Salih

Allah a trimis la Thamud, trib arab din al-Hijr venit după 'Ad, fratele lor Salih, care i-a chemat să se închine lui Allah singur. Încercat, el a scos din stâncă o cămilă plină, semn strălucitor: apa a fost pusă în soroc între ea și popor. Nouă oameni ai stricăciunii, împinși de două femei, i-au tăiat gâtul; puiul ei s-a cățarat în vârful muntelui și a dat răzbate trei mugete. Salih le-a acordat trei zile, apoi « Cutremurul i-a cuprins »: ei au rămas dimineața culcați în sălașurile lor, în afară de Abu Righal, osândit de îndată ce a ieșit din sanctuarul lui Allah.

Istoria lui Salih, profetul lui Thamud

Thamud este un trib celebr, numit după strămoșul lor Thamud, fratele lui Jadis, amândoi fii ai lui Abir ibn Iram ibn Sam ibn Nouh. Erau arabi printre arabi de neam, locuind al-Hijr, între Hijaz și Tabuk, iar Trimisul lui Allah (pacea și binecuvântarea lui Allah asupra lui) a trecut pe locul acesta, îndreptându-se spre Tabuk cu musulmanii care îl însoțeau, cum va veni expunerea sa. Ei veneau după poporul lui 'Ad, și se închinau idolilor asemenea acestora. Allah a trimis deci printre ei un om dintre ei, robul lui Allah și trimisul Său, Salih ibn Abd ibn Masikh ibn Ubayd ibn Hajar ibn Thamud ibn Abir ibn Iram ibn Sam ibn Nouh. El i-a chemat la închinarea lui Allah singur, fără asociat, la răsturnarea idolilor și a egalilor, și la a nu I se asocia nimic. O parte dintre ei a crezut în el, dar majoritatea lor a tăgăduit; ei i-au făcut rău în vorbe și în fapte, au voit să îl ucidă, și au ucis cămila pe care Allah o rânduise dovadă contra lor. Allah i-a cuprins deci cu cuprinderea unui Puternic Atotputernic.

Relatarea lui Salih și a lui Thamud în Coran

Cel Înalt a spus în surata al-A'raf: « Și la Thamud, fratele lor Salih. El a spus: O, poporul meu, închinați-vă lui Allah: nu aveți altă divinitate în afară de El. O dovadă v-a ajuns de la Domnul vostru: iată cămila lui Allah, un semn pentru voi. Lăsați-o să pască pe pământul lui Allah și nu îi faceți niciun rău, altfel o osândă dureroasă vă va cuprinde.

Și amintiți-vă când El v-a rânduit urmași după 'Ad și v-a așezat pe pământ: ridicați palate în câmpiile lui și tăiați case în munți. Amintiți-vă deci darurile lui Allah și nu răspândiți stricăciunea pe pământ. Notabilii umflați de trufie ai poporului său le-au spus celor care erau socotiți slabi, celor dintre ei care au crezut: știți că Salih este trimis din partea Domnului său? Ei au spus: credem în ceea cu care a fost trimis.

Cei care s-au umflat de trufie au spus: tăgăduim ceea ce credeți voi. Apoi i-au tăiat gâtul cămilei și au ascultat rău de porunca Domnului lor, și au spus: O, Salih, fă să vină peste noi ceea ce ne promiți, dacă ești dintre trimiși. Cutremurul i-a cuprins: ei au rămas dimineața culcați în sălașurile lor. El s-a îndepărtat de ei și a spus: O, poporul meu, v-am transmis mesajul Domnului meu și v-am sfătuit, dar voi nu iubiți pe sfătuitori » (al-A'raf, 73-79).

Și Cel Înalt a spus în surata Hud: « Și la Thamud, fratele lor Salih. El a spus: O, poporul meu, închinați-vă lui Allah: nu aveți altă divinitate în afară de El. El este cel care v-a creat din pământ și v-a rânduit să îl puneți în valoare. Cereți-I deci iertare, apoi întoarceți-vă la El: Domnul meu este aproape, El răspunde.

Ei au spus: O, Salih, tu erai printre noi cel de care se așteptau (cel mai bine) înainte de aceasta. Ne interzici să ne închinăm la ceea ce se închină tații noștri? Suntem într-o îndoială apăsătoare despre ceea ce la care ne chemi. El a spus: O, poporul meu, priviți: dacă eu sunt pe o dovadă limpede de la Domnul meu și dacă El mi-a adus din partea Sa o milă, cine mă-ar ajuta contra lui Allah dacă m-aș împotrivi Lui?

Nu mi-ați adăuga decât paguba. O, poporul meu, iată cămila lui Allah, un semn pentru voi. Lăsați-o să pască pe pământul lui Allah și nu îi faceți niciun rău, altfel o osândă apropiată vă va cuprinde. I-au tăiat gâtul, iar el a spus: bucurați-vă în sălașurile voastre trei zile: aceasta este o făgăduință care nu poate fi tăgăduită.

Apoi, când a venit porunca Noastră, i-am mântuit pe Salih și pe cei care au crezut cu el, printr-o milă din partea Noastră, și de infamia zilei aceleia: Domnul tău este Cel Tare, Cel Puternic. Iar cei care săvârșiseră nedreptățile i-a cuprins Strigătul: ei au rămas dimineața culcați în sălașurile lor, de parcă nu au fi înflorit niciodată în ele. Thamud i-a tăgăduit Domnului lor: fie Thamud departe! » (Hud, 61-68).

Și Cel Înalt a spus în surata al-Hijr: « Oamenii al-Hijrului i-au numit mincinoși pe trimiși. Noi le-am dat semnele Noastre, dar ei se abăteau de la ele. Ei tăiau case în munți, în siguranță. Strigătul i-a cuprins dimineața: ceea ce câștigau nu le-a folosit la nimic » (al-Hijr, 80-84).

Și El a spus: « Nu Împărțim semnele decât pentru înfricoșare; și Noi am dat lui Thamud cămila văzută, dar ei i-au făcut rău. Nu Împărțim semnele decât pentru înfricoșare » (al-Isra, 59).

Și Cel Înalt a spus în surata ash-Shu'ara: « Thamud i-a numit mincinoși pe trimiși, când fratele lor Salih le-a spus: nu vă veți teme? Eu sunt pentru voi un trimis vrednic de încredere. Temeți-vă deci de Allah și ascultați-mă. Nu vă cer pentru aceasta nicio plată: plata mea nu revine decât Domnului lumilor.

Veți fi lăsați în siguranță în ceea ce este aici, printre grădini, izvoare, ogoare și palmieri cu grupuri strânse de smocuri? Tăiați în munți case cu artă. Temeți-vă deci de Allah și ascultați-mă. Nu ascultați porunca celor ce trec de măsură, care răspândesc stricăciunea pe pământ și nu o îndreaptă.

Ei au spus: tu nu ești decât printre vrăjiți; tu nu ești decât un om ca noi: fă deci să vină un semn, dacă ești dintre adevărați. El a spus: iată o cămilă: ea are un soroc de băut, și voi aveți un soroc de băut, într-o zi cunoscută. Nu îi faceți niciun rău, altfel osânda unei zile mari vă va cuprinde. I-au tăiat gâtul: ei au avut părere de rău dimineața.

Osânda i-a cuprins: în aceasta sunt semne, dar cei mai mulți dintre ei nu erau credincioși. Domnul tău este Cel Puternic, Cel Milostiv » (ash-Shu'ara, 141-159). Și Cel Înalt a spus în surata an-Naml: « Noi am trimis la Thamud fratele lor Salih: închinați-vă lui Allah. Ei au devenit atunci două grupuri care se certau.

El a spus: O, poporul meu, de ce grabiți răul înaintea binelui? Nu ați cere iertare de la Allah, ca să fiți tratați cu milă? Ei au spus: văzăm în tine și în cei care sunt cu tine un augur rău. El a spus: augurul vostru este la Allah; voi mai degrabă sunteți oameni care sunt încercați.

Era în cetate nouă oameni care răspândeau stricăciunea pe pământ și nu o îndreptau. Ei au spus: jurăm pe Allah să îl ucidă noaptea, pe el și familia lui, apoi să spunem ocrotitorului său: nu am asistat la pieirea familiei sale, și spunem adevărul. Ei au pus la cale un vicleșug, și Noi am pus la cale un vicleșug, fără ca ei să își dea seama. Privește deci cum a fost sfârșitul vicleșugului lor: Noi i-am făcut să piară, pe ei și tot poporul lor.

Iată casele lor pustii, ca răsplată a nedreptății lor: în aceasta sunt semne pentru oameni care știu. Și Noi am mântuit pe cei care au crezut și care se temeau » (an-Naml, 45-53).

Cel Înalt a spus în surata Fussilat: « Cât despre Thamud, Noi l-am călăuzit, dar el a preferat orbirea călăuzirii; lovitura osândi neonoarei i-a cuprins pentru ceea ce câștigau. Și Noi am mântuit pe cei care au crezut și care se temeau » (Fussilat, 17-18). Și Cel Înalt a spus în surata al-Qamar: « Thamud a numit minciuni avertismentele. Ei au spus: să urmăm un singur om dintre noi?

Am fi atunci în rătăcire și în nebunie. Pe el, dintre noi, i s-ar fi încredințat Pomnirea? El mai degrabă este un mincinos obraznic. Mâine vor ști cine este mincinosul obraznic.

Noi le vom trimite cămila ca încercare: privește-i deci și ai răbdare. Anunță-i că apa este în soroc între ei, și că fiecare soroc de băut este rânduit. Ei au chemat tovarășul lor, care s-a îngrijit de aceasta și i-a tăiat gâtul. Cum a fost osânda Mea, și pomenirea Mea!

Noi am dat drumul contra lor unui singur Strigăt: ei au devenit precum frunzele călcate. Noi am ușurat Coranul pentru pomenire: mai este cineva pentru a se pomeni? » (al-Qamar, 23-32). Și Cel Înalt a spus: « Thamud a numit minciună prin nelegiuirea sa, când cel mai nenorocit dintre ei s-a ridicat.

Trimisul lui Allah le-a spus: cămila lui Allah, și sorocul ei de băut. Ei l-au numit mincinos, i-au tăiat gâtul: Domnul lor i-a copleșit pentru păcatul lor, și El le-a rânduit el însuși ruina » (ash-Shams, 11-15).

Allah a unit adesea în Cartea Sa pomenirea lui 'Ad și pe aceea a lui Thamud, ca în surata at-Tawba, Ibrahim, al-Furqan, Sad, Qaf, an-Najm și al-Fajr. S-a spus că aceste două neamuri sunt necunoscute oamenilor Cărții, și că nu este pentru ele nicio pomenire în Tora lor; dar Coranul arată că Musa a informat despre ele, cum a spus Cel Înalt în surata Ibrahim: « Și Musa a spus: dacă tăgăduiți, voi și toți cei care sunt pe pământ, Allah este cu adevărat Cel Bogat, Cel Vrednic de laudă. Nu v-a ajuns vestirea celor de dinaintea voastră: poporul lui Nouh, 'Ad și Thamud, și cei care au venit după ei? Nu îi cunoaște pe ei decât Allah.

Trimisii lor au venit la ei cu dovezile limpezi » (Ibrahim, 8-9). Ceea ce este aparent este că aceasta face parte din tot discursul lui Musa cu poporul său; dar, aceste două neamuri fiind arabe, ei nu au consemnat bine relatarea despre ele și nu au avut grijă să o păstreze, de vreme ce relatarea acestor două neamuri era celebră pe vremea lui Musa (pace asupra lui). Am expus tot aceasta pe scurt în Tafsir, și lui Allah îi aparțin lauda și harul.

Cămila lui Salih, semn pentru Thamud

Ținta acum este pomenirea istoriei lor, a ceea ce s-a întâmplat cu ei, a felului în care Allah l-a mântuit pe profetul Său Salih (pace asupra lui) și pe cei care au crezut în el, și în care El a tăiat existența poporului nedrept prin tăgăduirea lor, tirania lor și împotrivirea lor la trimisul lor. Am pomenit că ei erau arabi, veniți după 'Ad, și că nu au tras nicio lecție din ceea ce s-a întâmplat cu ei. De aceea profetul lor le-a spus: « închinați-vă lui Allah: nu aveți altă divinitate în afară de El. O dovadă v-a ajuns de la Domnul vostru: iată cămila lui Allah, un semn pentru voi.

Lăsați-o să pască pe pământul lui Allah și nu îi faceți niciun rău, altfel o osândă dureroasă vă va cuprinde. Și amintiți-vă când El v-a rânduit urmași după 'Ad și v-a așezat pe pământ: ridicați palate în câmpiile lui și tăiați case în munți. Amintiți-vă deci darurile lui Allah și nu răspândiți stricăciunea pe pământ »: El v-a rânduit urmași după ei pentru ca să trageți lecție din ceea ce s-a întâmplat cu ei și să acționați la opusul faptelor lor; El v-a îngăduit acest pământ: vă ridicați palate în câmpiile lui și tăiați în munți case cu artă, adică iscusite în făurirea și desăvârșirea lor. Primiți deci darul lui Allah prin mulțumire, fapta bună și închinarea Lui singur, fără asociat; aveți grijă să nu Îi ascultați rău și să vă abateți de la ascultarea Lui, căci deznodământul ar fi nenorocit.

De aceea el i-a îndemnat: « Veți fi lăsați în siguranță în ceea ce este aici, printre grădini, izvoare, ogoare și palmieri cu grupuri strânse de smocuri? », adică îndesate, belșugate, frumoase, strălucitoare, coapte; « tăiați în munți case cu artă. Temeți-vă deci de Allah și ascultați-mă. Nu ascultați porunca celor ce trec de măsură, care răspândesc stricăciunea pe pământ și nu o îndreaptă.

»

El le-a spus de asemenea: « O, poporul meu, închinați-vă lui Allah: nu aveți altă divinitate în afară de El. El este cel care v-a creat din pământ și v-a rânduit să îl puneți în valoare », adică: El este cel care v-a creat și născut din pământ, și v-a făcut pe voi locuitorii lui, dându-l vouă cu ceea ce cuprinde el de culturi și roade. El este Creatorul, Înzestratorul, deci doar El merită închinarea, la excluderea oricăruia altuia. « Cereți-I deci iertare, apoi întoarceți-vă la El »: lăsați ceea ce sunteți în el și îndreptați-vă spre închinarea Lui; El vă va primi și vă va ierta.

« Domnul meu este aproape, El răspunde. » Ei au spus: « O, Salih, tu erai printre noi cel de care se așteptau (cel mai bine) înainte de aceasta », adică: nadăjduiam că rațiunea ta va fi desăvârșită înainte de acest discurs, chemarea ta la noi de a ne închina lui Allah singur și de a lăsa ceea ce ne închinam din egali, și abandonarea religiei taților și strămoșilor. De aceea ei au spus: « Ne interzici să ne închinăm la ceea ce se închină tații noștri? Suntem într-o îndoială apăsătoare despre ceea ce la care ne chemi.

» El a spus: « O, poporul meu, priviți: dacă eu sunt pe o dovadă limpede de la Domnul meu și dacă El mi-a adus din partea Sa o milă, cine mă-ar ajuta contra lui Allah dacă m-aș împotrivi Lui? Nu mi-ați adăuga decât paguba. » Aceasta este din partea lui o finețe în exprimare, o blândețe de purtare și un frumos fel de a chema la bine: ce credeți dacă lucrul este cum vă spun, și vă chem la el? Care ar fi scuza voastră dinaintea lui Allah, și ce v-ar mântui dinaintea Lui, de vreme ce îmi cereți să las chemarea mea la ascultarea Lui?

Aceasta îmi este cu neputință, căci este o datorie care apasă asupra mea: dacă aș abandona-o, niciunul dintre voi, nici nimeni altcineva, nu m-ar putea pune la adăpost de El nici să mă ajute. Deci nu voi înceta să vă chem la Allah singur, fără asociat, până când Allah va judeca între mine și voi. Ei i-au spus de asemenea: « tu nu ești decât printre vrăjiți », adică: printre vrăjiți; ei vizează un om vrăjit care nu știe ce spune în chemarea sa de a se închina lui Allah singur și de a răsturna orice altceva decât El din egali. Aceasta este părerea pe care a ales-o majoritatea: vrăjiții desemnează vrăjiții.

S-a spus: printre cei care au un sihr, care este plămânul; ca și cum ar spune: tu nu ești decât un om lovit de un sihr. Iar prima părere este cea mai aparentă, văzută vorbirea lor după: « tu nu ești decât un om ca noi. » Vorba lor: « fă deci să vină un semn, dacă ești dintre adevărați »: ei i-au cerut să le facă să vină un lucru supranatural dovedind adevărul a ceea ce le aducea. El a spus: « iată o cămilă: ea are un soroc de băut, și voi aveți un soroc de băut, într-o zi cunoscută.

Nu îi faceți niciun rău, altfel osânda unei zile mari vă va cuprinde. » Și el a spus: « o dovadă v-a ajuns de la Domnul vostru: iată cămila lui Allah, un semn pentru voi. Lăsați-o să pască pe pământul lui Allah și nu îi faceți niciun rău, altfel o osândă dureroasă vă va cuprinde. » Și Cel Înalt a spus: « Noi am dat lui Thamud cămila văzută, dar ei i-au făcut rău.

»

Exegeții au pomenit că Thamud s-a adunat într-o zi în adunarea lor, și că trimisul lui Allah Salih a venit la ei, i-a chemat la Allah, i-a pomenit, i-a înfricoșat, i-a îndemnat și le-a poruncit. Ei i-au spus: dacă ne scoți din această stâncă, și au arătat o stâncă care se afla acolo, o cămilă de o astfel și astfel de descriere; ei au enumerat însușirile ei, au descris-o și s-au încăpățânat: să fie plină de un pântece lung, cu astfel și astfel de însușiri. Profetul Salih (pace asupra lui) le-a spus: priviți: dacă vă răspund în ceea ce cereți, în felul pe care îl cereți, veți crede în ceea cu care vă vin, și mă veți adeveri în ceea pentru care am fost trimis? Ei au spus: da.

El a primit atunci făgăduințele și angajamentele lor asupra acesteia, apoi s-a îndreptat la locul său de rugăciune, s-a rugat lui Allah ceea ce îi fu decretat, și l-a invocat pe Domnul său să le răspundă în ceea ce cereau. Allah a poruncit acestei stânci să se scindeze dintr-o cămilă imensă, plină de un pântece lung, după felul cerut și descrierea rostită. Când au văzut-o așa, ei au văzut o treabă imensă, o înfățișare înspăimântătoare, o putere strălucitoare, o dovadă tăioasă și o arătare luminoasă: mulți dintre ei au crezut, dar cei mai mulți dintre ei au perseverat în tăgăduirea lor, rătăcirea și încăpățânarea lor. De aceea El a spus: « dar ei i-au făcut rău », adică: ei au tăgăduit-o și nu au urmat adevărul mulțumită ei; aceasta privește pe cei mai mulți dintre ei.

Șeful celor care au crezut a fost Junda' ibn Amr ibn Mikhlat ibn Lubayd ibn Jawwas, care era printre notabilii lor, restul nobililor în islam. Ei au fost abătuți de la aceasta de Du'ab ibn Omar ibn Lubayd, de al-Hubab, stăpânul idolilor lor, și de Rabab ibn Sam'ar ibn Jahlas. Junda' l-a chemat pe vărul său Shihab ibn Khalifa, care era printre nobilii lor și se înclina spre islam; aceia l-au împiedicat de la aceasta, și el s-a întors spre ei. În această privință, un om dintre musulmani numit Mihrash ibn Ghanma ibn ad-Dumayl a spus poezie: « Era o bandă dintre oamenii lui Amr care îl chema pe Shihab la religia Profetului.

Notabilii Thamud, toți împreună, el s-a înclinat spre a le răspunde; și dacă ar fi răspuns, Salih ar fi devenit printre noi cinstit; dar ei nu au preferat tovarășul lor lui Du'ab. Cât despre goulele poporului al-Hijrului, ele s-au întors, după călăuzirea lor, spre lupi. »

De aceea Salih le-a spus: « iată cămila lui Allah, un semn pentru voi »: el a legat-o de Allah printr-o legătură care cinstește și mărește, asemenea cuvântului Său: Casa lui Allah, robul lui Allah. « Un semn pentru voi », adică o dovadă a adevărului a ceea cu care vă vin. « Lăsați-o să pască pe pământul lui Allah și nu îi faceți niciun rău, altfel o osândă apropiată vă va cuprinde. » Situația s-a împăcat asupra faptului că această cămilă va rămâne printre ei, pascând unde voia pe pământul lor, venind la apă la două zile o dată; când venea la apă, ea bea apa fântânii în ziua aceea, iar ei luau nevoia lor de apă în ziua aceea pentru ziua de mâine.

Se spune că ei beau din laptele ei ceea ce le ajungea nevoii. De aceea el a spus: « ea are un soroc de băut, și voi aveți un soroc de băut, într-o zi cunoscută. » Și de aceea Cel Înalt a spus: « Noi le vom trimite cămila ca încercare », adică pentru a-i proba: vor crede în ea sau vor tăgădui? « Privește-i deci », adică: așteaptă ce se va întâmpla cu ei, « și ai răbdare » la răul care ți-l fac; vestirea îți va ajunge în fel limpede.

« Anunță-i că apa este în soroc între ei, și că fiecare soroc de băut este rânduit. »

Tăierea gâtului cămilei lui Salih

Când această situație s-a prelungit asupra lor, notabilii lor s-au adunat, și părerea lor s-a împăcat la tăierea gâtului acestei cămile pentru a se dezlega de ea și a-și vedea apa belșugată. Diavolul le-a înfrumusețat faptele. Allah Cel Înalt a spus: « i-au tăiat gâtul cămilei și au ascultat rău de porunca Domnului lor, și au spus: O, Salih, fă să vină peste noi ceea ce ne promiți, dacă ești dintre trimiși » (al-A'raf, 77). Cel dintre ei care a luat în grijă uciderea ei a fost notabilul lor Qudar ibn Salif ibn Junda', care era roșcat, cu ochii albaștri, de statură mică; se spunea că el era fiul unei curvătoare, născut pe patul lui Salif, de la un om numit Siban. Iar acest fapt s-a făcut din acordul tuturor, de aceea faptul a fost atribuit tuturor.

Ibn Jarir și alții dintre savanții exegeți au pomenit că două femei din Thamud, dintre care una se numea Saduf bint al-Muhayya ibn Zuhayr ibn al-Muhayya, femeie de neam înalt și de avuție, soția unui om din Aslam; ea l-a părăsit și l-a chemat pe vărul său numit Misda' ibn Mihraj ibn al-Muhayya, și i-a dăruit persoana sa dacă tăia gâtul cămilei. Cea de-a doua se numea Unayza bint Ghunaym ibn Mijlaz, cunoscută sub kunya Umm Uthman; era o bătrână tăgăduitoare care avea fete de la soțul ei Du'ab ibn Amr, unul dintre căpetenii; ea i-a dăruit lui Qudar ibn Salif cele patru fete ale sale dacă tăia gâtul cămilei: pe aceea dintre fetele ei pe care ar voi-o. Acești doi tineri au fost deci desemnați pentru tăierea gâtului, și ei au căutat în poporul lor cine să îi sprijine; șapte alți oameni au răspuns, și ei au devenit nouă: aceștia sunt cei pomeniți în cuvântul Celui Înalt: « era în cetate nouă oameni care răspândeau stricăciunea pe pământ și nu o îndreptau. » Ei au căutat apoi restul tribului, au înfrumusețat tăierea gâtului dinaintea lor, și ei au răspuns la aceasta și s-au supus ei.

Ei au pornit deci să o pândască pe cămilă: când s-a întors de la adăpat, Misda' i-a azvârlit o săgeată care a secționat osul piciorului ei. Femeile tribului au venit pentru uciderea ei, descoperindu-și fețele pentru a-i îndemna. Qudar ibn Salif s-a azvârlit asupra ei, a lovit-o cu sabia și i-a tăiat nucelul; ea a căzut la pământ, dând răzbate o singură jală mare care îl prevenea pe puiul ei. Apoi el a lovit mijlocul trupului ei și i-a tăiat gâtul, iar puiul ei a ieșit, care s-a cățarat pe un munte abrupți și a dat răzbate trei mugete.

Abd al-Razzaq a raportat, de la Ma'mar, de la cel care l-a auzit pe al-Hasan, că el a spus: puiul a spus: O, Domnul meu, unde este mama mea? Apoi el a intrat într-o stâncă și a dispărut în ea. S-a spus: mai degrabă ei l-au urmărit și i-au tăiat gâtul lui de asemenea. Cel Înalt a spus: « ei au chemat tovarășul lor, care s-a îngrijit de aceasta și i-a tăiat gâtul. Cum a fost osânda Mea, și pomenirea Mea! » Și Cel Înalt a spus: « când cel mai nenorocit dintre ei s-a ridicat. Trimisul lui Allah le-a spus: cămila lui Allah, și sorocul ei de băut », adică: aveți grijă de ea; ei l-au numit mincinos, i-au tăiat gâtul: Domnul lor i-a copleșit pentru păcatul lor, și El le-a rânduit el însuși ruina.

Imamul Ahmad a spus: Abdallah ibn Numayr ne-au raportat, Hisham, adică ibn Urwa, ne-au raportat, de la tatăl său, de la Abdallah ibn Zamma'a, care a spus: Trimisul lui Allah (pacea și binecuvântarea lui Allah asupra lui) a rostit un discurs și a pomenit cămila, și a pomenit pe cel care îi tăiase gâtul, și el a spus:

« Când cel mai nenorocit dintre ei s-a ridicat: un om s-a ridicat pentru ea, fioros, puternic, ascultat printre poporul său, asemenea lui Abu Zamma'a. »

Raportat de Ahmad

Cei doi autori ai Sahihurilor l-au scos din hadithul lui Hisham. « Fioros » înseamnă îndrăzneț; « puternic » înseamnă notabil; « ascultat » înseamnă urmat în poporul său.

Muhammad ibn Ishaq a spus: Yazid ibn Muhammad ibn Khuthaym mi-au raportat, de la Muhammad ibn Ka'b, de la Muhammad ibn Khuthaym Abu Yazid, de la Ammar ibn Yasir, care a spus: Trimisul lui Allah (pacea și binecuvântarea lui Allah asupra lui) i-a spus lui Ali:

« Să nu te vestesc pe cei mai nenorociți dintre oameni? Doi oameni: unul, Uhaymir Thamud, care i-a tăiat gâtul cămilei; și cel care te va lovi, O, Ali, aici, până ce aceasta se va bea din el », arătând tâmpla sa, apoi barba sa.

Raportat de Ibn Abi Hatim

Cel Înalt a spus: « i-au tăiat gâtul cămilei și au ascultat rău de porunca Domnului lor, și au spus: O, Salih, fă să vină peste noi ceea ce ne promiți, dacă ești dintre trimiși » (al-A'raf, 77). În aceste cuvinte s-a adunat o tăgăduire adâncă în mai multe feluri: ei au contrazis pe Allah și trimisul Său săvârșind interdicția fermoare a tăierii gâtului cămilei pe care Allah o rânduise pentru ei ca semn; și ei au grăbit coborârea osândi asupra lor, atrăgând-o asupra lor în două feluri: condiția care apăsa asupra lor în cuvântul Său: « nu îi faceți niciun rău, altfel o osândă apropiată vă va cuprinde »; într-un verset « mare », în celălalt « dureroasă », tot aceasta fiind adevărat; și graba lor față de aceasta. Și și aceasta: ei l-au numit mincinos pe trimis de vreme ce dovada tăioasă a profeției și adevărului său se stabilise, și ei o știau cu certitudine absolută; dar tăgăduirea, rătăcirea și încăpățânarea i-au purtat să respingă adevărul și coborârea osândi asupra lor.

Cele trei zile și osânda poporului lui Salih

Cel Înalt a spus: « I-au tăiat gâtul, iar el a spus: bucurați-vă în sălașurile voastre trei zile: aceasta este o făgăduință care nu poate fi tăgăduită. » Ei au pomenit că, când i-au tăiat gâtul cămilei, Qudar ibn Salif a fost primul care s-a azvârlit asupra ei: Allah l-a blestemat și i-a tăiat nucelul, și ea a căzut la pământ. Apoi ei s-au azvârlit asupra ei cu sabiile lor, mărunțind-o. Puiul ei, văzând-o, a fugit de ei, s-a cățarat în vârful muntelui acolo și a dat răzbate trei mugete.

De aceea Salih le-a spus: « bucurați-vă în sălașurile voastre trei zile »: în afara zilei aceleia. Ei nici nu l-au adeverit în această făgăduință fermoare; mai degrabă, venind noaptea, ei au pus la cale să îl ucidă, și au voit, după pretinsul lor, să îl alăture cămilei. Ei au spus: « jurăm pe Allah să îl ucidă noaptea, pe el și familia lui, apoi să spunem ocrotitorului său: nu am asistat la pieirea familiei sale, și spunem adevărul », adică: îl vom îngropa în sălașul său cu familia sa, îl vom ucide, apoi vom tăgădui uciderea lui și îl vom lepăda dacă ocrotitorii lui îi cer sângele. De aceea ei au spus: « apoi să spunem ocrotitorului său: nu am asistat la pieirea familiei sale, și spunem adevărul.

» Și Cel Înalt a spus: « Ei au pus la cale un vicleșug, și Noi am pus la cale un vicleșug, fără ca ei să își dea seama. Privește deci cum a fost sfârșitul vicleșugului lor: Noi i-am făcut să piară, pe ei și tot poporul lor. Iată casele lor pustii, ca răsplată a nedreptății lor: în aceasta sunt semne pentru oameni care știu. Și Noi am mântuit pe cei care au crezut și care se temeau.

» Allah Cel Înalt a azvârlit asupra acestui grup care ținea la uciderea lui Salih pietre care i-au copleșit mai înainte, înaintea poporului lor. Thamud s-a deșteptat joi, prima zi a amânării, cu fețele galbene, cum îi previnise Salih (pace asupra lui). Venind noaptea, ei au strigat toți împreună: o zi din soroc a trecut. Apoi au trecut la ziua a doua a amânării, vinerea, cu fețele roșiate; venind noaptea, ei au strigat: două zile din soroc au trecut.

Apoi au trecut la ziua a treia a bucuriei, sâmbăta, cu fețele înnegrite; venind noaptea, ei au strigat: sorocul a trecut. Dimineața duminicii, ei s-au ungut cu balsam și s-au pregătit, așezându-se să pândească ce osândă și ce chin îi va atinge, neștiind cum vor fi tratați, nici din care parte va veni osânda. Când soarele s-a ridicat, un Strigăt le-a venit din cer, de deasupra lor, și un cutremur violent de dedesubt: sufletele s-au vărsat, duhurile au leșinat, mișcările s-au amutit, vocile s-au șters, adevărurile s-au împlinit; ei au rămas dimineața culcați în sălașurile lor, trupuri fără suflet și fără mișcare. Ei au spus: nu a rămas dintre ei nimeni, în afară de o fetiță paralizată numită Kalba bint as-Salq, care era numită și az-Zuray'a; ea era de o tăgăduire arzătoare și de o vrăjmășie față de Salih (pace asupra lui).

Când ea a văzut osânda, picioarele ei s-au dezlegat; ea s-a ridicat, alergând precum lucrul cel mai iute, a ajuns la un trib de arabi, i-a informat despre ceea ce văzuse și despre ce se abătuse asupra poporului său, și le-a cerut apă; când a băut, ea a murit. Cel Înalt a spus: « de parcă nu au fi înflorit niciodată în ele », adică: ei nu au rămas în ele niciodată în ușurare, întreținere și avuție. « Thamud i-a tăgăduit Domnului lor: fie Thamud departe! »: limba sorocului a strigat aceasta asupra lor.

Imamul Ahmad a spus: Abd al-Razzaq ne-au raportat, Ma'mar ne-a raportat, Abdallah ibn Uthman ibn Khuthaym ne-au raportat, de la az-Zubayr, de la Jabir, care a spus: când Trimisul lui Allah (pacea și binecuvântarea lui Allah asupra lui) a trecut pe la al-Hijr, el a spus:

« Nu cereți semnele, căci poporul lui Salih le-a cerut. » El ținea la cămila care venea la apă pe trecătoarea aceasta și ieșea pe cealaltă trecătoare. « Ei au ascultat rău de porunca Domnului lor și i-au tăiat gâtul. Ea bea apa lor o zi, iar ei beau laptele ei o zi.

Apoi i-au tăiat gâtul, și un Strigăt i-a cuprins: Allah a stins pe oricine se afla sub pielea cerului, în afară de un om care se afla în sanctuarul lui Allah. » S-a spus: cine este el, O, Trimisule al lui Allah? El a spus: « este Abu Righal. Când a ieșit din sanctuar, ceea ce îi atinsese poporul l-a atins.

»

Raportat de Ahmad; după condiția lui Muslim, absent din cele șase cărți

Trecerea Profetului prin țara lui Salih

Abd al-Razzaq a spus de asemenea: Ma'mar m-a informat: Ismail ibn Umayya m-a informat că Profetul (pacea și binecuvântarea lui Allah asupra lui) a trecut dinaintea mormântului lui Abu Righal și a spus: știți cine este acesta? Ei au spus: Allah și trimisul Său știu mai bine. El a spus: « iată mormântul lui Abu Righal, un om din Thamud care se afla în sanctuarul lui Allah: sanctuarul lui Allah l-a ținut de osânda lui Allah. Când a ieșit, ceea ce îi atinsese poporul l-a atins; el a fost îngropat aici, și o ramură de aur a fost îngropată cu el. » Oamenii au coborît, s-au azvârlit asupra mormântului cu sabiile lor, au săpat și au scos din el ramura. Abd al-Razzaq a spus: Ma'mar a spus: az-Zuhri a spus: Abu Righal este Abu Thaqif. Aceasta este mursal pe această cale. Și a venit de fel continuu pe o altă cale, cum a pomenit Muhammad ibn Ishaq în Sira, de la Ismail ibn Umayya, de la Bujayr ibn Abi Bujayr: am auzit pe Abdallah ibn Amr: am auzit pe Trimisul lui Allah (pacea și binecuvântarea lui Allah asupra lui) spunând:

« În timp ce porneam cu el la Ta'if, am trecut dinaintea unui mormânt, și el a spus: iată mormântul lui Abu Righal, și acesta este Abu Thaqif; el era din Thamud, și el se afla în acest sanctuar care îl ținea. Când a ieșit din el, chinul care îi atinsese poporul în acest loc l-a atins; el a fost îngropat în acest loc, iar semnul acesteia este că o ramură de aur a fost îngropată cu el: dacă veți săpa, o veți găsi cu el. » Oamenii s-au azvârlit asupra mormântului și au scos din el ramura.

Raportat de Abu Dawud, de la Muhammad ibn Ishaq; al-Mizzi a spus: hadith hasan aziz

Spun: Bujayr ibn Abi Bujayr singur l-a raportat în felul acesta, și el nu este cunoscut decât prin acest hadith, și nimeni altcineva decât Ismail ibn Umayya nu a raportat de la el. Shaykh-ul nostru a spus: este cu putință că el s-a înșelat în atribuirea sa Profetului, și că aceste cuvinte sunt ale lui Abdallah ibn Amr însuși. Și Allah știe cel mai bine. Spun: dar relatarea mursal precedentă, la fel și hadithul lui Jabir, îi sunt martori. Și Allah știe cel mai bine.

Cât despre cuvântul Său: « el s-a îndepărtat de ei și a spus: O, poporul meu, v-am transmis mesajul Domnului meu și v-am sfătuit, dar voi nu iubiți pe sfătuitori », este o informare despre Salih (pace asupra lui): el și-a adresat poporul după pieirea lor, de vreme ce se pornise să părăsească locul lor spre altul, spunându-le: O, poporul meu, v-am transmis mesajul Domnului meu și v-am sfătuit, adică: m-am străduit să vă călăuzesc prin tot ce mi-a fost cu putință, și am avut la inimă aceasta prin vorba mea, fapta mea și năzuința mea; « dar voi nu iubiți pe sfătuitori », adică: firele voastre nu primeau adevărul și nu îl voiau; voi ați ajuns deci la această osândă dureroasă care se abate asupra voastră și se prelungește până în veci; nu am niciun mijloc cu voi, nici mâini pentru a o respinge de la voi; ceea ce îmi revenea de a transmite mesajul și de a vă sfătui, am făcut și v-am dat, dar Allah face ce voiește.

Și tot astfel Profetul (pacea și binecuvântarea lui Allah asupra lui) și-a adresat oamenii fântânii de la Badr după trei nopți: el s-a înfățișat deasupra lor, călare pe călărețul său, poruncind plecarea spre sfârșitul nopții, și el a spus: « O, oameni ai fântânii, ați adeverit făgăduința Domnului vostru? Eu, am adeverit făgăduința Domnului meu. » El le-a spus de asemenea: « răi sunt apropiații profetului: m-ați numit mincinos pe când oamenii m-au adeverit, m-ați izgonit pe când oamenii m-au adăpostit, m-ați luptat pe când oamenii m-au ajutat. Răi sunt apropiații profetului care ați fost pentru profetul vostru. » Omar i-a spus: O, Trimisule al lui Allah, îți adresezi oameni care au devenit trupuri? El a spus: « pe Cel care ține sufletul meu, voi nu sunteți mai ascultători a ceea ce spun decât ei, dar ei nu răspund. » Expunerea sa va veni la locul ei, dacă Allah voiește. Se spune că Salih (pace asupra lui) s-a așezat în sanctuarul lui Allah și a rămas în el până la moartea sa.

Imamul Ahmad a spus: Waki' ne-au raportat, Zam'a ibn Salih ne-au raportat, de la Salama ibn Wahram, de la Ikrima, de la Ibn Abbas, care a spus: când Profetul (pacea și binecuvântarea lui Allah asupra lui) a trecut pe la valea Usfan în vremea Hadjului, el a spus: O, Abu Bakr, care este această vale? El a spus: valea Usfan. El a spus:

« Hud și Salih au trecut pe aici, pe cămile roșcate cu nările ca fibra palmierului, înveșmântați cu mantii și drapați cu țesături din Namar, răspunzând chemării, în pelerinaj spre Casa Veche. »

Raportat de Ahmad; lanț bun

Și a venit, în istoria lui Nouh (pace asupra lui), din transmiterea lui at-Tabarani, un hadith asemănător care pomenește pe Nouh, Hud și Ibrahim.

Pomenirea trecerii Profetului (pacea și binecuvântarea lui Allah asupra lui) pe la valea al-Hijrului, pământul lui Thamud, în anul Tabukului. Imamul Ahmad a spus: Abd as-Samad ne-au raportat, Sakhr ibn Juwayriya ne-au raportat, de la Nafi', de la Ibn Omar, care a spus: când Trimisul lui Allah (pacea și binecuvântarea lui Allah asupra lui) a făcut popas cu oamenii la Tabuk, el a făcut popas cu ei la al-Hijr, lângă casele lui Thamud. Oamenii au tras apă din fântânile din care beau Thamud, au frământat aluatul și au ridicat oalele. Trimisul lui Allah le-a poruncit să verse oalele și să dea aluatul cămilelor; apoi el a pornit cu ei până a făcut popas la fântâna din care beau cămila, și le-a oprit să intre la poporul care fusese osândit, și el a spus: mă tem că ceea ce i-a atins pe ei vă va atinge pe voi; să nu intrați deci la ei.

Ahmad a spus de asemenea: Affan ne-au raportat, Abd al-Aziz ibn Muslim ne-a raportat, Abdallah ibn Dinar ne-au raportat, de la Abdallah ibn Omar: Trimisul lui Allah (pacea și binecuvântarea lui Allah asupra lui) a spus, când se afla la al-Hijr:

« Nu intrați la acest popor osândit, decât plângând; dacă nu plângeți, să nu intrați la ei, de frică ca ceea ce i-a atins pe ei să nu vă atingă pe voi. »

Raportat de al-Bukhari și Muslim

În unele relatări: când el (pacea și binecuvântarea lui Allah asupra lui) a trecut dinaintea sălașurilor lor, el și-a acoperit capul, a grăbit călărețul său și a oprit intrarea în sălașurile lor, decât plângând. Într-o relatare: dacă nu plângeți, atunci faceți-vă că plângeți, de frică ca ceea ce i-a atins pe ei să nu vă atingă pe voi. Rugăciunile lui Allah și pacea Sa asupra lui.

Imamul Ahmad a spus: Yazid ibn Harun ne-au raportat, al-Mas'udi ne-a raportat, de la Ismail ibn Awsta, de la Muhammad ibn Abi Kabsha al-Anmari, de la tatăl său, al cărui nume este Amr ibn Sa'd, care se spune și Amir ibn Sa'd, care a spus: la expediția Tabukului, oamenii s-au repezit spre oamenii al-Hijrului pentru a intra la ei. Aceasta a ajuns la Trimisul lui Allah (pacea și binecuvântarea lui Allah asupra lui), care a chemat: rugăciunea este adunată. Am venit la Profetul (pacea și binecuvântarea lui Allah asupra lui): el ținea frâul cămilei sale și spunea: ce faceți la un popor contra căruia s-a aprins Allah? Un om a chemat: ei ne-admiră, O, Trimisule al lui Allah. El a spus:

« Să nu vă vestesc un lucru mai de admirat încă? Un om dintre voi vă vestește ceea ce a fost înaintea voastră și ceea ce va fi după voi. Țineți-vă deci drepți și bine călăuziți, căci Allah nu are nevoie să vă osândească; și va veni un popor care nu va putea opri nimic pentru a se apăra. »

Raportat de Ahmad; lanț bun

Sfârșitul poporului lui Salih

S-a pomenit că poporul lui Salih avea o nădejde lungă de viață: ei zideau casele în chirpici, care se dărâmau înaintea morții unuia dintre ei; ei și-au tăiat deci case în munți. Ei au pomenit că, când poporul lui Salih i-a cerut un semn, Allah le-a scos cămila din stâncă, și el le-a poruncit să o cinte pe ea și puiul care se afla în pântecele ei, și i-a înfricoșat cu osânda lui Allah dacă i-ar face rău. El i-a informat că îi vor tăia gâtul, și că aceasta va fi pricina pieirii lor; el le-a descris pe cel care îi va tăia gâtul: roșcat, cu ochii albaștri, palid. Ei au trimis deci pândari în țară: de cum ar găsi un nou-născut cu această descriere, îl vor ucide.

Ei au rămas astfel foarte mult; o generație s-a stins și alta a venit. Apoi, într-o anumită epocă, una dintre căpeteniile lor a măritat fiul său cu fiica altuia asemenea în căpetenie; ei s-au unit și s-a născut din ei tăietorul de gât al cămilei, Qudar ibn Salif. Pândarii n-au putut să îl ucidă din pricina nobilimii părinților și a bunicilor săi printre ei. El a crescut iute: se matura într-o săptămână precum ceilalți într-o lună, până ce el a devenit o căpetenie ascultată printre ei.

Sufletul său l-a împins la tăierea gâtului cămilei, și opt dintre nobilii lor l-au urmat în aceasta: aceștia sunt cei nouă care au voit să îl ucidă pe Salih (pace asupra lui). Când tăierea gâtului s-a făcut, și aceasta a ajuns la Salih (pace asupra lui), el a venit la ei plângând după ea. Ei l-au primit cerându-și scuze de la el, spunând: aceasta nu a venit de la o adunare a noastră; sunt tinerii aceștia care au făcut aceasta printre noi. Se spune că el le-a poruncit să îl urmărească pe puiul lui pentru a îl îngriji bine ca despăgubire.

Ei au pornit în urma lui: el s-a cățarat pe un munte; când ei l-au cățarat în urma lui, muntele s-a ridicat până ce păsările nu îl puteau atinge, iar puiul a plâns până i-au curs lacrimile. Apoi el s-a înfățișat lui Salih (pace asupra lui) și a dat răzbate trei mugete; atunci Salih a spus: « bucurați-vă în sălașurile voastre trei zile: aceasta este o făgăduință care nu poate fi tăgăduită. » Și el i-a informat că dimineața mâine fețele lor vor fi galbene, apoi că se vor roși în ziua a doua, iar în ziua a treia fețele lor se vor înnegri; în ziua a patra, un Strigăt le-a venit, cuprinzând vocea oricărei lovituri, care i-a stins: ei au rămas dimineața culcați în sălașurile lor. Și într-o parte din această relatare este materie de examinare, și lucruri contrare cu ceea ce se înțelege în fel aparent din Coran despre ei și istoria lor, cum am pomenit.

Și Allah știe mai bine ce este corect: El ne este de ajuns și este cel mai bun lomânitor.