Talut și Jalut: Shamwil, încercarea râului și victoria

Ostosiți de războaie, copiii lui Israel i-au cerut profetului lor Shamwil să le înființeze un rege; Allah l-a înălțat pe Talut, om sărac din tribul lui Binyamin, desemnat prin uleiul Sanctuarului care a debordat înaintea lui și atestat prin arca înapoiată, purtată de îngeri. La încercarea râului, doar trei sute treisprezece bărbați au trecut cu el. În fața lui Jalut și a oștirilor lui, ei au invocat răbdarea și victoria, iar Allah i-a pus pe fugă, cu îngăduința Lui: Dawud i-a despicat capul lui Jalut cu un azvârlire din praștia lui, și-a mărit fiica lui Talut și a primit domnia și înțelepciunea.

Shamwil și desemnarea lui Talut

Povestea lui Shamwil, în care a început trebura lui Dawud (pace asupra lui). El este Shamwil, numit și Ashmawil, ibn Bali ibn Alqama ibn Yarkham ibn Alyahw ibn Tahw ibn Suf ibn Alqama ibn Mahith ibn Amusa ibn Izriya. Muqatil a spus: el este din urmașii lui Harun. Mujahid a spus: este Ashmawil ibn Halfaqa. Genealogia lui nu a fost stabilită mai sus de aceasta, iar Allah știe mai bine.

As-Suddi a relatat, pe lanțul său, de la Ibn Abbas, Ibn Mas'ud și de la oameni dintre însoțitori, precum și ath-Tha'labi și alții: când amaleciții țării Gaza și Asqalan i-au biruit pe Banu Israel, ucigând mulți dintre ei și făcând din copiii lor numeroși captivi, profeția a fost tăiată de tribul lui Lawi, și nu a rămas dintre ei decât o femeie însărcinată. Ea nu a încetat să îl invoce pe Allah să îi acorde un fiu băiat; a născut un băiat și l-a numit Ashmawil, care înseamnă în ebraică ca Ismail: Allah a auzit invocarea mea. Când a crescut, ea l-a trimis la moschee și l-a încredințat unui om pios care se afla acolo, ca să învețe de la el binele și închinarea; el a rămas lângă el. Când a ajuns la plinătatea puterii lui, într-o noapte, în timp ce dormea, o voce a ajuns până la el din partea moscheii.

S-a trezit înfricoșat și a crezut că bătrânul îl chema; bătrânul i-a întrebat: m-ai chemat? Cum i se nedădea să îl înspăimânte, el a spus: da, culcă-te. El a dormit. Apoi vocea l-a chemat a doua oară, apoi a treia: era Djibril care îl chema.

El a venit la el, și Djibril a spus: Domnul tău te-a trimis la poporul tău. Din trebura lui cu ei a advenit ceea ce Allah a povestit în Cartea Sa.

Și Cel Înalt a spus în Cartea Sa Puternică: «Nu ai văzut adunarea copiilor lui Israel, după Musa, când i-au spus unui profet dintre ei: Pune-ne un rege, ca să luptăm pe calea lui Allah. El a spus: Și dacă lupta v-ar fi prescris, nu ați lupta? Ei au spus: De ce nu am lupta pe calea lui Allah, când am fost alungați din casele noastre și când copiii noștri au fost luati? Dar când li s-a prescris lupta, ei au întors spatele, în afară de o mică fracțiune dintre ei.

Și Allah cunoaște bine pe cei nedrepti. Iar profetul lor le-a spus: Allah l-a înălțat pe Talut rege asupra voastră. Ei au spus: Cum ar domni el asupra noastră? Noi avem mai mult drept decât el să domnim, și nu i s-a dat abundență de bunuri.

El a spus: Allah l-a ales pe el asupra voastră, și El i-a mărit partea în știință și în constituție. Allah dă puterea cui voiește, iar Allah este Imens și Atotștiutor. Iar profetul lor le-a spus: Semnul domniei lui este că va veni la voi arca, în care este o seninătate de la Domnul vostru și un rămășiță din ceea ce au lăsat familia lui Musa și familia lui Harun, purtată de îngeri. În aceasta este un semn pentru voi, dacă sunteți credincioși.

Și când Talut a pornit cu oștirile, el a spus: Allah vă va încerca printr-un râu: cine va bea din el nu mai este al meu, și cine nu va gusta din el este al meu, afară de cel care va lua o dușcă în mâna lui. Și au băut din el, în afară de un număr mic dintre ei. Apoi, când a trecut, el și cei care crezuseră cu el, ei au spus: Nu avem nicio putere astăzi împotriva lui Jalut și a oștirilor lui. Cei care erau încredințați de întâlnirea cu Allah au spus: De câte ori o oaste puținoasă a biruit o oaste numeroasă, cu îngăduința lui Allah!

Și Allah este cu cei răbdători. Iar când s-au înfățișat înaintea lui Jalut și a oștirilor lui, ei au spus: Doamne, varsă peste noi răbdarea, întărește pașii noștri și dă-ne victoria asupra acestui popor necredincios. Și i-au pus pe fugă, cu îngăduința lui Allah. Și Dawud l-a ucis pe Jalut, și Allah i-a dat domnia și înțelepciunea, și l-a învățat ceea ce a voit.

Și dacă Allah nu ar alunga oamenii unii prin alții, pământul ar fi negreșit stricat. Dar Allah este Stăpân de har pentru lumi» (Sura 2, 246-251).

Cei mai mulți exegeți au spus: profetul acestui popor pomenit în această poveste este Shamwil. S-a spus: Sham'un. S-a spus: cei doi sunt unul. S-a spus: Iusa'. Iar aceasta este departe, din pricina a ceea ce a pomenit imamul Abu Ja'far ibn Jarir în Istoria lui: între moartea lui Iusa' și trimiterea lui Shamwil s-au scurs patru sute șaizeci de ani. Iar Allah știe mai bine.

Propoziția este că acești oameni, când războaiele i-au epuizat și dușmanii i-au zdrobit, au cerut profetului lui Allah de pe atunci să le înființeze un rege sub a cărui supunere să fie, ca să lupte în spatele lui, cu el și înaintea lui dușmanii. El le-a spus: «Și dacă lupta v-ar fi prescris, nu ați lupta?» Ei au spus: «De ce nu am lupta pe calea lui Allah, când am fost alungați din casele noastre și când copiii noștri au fost luati?», adică: ce lucru ne-ar împiedica să luptăm, când suntem deposedați și împovărați? Ei spuneau: ni se datorează să luptăm pentru copiii noștri prădați, robiți și ținuți captivi printre ei. Cel Înalt a spus: «Dar când li s-a prescris lupta, ei au întors spatele, în afară de o mică fracțiune dintre ei. Și Allah cunoaște bine pe cei nedrepti», cum Îl pomeneste la sfârșitul poveștii: doar puținii au trecut râul cu regele, iar ceilalți s-au întors și s-au sustras luptei.

Profetul lor le-a spus: «Allah l-a înălțat pe Talut rege asupra voastră.» Ath-Tha'labi a spus: este Talut ibn Qays ibn Abil ibn Saru ibn Nahurata ibn Abih ibn Anis ibn Binyamin ibn Iacob ibn Ishaq ibn Ibrahim al-Khalil. Ikrima și as-Suddi au spus: era purtător de apă. Wahb ibn Munabbih a spus: era tăbăcar. S-a spus și altceva, iar Allah știe mai bine. De aceea ei au spus: «Cum ar domni el asupra noastră? Noi avem mai mult drept decât el să domnim, și nu i s-a dat abundență de bunuri.»

Ei au pomenit că profeția era în tribul lui Lawi și că domnia era în tribul lui Yahuda; cum acesta era din tribul lui Binyamin, ei s-au abținut de la el și i-au aruncat asupra lui porunca: noi avem mai mult drept decât el la domnie. Și au pomenit că era sărac, fără abundență de bunuri: cum ar fi un asemenea rege? El a spus: «Allah l-a ales pe el asupra voastră, și El i-a mărit partea în știință și în constituție.» S-a spus: Allah revelase lui Shamwil că acela dintre copiii lui Israel a cărei talie ar egala talia acestui toiag ar fi regele lor, și că, când acesta s-ar înfățișa înaintea lui, ar deborda cornul care cuprinde uleiul Sanctuarului: el ar fi regele lor.

Ei intrau deci și se măsurau la acest toiag, și niciunul dintre ei nu avea talia, afară de Talut. Când s-a înfățișat înaintea lui Shamwil, cornul a debordat, el l-a uns cu uleiul său și l-a înstăpânit rege asupra lor, și le-a spus: Allah l-a ales pe el asupra voastră și i-a mărit partea în știință: s-a spus, știința războaielor; s-a spus: mai degrabă fără restrânge. Cât despre constituție: s-a spus, talia; s-a spus: frumusețea. Iar ceea ce rezultă din context este că el era cel mai frumos dintre ei și cel mai învățat după profetul lor.

«Și Allah dă puterea cui voiește»: a Lui este judecata, a Lui este creația și ordinea. «Și Allah este Imens și Atotștiutor.»

«Iar profetul lor le-a spus: Semnul domniei lui este că va veni la voi arca, în care este o seninătate de la Domnul vostru și un rămășiță din ceea ce au lăsat familia lui Musa și familia lui Harun, purtată de îngeri. În aceasta este un semn pentru voi, dacă sunteți credincioși.» Aceasta face și ea parte din binecuvântarea walaya acestui om pios asupra lor și din binele lui: Allah le-a înapoiat arca care fusese furată de la ei și asupra căreia dușmanii avuseseră mâna de sus, pe când ei erau biruitori ai dușmanilor lor datorită ei. «În care este o seninătate de la Domnul vostru»: s-a spus, un potir de aur în care se spălau piepturile profeților; s-a spus: seninătatea este ca un vânt care suflă; s-a spus: forma lui seamănă cu a unei pisici: când ea țipa în clipa războiului, Banu Israel erau siguri de victorie.

«Și un rămășiță din ceea ce au lăsat familia lui Musa și familia lui Harun»: s-a spus că acolo se aflau bucăți din table și o parte din mana care cobora asupra lor în pustie. «Purtată de îngeri», adică: îngerii v-o vor aduce purtând-o, și veți vedea aceasta cu ochii voștri, ca ea să fie un semn de la Allah asupra voastră, o dovadă strălucitoare a adevărului a ceea ce vă spun și a validității walaya acestui rege pios asupra voastră; de aceea el a spus: «În aceasta este un semn pentru voi, dacă sunteți credincioși.»

S-a spus și: când amaleciții au biruit această arcă, în care se aflau seninătatea și rămășița binecuvântată pomenite, și s-a spus că și Tora se afla în ea, când s-a așezat în mâinile lor, ei au pus-o sub o idolo pe care o aveau în țara lor. A doua zi, iată arca deasupra idolei; ei au pus-o din nou dedesubt; în ziua a doua, iată arca deasupra idolei. Când aceasta s-a repetat, ei au știut că este un decret de la Allah Cel Înalt; ei au scos-o din cetatea lor și au depus-o într-unul dintre satele lor, și o boală i-a apucat în ceafurile lor. Când aceasta s-a prelungit asupra lor, ei au pus-o în grabă pe o căruță pe care au înhămat două vaci și au lăsat-o.

S-a spus că îngerii le-au călăuzit până au ajuns la notabilii Banu Israel, sub ochii lor, cum le informase profetul lor. Allah știe mai bine în ce mod au purtat-o îngerii; ceea ce este aparent este că îngerii o purtau ei înșiși, cum se înțelege din verset. Iar Allah știe mai bine. Iar prima poveste a fost pomenită de mulți, dacă nu de cei mai mulți, dintre exegeți.

Încercarea râului și victoria asupra lui Jalut

«Și când Talut a pornit cu oștirile, el a spus: Allah vă va încerca printr-un râu: cine va bea din el nu mai este al meu, și cine nu va gusta din el este al meu, afară de cel care va lua o dușcă în mâna lui.» Ibn Abbas și mulți exegeți au spus: acest râu este Iordanul, cel numit ash-Shari'a. Talut a ținut oștirea lui lângă acest râu, din porunca profetului lui Allah, din porunca lui Allah, ca încercare și probă: cine ar fi băut din acest râu în ziua aceea nu l-ar fi însoțit în această expediție, și nu l-ar fi însoțit decât cel care nu ar fi gustat din el, afară de o dușcă în mâna lui. Cel Înalt a spus: «Și au băut din el, în afară de un număr mic dintre ei.» As-Suddi a spus: oastea era de optzeci de mii de oameni; șaptezeci și șase de mii au băut din ea, și patru mii au rămas cu el. Aceasta a spus el.

Al-Bukhari a relatat, în Sahih-ul său, din hadithul lui Isra'il, de la Zuhayr și de la ath-Thawri, de la Abu Ishaq, de la al-Bara' ibn Azib:

«Noi, însoțitorii lui Muhammed (pacea și binecuvântarea lui Allah asupra lui), spuneam: numărul însoțitorilor de la Badr este egal cu numărul însoțitorilor lui Talut care au trecut râul cu el; și nu a trecut cu el decât un credincios: trei sute treisprezece bărbați.»

Relatat de al-Bukhari

Iar cuvântul lui as-Suddi după care oastea era de optzeci de mii de oameni este de examinat, căci țara Bayt al-Maqdis nu poate cuprinde o oaste de luptă de optzeci de mii de oameni. Iar Allah știe mai bine. Cel Înalt a spus: «Apoi, când a trecut, el și cei care crezuseră cu el, ei au spus: Nu avem nicio putere astăzi împotriva lui Jalut și a oștirilor lui.» Ei s-au socotit mici și s-au socotit incapabili să reziste dușmanilor lor, din pricina numărului lor mic și a mulțimii dușmanului lor.

«Cei care erau încredințați de întâlnirea cu Allah au spus: De câte ori o oaste puținoasă a biruit o oaste numeroasă, cu îngăduința lui Allah! Și Allah este cu cei răbdători.» Cei viteji dintre ei, călării credinței și ai certitudinii, răbdătorii înaintea încercării, a luptei și a loviturilor, i-au întărit. «Iar când s-au înfățișat înaintea lui Jalut și a oștirilor lui, ei au spus: Doamne, varsă peste noi răbdarea, întărește pașii noștri și dă-ne victoria asupra acestui popor necredincios.

» Ei i-au cerut lui Allah să verse peste ei răbdarea, adică să îi copleșească cu ea de sus, pentru ca inimile lor să se așeze și să nu se clatine; și să le întărească pașii în câmpul războiului, la locul de întâlnire al eroilor, în frământarea luptei și în chemarea la corp la corp. Ei au cerut fermitatea aparentă și lăuntrică, și coborârea victoriei asupra dușmanilor lor și a dușmanilor lui Allah, necredincioșii care i-au negat semnele și harurile Lui. Cel Imens, cel Puternic, cel Auzitor, cel Văzător, cel Înțelept, cel Bineînformat le-a răspuns în ceea ce au cerut, și le-a dăruit spre ceea ce nădăjduiau; de aceea El a spus: «Și i-au pus pe fugă, cu îngăduința lui Allah», adică prin puterea lui Allah, nu prin a lor, și prin forța lui Allah și ajutorul Său, nu prin forța și numărul lor, în pofida mulțimii dușmanilor lor și a numărului lor mare, cum Cel Înalt a spus: «Și Allah v-a ajutat deja la Badr, când erați umiliți. Temeți-vă deci de Allah: poate că veți fi recunoscători» (Sura 3, 13).

Dawud l-a ucis pe Jalut și sfârșitul lui Talut

Cât despre cuvântul Său: «Și Dawud l-a ucis pe Jalut, și Allah i-a dat domnia și înțelepciunea, și l-a învățat ceea ce a voit», el indică vitejia lui Dawud (pace asupra lui) și că el l-a ucis pe acesta cu o moarte umilitoare pentru soldații lui, care i-a frânt oștirea. Nimic mai mare decât o expediție în care un rege își ucide dușmanul: el strânge prin aceasta averi imense, face captivi eroii și vitejii, cuvântul credinței biruie idolele, aliații lui Allah biruiesc dușmanii Lui, și religia cea adevărată își arată victoria asupra falsului și aliaților lui. As-Suddi a relatat în ceea ce transmite că Dawud (pace asupra lui) era cel mai mic dintre fiii tatălui său, și că ei erau treisprezece băieți. El l-a auzit pe Talut, regele Banu Israel, îndemnându-i pe Banu Israel să îl ucidă pe Jalut și pe soldații lui, pe când el spunea: cine îl ucide pe Jalut, eu îmi mărit fiica cu el și îl fac părtaș la domnia mea.

Dawud (pace asupra lui) azvârlea praștia cu un azvârlire admirabilă. În timp ce umbla cu Banu Israel, o piatră l-a chemat: ia-mă, căci în mine este moartea lui Jalut. El a luat-o, apoi o altă piatră a făcut la fel, apoi încă una: le-a luat pe toate trei în traista lui. Când cele două rânduri s-au înfruntat, Jalut s-a înaintat și a chemat la duel.

Dawud s-a apropiat de el și i-a spus: dă-te înapoi, căci îmi este scârbă să te ucid. El a spus: dar mie îmi este drag să te ucid. El a luat cele trei pietre din traista lui, le-a pus în praștie, a făcut-o să se învârtă, și cele trei pietre n-au mai format decât una singură; apoi a azvârlit-o asupra lui Jalut și i-a despicat capul, iar oștirea lui a fugit în debandadă. Talut i-a ținut ceea ce îi promisese: și-a mărit fiica cu el și i-a aplicat judecata lui în domnia lui.

Dawud (pace asupra lui) a crescut lângă Banu Israel: ei l-au iubit și s-au îndreptat spre el mai mult decât spre Talut. S-a pomenit că Talut i-a pizduit și a vrut să îl ucidă, și a mânuit pentru aceasta fără să reușească. Savanții nu au încetat să îi interzică lui Talut să îl ucidă pe Dawud, până ce el i-a lovit și i-a ucis, și nu a mai rămas dintre ei decât puțini. Apoi el a avut o căință, o părere de rău, și o smulgere din ceea ce îl precedase; el a început să plângă mult și să iasă la cimitir, unde plângea până să umezească praful cu lacrimile lui.

Într-o zi, pe când era la cimitir, i s-a strigat: o, Talut, tu ne-ai ucis pe noi când eram vii, și ne-ai făcut rău când eram morți. Plânsul lui și frica lui s-au înmulțit, și temerea lui s-a intensificat. El a început să caute un savant căruia să îi ceară despre trebura lui și dacă are o căință. I s-a spus: ai lăsat în urmă un savant?

Până ce a fost îndreptat spre o femeie dintre închinătoare. Ea l-a luat și l-a dus la mormântul lui Iusa' (pace asupra lui). Ei au spus: ea l-a invocat pe Allah, și Iusa' s-a ridicat din mormântul lui și a spus: oare a avut loc Învierea? Ea a spus: nu, dar iată pe Talut care îți cere: are el o căință?

El a spus: da: să se demită din domnie, să meargă să lupte pe calea lui Allah până să fie ucis. Apoi el a devenit iar mort. Talut a abandonat atunci domnia lui Dawud (pace asupra lui), a pornit cu treisprezece dintre copiii lui, și au luptat pe calea lui Allah până să fie uciși. Ei au spus: atunci este cuvântul Celui Înalt: «Și Allah i-a dat domnia și înțelepciunea, și l-a învățat ceea ce a voit.

» Așa l-a pomenit Ibn Jarir în Istoria lui, după calea lui as-Suddi pe lanțul lui. Iar într-o parte din aceasta este materie de examinare și de mirare. Iar Allah știe mai bine.

Muhammad ibn Ishaq a spus: profetul care a fost trimis și care l-a informat pe Talut de căința lui este al-Yasa' ibn Akhtub. Ibn Jarir l-a relatat și el. Ath-Tha'labi a pomenit că ea l-a dus la mormântul lui Ashmawil, care l-a mustrat pentru ceea ce a făcut după el. Iar aceasta este mai conformă. Poate că el l-a văzut în somn, și nu că el s-ar fi ridicat viu din mormânt: căci aceasta nu poate fi decât un miracol de profet, iar această femeie nu era profetesă. Iar Allah știe mai bine. Ibn Jarir a spus: oamenii Torei pretind că durata domniei lui Talut, până să fie ucis cu copiii lui, a fost de patruzeci de ani. Iar Allah știe mai bine.