea aceea, de multă pomenire cu inima, de a o purta în lăuntrul său seara și în zori. Când el a primit vestea bună aceasta, el a ieșit bucuros spre poporul său din locul său de rugăciune și le-a făcut semn: « proslăviți-L pe Allah dimineața și seara. » Inspirarea aici este porunca ascunsă: fie prin scris, cum au zis Mujahid și as-Suddi, fie prin semne, cum au zis de asemenea Mujahid, Wahb și Qatada. Mujahid, Ikrima, Wahb, as-Suddi și Qatada au zis: limba lui a fost oprită fără boală.

Semnul tăcerii dat lui Zakariya

Ibn Zayd a zis: el recita și proslăvea, dar nu putea adresa cuvântul nimănui. Și cuvântul Lui: « O, Yahya, ține Cartea cu tărie. Noi i-am dăruit înțelepciunea pe când el era copil » informează că copilul s-a născut potrivit vestei bune divine dată tatălui său Zakariya (pace asupra lui), și că Allah l-a învățat Cartea și înțelepciunea pe când el era mic. Abdallah ibn al-Mubarak a zis: Ma'mar a zis: copiii i-au zis lui Yahya ibn Zakariya: vino cu noi la joacă.

El a zis: nu pentru joacă am fost creați. Aceasta este cuvântul Lui: « Noi i-am dăruit înțelepciunea pe când el era copil. » Cât despre cuvântul Lui: « și o duioșie de la Noi », Ibn Jarir a relatat, de la Amr ibn Dinar, de la Ikrima, de la Ibn Abbas, că el a zis: nu știu ce este duioșia (al-hanan). Și de la Ibn Abbas, Mujahid, Ikrima, Qatada și ad-Dahhak: « și o duioșie de la Noi », adică: o îndurare de la Noi, prin care am avut îndurare de Zakariya și i-am dăruit acest copil.

Și de la Ikrima: « și o duioșie », adică: o dragoste asupra lui. Și este posibil ca aceasta să fie o descriere a duioșiei lui Yahya față de oameni, mai ales față de părinții săi: dragostea lor, grija față de ei și binefăcătoria lui față de ei. Cât despre curățenie (az-zakat), aceasta este curăția firei și păstrarea de la defecte și vicii. Iar evlavia este ascultarea față de Allah prin împlinirea poruncilor Lui și lăsarea interdicțiilor Lui.

Apoi El a pomenit binefăcătoria lui față de părinții săi și ascultarea lui față de ei în poruncă și interdicție, și lăsarea neascultării lor în cuvânt și în faptă: « el era binefăcător cu părinții săi și nu era nici tiran nici răzvrătit. » Apoi El a zis: « pace asupra lui în ziua în care s-a născut, în ziua în care va muri, și în ziua în care va fi înviat viu.

» Aceste trei clipiri sunt ceea ce este cel mai greu pentru om: în fiecare, el trece dintr-o lume într-alta, pierzând prima după ce s-a obișnuit cu ea și a cunoscut-o, și trece la a doua fără să știe ce îl așteaptă; de aceea el intră plângând când iese din pântecul mamei și o părăsește pe dulceața ei și gârâul ei; el trece în lumea aceasta ca să îndure grijile și întristările ei; și la fel când părăsește lumea aceasta și trece la lumea barzakh între ea și locuința locuinței, și se duce, după locuințe și palate, la țara morților, locuitorii mormintelor, și așteaptă acolo suflarea în trâmbițe pentru ziua învierii și a ieșirii: unul este bucuros și vesel, altul întristat și apăsat; unul puternic, altul frânt; și un grup în Rai și un grup în Rug. Un poet a zis bine: « Mama ta te-a născut plângând și strigând, pe când oamenii din jurul tău râdeau de bucurie. Străduiește-te să fii, în ziua morții tale, când ei vor plânge, râzând și vesel. »

Și aceste trei locuințe fiind ceea ce este cel mai apăsat pentru fiul lui Adam, Allah a trimis pacea asupra lui Yahya în fiecare dintre ele: « pace asupra lui în ziua în care s-a născut, în ziua în care va muri, și în ziua în care va fi înviat viu. » Sa'id ibn Abi Aruba a relatat, de la Qatada, că al-Hasan a zis: Yahya și Isa s-au întâlnit, și Isa i-a zis: cere iertare pentru mine; tu ești mai bun decât mine. Celălalt i-a zis: cere iertare pentru mine; tu ești mai bun decât mine. Isa i-a zis: tu ești mai bun decât mine; eu mi-am salutat sufletul, iar Allah te-a salutat. Pe Allah, ea a cunoscut harul din aceasta. Cât despre cuvântul Lui în celălalt verset: « un stăpân, un cast și un profet printre cei drepți»: s-a zis că castul este cel care nu se duce la femei. S-a zis altceva, și aceasta este mai verosimil văzând cuvântul Lui: « dăruiește-mi de la Tine o urmaș curată ».

Moartea lui Zakariya

Imamul Ahmad a zis: Affan ne-a relatat, Hammad ne-a relatat: Ali ibn Zayd ne-a informat, de la Yusuf ibn Mihran, de la Ibn Abbas: Trimisul lui Allah (pacea și binecuvântarea lui Allah asupra lui) a zis: « nu este nimeni dintre fiii lui Adam care să nu fi săvârșit o greșeală sau să nu fi avut intenția unei greșeli, exceptând pe Yahya ibn Zakariya; și nu se cade nimănui să zică: eu sunt mai bun decât Iunus ibn Matta. » Ali ibn Zayd ibn Jud'an: mai mult de un imam i-a criticat hadithul, și el este munkar; Ibn Khuzayma și ad-Daraqutni l-au relatat pe calea lui Abu Asim al-Abbadi, de la Ali ibn Zayd ibn Jud'an, în versiune lungă; apoi Ibn Khuzayma a zis: el nu este după condiția noastră.

Ibn Wahb a zis: Ibn Lahi'a mi-a relatat, de la Uqayl, de la Ibn Shihab, care a zis: Trimisul lui Allah (pacea și binecuvântarea lui Allah asupra lui) a venit într-o zi la însoțitorii lui pe când ei pomeneau meritele profeților. Unul a zis: Musa este cel căruia Allah i-a vorbit. Altul a zis: Isa este spiritul lui Allah și cuvântarea Lui. Altul zicea: Ibrahim este prietenul lui Allah. Profetul (pacea și binecuvântarea lui Allah asupra lui) a ieșit la ei pe când ei vorbeau despre aceasta și a zis: « unde este martirul? Unde este martirul îmbrăcat în lână, mânând din copaci, din frica păcatului? » Ibn Wahb a zis: el a văzut la Yahya ibn Zakariya.

Muhammad ibn Ishaq, care este mudallis, l-a relatat, de la Yahya ibn Sa'id al-Ansari, de la Sa'id ibn al-Musayyib: Ibn al-As mi-a povestit că el a auzit pe Trimisul lui Allah (pacea și binecuvântarea lui Allah asupra lui) zicând: « orice fiu al lui Adam va veni în Ziua Învierii purtător de o greșeală, exceptând pe Yahya ibn Zakariya. » Aceasta face parte din transmiterea lui Ibn Ishaq, care este printre mudallis, și el a făcut aici un 'an'ana. Apoi Abd al-Razzaq l-a relatat, de la Ma'mar, de la Qatada, de la Sa'id ibn al-Musayyib, în mursal. Apoi am văzut că Ibn Asakir l-a relatat pe calea lui Abu Usama, de la Yahya ibn Sa'id al-Ansari.

Apoi Ibn Asakir l-a relatat pe calea lui Ibrahim ibn Ya'qub al-Juzjani, propovăduitor al Damasului: Muhammad ibn al-Asbahani ne-a relatat, Abu Khalid al-Ahmar ne-a relatat, de la Yahya ibn Sa'id, de la Sa'id ibn al-Musayyib, de la Abdallah ibn Amr, care a zis: « nimeni nu Îl va întâlni pe Allah fără o greșeală, exceptând pe Yahya ibn Zakariya. » Apoi el a recitat: « un stăpân, un cast », apoi a ridicat un pumn de pământ și a zis: « el n-a avut decât aceasta, apoi a fost jertfit. » Și această relatare, pe această cale, este mawquf; iar caracterul ei mawquf este mai just decât atribuirea ei Profetului. Și Allah știe mai bine.

Ibn Asakir l-a relatat pe căi, de la Ma'mar, dintre care ceea ce a relatat din hadithul lui Ishaq ibn Bishr, care este slab: de la Uthman ibn Saj, de la Thawr ibn Yazid, de la Khalid ibn Ma'dan, de la Mu'adh, de la Profet (pacea și binecuvântarea lui Allah asupra lui), în termeni asemănători.

S-a relatat pe calea lui Abu Dawoud at-Tayalisi și a altora, de la al-Hakam ibn Abd al-Rahman ibn Abi Nu'm, de la tatăl său, de la Abu Sa'id: Trimisul lui Allah (pacea și binecuvântarea lui Allah asupra lui) a zis: « al-Hasan și al-Husayn sunt stăpânii tineretului Raiului, exceptând cei doi fii ai mătușii: Yahya și Isa, să-i placă Allah. »

Hafizul Abu Nu'aym al-Isbahani a zis: Ishaq ibn Ahmad ne-a relatat, Ibrahim ibn Yusuf ne-a relatat, Ahmad ibn Abi al-Hawari ne-a relatat: am auzit pe Abu Sulaiman zicând: Isa ibn Maryam și Yahya ibn Zakariya mergeau unul lângă altul, iar Yahya a lovit o femeie. Isa i-a zis: o, fiule al mătușii mele, ai săvârșit astăzi o greșeală despre care nu cred că ți va fi vreodată iertată. El a zis: și care, o, fiule al mătușii mele? El a zis: o femeie pe care ai lovit-o.

El a zis: pe Allah, eu nu am simțit-o. El a zis: Slăvit să fie Allah! Trupul tău este cu mine: unde este spiritul tău? El a zis: suspendat la Tron; și dacă inima mea s-ar fi odihnit pe Jibril, aș fi crezut că nu am cunoscut pe Allah timp de o clipire de ochi.

Aceasta cuprinde ciudățenii și face parte din relatări israelite. Și Isra'il a relatat, de la Abu Hasin, de la Khaythama, care a zis: Isa ibn Maryam și Yahya ibn Zakariya erau vărui frați pe linie maternă; Isa se îmbrăca în lână, Yahya în blană; niciunul dintre cei doi nu avea dinar și dirham, nici rob și nici slujnică, și nici adăpost: acolo unde noaptea îi surprindea, ei se opreau. Când ei au voit să se despartă, Yahya i-a zis: sfătuiește-mă. El a zis: să nu te mânie.

El a zis: nu pot decât să mă mânie. El a zis: atunci nu adună averi. El a zis: cât despre aceasta, poate.

Transmiterea lui Wahb ibn Munabbih a divergențat: Zakariya (pace asupra lui) a murit oare de moarte naturală, sau a fost ucis? Două relatări. Abd al-Mun'im ibn Idris ibn Sinan a relatat, de la tatăl său, de la Wahb ibn Munabbih, că el a zis: el a fugit de poporul său și a intrat într-un copac; ei au venit, au așezat ferăstrăul pe el; când ferăstrăul a ajuns la coastele lui, el a scos un gemet, iar Allah i-a revelat: dacă gemetul tău nu se va tăciuni, Eu voi răsturna pământul și pe cei care se află în el. Gemetul lui s-a tăcit, și el a fost tăiat în două. Și aceasta s-a relatat într-un hadith atribuit Profetului pe care îl vom cita mai târziu, dacă Allah va voi. Și Ishaq ibn Bishr a relatat, de la Idris ibn Sinan, de la Wahb, că el a zis: copacul care s-a crăpat este cel al lui Ashiyya (Isaïe); cât despre Zakariya, el a murit de moarte naturală. Și Allah știe mai bine.

Imamul Ahmad a zis: Affan ne-a relatat, Abu Khalif Musa ibn Khalif, care era socotit printre Budala, ne-a relatat, Yahya ibn Abi Kathir ne-a relatat, de la Zayd ibn Salam, de la bunicul său Mamtur, de la al-Harith al-Ash'ari, că Profetul (pacea și binecuvântarea lui Allah asupra lui) a zis:

Cele cinci cuvinte poruncite lui Yahya

« Allah i-a poruncit lui Yahya ibn Zakariya cinci cuvinte de pus în lucrare și de poruncit copiilor lui Israel să le pună în lucrare; el a întârziat aproape. Isa (pace asupra lui) i-a zis: ai primit porunca a cinci cuvinte de pus în lucrare și de poruncit copiilor lui Israel să le pună în lucrare; fie le transmiți tu, fie le transmit eu. El a zis: O, frate al meu, mă tem că, dacă mă întreci, să fiu pedepsit sau să fiu înghițit. Yahya i-a adunat deci pe copiii lui Israel la Bayt al-Maqdis până s-a umplut moscheea; s-a așezat pe înălțime, a lăudat pe Allah și L-a proslăvit, apoi a zis: Allah mi-a poruncit cinci cuvinte de pus în lucrare și vă poruncește să le puneți în lucrare: prima este să-L închinați pe Allah fără să-I asociați nimic; pilda ei este a aceluia care cumpără un rob cu banii lui curat, în argint sau în aur, apoi îl pune la lucru și îi face să-i verse plata altcuiva decât stăpânului său: care dintre voi ar iubi ca robul său să facă aceasta?

Allah v-a creat și v-a înzestrat pe voi: închinați-L deci și nu-I asociați nimic. Și vă poruncesc rugăciunea: Allah Își întoarce fața către robul Său câtă vreme el nu Se întoarce; când vă rugați, nu vă întoarceți deci. Și vă poruncesc postul: pilda ei este a unui om care poartă o sticluță de mosc în buzunarul său: toți simt mireasma lui; iar suflarea postitorului este mai dulce la Allah decât mireasma moscului. Și vă poruncesc milostenia: pilda ei este a unui om făcut prizonier de dușman: i se leagă mâna de gât și este adus ca să i se taie gâtul, și el zice: ați voi să vă răscumpăr viața mea?

El începe să și-o răscumpere de la ei, în puțin și în mult, până își eliberează viața. Și vă poruncesc multa pomenire a lui Allah: pilda ei este a unui om pe care dușmanul îl urmărește grabnic pe urmele lui, care ajunge la o fortăreață de neinvins și se adăpostește în ea; iar robul este cel mai adăpostit de diavol când se află în pomenirea lui Allah. » Și Trimisul lui Allah (pacea și binecuvântarea lui Allah asupra lui) a zis: « și vă poruncesc cinci lucruri pe care Allah mi le-a poruncit: comunitatea, ascultarea, supunerea, emigrarea și jihadul în calea lui Allah; cine iese din comunitate cu o palmă a desprins de gâtul său coarda islamului, afară dacă revine; și cine cheamă la chemarea Djahiliyya este printre ghemuiții Geenei. » Ei au zis: O, Trimisule al lui Allah, chiar dacă postește și se roagă?

El a zis: « chiar dacă postește, se roagă și pretinde că este musulman; numiți musulmanii cu numele cu care i-a numit Allah: musulmani, credincioși, robi ai lui Allah. »

Relatat de Ahmad, Abu Ya'la, Tirmidhi, Ibn Majah și al-Hakim

Așa au relatat Abu Ya'la, de la Hudba ibn Khalid, de la Aban ibn Yazid, de la Yahya ibn Abi Kathir; tot așa Tirmidhi, din hadithul lui Abu Dawoud at-Tayalisi și al lui Musa ibn Ismaïl, amândoi de la Aban ibn Yazid al-Attar; tot așa Ibn Majah, de la Hisham ibn Ammar, de la Muhammad ibn Shu'ayb ibn Sabur, de la Muawiya ibn Salam, de la fratele său Zayd ibn Salam, de la Abu Salam, de la al-Harith al-Ash'ari; tot așa al-Hakim, pe calea lui Marwan ibn Mohamed at-Tatari, de la Muawiya ibn Salam, de la fratele său; apoi el a zis: doar Marwan at-Tatari l-a relatat de la Muawiya ibn Salam. Zic: nu este așa cum a zis el. Și Tabarani l-a relatat, de la Muhammad ibn Abda, de la Abu Tawba ar-Rabi' ibn Nafi', de la Muawiya ibn Salam, de la Abu Salam, de la al-Harith al-Ash'ari, pomenind termeni asemănători; pomenirea lui Zayd ibn Salam cade în această transmitere.

Apoi hafizul Ibn Asakir a relatat, pe calea lui Abdallah ibn Abi Ja'far ar-Razi, de la tatăl său, de la ar-Rabi' ibn Anas, care a zis: ni s-a pomenit, din partea însoțitorilor Trimisului lui Allah (pacea și binecuvântarea lui Allah asupra lui), ceea ce ei au auzit de la savanții copiilor lui Israel: Yahya ibn Zakariya a fost trimis cu cinci cuvinte. Și el a pomenit termeni asemănători cu cei de mai sus.

Ascetismul și închinarea lui Yahya

Ei au pomenit că Yahya (pace asupra lui) era de multe ori singuratic, departe de oameni: el nu se dădea decât pustiurilor, mânca frunzele copacilor, bea apa râurilor, se hrănea cu lăcuste în unele timpuri și zicea: cine este mai bogat decât mine, O, Yahya. Ibn Asakir a relatat că părinții săi au ieșit să-l caute și l-au găsit lângă lacul Iordanului; când s-au întâlnit cu el, el i-a făcut să plângă plângeri intense, prin ceea ce era în el din închinare și frică de Allah. Ibn Wahb a zis, de la Malik, de la Humayd ibn Qays, de la Mujahid: hrana lui Yahya ibn Zakariya era verdețurile, și el plângea din frica de Allah, până într-atât că, dacă ar fi fost gudron pe ochii lui, el l-ar fi ars. Muhammad ibn Yahya adh-Dhuhli a zis: Abu Salih ne-a relatat, al-Layth ne-a relatat, Uqayl mi-a relatat, de la Ibn Shihab, care a zis: m-am așezat într-o zi lângă Abu Idris al-Khawlani, pe când el povestea, și el a zis: să nu vă dau de veste despre omul care a avut hrana cea mai fină?

Când el a văzut că oamenii se uitau la el, el a zis: Yahya ibn Zakariya a avut hrana cea mai fină; el nu mânca decât împreună cu fiarele sălbatice, din silă de a se amesteca cu oamenii în subzistențele lor. Ibn al-Mubarak a zis, de la Wuhayb ibn al-Ward, care a zis: Zakariya și-a pierdut fiul Yahya trei zile, a ieșit să-l caute în stepă, și iată-l că își săpase un mormânt și stătea în el în picioare, plângând asupra lui însuși. El a zis: O, fiul meu, te caut de trei zile, și tu ești într-un mormânt pe care l-ai săpat, în picioare, plângând în el? El a zis: O, tatăl meu, nu tu mi-ai zis că între Rai și Foc se află o stepă pe care o trec doar lacrimile plângătorilor?

El i-a zis: plânge deci, O, fiul meu. Și au plâns amândoi. Wahb ibn Munabbih și Mujahid au relatat termeni asemănători. Ibn Asakir l-a relatat de la el: oamenii Raiului nu dorm, pentru dulceața a ceea ce simt din fericire; tot astfel trebuie să fie adevărații: să nu doarmă, din cauza a ceea ce inimile lor cuprind de fericire în dragostea de Allah.

Apoi el a zis: ce departe între cele două fericiri, și ce departe între ele două. Ei au pomenit că el plângea mult, până încât plânsul a lăsat urme pe obrajii lui, din mulțimea lacrimilor lui.

Uciderea lui Yahya și a lui Zakariya

Expunerea pricinilor uciderii lui Yahya (pace asupra lui). Ei au pomenit despre el pricini multe; cea mai vestită este că unul dintre regii acelui timp, la Damas, voia să se însoare cu una dintre mahram-urile lui, sau cu o femeie a cărei însoare nu îi era licită; Yahya (pace asupra lui) l-a împiedicat de aceasta, iar ea i-a păstrat lui răzbunare. Când ea a câștigat trecerea regelui, ea i-a cerut în dar sângele lui Yahya, și el i l-a îngăduit. Ea a trimis pe cel care l-a ucis, și el a venit cu capul și cu sângele lui într-un lighean până la ea; se zice că ea a murit în chiar clipa aceea. S-a zis: mai degrabă, femeia acestui rege îl iubea și i-a scris, dar el a refuzat; când ea a deznădăjudit de el, ea a fost dibace să ceară regelui să i-l dea; regele a refuzat, apoi i-a răspuns; ea a trimis pe cel care l-a ucis și a făcut să-i vină capul și sângele lui într-un lighean.

Sensul său a venit într-un hadith relatat de Ishaq ibn Bishr în Cartea sa al-Mubtada, unde el a zis: Ya'qub al-Kufi ne-a informat, de la Amr ibn Maymun, de la tatăl său, de la Ibn Abbas: Trimisul lui Allah (pacea și binecuvântarea lui Allah asupra lui), în noaptea Ascensiunii, l-a văzut pe Zakariya în cer, l-a salutat și i-a zis: O, Abu Yahya, dă-mi de veste despre moartea ta: cum a fost ea, și de ce te-au ucis copiii lui Israel? El a zis: O, Mohamed, îți dau de veste că Yahya era cel mai bun al timpului său, cel mai frumos dintre ei, cel mai luminat la față, și că el era cum a zis Allah Cel Prea Înalt: un stăpân și un cast; el nu avea nevoie de femei. Femeia regelui copiilor lui Israel l-a poftit; ea era o prostituată; ea i-a trimis o veste, dar Allah l-a ocrotit, și Yahya s-a ținut și a refuzat. Ea a hotărât uciderea lui Yahya.

Ei aveau o sărbătoare la care se adunau în fiecare an, iar obiceiul regelui era să făgăduiască fără să greșească și fără să mintă. Regele a ieșit la sărbătoare, iar soția lui s-a ridicat să-și ia rămas bun de la el, ceea ce nu făcuse niciodată înainte și de care el se simțea flatat. Când ea și-a luat rămas bun de la el, regele a zis: cere-mi; tot ce îmi vei cere, eu ți-l voi îngădui. Ea a zis: vreau sângele lui Yahya ibn Zakariya.

El i-a zis: cere-mi altceva. Ea a zis: aceasta este. El a zis: a ta să fie. Ea a trimis gărzile ei spre Yahya, care era în locul său de rugăciune, în rugăciune, eu rugându-mă lângă el.

El a fost jertfit într-un lighean, iar capul și sângele lui au fost aduse până la ea. Trimisul lui Allah (pacea și binecuvântarea lui Allah asupra lui) a zis: până unde a ajuns stăruința ta? El a zis: niciodată nu m-am destrămat în rugăciunea mea. Când capul lui a fost adus până la ea și așezat înaintea ei, și când au trecut noaptea, Allah a înghițit pe rege, pe oamenii casei lui și pe oastea lui.

Dimineața, copiii lui Israel au zis: dumnezeul lui Zakariya s-a mâniat pentru Zakariya; haideți, să ne mâniăm pentru regele nostru și să-l ucidem pe Zakariya. Ei au ieșit să mă caute ca să mă omoare; Avertisitorul a venit la mine, am fugit de ei, iar Iblis mergea înaintea lor, arătându-mă lor. Când m-am temut că nu le voi putea scăpa, un copac s-a arătat mie și m-a chemat: spre mine, spre mine; el s-a crăpat pentru mine și am intrat în el. Iblis a venit până să ia poala hainei mele, iar copacul s-a închis, poala hainei mele rămânând afară din copac.

Copiii lui Israel au venit, iar Iblis a zis: nu l-ați văzut intrând în acest copac? Iată poala hainei lui: el a intrat în el prin vrăjeala lui. Ei au zis: să ardem acest copac. Iblis a zis: ferăstrău-l cu un ferăstrău.

Am fost deci tăiat cu copacul de ferăstrău. Profetul (pacea și binecuvântarea lui Allah asupra lui) i-a zis: ai simțit contact sau durere? El a zis: nu; doar copacul a simțit; Allah îmi pusese spiritul în el. Aceasta este un context ciudat, un hadith uimitor, iar atribuirea lui Profetului este blamabilă, și el cuprinde ceea ce este blamabil în orice privință.

Noi nu am văzut, în niciunul dintre hadithurile Ascensiunii, pomenire a lui Zakariya (pace asupra lui) exceptând acest hadith. Ceea ce este păstrat, în unele dintre formulările Sahiului, din hadithul Ascensiunii, este: « am trecut pe lângă cei doi fii ai mătușii: Yahya și Isa », care sunt vărui pe linie maternă potrivit majorității, cum arată hadithul: mama lui Yahya, Ashiya' bint Imran, este sora lui Maryam bint Imran. S-a zis: mai degrabă Ashiya', soția lui Zakariya și mama lui Yahya, este sora lui Hanna, soția lui Imran și mama lui Maryam, ceea ce ar face din Yahya vărul pe linie maternă al lui Maryam. Și Allah știe mai bine.

Locul morții lui Yahya ibn Zakariya

Apoi s-a divergențat asupra locului uciderii lui Yahya ibn Zakariya: a fost oare în moscheea al-Aqsa, sau în altă parte? Două păreri. Ath-Thawri a zis, de la al-A'mash, de la Shimr ibn Atiyya: a fost ucis pe stânca Bayt al-Maqdis un număr de șaptezeci de profeți, printre care Yahya ibn Zakariya (pace asupra lui). Abu Ubayd al-Qasim ibn Sallam a zis: Abdallah ibn Salih ne-a relatat, de la al-Layth, de la Yahya ibn Sa'id, de la Sa'id ibn al-Musayyib, care a zis: Bukht Nassar a ajuns la Damas și a găsit sângele lui Yahya ibn Zakariya în fierbere; s-a informat, i s-a dat de veste, și el a ucis pe acest sânge șaptezeci de mii de oameni; atunci el a tăcut. Aceasta este un lanț autentic până la Sa'id ibn al-Musayyib, și aceasta lasă să se înțeleagă că el a fost ucis la Damas, și că întâmplarea lui Bukht Nassar a fost după Mesia, cum au zis Ata' și al-Hasan al-Basri. Și Allah știe mai bine.

Hafizul Ibn Asakir a relatat, pe calea lui al-Walid ibn Mouslim, de la Zayd ibn Waqid, care a zis: am văzut capul lui Yahya ibn Zakariya când ei au voit să construiască moscheea Damasului; el a fost scos de sub unul dintre stâlpii părții qibla, cel care se învecinează cu mihrab, dinspre răsărit; iar pielea lui și părul lui erau în starea lor, neschimbate. Într-o relatare: ca și cum ar fi fost ucis în chiar ora aceea. S-a pomenit, despre construcția moscheii Damasului, că el a fost așezat sub coloana cunoscută drept coloana Sakasika. Și Allah știe mai bine.

Hafizul Ibn Asakir a relatat, în Cartea sa de culegere a meritelor al-Aqsa, pe calea lui Abbas ibn Subh, de la Marwan, de la Sa'id ibn Abd al-Aziz, de la Qusaym, eliberatul lui Muawiya, care a zis: regele acestei cetăți, adică Damas, era Hadad ibn Hadad, care își însorise fiul cu vărusa sa Arila, regina Saydei. Zic: printre suveranii lui era piața regilor la Damas, vechea monetărie. El se jurase, în numele divorțului său triplu, să nu o mai ia înapoi, apoi el a voit să o ia înapoi; el s-a sfătuit cu Yahya ibn Zakariya, care a zis: ea nu îți redevine licită decât după ce se va însoări cu alt bărbat. Ea i-a păstrat lui răzbunare pentru aceasta și a cerut regelui capul lui Yahya ibn Zakariya, la îndemnul mamei ei.

El a refuzat, apoi i-a răspuns, și a trimis spre el, pe când el stătea în picioare rugându-se în moscheea Jayrun, pe cel care a venit cu capul lui într-un lighean; iar capul a început să zică: ea nu îi redevine licită, ea nu îi redevine licită decât după ce se va însoări cu alt bărbat. Femeia a luat ligheanul, l-a purtat pe capul ei spre mama ei, capul zicând aceasta iarăși; când el a fost așezat înaintea mamei ei, pământul a înghițit-o până la picioare, apoi până la gămălii; mama ei a început să țipe și slujnicele să strige și să se lovească pe fețe; apoi ea a fost înghițită până la umeri. Mama ei a poruncit călăului să-i taie gâtul, ca să se consoleze cu capul ei; el a făcut aceasta, iar pământul a respins trupul ei mort. Ei au căzut atunci în umilință și pieire, iar sângele lui Yahya nu a încetat să fiarbântă până când Bukht Nassar a venit și a ucis pe el șaptezeci și cinci de mii de oameni.

Sa'id ibn Abd al-Aziz a zis: acesta este sângele oricărui profet. El nu a încetat să fiarbântă până când Armiya (pace asupra lui) s-a ridicat lângă el și a zis: O, sânge, tu ai distrus copiii lui Israel; taci, cu îngăduința lui Allah. Atunci el a tăcut. Sabia a fost ridicată, iar cei dintre oamenii Damasului care au fugit s-au dus la Bayt al-Maqdis; el i-a urmărit acolo, a ucis o mulțime fără număr, a făcut prizonieri, apoi s-a întors.