Povestea celui jertfit, Ismail fiul lui Ibrahim

Printr-un vis, revelație la profeți, Ibrahim (pace asupra lui) a primit porunca să jertfească pe Ismail, fiul său născut primul, venit la el în bătrânețea lui. Fiul a răspuns: « fă ce ți se poruncește; mă vei găsi, dacă Allah va voi, printre cei răbdători »; când amândoi s-au supus, cuțitul nu a tăiat nimic, iar Allah l-a răscumpărat « printr-o jertfă minunată », un berbec jertfit la Mina, ale cărui coarne au rămas în Kaaba până la incendierea Casei. Pentru autor, Coranul dă ca vădit că cel jertfit este Ismail; cei care zic Ishaq nu se sprijină pe niciun hadith autentic, ci pe relatări israelite.

« Și a zis el, apoi: „Cu adevărat, eu mă duc la Domnul meu care mă va călăuzi. Doamne, dă-mi [un copil] dintre cei evlavioși!” Și Noi i-am dat bună veste despre un flăcău blând. Și când [fiul său] a ajuns la vârsta la care putea lucra împreună cu el, a spus: „O, fiul meu! Cu adevărat, am văzut în vis că te voi jertfi. Vezi cum ți se pare?” I-a răspuns: „O, tată! Fă după cum ți se poruncește, căci mă vei afla pe mine - dacă va Voi Allah - printre cei răbdători!” Și când s-au supus amândoi și l-a întins pe el pe o tâmplă, Am strigat Noi la el: „O, Avraam!

Tu ai împlinit vedenia.” Astfel îi răsplătim Noi pe cei care săvârșesc bine. Cu adevărat, aceasta a fost o încercare răzvedită Și l-am răscumpărat pe el printr-o jertfă minunată Și am lăsat Noi pentru neamurile care au venit după el [această binecuvântare]: „Pace asupra lui Avraam!” Cu adevărat, astfel îi răsplătim Noi pe cei care săvârșesc bine. Cu adevărat, el a fost dintre robii Noștri dreptcredincioși. Și i l-am vestit lui pe Isaac ca Profet, dintre oamenii cei evlavioși.

Și l-am binecuvântat pe el și pe Isaac. Dar printre urmașii lor s-au aflat unii făcători de bine și alții lămurit nedrepți față de ei înșiși. » Sura 37, 99-113

Cel Prea Înalt pomeneste despre prietenul Său intim Ibrahim că, atunci când a emigrat din țara poporului său, i-a cerut Domnului său să-i dăruiască un copil drept; Allah Cel Prea Înalt i-a dat deci vestea bună a unui băiat blând, și acesta este Ismail (pace asupra lui), căci el este cel născut primul de la el, la vârsta de 86 de ani a Intimului; și aceasta este ceea ce asupra căruia nu este nicio divergență între oamenii credințelor: el este primul dintre copiii săi și cel născut primul. « Apoi, când el a ajuns la vârsta de a-l însoți »: adică a crescut și a început să alerge la treburile lui, ca tatăl său. « Apoi, când el a ajuns la vârsta de a-l însoți »: adică a crescut și a călătorit și a putut să suporte ceea ce făcea tatăl său de dus-întors și de trudă. Când aceasta a fost, i s-a arătat în vis lui Ibrahim (pace asupra lui) că i se poruncea să jertfească acest fiu.

Și în hadithul relatat de la Ibn 'Abbas, înălțat: visul profeților este revelație. 'Ubayd ibn 'Umayr a zis la fel.

Și aceasta este o încercare din partea lui Allah (fie proclamată slava Sa) pentru prietenul Său intim: să jertfească acest fiu drag, venit la el în bătrânețea lui, el care ajunsese deja la bătrânețe după ce i se poruncise să instaleze acolo, pe el și mama lui, o țară pustie și o vale fără viață și fără tovărășie, fără cultură și fără pășune. El a ascultat deci porunca lui Allah în aceasta, i-a lăsat acolo cu încredere în Allah și predare Lui; Allah le-a făcut deci ieșire și scăpare și i-a înzestrat de unde nu se așteptau. Apoi, după toate acestea, când i s-a poruncit să jertfească acest fiu pe care îl închinase poruncii Domnului său, care era cel născut primul și unicul său, care nu avea altul decât el, el a răspuns Domnului său, a ascultat poruncii Lui și s-a grăbit spre ascultarea Lui; apoi i-a înfățișat aceasta fiului său, ca să fie mai dulce pentru inima lui și mai ușor pentru el, decât să-l ia prin silă și să-l jertfească prin domnie: « o, fiul meu, îmi văd în vis că te jertvesc; privește deci ce crezi tu.

» Băiatul blând l-a întrecut atunci, în bunătate, pe tatăl său, Intimul Ibrahim: « o, tatăl meu, fă ce ți se poruncește; mă vei găsi, dacă Allah va voi, printre cei răbdători. » Iar acest răspuns este în vârful dreptății și al ascultării față de tată și de Domnul robilor. « Apoi, când amândoi s-au supus și el l-a întins pe frunte »: amândoi s-au supus, adică s-au supus poruncii lui Allah și s-au hotărât asupra ei; este o inversiune a precedentului și a amânatului; sensul lui « el l-a întins pe frunte »: el l-a pus pe fața lui; el a voit să-l jertfească din spatele gâtului, ca să nu-l privească în momentul jertfei lui; așa au zis Ibn 'Abbas, Mujahid, Sa'id ibn Jubayr, Qatada și ad-Dahhak.

Sau el l-a culcat cum se culcau fiarele de jertfit, iar marginea tămplii lui a rămas lipită de pământ; și « amândoi s-au supus », adică Ibrahim a pomenit numele lui Allah, a proclamat măreția Lui, a mărturisit și a predat fiul morții; a trecut cuțitul peste gâtul lui, dar nimic nu a fost tăiat: între cuțit și gâtul lui a fost pusă o lamă de cupru; și Allah știe mai bine.

« o, Ibrahim, tu ai crezut în viziunea ta »: adică scopul încercării tale, al ascultării tale, al grabei tale la porunca Domnului tău și al dăruirii fiului tău ca jertfă este împlinit, cum ți-ai dat trupul flăcărilor și cum averea ta este risipită pentru cei doi oaspeți. « A fost fără îndoială o încercare vădită »: adică încercarea cea vădită, limpede. « Și Noi l-am răscumpărat printr-o jertfă minunată »: adică Noi am pus ca răscumpărare a jertfei fiului său ceea ce Allah Cel Prea Înalt i-a ușurat ca despăgubire. Vestirea cunoscută a majorității este că el este un berbec alb, orb de un ochi, cu coarne; Samurah l-a văzut legat de un copac de sidr pe Thabir. De la Abd Allah ibn 'Uthman ibn Khuthaym, de la Sa'id ibn Jubayr: un berbec care a pășunit în Rai 40 de toamne; el pășunea în Rai până când Thabir se va crăpa pentru el, și purta o pânză roșie. Un berbec orb de un ochi, cu coarne, a coborât la el de pe Thabir; el avea un cârâit; el l-a jertfit; și acesta este berbecul pe care Abel l-a adus, și el i-a fost primit.

Ibn Abi Hatim l-a relatat. El l-a jertfit deci la Mina; l-a jertfit la Maqam. Cât despre ceea ce s-a relatat de la Ibn 'Abbas, că el era un pui de căprioară, și de la al-Hasan, că era un țap al oilor sălbatice numit Jarir: abia se poate de la cei doi; apoi cea mai mare parte a athar-urilor de aici sunt trase din relatări israelite; și Coranul este de ajuns asupra a ceea ce s-a întâmplat din treaba cea înaltă și din încercarea cea strălucitoare, și asupra faptului că el a fost răscumpărat printr-o jertfă minunată.

S-a ajuns în hadith că el era un berbec. Sufyan ne-a relatat: Mansur ne-a relatat, de la unchiul său matern Musaffa, de la Safiyya bint Shayba, care zice: o femeie din Banu Sulaym m-a informat: Trimisul lui Allah (fie asupra lui binecuvântarea și pacea lui Allah) a trimis spre 'Uthman ibn Talha. Ea l-a întrebat pe 'Uthman: pentru ce te-a chemat Trimisul lui Allah (fie asupra lui binecuvântarea și pacea lui Allah)? El a zis: vedeam coarnele berbecului când am intrat în Casă; am uitat să te poruncesc să le acoperi; acoperă-le deci, căci nu se cade să fie în Casă ceva ce distrează pe cel ce se roagă. Sufyan: coarnele berbecului au rămas în Casă până la incendierea Casei, și ele au ars. S-a relatat la fel de la Ibn 'Abbas că capul berbecului a rămas atârnat lângă jgheabul Kaabei, uscat; și numai aceasta ajunge ca dovadă că cel jertfit este Ismail, căci el era cel care locuia la Mecca, iar Ishaq nu știm să-l fi vizitat în tinerețea lui; și Allah știe mai bine.

Și aceasta este ceea ce este vădit în Coran; ba chiar pare un text asupra faptului că cel jertfit este Ismail, căci el pomeneste istoria celui jertfit: « și Noi i-am dat vestea bună lui Ishaq, profet printre cei drepți.

» Cine îl face un alt caz și-a impus o trudă; iar temelia celui care zice că este Ishaq nu este decât relatări israelite, iar Cartea lor o cuprinde într-o alterare: « fiul său născut primul, Ishaq »: pomenirea lui Ishaq aici este deci o inserție mincinoasă, falsificată, căci el nu este nici unicul, nici cel născut primul; unicul și cel născut primul este Ismail. Ce i-a împins la aceasta este invidia arabilor: Ismail este, în adevăr, tatăl arabilor care locuiesc Hijaz, printre care este Trimisul lui Allah (fie asupra lui binecuvântarea și pacea lui Allah), iar Ishaq este tatăl lui Iacob, care este Israel, căruia i se atribuie copiii lui Israel; ei au voit deci să atragă spre ei această cinste și au alterat astfel cuvântul lui Allah, adăugând la el; și ei sunt un popor amăgit, și nu admit că harul este în mâna lui Allah, care îl dăruiește cui voiește El.

O parte mare dintre înaintași și alții au zis că era Ishaq; ei au luat aceasta, și Allah știe mai bine, de la Ka'b al-Ahbar sau din foaiele oamenilor Cărții; nu este acolo niciun hadith autentic al Infailibilului care să ne facă să lăsăm, pentru aceasta, ce este vădit în Cartea celui Puternic; și aceasta nu se înțelege din Coran; ba este subînțelesul, nu; enunțul, nu; textul, la meditație, că el este Ismail. Și ce dovadă frumoasă este a lui Muhammad ibn Ka'b al-Qurazi că el este Ismail: « și Noi i-am dat vestea bună lui Ishaq, și după Ishaq, Iacob »: cum ar avea loc vestirea bună lui Ishaq, și că i se va naște Iacob, apoi să i se poruncească să jertfească pe Ishaq când el este mic, înainte chiar de a i se fi născut? Aceasta nu poate fi, căci contrazice vestirea bună precedentă; și Allah știe mai bine.

« și Noi i-am dat vestea bună lui Ishaq »: o frază întreagă; « și după Ishaq, Iacob »: o altă frază care nu este în spațiul vestirii bune, căci nu este îngăduit, din punctul de vedere al arabei, ca el să fie legat fără ca litera genitivului să fie reluată cu el; nu este îngăduit să zici: am trecut pe lângă Zayd și după el 'Amr, fără să zici: și după el la 'Amr. « Și după Ishaq, Iacob »: acuzativ printr-un verb subînțeles a cărui restituire este: « și Noi i-am dat lui Ishaq pe Iacob »; și în ceea ce a zis el este un punct de reflecție: « apoi, când el a ajuns la vârsta de a-l însoți »; or Ismail nu era la el; el era, mai degrabă, în pruncia sa, el și mama lui, în fața Meccai; cum ar ajunge deci la vârsta de a-l însoți? Și aceasta de asemenea este de discutat, căci s-a relatat că Intimul mergea, în cele mai multe cazuri, călare pe al-Buraq spre Mecca, ca să-și vadă fiul și copilul său, apoi se întorcea; și Allah știe mai bine. Căruia i s-a atribuit zicerea că cel jertfit este Ishaq: Ka'b al-Ahbar.

Și s-a relatat de la 'Omar, de la al-'Abbas, de la 'Ali, de la Ibn Mas'ud, de la Masruq, de la 'Ikrima, de la Sa'id ibn Jubayr, de la Mujahid, de la 'Ata', de la ash-Sha'bi, de la Muqatil, de la 'Ubayd ibn 'Umayr, de la Abu Mayasara, de la Zayd ibn Aslam, de la 'Abd Allah ibn Shaqiq, de la az-Zuhri, de la al-Qasim ibn Abi Buzza, de la Makhul, de la 'Uthman ibn Hadir, de la as-Suddi, de la al-Hasan, de la Qatada, de la Abu al-Hudhayl și de la Ibn Sabit; și aceasta este alegerea lui Ibn Jarir. Și aceasta este uimitor din partea lui; și este una dintre cele două versiuni de la Ibn 'Abbas; dar autenticul, de la el și de la majoritatea acestora, este că el este Ismail (pace asupra lui). Mujahid a zis, și Sa'id, și ash-Sha'bi, și Yusuf ibn Mihran, și 'Ata', și alții nu unul: el este Ismail (pace asupra lui). Younous mi-a povestit că Ibn Wahb ne-a informat: 'Amr ibn Qays m-a informat, de la 'Ata' ibn Abi Rabah: cel jertfit este Ismail, iar iudeii au susținut că este Ishaq, și iudeii au mințit. 'Abd Allah ibn al-Imam Ahmad a zis, de la tatăl său: el este Ismail; l-am întrebat pe tatăl meu despre cel jertfit, și el a zis: autenticul este că el este Ismail (pace asupra lui).

S-a relatat de la 'Ali, de la Ibn 'Omar, de la Abu Hurayra, de la Abu at-Tufayl, de la Sa'id ibn al-Musayyab, de la Sa'id ibn Jubayr, de la al-Hasan, de la Mujahid, de la ash-Sha'bi, de la Muhammad ibn Ka'b și de la Abu Ja'far Muhammad ibn 'Ali: cel jertfit este Ismail (pace asupra lui); al-Baghawi l-a relatat de asemenea de la ar-Rabi' ibn Anas, de la al-Kalbi și de la Abu 'Amr ibn al-'Ala'. Și s-a relatat de la Mu'awiya: « o, fiule al celor doi jertfiți », și Trimisul lui Allah (fie asupra lui binecuvântarea și pacea lui Allah) a râs; spre aceasta au mers 'Omar ibn 'Abd al-'Aziz și Muhammad ibn Ishaq ibn Yasar; nu este îndoială în aceasta. De la Burayda ibn Sufyan ibn Farwa al-Aslami: « și Noi i-am dat vestea bună lui Ishaq, și după Ishaq, Iacob »: iată un lucru asupra căruia nu m-am mai gândit încă, și îl văd cum ai zis tu; apoi el a trimis spre un om pe care îl avea în Siria, care era un iudeu devenit musulman, a cărui islam era bun; 'Omar ibn 'Abd al-'Aziz l-a întrebat despre aceasta, și eram la 'Omar ibn 'Abd al-'Aziz: care dintre cei doi fii ai lui Ibrahim i s-a poruncit să jertfească?

Ismail, pe Allah, o, comandator al credincioșilor; iar iudeii știu aceasta cu certitudine, dar ei vă invidiază, o, adunare a arabilor, ca tatăl vostru să fie cel despre care a fost o poruncă a lui Allah și harul pe care Allah l-a pomenit despre el, pentru răbdarea lui față de ceea ce i s-a poruncit; ei îl tăgăduiesc deci și susțin că este Ishaq, căci Ishaq este tatăl lor. Și am pomenit această chestiune în amănunt, cu dovezile ei și athar-urile ei, în Cartea noastră de tafsir; lui Allah lauda și harul.