Profetul Iunus

Trimis la oamenii din Ninive, Iunus a fost socotit mincinos și a ieșit mâniat din mijlocul lor, făgăduind pedeapsa; poporul său, cuprins de pocăință, a chemat pe Allah, care a ridicat pedeapsa care se rotea deasupra capetelor lor. Pe o corabie, tras la sorți de trei ori, el a fost aruncat în mare și un pește imens l-a înghițit; în întunericul pântecului, al mării și al nopții, el a chemat: « nu este dumnezeu în afară de Tine! Slăvit să fii! Am fost dintre nedrepți », iar Allah i-a răspuns. Aruncat bolnav pe mal, unde Allah a crescut peste el un copac de dovleac, el a fost trimis spre o sută de mii de oameni, care au crezut.

Povestea lui Iunus

« Și nu a fost nicio cetate care să creadă [după ce le-a fost hotărâtă pedeapsa pentru nelegiuirea lor] și căreia credința ei să-i fi fost de folos [în îndepărtarea pedepsei], în afară de cetatea poporului lui Iona, care, după ce a crezut, i-am mântuit Noi [pe locuitorii ei] de chinul rușinii în viața lumească și le-am dat Noi lor bucurie până la un timp. » Sura 10, 98

Și Cel Prea Înalt a zis, în sura al-Anbiya:

« Și [spune de] de omul peștelui [Iona], când el a plecat furios și și-a închipuit că Noi nu vom mai avea putere asupra lui. Atunci el a strigat în întunecimi: „Nu există altă divinitate în afară de Tine! Slavă Ție! Eu am fost dintre cei nelegiuiți!” Și Noi i-am răspuns și l-am izbăvit de mâhnire. Astfel îi salvăm Noi pe dreptcredincioși. » Sura 21, 87-88

Și Cel Prea Înalt a zis, în sura as-Saffat:

« Și, cu adevărat, a fost și Iona printre Trimiși. [Spune] când a alergat el la corabia încărcată Și a tras la sorți și a fost osândit [să fie aruncat] Și l-a înghițit peștele cel mare, pentru că el era vinovat Și de n-ar fi fost el printre cei care aduceau preamărire, Ar fi rămas în burta lui până în ziua când vor fi înviați. [Însă] L-am aruncat Noi pe Pământul cel gol fiind el bolnav, Și am lăsat să crească peste el un lujer de dovleac Și l-am trimis pe el [ca Profet] la o sută de mii [de oameni] sau chiar mai mulți, Iar ei au crezut și i-am lăsat pe ei să se bucure de viață până la un timp. » Sura 37, 139-148

Și Cel Prea Înalt a zis, în sura al-Qalam:

« Deci îndură cu răbdare hotărârea Domnului tău și nu fi ca tovarășul peștelui cel mare [Iona], care L-a chemat [pe Allah], când el era plin de mâhnire! Dacă nu l-ar fi ajuns pe el Îndurarea de la Domnul lui, ar fi fost el aruncat pe țărmul gol și ar fi fost acoperit de rușine. Însă l-a ales pe el Domnul său și l-a așezat pe el printre cei evlavioși. » Sura 68, 48-50

Misiunea lui Iunus la Ninive

Exegeții au zis: Allah l-a trimis pe Iunus (pace asupra lui) la oamenii din Ninive, din ținutul Mossoul; el i-a chemat la Allah (pacea și binecuvântarea lui Allah asupra lui), ei l-au socotit mincinos și s-au înțipenit în tăgăduirea și încăpățânarea lor. Când aceasta i s-a prelungit din partea lor, el a ieșit din mijlocul lor și le-a făgăduit instalarea pedepsei asupra lor după trei (zile). Ibn Mas'ud, Mujahid, Sa'id ibn Jubayr și Qatada, împreună cu mai mult de unul dintre înaintași și următori, au zis: când el a ieșit din spatele lor și ei au confirmat venirea pedepsei asupra lor, Allah a aruncat în inimile lor pocăința și întoarcerea, și ei au regretat ceea ce venise de la ei către profetul lor.

Ei s-au îmbrăcat cu hainele căinței, au despărțit fiecare dobitoc de puiul său, au strigat către Allah (pacea și binecuvântarea lui Allah asupra lui), au strigat și s-au umilit înaintea Lui, smerindu-se înaintea Lui; bărbații și femeile, fiii și fiicele, mamele au plâns; bovinele și dobitoacele de povară au muget, cămilele și puii lor au țipat, vacile și vițeții lor au măgat, oile au chearat împreună cu mieii lor. A fost o clipă înaltă și înspăimântătoare, iar Allah Cel Înalt, prin puterea și tăria Lui, bunăvoința și îndurarea Lui, a ridicat de la ei pedeapsa care îi atinsese, care se rotea deasupra capetelor lor ca fărâmurile unei nopți întunecate. De aceea Cel Prea Înalt a zis: « Dacă ar fi fost un oraș care să creadă... », adică: nu s-a aflat printre generațiile trecute vreun oraș care să creadă deplin?

Aceasta arată că aceasta nu se întâmplase, dar așa zice Cel Prea Înalt: « Noi nu am trimis profet în vreun oraș fără ca locuitorii lui luxurioși să zică: tăgăduim ce cu care ați fost trimiși » (Saba, 34). Și cuvântul Lui: « afară de poporul lui Iunus: când ei au crezut, Noi am ridicat de la ei pedeapsa rușinii în viața acestei lumi, și i-am făcut să se bucure până la un termen »: ei au crezut deplin.

Exegeții au divergent: le folosește credința aceasta lor în viața de apoi, scăpându-i de pedeapsa de mai târziu precum i-a scăpat de pedeapsa acestei lumi? Două păreri; cea mai vădită din context: da, dacă Allah va voi. Și Allah știe cel mai bine. Așa zice Cel Prea Înalt: « când ei au crezut », și El a zis: « și l-am trimis pe el spre o sută de mii sau mai mulți, și ei au crezut; Noi i-am făcut să se bucure până la un termen », iar bucuria aceasta până la un termen nu exclude ca ei să li se alăture ridicarea pedepsei de mai târziu. Și Allah știe cel mai bine.

Ei erau oricum o sută de mii. Și au divergent asupra adaosului: de la Makhul: zece mii. Și Tirmidhi, Ibn Jarir și Ibn Abi Hatim, din hadithul lui Zuhayr, de la cel care l-a auzit pe Abu al-Aliya: « Ubayy ibn Ka'b mi-a relatat că el l-a întrebat pe Trimisul lui Allah (pacea și binecuvântarea lui Allah asupra lui) despre cuvântul Lui: și l-am trimis pe el spre o sută de mii sau mai mulți. El a zis: plus douăzeci de mii. » Fără acest om imprecis, acest hadith ar fi tranșat acest capitol. Și de la Ibn Abbas: « ei erau o sută treizeci de mii »; de la el: « treizeci și câteva de mii »; de la el: « patruzeci și câteva de mii ». Sa'id ibn Jubayr a zis: « o sută șaptezeci de mii. » Și au divergent: trimiterea lui spre ei a fost oare înaintea peștelui sau după, sau au fost ele două neamuri? Trei păreri, dezvoltate în tafsir.

Plecarea lui Iunus și peștele

Scopul este că el (pace asupra lui), plecând mâniat din pricina poporului său, a urcat o corabie pe mare; el le-a poruncit să naveze, ei au fost răscoliți, valurile i-au purtat și corabia s-a încărcat cu ce conținea, și ei au fost pe cale să se înece, potrivit a ceea ce pomenesc exegeții. Ei au zis: au tras tiraje scurte între ei pentru a trage la sorți, iar cel asupra căruia cădea sorțul să fie aruncat din corabie, ca să se ușureze de el. Când au tras la sorți, sorțul a căzut pe profetul lui Allah, Iunus; ei nu l-au îngăduit, l-au refăcut a doua oară și el a căzut iarăși pe el. El și-a suflecat mânecile ca să-și dezbrace hainele și să se arunce singur, dar ei au refuzat să i-l îngăduie.

Apoi au repetat sorțul a treia oară și el a căzut iarăși pe el, pentru ceea ce Allah voia de la el din treaba cea înaltă. Allah Cel Prea Înalt a zis: « Iunus este dintre trimiși: când el a fugit spre corabia plină, el a tras la sorți și a fost dintre cei pierzători; peștele l-a înghițit pe când el era de blamat. » Și anume, când sorțul a căzut pe el, el a fost aruncat în mare, iar Allah (pacea și binecuvântarea lui Allah asupra lui) a trimis un pește imens din marea Verde care l-a înghițit; și Allah Cel Prea Înalt i-a poruncit să nu mănânce din carnea lui și să nu rupă niciunul dintre oasele lui: tu nu vei avea hrană. El l-a apucat și a făcut ocolul tuturor mărilor cu el.

Și s-a zis: un alt pește, mai mare decât el, a înghițit acest pește. Ei au zis: când el s-a așezat în pântecul peștelui, el a crezut că a murit; el și-a mișcat membrele și ele s-au mișcat: el era viu. El a căzut prosternat pentru Allah și a zis: « Domnul meu, Ți-am luat un sanctuar pe care nimeni nu-l închină la felul lui. »

Ei au divergent asupra duratei șederii lui în pântecul lui. Mujalid, de la ash-Sha'bi: el l-a înghițit dimineața și l-a scos seara. Qatada a zis: el a rămas acolo trei (zile). Ja'far as-Sadiq a zis: șapte zile. Mărturisește pentru el poema lui Umayya ibn Abi as-Salt:

Și printr-o îndurare de la Tine, Tu ai scăpat pe Iunus, pe când el trecuse noaptea în întunecurile unui pește, zile lungi.

Sa'id ibn Abi al-Hasan și Abu Malik au zis: el a rămas în pântecul lui patruzeci de zile. Și Allah știe mai bine care a fost durata șederui lui.

Scopul este că, când peștele a început a se roti cu el prin retragerile mărilor adânci și a-l face să se afunde în valurile dezlănțuite, el a auzit proslăvirea peștilor către Milostivul, și a auzit proslăvirea pietrișului către Cel care sparge boaba și sâmbure, către Domnul celor șapte ceruri, al celor șapte pământuri, al a ceea ce este între ele și al a ceea ce este sub pământ. Atunci, acolo, el a rostit cuvântul pe care l-a rostit, prin limba stării și a rostirii, cum a dat de veste despre el Stăpânitorul măreției și nobleții, care cunoaște taina și încredințarea, care risipește răul și încercarea, care aude vocile chiar slabe, care cunoaște ascunzișurile chiar fine, care răspunde chemărilor chiar mari, cum a zis în Cartea Sa vădită, coborâtă peste Trimisul Său vrednic de încredere, cel mai adevărat dintre vorbitori, Domnul lumilor, dumnezeirea trimișilor:

Chemarea lui Iunus în întunecuri

« Și [spune de] de omul peștelui [Iona], când el a plecat furios și și-a închipuit că Noi nu vom mai avea putere asupra lui. Atunci el a strigat în întunecimi: „Nu există altă divinitate în afară de Tine! Slavă Ție! Eu am fost dintre cei nelegiuiți!” Și Noi i-am răspuns și l-am izbăvit de mâhnire. Astfel îi salvăm Noi pe dreptcredincioși. » Sura 21, 87-88

« socotind că Noi nu am să-l putem strânge »: adică: nu am să-l putem sugruma. Și s-a zis: sensul este « nu am să-l putem măsura », din măsurare (taqdir), limbă vestită: qadara și qaddara. Cum a zis poetul:

Nimeni nu se va întoarce la vremea aceea care a trecut; Tu ești binecuvântat: ceea ce Tu măsori va fi, și treaba este a Ta.

« el a chemat în întunecuri»: Ibn Mas'ud, Ibn Abbas, Amr ibn Maymun, Sa'id ibn Jubayr, Muhammad ibn Ka'b, al-Hasan, Qatada și ad-Dahhak au zis: întunericul pântecului peștelui, întunericul mării și întunericul nopții. Salim ibn Abi al-Ja'd a zis: un alt pește l-a înghițit, și a fost întunericul celor doi pești împreună cu întunericul mării.

Cuvântul Lui: « dacă el nu ar fi fost dintre cei care proslăvesc, el ar fi rămas în pântecul lui până în ziua în care ei vor fi ridicați»: sensul, s-a zis: dacă el nu ar fi proslăvit pe Allah acolo, și nu ar fi zis ceea ce a zis din sfințire și proslăvire, recunoscând pe Allah cu smerenie, pocăindu-se spre El și întorcându-se la El, el ar fi rămas acolo până în Ziua Învierii și ar fi fost ridicat din pântecul acestui pește. Acesta este sensul a ceea ce s-a relatat de la Sa'id ibn Jubayr în una dintre cele două versiuni ale lui. Și s-a zis: sensul este: dacă el nu fusese, înainte ca peștele să-l apuce, dintre cei care proslăvesc, adică: dintre ascultători, dintre rugători, cei care îl pomenau mult pe Allah. Au zis ad-Dahhak ibn Qays, Ibn Abbas, Abu al-Aliya, Wahb ibn Munabbih, Sa'id ibn Jubayr, ad-Dahhak, as-Suddi, Ata ibn as-Sa'ib, al-Hasan al-Basri și Qatada, și mai mult de unul.

Ibn Jarir l-a ales, și mărturisește pentru aceasta ceea ce au relatat imamul Ahmad și unele dintre Sunan, de la Ibn Abbas: Trimisul lui Allah (pacea și binecuvântarea lui Allah asupra lui) mi-a zis: « O, băiete, îți învăț cuvinte: păzește-L pe Allah, El te va păzi; păzește-L pe Allah, Îl vei găsi față în față cu tine; recunoaște-L pe Allah în înlesnire, El te va recunoaște în îngreunare. » Și Ibn Jarir a relatat în tafsirul său, și al-Bazzar în Musnadul său, din hadithul lui Muhammad ibn Ishaq, de la cel care i-a relatat lui, de la Abdallah ibn Rafi', eliberatul lui Umm Salama, care a auzit pe Abu Hurayra zicând: Trimisul lui Allah (pacea și binecuvântarea lui Allah asupra lui) a zis: « Când Allah a voit să-l rețină pe Iunus în pântecul peștelui, Allah i-a revelat peștelui: ia-l și nu atinge carne și os. » Când el l-a adus la fundul mării, Iunus a auzit un zgomot și a zis în sine: ce este aceasta? Allah i-a revelat, el fiind în pântecul peștelui: « este proslăvirea dobitoacelor mărilor.

» El a proslăvit în pântecul peștelui, iar îngerii au auzit proslăvirea lui și au zis: « Domnul nostru, auzim un sunet slab dintr-un pământ străin. » El a zis: « Îl cunoașteți? » Ei au zis: « Domnul nostru, cine este? » El a zis: « Robul Meu Iunus: el M-a ascultat, Eu l-am reținut în pântecul peștelui, pe mare.

» Ei au zis: « Robul cel evlavios de care se ridica în fiecare zi și în fiecare noapte o lucrare primită și o chemare ascultată? » El a zis: « Da. » Ei au zis: « Ei au mijlocit atunci pentru el », și El a poruncit peștelui, care l-a aruncat pe mal, cum zice Cel Prea Înalt: « el era bolnav. » Aceasta este formula lui Ibn Jarir, lanț și text.

Apoi al-Bazzar a zis: noi nu-l cunoaștem relatat de la Profet (pacea și binecuvântarea lui Allah asupra lui) decât prin acest lanț, așa a zis el.

Ibn Abi Hatim a zis în tafsirul său: Abu Abdillah Ahmad ibn Abd al-Rahman ibn Wahb, nepotul lui Wahb, ne-a relatat, unchiul său ne-a relatat, Abu Sakhr mi-a relatat că Yazid ar-Raqashi i-a relatat lui: am auzit pe Anas ibn Malik, și nu cunosc decât pe Anas ridicând hadithul la Trimisul lui Allah (pacea și binecuvântarea lui Allah asupra lui): că, când i s-a arătat lui Iunus profetul (pace asupra lui) de a chema aceste cuvinte, el fiind în pântecul peștelui, el a zis: « O, Allah, nu este dumnezeu în afară de Tine, slăvit să fii Tu, am fost dintre nedrepți. » Și chemarea a început a geamă la Tron, iar îngerii au zis: « Domnul nostru, un sunet slab și cunoscut dintr-un pământ străin. » El a zis: « Nu îl cunoașteți? » Ei au zis: « Domnul nostru, cine este?

» El a zis: « Robul Meu Iunus. » Ei au zis: « Robul Tău Iunus, de care nu a încetat a se ridica o lucrare primită și o chemare ascultată? » El a zis: « Da. » Ei au zis: « Domnul nostru, nu-L miluiești pe El pentru ceea ce făcea în înlesnire, ca să-L scapi de încercare?

» El a zis: « Dacă. » El a poruncit peștelui să-l arunce pe mal; Ibn Jarir l-a relatat de la Iunus, de la Ibn Wahb, la fel. Ibn Abi Hatim a adăugat: Abu Sakhr Humayd ibn Ziyad a zis: Ibn Qusayt mi-a dat de veste, și eu îi povesteam acest hadith, că el a auzit pe Abu Hurayra zicând: « El a fost aruncat pe mal, iar Allah a crescut peste el dovleacul. » Noi am zis: o, Abu Hurayra, ce este yuqtina?

Malul și copacul lui Iunus

El a zis: « Copacul gurdei (dubba'). » Abu Hurayra a zis: « Allah i-a pregătit o fiară sălbatică care mânca verdețurile pământului », sau a zis: « verdețurile pământului », « care se umfla pentru el și îl hrănea cu laptele ei, în fiecare seară și dimineață, până când el a crescut. » Și Umayya ibn Abi as-Salt a zis despre aceasta un vers din poema sa:

Prin îndurare, El a crescut peste el un dovleac; fără Allah, nu s-ar fi aflat nimeni să ajute.

Este ciudat de asemenea din partea aceea, și Yazid ar-Raqashi este slab, dar el se întărește din hadithul lui Abu Hurayra cel dintâi, precum acesta se întărește din acela. Și Allah știe cel mai bine.

Allah Cel Prea Înalt a zis: « Noi l-am aruncat»: adică: Noi l-am aruncat pe mal, care este locul gol unde nu este nimic dintre copaci, dar gol de ei; « și el era bolnav»: slab de trup. Ibn Mas'ud a zis: « ca un pui, fără pene. » Ibn Abbas, as-Suddi și Ibn Zayd au zis: « ca pruncul abia născut, fără nimic pe el. » « Noi am crescut peste el un copac de dovleac.

» Ibn Mas'ud, Ibn Abbas, Ikrima, Mujahid, Sa'id ibn Jubayr, Wahb ibn Munabbih, Hilal ibn Yasaf, Abdallah ibn Tawus, as-Suddi, Qatada, ad-Dahhak, Ata al-Khurasani și mai mult de unul au zis: « este dovleacul (qar'). » Unii savanți au zis: în creșterea dovleacului peste el este multă înțelepciune: frunza lui este la cel mai înalt grad fragedă, bogată și umbroasă; nicio muscă nu se apropie de ea; rodul lui se mănâncă de la primul răsărit până la sfârșit, crud și fiert, precum și coaja lui și semințele lui; este mult bine, o întărire a creierului și alte lucruri. Și a precedat vorba lui Abu Hurayra despre supunerea lui Uzayr prin Allah a acestei fiare sălbatice care îl hrănea cu laptele ei, pășunând în pustie și venind la el dimineața și seara. Și aceasta face parte din îndurarea lui Allah față de el, din harul Lui față de el și din binefacerea Lui față de el.

De aceea Cel Prea Înalt a zis: « Noi i-am răspuns și l-am scăpat de strâmtorare»: strâmtorarea și constrângerea în care era; « aș îndreptățim Noi pe credincioși»: așa facem Noi pentru orice credincios care Ne cheamă și caută adăpost la Noi.

Ibn Jarir a zis: Imran ibn Bakkar al-Kala'i ne-a relatat, Yahya ibn Salih ne-a relatat, Abu Yahya ibn Abd al-Rahman ne-a relatat, Bishr ibn Mansur, de la Ali ibn Zayd, de la Sa'id ibn al-Musayyib, care a zis: am auzit pe Sa'd ibn Malik, el este Ibn Abi Waqqas, zicând: am auzit pe Trimisul lui Allah (pacea și binecuvântarea lui Allah asupra lui) zicând: « Numele lui Allah prin care se cheamă, El răspunde; și prin care I se cere, El dăruiește: chemarea lui Iunus ibn Matta. » Zic: « O, Trimisule al lui Allah, este ea pentru Iunus singur sau pentru totalitatea musulmanilor? » El a zis: « Ea este pentru Iunus singur, și pentru credincioși în general când o cheamă. Nu ai auzit cuvântul lui Allah: el a chemat în întunecuri: nu este dumnezeu în afară de Tine, slăvit să fii Tu, am fost dintre nedrepți; Noi i-am răspuns și l-am scăpat de strâmtorare: aș îndreptățim Noi pe credincioși.

» Aceasta este o condiție a lui Allah pentru oricine Îl cheamă prin ea. Și Ibn Abi Hatim a zis: Abu Sa'id al-Ashajj ne-a relatat, Abu Khalid al-Ahmar, de la Kathir ibn Zayd, de la al-Muttalib ibn Hantab, Abu Khalid a zis: îl socotesc de la Mus'ab, adică Ibn Sa'd, de la Sa'd, care a zis: Trimisul lui Allah (pacea și binecuvântarea lui Allah asupra lui) a zis: « Oricine cheamă prin chemarea lui Iunus primește răspuns. » Abu Sa'id al-Ashajj a zis: el înțelege prin aceasta: « aș îndreptățim Noi pe credincioși. » Și acestea două sunt două căi ale lui Sa'd.

Chemarea lui Iunus relatată de Uthman

Și una a treia, mai bună decât cele două: imamul Ahmad a zis: Ismail ibn Omar ne-a relatat, Iunus ibn Abi Ishaq al-Hamdani ne-a relatat, Ibrahim ibn Muhammad ibn Sa'd ne-a relatat, tatăl meu Mohamed mi-a relatat, de la tatăl său Sa'd, el este Ibn Abi Waqqas, care a zis: am trecut pe lângă Uthman ibn Affan în moschee și l-am salutat; el mi-a umplut ochii cu el și nu mi-a răspuns salamul. Am venit la Omar ibn al-Khattab și am zis: « O, comandator al credincioșilor, s-a întâmplat în islam ceva? » de două ori. El a zis: « Nu.

Și de ce? » Zic: « Nimic, doar că am trecut acum puțin pe lângă Uthman în moschee și l-am salutat; el mi-a umplut ochii cu el și nu mi-a răspuns salamul. » El a trimis să fie chemat Uthman și l-a chemat, și a zis: « Ce te-a împiedicat să răspunzi salamului fratelui tău? » El a zis: « Nu am făcut-o.

» Sa'd a zis: zic: « Dacă », până când el s-a jurat și eu m-am jurat. Apoi Uthman a pomenit și a zis: « Dacă, și cer iertare lui Allah și mă întorc la El: tu ai trecut acum puțin pe lângă mine, și eu mă aflam în discuție cu mine însumi despre o vorbă pe care o auzisem de la Trimisul lui Allah (pacea și binecuvântarea lui Allah asupra lui); pe Allah, niciodată nu am pomenit-o fără ca privirea mea să se acopere și inima mea de un voal. » Sa'd a zis: « Eu ți-o vestesc: Trimisul lui Allah (pacea și binecuvântarea lui Allah asupra lui) ne-a pomenit o chemare întâi, apoi a venit un beduin care l-a ocupat, până ce Trimisul lui Allah (pacea și binecuvântarea lui Allah asupra lui) s-a ridicat și eu l-am urmat; și când m-am temut că el nu mă va întrece la locuința lui, am lovit pământul cu piciorul meu. Trimisul lui Allah (pacea și binecuvântarea lui Allah asupra lui) s-a întors spre mine și a zis: cine este acesta?

Abu Ishaq? Zic: da, o, Trimisule al lui Allah. El a zis: și apoi? Zic: pe Allah, nimic, doar că Tu ne-ai pomenit o chemare întâi, apoi acest beduin a venit și te-a ocupat.

» El a zis: « Da: chemarea lui Dhoul-Noun, el fiind în pântecul peștelui: nu este dumnezeu în afară de Tine, slăvit să fii Tu, am fost dintre nedrepți. Niciun musulman nu a chemat niciodată cu ea Domnul său în vreun lucru fără ca El să-i răspundă. » Și Tirmidhi și an-Nasa'i l-au relatat, din hadithul lui Ibrahim ibn Muhammad ibn Sa'd cu aceasta.

Meritul lui Iunus

Pomenire a meritului lui Iunus (pace asupra lui). Allah Cel Prea Înalt a zis: « Iunus este dintre trimiși » (as-Saffat, 139). Și El l-a pomenit în lista profeților nobile, în surele an-Nisa și al-An'am; de la Allah, din partea Lui, cea mai bună rugăciune și mântuire.

Imamul Ahmad a zis: Waki' ne-a relatat, Sufyan, de la al-A'mash, de la Abu Wa'il, de la Abdallah, care a zis: Trimisul lui Allah (pacea și binecuvântarea lui Allah asupra lui) a zis: « Nu se cade nimănui să zică: eu sunt mai bun decât Iunus ibn Matta. » Și al-Bukhari l-a relatat, din hadithul lui Sufyan ath-Thawri cu aceasta. Și al-Bukhari a zis de asemenea: Hafs ibn Omar ne-a relatat, Shu'ba, de la Qatada, de la Abu al-Aliya, de la Ibn Abbas, de la Profet (pacea și binecuvântarea lui Allah asupra lui), care a zis: « Nu se cade unui rob să zică: eu sunt mai bun decât Iunus ibn Matta », legându-l la tatăl său. Ahmad, Muslim și Abu Dawud l-au relatat, din hadithul lui Shu'ba cu aceasta.

Shu'ba a zis, cum Abu Dawud l-a relatat de la el: « Qatada nu a auzit de la Abu al-Aliya decât patru hadithuri, iar acesta este printre cele mai autentice. » Și imamul Ahmad l-a relatat, de la Affan, de la Hammad ibn Salama, de la Ali ibn Zayd, de la Yusuf ibn Mihran, de la Ibn Abbas, de la Profet (pacea și binecuvântarea lui Allah asupra lui), care a zis: « Nu se cade de asemenea unui rob să zică: eu sunt mai bun decât Iunus ibn Matta »; doar Ahmad l-a relatat. Și hafizul Abu al-Qasim Tabarani l-a relatat: Muhammad ibn al-Hasan ibn Kaysan ne-a relatat, Abdallah ibn Raja ne-a informat, Israël, de la Abu Yahya al-Qattat, de la Mujahid, de la Ibn Abbas: Trimisul lui Allah (pacea și binecuvântarea lui Allah asupra lui) a zis: « Nu se cade nimănui să zică: eu sunt la Allah mai bun decât Iunus ibn Matta. » Lanțul lui este bun, și ei nu l-au extras.

Al-Bukhari a zis: Abu al-Walid ne-a relatat, Shu'ba, de la Sa'd ibn Ibrahim: am auzit pe Humayd ibn Abd al-Rahman, de la Abu Hurayra, de la Profet (pacea și binecuvântarea lui Allah asupra lui), care a zis: « Nu se cade unui rob să zică: eu sunt mai bun decât Iunus ibn Matta »; și Muslim l-a relatat, din hadithul lui Shu'ba cu aceasta. Și în al-Bukhari și Muslim, din hadithul lui Abdallah ibn al-Fadl, de la Abd al-Rahman ibn Hurmuz al-A'raj, de la Abu Hurayra, în întâmplarea musulmanului care a pălmuit fața iudeului când el a zis: « Pe Cel care l-a ales pe Musa asupra lumilor »; al-Bukhari a zis la sfârșit: « și nu zic că cineva este mai bun decât Iunus ibn Matta », adică: nimeni nu trebuie să se prefere pe sine lui Iunus. Și într-o versiune: « Nu se cade nimănui să mă prefere pe mine lui Iunus ibn Matta », cum a venit în unele hadithuri: « nu mă preferați mie profeților, nici Iunus ibn Matta.

» Și aceasta face parte din fuga și smerenia lui (fie rugăciunile lui Allah și mântuirea Lui asupra lui), și asupra tuturor celorlalți profeți și trimiși ai lui Allah.