Neamurile distruse colectiv

Capitolul adună neamurile nimicite colectiv înainte de coborârea Torei, după cuvântul lui Allah: « Noi am dat Cartea lui Musa după ce am nimicit neamurile dintâi », și hadithul lui Abu Sa'id al-Khudri potrivit căruia nici un neam nu a fost distrus după Tora, exceptând satul care a fost prefăcut în maimuțe. Sunt citați oamenii din ar-Rass, care și-au ucis profetul Hanzala ibn Safwan, apoi 'Ad, Thamud, Faraon, frații lui Lut și oamenii din Ayka. Poporul lui Yasin figurează acolo: doi trimiși tăgăduiți, întăriți cu un al treilea, și un sfârșit într-un singur strigăt: « Nu a fost decât un singur strigăt, și iată-i stinși ».

Capitol despre amintirea neamurilor distruse colectiv. Aceasta a avut loc înainte de coborârea Torei, după cuvântul Lui: « Noi am dat Cartea lui Musa după ce am nimicit neamurile dintâi » (Sura 28, 43). Versetul, cum au raportat Ibn Jarir, Ibn Abi Hatim și al-Bazzar, din hadithul lui Awf al-A'rabi, de la Abu Nadra, de la Abu Sa'id al-Khudri care a zis: « Allah nu a distrus nici un neam printr-o pedeapsă de la cer sau de la pământ, după ce Tora a coborât pe fața pământului, exceptând satul ai cărui oameni au fost prefăcuți în maimuțe. » Nu ai văzut că Allah a zis: « Noi am dat Cartea lui Musa după ce am nimicit neamurile dintâi »? Iar al-Bazzar l-a ridicat într-o versiune care îi este proprie. Și Allah știe mai bine; oprea lui indică faptul că orice neam distrus colectiv a fost distrus înainte de Musa (pace asupra lui).

Printre ele: oamenii din ar-Rass. Allah a zis, în sourate al-Furqan: « Și 'Ad și Thamud și oamenii din ar-Rass și multe neamuri între ei; fiecăruia Noi i-am dat pilde, iar pe fiecare Noi l-am nimicit cu o nimicire de tot » (Sura 25, 38-39). Și a zis El, în sourate Qaf: « Ei au tăgăduit înaintea lor: poporul lui Nuh și oamenii din ar-Rass și Thamud, și 'Ad, și Faraon, și frații lui Lut, și oamenii din Ayka și poporul lui Tubba': cu toții au tăgăduit trimișii, și s-a împlinit amenințarea Mea » (Sura 50, 12-14).

Acest context, și cel care îl precedă, indică faptul că ei au fost uciși, distruși și nimiciți, aceasta este nimicirea. Aceasta respinge alegerea lui Ibn Jarir: oamenii din ar-Rass ar fi oamenii Șanțului amintiți în sourate al-Buruj; căci aceia, după Ibn Ishaq și un grup, au trăit după Mesia (pace asupra lui), iar aceasta cere de asemenea examinare. Ibn Jarir a raportat că Ibn 'Abbas a zis: « Oamenii din ar-Rass sunt locuitorii unui sat dintre satele lui Thamud. »

Marele Hafiz Abu al-Qasim Ibn Asakir a amintit la începutul Tarih-ului său, la amintirea întemeierii Damascului, după Tarih-ul lui Abu al-Qasim Ubaydullah ibn 'Abdullah ibn Khurdadhba și alții, că oamenii din ar-Rass erau la Hazur. Allah le-a trimis un profet numit Hanzala ibn Safwan; ei l-au tăgăduit și l-au ucis. Atunci 'Ad ibn Aws ibn Iram ibn Sam ibn Nuh a plecat cu urmașii lui din ar-Rass și s-a așezat la Ahqaf, iar Allah i-a distrus pe oamenii din ar-Rass, care s-au risipit în tot Yemenul și s-au răspândit în același timp pe tot pământul, până ce Jayrun ibn Sa'd ibn 'Ad ibn Aws ibn Iram ibn Sam ibn Nuh a coborât la Damasc și a întemeiat orașul, numindu-l Jayrun: acesta este Iram cu stâlpi, și nicăieri nu există mai mulți stâlpi de piatră ca la Damasc. Allah l-a trimis atunci pe Hud ibn 'Abdullah ibn Rabah ibn Khalid ibn al-Khalud ibn 'Ad către 'Ad, copiii lui 'Ad, la Ahqaf; ei l-au tăgăduit și Allah i-a distrus (pacea și binecuvântarea lui Allah asupra lui).

Aceasta implică faptul că oamenii din ar-Rass au precedat pe 'Ad cu epoci foarte lungi. Și Allah știe mai bine.

Ibn Abi Hatim a raportat, de la Abu Bakr ibn Abi Asim, de la tatăl lui, de la Shaybah ibn Bishr, de la Ikrima, de la Ibn 'Abbas care a zis: « ar-Rass este un puț în Azerbaidjan. » Ath-Thawri a raportat, de la Abu Bukayr, de la Ikrima care a zis: « ar-Rass este un puț în care ei și-au aruncat profetul », adică: ei l-au îngropat acolo. Ibn Jurayj a zis, de la Ikrima: « Oamenii din ar-Rass sunt la Falj, ei sunt oamenii lui Yasin. » Qatada a zis: « Falj, un sat din Yamama. » Zic: dacă ei sunt oamenii lui Yasin, după cum pretinde Ikrima, ei au fost la fel nimiciți colectiv: Allah a zis în povestea lor: « Nu a fost decât un singur strigăt, și iată-i stinși » (Sura 36, 29), iar povestea lor va veni după aceasta. Dacă ei sunt alții decât aceia, iar aceasta este ceva vădit, ei au fost la fel distruși și nimiciți. În orice caz, aceasta contrazice ceea ce a amintit Ibn Jarir.

Abu Bakr Muhammad ibn al-Hasan an-Naqqash a amintit că oamenii din ar-Rass aveau un puț care îi adăpa și care le ajungea pentru tot pământul lor, și un rege drept, cu ținută frumoasă. Când el a murit, ei au simțit o mare tulburare; după câteva zile, diavolul li s-a arătat sub forma lui și a zis: « Nu am murit, ci m-am absentat de la voi ca să văd ce faceți. » Ei s-au bucurat foarte tare; el a poruncit să fie întinsă o perdea între ei și el, și le-a vestit că nu va muri niciodată. Cei mai mulți au crezut, au fost ispiteți de el și l-au adorat.

Allah le-a trimis în mijlocul lor un profet care le-a vestit că acela era un diavol care le vorbia de după perdea, le-a oprit cultul lui și le-a poruncit să-L adore pe Allah singur, fără asociat. As-Suhayli a zis: revelația îi venea în vis, și el se numea Hanzala ibn Safwan. Ei au năvalit asupra lui, l-au ucis și l-au aruncat în puț; apa lui a scăzut, ei au avut sete după adăparea lor, copacii lor s-au uscat, roadele lor au încetat, locuințele lor au fost ruinate; la sociabilitate a urmat sălbăticia, la adunare dezbinarea, și ei au pierit până la ultimul; jinnii și fiarele sălbatice au locuit locuințele lor: pe locurile lor nu se mai aude decât șuierul jinnilor, răcirea leilor și glasul hienei.

Cât despre ceea ce a raportat Ibn Jarir, de la Muhammad ibn Humayd, de la Salama, de la Ibn Ishaq, de la Muhammad ibn Ka'b al-Qurazi care a zis: Trimisul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah asupra lui) a zis: « Primul dintre oameni care va intra în Rai în ziua Învierii este robul negru », este că Allah le-a trimis un profet locuitorilor unui sat, și dintre locuitorii lui doar acest negru a crezut în el. Locuitorii satului au agresat profetul, au săpat un puț pentru el, l-au aruncat acolo și l-au acoperit cu o piatră surdă. Acest rob mergea să taie lemne pe spatele lui, își aducea lemnele, le vindea și cumpăra din ele mâncare și băutură, apoi venea la acest puț, ridica piatra, Allah îl ajuta asupra ei, cobora profetului său mâncarea și băutura lui, apoi o punea la loc cum era. A fost așa atât timp cât a vrut Allah.

Într-o zi, a plecat să taie lemne ca de obicei, și-a strâns lemnele, și-a legat mănunchiul de lemne și l-a isprăvit; când a vrut să-l care, a simțit o amețeală de somn și s-a întins să doarmă. Allah i-a închis urechea șapte ani, dormind; apoi s-a trezit, s-a întins, s-a întors pe altă parte și a adormit din nou: Allah i-a închis urechea încă șapte ani. Apoi s-a trezit, și-a luat mănunchiul, socotind că a dormit doar un ceas din zi. A venit la sat, și-a vândut mănunchiul, a cumpărat mâncare și băutură ca de obicei, apoi s-a dus la groapă, la locul unde era: a căutat-o și nu a găsit-o, căci locuitorii ei fuseseră loviți de pedeapsă, ieșiseră din ea, crezuseră în profetul lor și îl confirmaseră.

Profetul lor întreba ce se face cu acest negru; ei răspundeau: nu știm, până ce Allah l-a luat pe profet (pace asupra lui), iar negrul s-a trezit din somnul lui după aceea. Trimisul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah asupra lui) a zis: « Acest negru este bine primul care intră în Rai. » Este un hadith mursal, iar asemănătorul lui cuprinde examinare; dezvoltarea poveștii lui vine poate de la Muhammad ibn Ka'b al-Qurazi. Și Allah știe mai bine.

Ibn Jarir însuși l-a respins și a zis: « Nu este îngăduit să se țină acești oameni pentru oamenii din ar-Rass amintiți în Coran »: pentru că Allah a informat despre oamenii din ar-Rass că i-a distrus, pe când aceia, arătându-li-se pedeapsa, au crezut în profetul lor, exceptând cazul în care se socotește că întâmplări au venit asupra lor și că ei au crezut în profet după moartea părinților lor. Și Allah știe mai bine. Apoi a optat pentru: ei sunt oamenii Șanțului, iar aceasta este o părere slabă, pentru ceea ce a precedat și pentru ceea ce este amintit în povestea oamenilor Șanțului: ei au fost amenințați acolo cu pedeapsa de dincolo dacă nu se căiau, iar nimicirea lor nu este amintită, pe când nimicirea oamenilor din ar-Rass este explicită. Și Allah știe mai bine.

Poporul lui Yasin

« Și dă-le lor drept pildă pe locuitorii cetății, când au venit la ei Trimișii. Când am trimis la ei doi [Mesageri], dar i-au socotit pe ei mincinoși. Atunci i-am întărit și cu un al treilea și au zis ei: „Cu adevărat, noi suntem Trimiși la voi!” Dar ei le-au răspuns: „Voi nu sunteți decât niște oameni ca și noi. Cel Milostiv [Ar-Rahman] nu a făcut să coboare nimic, iar voi nu faceți decât să mințiți!” Însă [Trimișii le-]au zis: „Domnul nostru știe că noi suntem Trimiși la voi, Iar noi nu suntem datori decât cu transmiterea limpede [a mesajului nostru]”.

Ei [oamenii] au spus: „Cu adevărat, noi vedem un semn [prevestitor de] rău în voi. Dacă nu încetați, noi vă vom ucide cu pietre și vă va ajunge o pedeapsă dureroasă de la noi!” Le-au răspuns: „Semnul prevestitor [soarta] de rău să fie cu voi! Când ați fost preveniți [ați prevestit semnul rău]?... Ba nu, voi sunteți un popor care întrece măsura!…” Și de la capătul cetății a venit un bărbat, alergând, și a spus: „O, neam al meu, urmați-i pe Trimiși! Urmați-i pe cei care nu cer răsplată și care sunt pe drumul cel bun! De ce să nu-L ador eu pe Cel care m-a creat pe mine? Și la Care veți fi voi întorși!

Să iau eu alți zei în locul Lui? [Pe când] Dacă Ar-Rahman [Cel Milostiv] va voi să-mi facă mie un rău, nu-mi va fi de niciun folos mijlocirea lor și ei nu mă vor putea salva. Cu adevărat, eu aș fi într-o rătăcire învederată. Cu adevărat, eu cred în Domnul vostru, deci ascultați de mine.” Și i se spune lui: „Intră în Rai!” Iar el răspunde: “O, de ar ști poporul meu Că Domnul meu m-a iertat și m-a așezat pe mine între cei cinstiți!” Și Noi nu am făcut să coboare asupra poporului său, în urma lui, vreo armată din Cer, căci nu a fost necesar [acest lucru].

Nu a fost decât un singur strigăt și iată-i pe ei stinși, fără viață. » Sura 36, 13-29

Este celebru la mulți dintre salaf și khalaf că acest oraș este Antiohia: Ibn Ishaq l-a raportat în ceea ce i-a ajuns de la Ibn 'Abbas, de la Ka'b al-Ahbar și de la Wahb ibn Munabbih; și la fel de la Burayda ibn al-Husayb, de la Ikrima, de la Qatada, de la az-Zuhri și alții. Ibn Ishaq a zis, în ceea ce i-a ajuns de la Ibn 'Abbas, de la Ka'b și de la Wahb: ei au zis că capitala lui avea un rege numit Antiqus ibn Antiqus, care adorava idolele, iar Allah i-a trimis trei dintre trimiși: Sadiq, Saduq și Shalum, care i-au tăgăduit. « Este vădit că aceia sunt trimiși veniți de la Allah (pacea și binecuvântarea lui Allah asupra lui). » Qatada a pretins că ei erau trimiși ai Mesiei.

La fel Ibn Jurayj, de la Wahb ibn Sulayman, de la Shu'ayb al-Jaba'i: numele celor doi dintâi trimiși era Sham'un (Simion) și Yuhanna (Ioan), numele celui de-al treilea Bulus (Pavel), iar orașul Antiohia. Această părere este foarte slabă: când Mesia le-a trimis oamenilor din Antiohia trei dintre apostoli, aceasta a fost întâia cetate care a crezut în Mesia în acel moment; de aceea ea este una dintre cele patru cetăți în care se află patriarhul creștinilor: Antiohia, Ierusalim, Alexandria și Roma, apoi Constantinopol după. Și ei nu au fost distruși, pe când locuitorii cetății amintite în Coran au fost distruși, cum se zice la sfârșitul poveștii lui după uciderea celui sincer dintre trimiși: « Dă-le o pildă: oamenii cetății, când au venit la ei trimișii. » Dar dacă cei trei trimiși amintiți în Coran au fost trimiși din vechime oamenilor din Antiohia, care i-au tăgăduit și Allah i-a distrus, apoi cetatea a fost repopulată după, și în vremea Mesiei locuitorii ei au crezut în trimișii care le-au fost trimiși, nimic nu împiedică aceasta.

Și Allah știe mai bine. Cât despre părerea că această poveste amintită în Coran este povestea tovarășilor Mesiei, ea este slabă, pentru ceea ce a precedat și pentru că contextul vădit al Coranului cere ca acești trimiși să vină de la Allah.

Allah Preaînaltul a zis: « Dă-le o pildă » adică poporului tău, o, Muhammad: oamenii cetății, adică cetatea (madina), « când au venit la ei trimișii: când le-am trimis noi doi, ei i-au tăgăduit; Noi i-am întărit cu un al treilea », adică i-am întărit pe amândoi cu un al treilea în mesaj, « și au zis: noi suntem trimiși la voi. » Ei le-au răspuns că erau oameni asemenea lor, cum au răspuns neamurile necredincioase trimișilor lor, socotind straniu că Allah trimite un profet om; și ei le-au răspuns că Allah știe că ei sunt trimișii Lui la ei, și că, dacă L-ar fi mințit, El i-ar fi pedepsit și i-ar fi răzbunat de ei aspru. « Noi nu avem decât vestirea vădită » adică sarcina noastră este să vă vestim ceea ce cu care am fost trimiși la voi, iar Allah călăuzește pe cine voiește și rătăcește pe cine voiește.

« Ei au zis: noi vedem în voi un de rău augur », adică noi ne facem de rău augur de ceea ce ne aduceți; « dacă nu încetați, vă vom ucide cu pietre»: zis după cuvânt; zis după fapte. Confirmă primul vorba lor: « și vă va atinge din partea noastră o pedeapsă dureroasă »: ei i-au amenințat cu moarte și umilință. « Ei au zis: augurul vostru este la voi », adică respins asupra voastră, « oare pentru că v-am făcut amintiți? » din pricina că v-am amintit spre călăuzire și v-am invitat la ea, voi ne amenințați cu moarte și umilință; « ba voi sunteți un popor care face excesul »: nu acceptați adevărul și nu-l vreți.

Vorba Lui: « Și a venit de la capătul cetății un om care alerga », pentru ajutorul trimișilor și pentru vădirea credinței în ei. El zice: « O, popor al meu, urmați trimișii; urmați pe cei care nu vă cer nici o răsplătă și sunt bine călăuziți »: ei vă cheamă la adevărul curat, fără răsplătă și fără plată. Apoi el i-a chemat la adorarea lui Allah singur, fără asociat, și le-a oprit adorarea a ceea ce este în afara Lui, care nu folosește la nimic, nici în lumea aceasta, nici în cealaltă. « Aș fi atunci în rătăcire vădită » dacă aș părăsi adorarea lui Allah și L-aș adora pe altul decât El.

Apoi el a zis, adresându-se trimișilor: « Am crezut în Domnul vostru: ascultați-mă », adică ascultați vorbele mele și fiți martori la ele lângă Domnul vostru. Și s-a zis: sensul este: ascultați, o, popor al meu, credința mea în trimișii lui Allah, pe față. Atunci ei l-au ucis: zis prin lapidare; zis prin mușcare; zis: ei au năvalit asupra lui dintr-un singur impulse și l-au ucis. Ibn Ishaq a raportat de la unii dintre tovarășii lui, de la Ibn Mas'ud care a zis: « Ei l-au călcat cu picioarele până i-au făcut să iasă măruntaiele.

»

Ath-Thawri a raportat, de la Asim al-Ahwal, de la Abu Mijlaz: numele acestui om era Habib ibn Murri. Apoi s-a zis: el era tâmplar; zis: funicar; zis: cizmar; zis: vopsitor; zis: el se îndeletnicea cu devotamentul într-o peșteră acolo. Și Allah știe mai bine. De la Ibn 'Abbas: Habib tâmplarul era lovit de lepră din tinerețe, și el era foarte milostiv; poporul lui l-a ucis.

De aceea Allah a zis: « Intră în Rai », adică: când poporul lui l-a ucis, Allah l-a introdus în Rai. Când el a văzut ce era de prospețime și de bucurie acolo, el a zis: « Dacă doar poporul meu ar ști, de ce mi-a iertat Domnul meu și că m-a pus El printre cei cinstiți », adică: să creadă în ceea ce am crezut eu, și să li se întâmple ceea ce mi s-a întâmplat mie. Ibn 'Abbas a zis: « El și-a sfătuit poporul în viața lui: o, popor al meu, urmați trimișii; și după moartea lui: dacă doar poporul meu ar ști, de ce mi-a iertat Domnul meu și că m-a pus El printre cei cinstiți. » Ibn Abi Hatim l-a raportat.

Qatada a zis la fel: « Nu vei întâlni credinciosul decât sfătuitor, niciodată amăgitor. » Când el a văzut ce a văzut din generozitatea lui Allah, el a zis: « Dacă doar poporul meu ar ști...», dorind de la Allah ca poporul lui să știe ce a contemplat el din generozitatea lui Allah și din ceea ce l-a apucat. Qatada a zis: pe Allah, Allah nu l-a împroscat pe poporul lui după uciderea lui decât cu: « Nu a fost decât un singur strigăt, și iată-i stinși.

»

Vorba Lui: « Și Noi nu am pogorât asupra poporului lui după el din partea cerului nici o oaste, și nu eram noi să pogorâm », adică: Noi nu aveam nevoie, ca să ne răzbunăm pe ei, să pogorâm asupra lor o oaste din cer. Acesta este sensul a ceea ce a raportat Ibn Ishaq de la unii dintre tovarășii lui, de la Ibn Mas'ud. Mujahid și Qatada au zis: « și Noi nu am pogorât asupra lor o oaste » adică: un alt mesaj. Ibn Jarir a zis: prima este mai dreaptă; și mie, cea mai puternică îmi este aceasta. De aceea el zice: « și nu eram noi să pogorâm », adică: nu aveam nevoie de aceasta pentru răzbunare, când ei au tăgăduit trimișii Noștri și l-au ucis pe aliatul Nostru, « nu a fost decât un singur strigăt, și iată-i stinși. »

Exegeții au zis: Allah l-a trimis pe Djibril (pace asupra lui), care a apucat cele două croițe ale porții cetății lor, apoi a suflat împotriva lor un singur strigăt, și iată-i stinși; glasurile lor stinse, mișcările lor oprite, rămânând din ei nici un ochi care să clipească. Toate acestea indică faptul că această cetate nu este Antiohia: aceia au fost distruși pentru că au tăgăduit trimișii lui Allah veniți la ei, pe când oamenii din Antiohia au crezut și au urmat trimișii Mesiei, apostolii veniți la ei. De aceea s-a zis: Antiohia a fost întâia cetate care a crezut în Mesia.

Cât despre hadithul raportat de at-Tabarani, de la Husayn al-Ashqar, de la Sufyan ibn Uyayna, de la Ibn Abi Najih, de la Mujahid, de la Ibn 'Abbas, de la Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah asupra lui): « Înaintașii sunt trei: înaintașul către Musa este Iusha' ibn Nun; înaintașul către Isa este tovarășul lui Yasin; înaintașul către Muhammad este Ali ibn Abi Talib », acest hadith nu se înființează: acest Husayn este abandonat și șii al ghulatilor, iar transmiterea lui univocă de aceasta indică slăbiciunea lui de tot. Și Allah știe mai bine.