Vițelul de aur în absența lui Musa

Cât timp Musa se afla la întâlnirea cu Domnul său, as-Samiri a făptuit din podoabele Bani Israel un vițel care mugea, a aruncat în el o mână din urma calului lui Jibril, iar poporul s-a închinat lui zicând: « acesta este divinitatea voastră și divinitatea lui Musa, el a uitat ». Harun le-a împotrivit în zadar; întors în mânie, Musa a aruncat tablele, a ars vițelul și l-a aruncat în mare. Pocăința închinătorilor nu a fost primită decât prin ucidere, șaptezeci de mii uciși într-o singură dimineață, iar dintre cei șaptezeci de notabili, cei care au cerut să vadă pe Allah pe față au fost loviți de trăsnet; apoi Allah a primit pocăința și mânia lui Musa s-a liniștit.

« Și poporul lui Moise a făcut, după el, din podoabele lor un vițel cu trup care avea și muget. Nu au văzut că el nu le vorbește și nu-i călăuzește pe niciun drum? L-au luat [drept Dumnezeu] și au fost nelegiuiți. Și când au fost cuprinși de regret și și-au dat seama că au rătăcit, au spus: „Dacă nu se va îndura Domnul nostru de noi și nu ne va ierta, vom fi și noi printre cei pierduți!”

Și când s-a întors Moise la poporul său, mâniat și întristat, a spus: „Mare rău ați săvârșit în lipsa mea! Ați voit voi să grăbiți porunca Domnului vostru?” Și a aruncat Tablele, l-a apucat de cap pe fratele său și l-a tras spre el. Și a spus [Aaron]: „O, fiu al mamei mele! Poporul m-a asuprit și aproape m-a ucis. Nu-i face pe dușmani să se bucure de nenorocirea mea și nu mă pune pe mine alături de neamul celor nelegiuiți.” [Moise] a spus: „Doamne, iartă-mi mie și fratelui meu și lasă-ne pe noi să intrăm întru Îndurarea Ta, căci Tu ești Cel mai Îndurător dintre cei îndurători".

Pe cei ce au luat vițelul [ca adorare] îi va ajunge mânie de la Domnul lor și înjosire în această viață. Astfel îi răsplătim Noi pe cei care născocesc [idoli], Dar cei care au săvârșit fapte rele, și s-au căit după aceea și au crezut – cu adevărat Domnul tău este, după aceea, Ghafur [Iertător], Rahim [Îndurător]. Și după ce s-a potolit mânia lui Moise, a luat Tablele și în scrierea lor era Călăuzire și Îndurare pentru cei care se tem de Domnul lor. »

« [Allah a spus]: „Și de ce te-ai grăbit [să te îndepărtezi] de neamul tău, o, Moise?” El a spus: „Ei sunt pe urmele mele și eu am grăbit spre Tine, Doamne, pentru ca Tu să fii mulțumit.” [Allah a Spus]: „ Dar, cu adevărat, Noi am încercat poporul tău după tine și As-Samiriy l-a dus pe el în rătăcire”. » Sura 7, 148-154 ; Sura 20, 83-85

Apoi Musa s-a întors la poporul său în mânie, dezamăgit: el a spus: « O, poporul meu, nu v-a făgăduit Domnul vostru o făgăduială frumoasă? V-a părut vremea prea lungă, sau ați vrut ca să se abată asupra voastră o mânie a Domnului vostru, și ați frânt legământul Meu? » « Ei au spus: nu am frânt legământul tău prin puterea noastră, ci am purtat sarcini de podoabe din popor, și le-am aruncat: așa a făcut as-Samiri, și a scos pentru ei un vițel, un trup care are un mugit. Ei au spus: acesta este divinitatea voastră și divinitatea lui Musa, el a uitat.

Nu văd ei că el nu le răspunde cu o vorbă, și nu stăpânește pentru ei nici o stricăciune și nici un folos? Și Harun le spusese înainte cu adevărat: o, poporul meu, sunteți cu adevărat încercați prin el, iar Domnul vostru este Cel Milostiv: urmați-mă deci, și ascultați porunca mea. Ei au spus: nu vom părăsi la el stăruința noastră până când Musa se întoarce la noi. El a spus: o, Harun, ce te-a împiedicat, când i-ai văzut rătăciți, să nu mă urmezi, tu m-ai dezobediat?

El a spus: fiul mamei mele, nu mă apuca nici de barbă și nici de cap, mă temeam să nu spui: tu ai despărțit Bani Israel, și n-ai așteptat cuvântul Meu. El a spus: și ce este treaba ta, o, Samiri? El a spus: am văzut ceea ce ei nu au văzut, și am apucat o mână din urma trimisului, și am aruncat-o, și astfel m-a ispitit sufletul meu. El a spus: du-te deci, ai în viață să spui: nu mă atinge, și ai o întâlnire pe care nu o vei rata, și privește spre divinitatea ta la care ai rămas stăruitor: noi o vom arde, apoi o vom risipi în val, în risipire.

Divinitatea voastră nu este decât Allah, căruia nu îi este de divinitate decât El: El a cuprins totul în știință. » (Ta-Ha, 86-98) Cel Înalt pomenește ce s-a întâmplat din treaba Bani Israel când Musa a mers la întâlnirea Domnului său, și a rămas pe Tur în taină cu Domnul său, iar Musa îl întreba pe El despre multe lucruri, și El, Cel Înalt, îi răspundea despre ele.

As-Samiri a luat ceea ce împrumutaseră din podoabe, și a făptuit din ele un vițel, și a aruncat în el o mână de pământ pe care o luase din urma calului lui Jibril, când l-a văzut în ziua în care Allah l-a înnecat pe Faraon prin mâna lui: când a aruncat-o în el, el a mugit precum muge vițelul adevărat: el a devenit un vițel trupesc, adică din carne și din sânge, viu, mugind: a spus Qatada și alții: ba mai degrabă vântul, când intra prin spatele lui, ieșea din gura lui, și mugea precum muge vaca: ei au dansat deci în jurul lui și s-au bucurat, și au spus: acesta este divinitatea voastră și divinitatea lui Musa, el a uitat: adică el, Musa, și-a uitat Domnul său în privința noastră, și s-a dus să-L caute, iar El este aici. Allah să fie înălțat de ceea ce spun ei, înălțare uriașă, și binecuvântate să fie numele Lui și atributele Lui, și înmulțite să fie harurile Lui și darurile Lui. Allah Cel Înalt a spus, arătându-le viditatea la ceea ce au mers ei și la ceea ce au făcut nădejde: « nu văd ei că el nu le răspunde cu o vorbă, și nu stăpânește pentru ei nici o stricăciune și nici un folos?

» Și a spus: « nu îl văd ei că el nu le vorbește și nu îi călăuzește spre o cale? Ei l-au luat și erau nedrepți » el a pomenit că acest dobitoc nu vorbește, nici nu răspunde, și nu stăpânește nici stricăciune și nici folos, nici nu călăuzește spre dreptate: ei l-au luat și erau nedrepți cu sine înșiși, știau în sufletele lor viditatea a ceea ce erau în neștiință și rătăcire: « și când a căzut în mâinile lor » adică: au regretat ceea ce au făcut, și au văzut că se rătăciseră: « ei au spus: dacă Domnul nostru nu ne face milă și nu ne iartă, vom fi cu adevărat dintre pierduți. »

Când Musa s-a întors la ei, și a văzut la ceea ce erau din închinarea vițelului, și cu el tablele cuprinzând Tora, le-a aruncat: el le-a frânt. Și astfel este la Oamenii Cărții, și Allah i-a dat în schimb altele. Nu se află în textul coranic nimic care să indice aceasta, decât că el le-a aruncat când a observat ce a observat. Iar după Oamenii Cărții, erau două tablele: iar aparentul din Coran că ele sunt table multiple.

Și el nu a fost atins doar de relatarea lui Allah Cel Înalt despre închinarea vițelului: El i-a poruncit să facă constatarea ei. De aceea a venit în hadithul pe care l-au relatat imamul Ahmad și Ibn Hibban: Trimisul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah asupra lui) a spus: relatarea nu este ca observarea. Apoi el s-a întors la ei, și i-a mustrat, și i-a ocărit, și i-a pus în încurcătură în fapta lor, acea faptă urâtă: « noi am purtat sarcini de podoabe din popor, și le-am aruncat: așa a făcut as-Samiri »: rușine să le fi avut pe podoabele familiei lui Faraon, și voi, oameni de război, și Allah le poruncise să le ia, și li le îngăduise: și nu s-au rușinat de neștiința lor, de puținătatea științei și a intelectului lor, din închinarea vițelului trupesc care are un mugit, lângă Unul, Singurul, De-ajuns Sieși, Stăpânitorul. Apoi el s-a întors la fratele său Harun: « el a spus: o, Harun, ce te-a împiedicat, când i-ai văzut rătăciți, să nu mă urmezi?

» adică: de ce, când ai văzut ce au făcut ei, nu m-ai urmat, și nu m-ai informat despre ce au făcut ei: « mă temeam să nu spui: tu ai despărțit Bani Israel » adică: i-ai lăsat și ai fi venit la mine, și tu m-ai lăsat ca succesor asupra lor: « el a spus: Domnul meu, iartă mie și fratelui meu, și lasă-ne să intrăm în mila Ta, și Tu ești cel mai Milostiv dintre milostivi. » Și Harun le împotrivise această faptă monstruoasă din cele mai dintre împotriviri, și i-a oprit de la ea în felul cel mai deplin: « Harun le spusese înainte cu adevărat: o, poporul meu, sunteți cu adevărat încercați prin el » adică: Allah a hotărât ca acest vițel să muge, ca încercare și punere la încercare pentru voi: « iar Domnul vostru este Cel Milostiv » adică: nu este acest vițel: « urmați-mă deci » adică: în ceea ce spun eu: « și ascultați porunca mea. » « Ei au spus: nu vom părăsi la el stăruința noastră până când Musa se întoarce la noi.

» Allah dă mărturie pentru Harun, și Allah ajunge ca martor, că el le împotrivise aceasta și îi oprise de la ea, și ei nu i-au ascultat și nu l-au urmat. Apoi Musa s-a întors la as-Samiri: « el a spus: și ce este treaba ta, o, Samiri? » adică: ce te-a purtat la ceea ce ai făcut: « el a spus: am văzut ceea ce ei nu au văzut » adică: l-am văzut pe Jibril călare pe un cal: « și am apucat o mână din urma trimisului » adică: din urma calului lui Jibril. Și unii au pomenit că el l-a văzut, și că de fiecare dată când punea copitele lui pe un loc, se înverzea și se înfrunzea: el a luat deci din urma copitei lui, când a aruncat-o în acest vițel făptuit din aur, s-a întâmplat din treaba lui ceea ce s-a întâmplat: « și am aruncat-o, și astfel m-a ispitit sufletul meu.

» « el a spus: du-te deci, ai în viață să spui: nu mă atinge »: și aceasta este o chemare împotriva lui, ca nimeni să nu-l atingă pedepsindu-l de atingerea lui care nu ar fi fost atingerea lui: aceasta este o pedeapsă pentru el în ici-bas: « și ai o întâlnire pe care nu o vei rata. » Se citește: Musa s-a purtat deci spre acest vițel, și l-a ars în foc, cum a spus Qatada și alții: cu topoarele, cum a spus 'Ali și Ibn 'Abbas și alții: și acesta este textul Oamenilor Cărții: apoi l-a aruncat în mare, și le-a poruncit Bani Israel să bea: iar cine era dintre închinătorii lui, s-a prins pe buzele lor din această cenușă de la el ceea ce îl arată: ba mai degrabă s-au îngălbenit culorile lor.

« divinitatea voastră nu este decât Allah, căruia nu îi este de divinitate decât El: El a cuprins totul în știință. » Și a spus Cel Înalt: « cei care au luat vițelul, îi va atinge o mânie a Domnului lor și o umilire în viața din ici-bas, și astfel Noi răsplătim pe calomniatori »: și astfel s-a întâmplat. Și unii dintre înaintași au spus: « și astfel Noi răsplătim pe calomniatori », înscrisă pentru orice adept al înnoirii până în Ziua Învierii.

Apoi Cel Înalt a informat despre răbdarea Lui și mila Lui față de creația Lui, și binefăcarea Lui față de robii Lui în primirea pocăinței celui care se pocăiește: « și cei care au făcut faptele rele apoi s-au pocăit după ea și au crezut: Domnul tău, după ea, este cu adevărat Iertător, Milostiv »: dar Allah nu a primit pocăința închinătorilor vițelului decât prin ucidere: « și când Musa le-a spus poporului său: o, poporul meu, ați fost nedrepți cu sine înșivă prin luarea voastră a vițelului, pocăiți-vă deci către Făcătorul vostru, și omorâți-vă sinele voastre, aceasta este mai bun pentru voi la Făcătorul vostru. El v-a primit deci, El este Cel care Primește Pocăința, Cel Milostiv. » (al-Baqara, 54) Ei s-au trezit deci într-o zi, iar Allah pusese în mâinile celor care nu s-au închinat vițelului săbiile, și Allah a făcut să cadă asupra lor o negură, pentru ca să nu-l cunoască aproapele pe aproapele lui, nici ruda pe rudele ei: apoi s-au repezit asupra închinătorilor lui, și i-au ucis, și i-au secerat: ei au ucis într-o singură dimineață șaptezeci de mii.

« și când mânia s-a liniștit de la Musa, el a luat tablele, iar în copia lor o călăuzire și o milă pentru cei care sunt față de Domnul lor fricoși. » Unii au susținut din cuvântul Lui « și în copia lor » că ea a fost frântă: din acest argument este examen, iar în text nimic nu indică că ea a fost frântă, și Allah știe mai bine. Ibn 'Abbas a pomenit în hadithul încercării, cum va veni, că închinarea lor a vițelului era pe urma ieșirii lor din mare: și nu este departe, căci când au ieșit au spus: « o, Musa, fă-ne o divinitate precum ei au divinități. » Și astfel la Oamenii Cărții: închinarea lor a vițelului a fost înaintea venirii lor la ținuturile Bayt al-Maqdis: aceasta pentru că, când au fost porunciți să ucidă pe cine s-a închinat vițelului, ei au ucis în prima zi trei mii: apoi Musa a plecat să ceară iertare pentru ei, și El i-a iertat, cu condiția să intre în ținutul sfânt.

« Și a ales Moise șaptezeci de bărbați din poporul său pentru timpul întâlnirii cu Noi. Și când i-a lovit cutremurul el a spus: „Doamne, dacă Tu ai fi Voit, i-ai fi putut pierde mai dinainte, ca și pe mine. Oare Vrei Tu să ne pierzi pentru ceea ce au săvârșit cei nelegiuiți dintre noi? Aceasta nu este decât o încercare de la Tine, cu care-i duci în rătăcire pe cei care Tu Voiești și îi Călăuzești pe cei care Tu Voiești. Tu ești Ocrotitorul nostru. Deci Iartă-ne nouă și Îndură-Te de noi, căci Tu ești Cel mai Bun dintre iertători!

Prescrie pentru noi binele în această lume, [la fel] și în Viața de Apoi! Cu adevărat noi ne-am întors la Tine, căindu-ne”. [Allah] a spus: „Cu pedeapsa Mea îi ajung pe cei care Voiesc Eu, iar Îndurarea Mea cuprinde toate lucrurile.” Și o voi prescrie pentru cei care au frică și achită Dania [Az-Zakat] și cei care cred în Versetele Noastre,

Pentru cei care îl urmează pe Trimis, Profetul neînvățat, despre care se află scris la ei în Tora și în Evanghelie. El le poruncește ceea ce este drept și-i oprește de la ceea ce este greșit, le îngăduie lor bunătățile și le oprește lor pe cele necurate și-i ușurează pe ei de povara lor și de lanțurile care au fost asupra lor. Cei ce cred în el și îl susțin și îl ajută și urmează Lumina care a fost pogorâtă cu el, vor fi cei izbânditori.” » Sura 7, 155-157

As-Suddi și Ibn 'Abbas și alții au pomenit că acei șaptezeci erau savanții Bani Israel, și cu ei Musa, și Harun, și Iusha', și Nadab, și Abihu: ei au mers cu Musa să se scuze la Allah din partea Bani Israel pentru închinarea celui care s-a închinat dintre ei vițelului, și ei fuseseră porunciți să se parfumeze și să se curățe și să se îmbăieze. Când au mers cu el și s-au apropiat de munte, și pe el norul și stâlpul de lumină strălucitor, și a urcat Musa muntele: și au pomenit Bani Israel că ei au auzit cuvântul lui Allah, și aceasta au aprobat-o în el un grup dintre exegeți. Și era o parte dintre ei ascultând cuvântul lui Allah, apoi stricându-l după ce îl înțeleseră, și ei știau: « Am făcut să-l aud deci până ce el aude cuvântul lui Allah » adică: la ținută, și astfel aceștia l-au auzit la ținută de Musa.

Și au susținut și că cei șaptezeci L-au văzut pe Allah: « și când ați spus: o, Musa, noi nu vom crede în tine atâta timp cât nu Îl vedem pe Allah pe față, trăsnetul v-a luat deci în timp ce priveați. Apoi Noi v-am înviat după moartea voastră, poate veți fi mulțumitori. » (al-Baqara, 55-56)

Musa a ales din Bani Israel șaptezeci de bărbați: ei s-au dus spre Allah: pocăiți-vă deci către El de ceea ce ați făcut, și cereți pentru el iertarea asupra celor pe care i-ați lăsat în urmă din poporul vostru: postiți, și parfumați-vă, și curățați hainele voastre. El a plecat cu ei spre Turul Sina pentru întâlnirea vremii lui lângă Domnul său, și el nu venea acolo decât cu îngăduința Lui și știința Lui. Cei șaptezeci l-au rugat să asculte cuvântul lui Allah: fă-o. Când Musa s-a apropiat de munte, a căzut pe el stâlpul norului până ce el a acoperit tot muntele, și s-a apropiat Musa și a intrat în nor: apropiați-vă.

Și Musa, când Allah îi vorbea, cădea pe fruntea lui o lumină strălucitoare, neputând nimeni dintre fiii lui Adam să o privească: el s-a învăluit deci la privința lor cu învelitoarea. Și s-a apropiat poporul, până ce, când au intrat în nor, au căzut în prosternare, și l-au auzit în timp ce vorbește cu Musa, poruncind și împotrivind: fă, și nu face. Când Allah a isprăvit din porunca Lui: « noi nu vom crede în tine atâta timp cât nu Îl vedem pe Allah pe față »: zguduirea i-a luat, care este trăsnetul, și s-au deznodămat sufletele lor, și au murit toți. Și s-a ridicat Musa chemându-și Domnul, și chemându-L, și adresându-se Lui: « Domnul meu, dacă Tu ai fi vrut, Tu i-ar fi nimicit înainte, iar eu, ne-ai nimicit Tu pentru ceea ce au făcut proștii dintre noi?

» adică: nu ne pedepsi pentru ceea ce au făcut proștii care s-au închinat vițelului dintre noi, căci noi dezvinovățim ceea ce au făcut ei. Și Ibn 'Abbas și Mujahid și Qatada au spus: zguduirea i-a luat doar pentru că ei nu le împotriviseră poporului lor închinarea vițelului. « Aceasta nu este decât încercarea Ta » adică: punerea Ta la încercare, și punerea Ta la încercare, și încercarea Ta. A spus Ibn 'Abbas și Sa'id ibn Jubayr și Abu al-'Aliya și ar-Rab'i ibn Anas și mai mult de unul dintre savanții înaintașilor și ai modernilor: Tu care ai hotărât aceasta, și ai creat ceea ce a fost din treaba vițelului, ca încercare prin care Tu îi pui la încercare: « o, poporul meu, sunteți cu adevărat încercați prin el » adică: încercați prin el: « Tu rătăcești prin ea pe cine Tu vrei, și călăuzești pe cine Tu vrei » adică: pe cel pe care Îl vrei Tu îl rătăcești prin încercarea Ta de la el, și pe cel pe care îl vrei îl călăuzești: a Ta este judecata și voința, nimeni nu împiedică și nu întoarce ceea ce Tu ai hotărât și ai judecat: « Tu ești ocrotitorul nostru: iartă-ne deci, și fă-ne milă, Tu ești cel mai bun dintre iertători.

»

« și scrie-ne în aceasta din ici-bas binele, și în cea de apoi: către Tine ne întoarcem » adică: ne întoarcem la Tine și revenim, și ne mărturisim acolo. A spus Ibn 'Abbas și Mujahid și Sa'id ibn Jubayr și Abu al-'Aliya și Ibrahim at-Taymi și ad-Dahhak și as-Suddi și Qatada și mai mult de unul: și aceasta este și în limbă. « El a spus: pedeapsa Mea o lovesc pe cine Eu vreau, iar mila Mea a cuprins totul » adică: Eu pedepsesc pe cine Eu vreau prin ceea ce Eu vreau din treburile care Eu le creez și le hotărăsc, iar mila Mea a cuprins totul: precum s-a stabilit în hadithul Trimisului lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah asupra lui): Allah, când a isprăvit să creeze cerurile și pământul, a scris o carte: mila Mea biruie mânia Mea. « Eu o voi scrie deci pentru cei care sunt fricoși și dau zakat, și cei care sunt în semnele Noastre credincioși » adică: Eu o voi obliga cu adevărat pentru cel care se împodobește cu aceste calități: « cei care urmează trimisului, profetului neștiutor de carte »: versetul.

Și aceasta cuprinde o atenție la pomenirea lui Muhammad și a comunității lui din partea lui Allah Cel Înalt la Musa, printre cele prin care El l-a luat în taină și l-a informat și l-a făcut să cunoască: și noi am vorbit despre acest verset și despre ceea ce îl urmează în tafsirul lui îndeajuns și convingător, și lui Allah laudă și har. A spus Musa: o, Domnul meu, găsesc în tablele o comunitate, cea mai bună comunitate făptuită pentru oameni: ei poruncesc binele și împotrivesc blamabilului: Domnul meu, fă-i din ei comunitatea mea. Este o comunitate a lui Ahmad. O, Domnul meu, găsesc în tablele o comunitate: ei sunt cei de la urmă la creație și cei dintâi la intrarea în Rai: Domnul meu, fă-i din ei comunitatea mea.

Este o comunitate a lui Ahmad. O, Domnul meu, găsesc în tablele o comunitate: evangheliile lor în piepturile lor, ei le recită, iar înaintea lor se recita cartea lor din afară, până ce, când au ridicat-o, ei nu au memorat nimic și nu au cunoscut-o. Și Allah v-a dat vouă, o, comunitate, din pomenire ceva ce El nu a dat nimănui dintre neamuri: Domnul meu, fă-i din ei comunitatea mea. Este o comunitate a lui Ahmad.

O, Domnul meu, găsesc în tablele o comunitate: ei cred în cartea dintâi și în cartea de pe urmă, și luptă excesul rătăcirii, până ce ei vor lupta chiorul mincinos: fă-i deci comunitatea mea. Este o comunitate a lui Ahmad. O, Domnul meu, găsesc în tablele o comunitate: milelor lor, ei le mănâncă în pântecele lor, și culeg din ele răsplata: iar înaintea lor, când făcea cineva o milostenie și ea era primită de la el, Allah trimitea asupra ei un foc și o mânca, iar dacă îi revenea lui o lăsa, și o mâncau dobitoacele sălbatice și păsările: Domnul meu, fă-le deci comunitatea mea. Este o comunitate a lui Ahmad.

O, Domnul meu, găsesc în tablele o comunitate: când unul dintre ei are o faptă bună apoi nu o face, Eu îi scriu o faptă bună: dacă o face, Eu îi scriu zece asemenea până la șapte sute de ori: Domnul meu, fă-le comunitatea mea. Este o comunitate a lui Ahmad. O, Domnul meu, găsesc în tablele o comunitate: ei sunt mijlocitorii și mijlociții: fă-i deci comunitatea mea. El a spus: este o comunitate a lui Ahmad.

El ne-a informat deci că Musa spunea: o, Allah, fă-mă dintr-o comunitate a lui Ahmad. Mulți oameni au pomenit despre ce a fost dialogul secret al lui Musa, și au relatat multe lucruri fără temelie: și noi pomenim ceea ce este cu putință de pomenit din hadithuri și atharuri, cu ajutorul lui Allah și asistența Lui, și frumoasa Lui călăuzire, și ajutorul Lui și sprijinul Lui.

A spus al-Hafiz Abu Hatim, Muhammad ibn Hatim ibn Hibban în Sahihul său: pomenirea întrebării celui care ține vorbă cu Allah la Domnul său despre cel mai de jos dintre oamenii Raiului și cel mai înalt în treaptă: Omar ibn Sa'id at-Ta'i ne-a informat la Manbij: Hammad ibn Yahya al-Balkhi ne-a informat: Sufyan ne-a informat: Mutrif ibn Tarif și 'Abd al-Malik ibn Abjar, doi înaintași vrednici: am auzit pe al-Mughira ibn Shu'ba spunând pe minber: Musa l-a întrebat pe Domnul său: cine dintre oamenii Raiului este cel mai de jos în treaptă? Un om care vine după ce oamenii Raiului au intrat în Rai: el intră în Rai: cum voi intra în Rai, cu cât oamenii și-au luat locuințele și și-au luat prăzile lor? Vei voi să ai din Rai precum avea un rege dintre regii de aici-bas? Da, o, Domnul meu: ție aceasta, și asemănătorul lui, și asemănătorul lui: da, o, Domnul meu, sunt mulțumit: ție aceasta, și de zece ori asemănătorul lui: o, Domnul meu, sunt mulțumit: ție cu aceasta tot ce taie sufletul tău și încântă ochiul tău: o, oameni ai Raiului, cel mai înalt în treaptă?

Ti-i voi informa despre ei: Am sădit demnitatea lor cu mâna Mea, și am pecetluit peste ea: nici un ochi n-a văzut, și nici o ureche n-a auzit, și nici o inimă de om n-a pătruns-o: și asemănătorul ei în cartea lui Allah Cel Înalt: « nici un suflet nu știe ce li s-a ascuns lor de desfătări ale ochilor » (as-Sajda, 17): și astfel l-au relatat Muslim și Tirmidhi, amândoi de la Ibn Abi 'Umar, de la Sufyan, care este ibn 'Uyayna, astfel: i se va spune lui: te mulțumește să ai precum avea un rege dintre regii de aici-bas? Sunt mulțumit, Domnul meu: ție aceasta, și asemănătorul lui, și asemănătorul lui, și asemănătorul lui, și asemănătorul lui: sunt mulțumit, Domnul meu: aceasta ție, și de zece ori asemănătorul lui, și ție tot ce taie sufletul tău și încântă ochiul tău: sunt mulțumit, Domnul meu: Domnul meu, deci cel mai înalt dintre ei în treaptă?

Cei către care Eu am voit: Am sădit demnitatea lor cu mâna Mea, și am pecetluit peste ea: nu a văzut ochi, și nici n-a auzit ureche: și asemănătorul ei din cartea lui Allah: « nici un suflet nu știe ce li s-a ascuns lor de desfătări ale ochilor, ca răsplată pentru ceea ce făceau ei » (as-Sajda, 16-17): și a spus Tirmidhi: hassan, sahih. Și l-au relatat unii de la ash-Sha'bi de la al-Mughira, și nu l-a pus în formă marfu': iar forma marfu' este mai corectă.

Pomenirea întrebării celui care ține vorbă la Domnul său despre șapte calități: Abdallah ibn Muhammad ibn Salm ne-a relatat la Bayt al-Maqdis: Hurmala ibn Yahya ne-a relatat: Ibn Wahb ne-a relatat: m-a informat 'Amr ibn al-Harith: că Abu as-Samh i-a relatat de la Ibn Hujayra, de la Abu Hurayra, de la Profet (pacea și binecuvântările lui Allah asupra lui): Musa l-a întrebat pe Domnul său (înălțat să fie El) despre șase calități despre care credea că sunt pentru el exclusive: o, Domnul meu, care dintre robii Tăi este cel mai fricos? Cel care Mă pomenește fără să Mă uite. Și care dintre robii Tăi este cel mai bine călăuzit? Cel care urmează călăuzirii.

Și care dintre robii Tăi este cel mai drept în judecată? Cel care judecă pentru oameni precum judecă pentru sine însuși. Și care dintre robii Tăi este cel mai știutor? Un știutor care nu se satură din știință, și adaugă știința oamenilor la știința lui.

Și care dintre robii Tăi este cel mai puternic? Cel care, când este în stare, iartă. Și care dintre robii Tăi este cel mai bogat? Cel care este mulțumit cu ceea ce primește.

Și care dintre robii Tăi este cel mai sărac? Stăpânitorul unei lipsuri. Trimisul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah asupra lui) a spus: bogăția nu stă din averi, bogăția nu este decât bogăția sufletului: când Allah voiește unui rob binele, El face bogăția lui în sufletul lui, și îl păzește în inima lui: și când voiește unui rob răul, El pune sărăcia lui între cei doi ochi ai lui. Cuvântul Lui: stăpânitorul unei lipsuri: el voiește prin el pe acela a cărui stare este diminuată, care disprețuiește ceea ce i s-a dat și cere surplusul.

Și l-a relatat Ibn Jarir în tafsirul lui, de la Ibn Humayd, de la Iacob al-Qumi, de la Harun ibn 'Antara, de la tatăl său, după Ibn 'Abbas: Musa l-a întrebat pe Domnul său, și a pomenit de asemenea. El a spus: o, Domnul meu, care dintre robii Tăi este cel mai știutor? Cel care caută știința oamenilor spre știința lui: poate îl va atinge o vorbă care îl călăuzește spre călăuzire, sau îl abate de la nenorocire. O, Domnul meu, este pe pământ cineva mai știutor decât mine? Da: al-Khidr. Musa a cerut deci calea spre el, și a fost ceea ce vom pomeni după, dacă Allah Cel Înalt voiește: și în încredere.

Pomenirea unui alt hadith în înțelesul a ceea ce a pomenit Ibn Hibban: Yahya ibn Ishaq ne-a relatat: Ibn Lah'ah ne-a relatat: de la Durraj, de la Abu al-Haytham, de la Abu Sa'id al-Khudri, de la Profet (pacea și binecuvântările lui Allah asupra lui): Musa a spus: o, Domnul meu, robul Tău credincios este apăsat în ici-bas. El i-a deschis deci o poartă a Raiului, și el a privit spre ea: o, Musa, iată ce am pregătit Eu pentru el. O, Domnul meu, și pe puterea Ta și măreția Ta, dacă i s-ar tăia mâinile și picioarele, și el ar fi târât pe fața lui din ziua în care l-am creat Eu până în Ziua Învierii, și aceasta ar fi soarta lui, el n-ar fi văzut niciodată nenorocire. Apoi el a spus: o, Domnul meu, robul Tău necredincios, i se dă un belșug în ici-bas.

El i-a deschis deci o poartă spre Foc: o, Musa, iată ce am pregătit Eu pentru el. O, Domnul meu, și pe puterea Ta și măreția Ta, dacă el ar avea ici-basul din ziua în care l-am creat Eu până în Ziua Învierii, și aceasta ar fi soarta lui, el n-ar fi văzut niciodată bine. Al-Ahmad singur l-a relatat din acest loc: și în autenticitatea lui este examen, și Allah știe mai bine.

Pomenirea întrebării celui care ține vorbă cu Allah la Domnul său, slavă Lui și înălțat să fie, ca El să-l facă să cunoască un lucru prin care el Îl pomenește: Ibn Salm ne-a relatat: Hurmala ibn Yahya ne-a relatat: Ibn Wahb ne-a relatat: m-a informat 'Amr ibn al-Harith: că Durraj i-a relatat de la Abu al-Haytham, de la Abu Sa'id, de la Profet (pacea și binecuvântările lui Allah asupra lui): a spus Musa: o, Domnul meu, învață-mă un lucru prin care eu Te pomenesc și Te cheamă. Spune: o, Musa, nu este de divinitate decât Allah. O, Domnul meu, toți robii Tăi spun aceasta. Spune: nu este de divinitate decât Allah.

Vreau mai degrabă un lucru prin care Tu mă deosebești. O, Musa, dacă oamenii celor șapte ceruri și ale celor șapte pământuri ar fi într-un taler, și nu este de divinitate decât Allah în alt taler, s-ar înclina spre ei nu este de divinitate decât Allah. Și dă mărturie pentru acest hadith hadithul tablei: și ceea ce se apropie cel mai mult de înțelesul lui este hadithul relatat în Sahihul Profetului (pacea și binecuvântările lui Allah asupra lui) că el spune: cea mai bună chemare este chemarea zilei de 'Arafa: nu este de divinitate decât Allah, Singur, fără asociat, a Lui este împărăția, și a Lui este lauda, și El este asupra tuturor lucrurilor puternic.

Și a spus Ibn Abi Hatim: Ahmad ibn al-Qasim ibn 'Atiya ne-a relatat: Ahmad ibn 'Abd ar-Rahman ad-Dashtaki ne-a relatat: tatăl meu m-a informat de la tatăl lui: Ash'ath ibn Ishaq ne-a relatat: de la Ja'far ibn Abi al-Mughira, de la Sa'id ibn Jubayr, după Ibn 'Abbas: te culci Domnul tău? Temeți-vă de Allah. O, Musa, ei te-au întrebat dacă Domnul tău se culcă: ia deci două fiole în mâna ta, și ridică-te noaptea. El a făcut deci Musa: când a trecut din noapte a treia parte, el a fâțâit din somn și a căzut pe cele două genunchi ale lui, apoi și-a revenit:

și le-a stăpânit până ce, la sfârșitul nopții, el a fâțâit din somn, și cele două fiole au căzut, și s-au spart. O, Musa, dacă Eu aș dormi, cerurile și pământul ar cădea, și ar pieri precum au pierit cele două fiole în mâna ta. Și Allah a făcut să se pogoare asupra trimisului Lui versetul Tronului.

Ishaq ibn Abi Isra'il ne-a relatat: Hisham ibn Iusuf ne-a relatat: de la Umayya ibn Shabl, de la al-Hakam ibn Aban, de la 'Ikrima, de la Abu Hurayra: am auzit pe Trimisul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah asupra lui) povestind, pe minber, despre Musa: i-a trecut prin minte lui Musa: se culcă Allah? Allah i-a trimis deci un înger care l-a trezit de trei ori, apoi i-a dat două sticle, în fiecare mână o sticlă, și i-a poruncit să le păzească. El s-a pus deci să doarmă, și cum cele două mâini ale lui urmau să se atingă, el se trezea, și ținea una peste alta, până ce a adormit un somn: cele două mâini ale lui s-au lovit deci. Allah a lovit pentru el o pildă: că dacă El ar dormi, cerul și pământul nu s-ar susține. Și acest hadith este gharib, marfu': cel mai de aproape este să fie mawquf, și originea lui să fie israelită.

« și când am luat legământul vostru și am înălțat deasupra voastră Turul: luați ceea ce v-am dat Noi cu tărie, și pomeniți ce cuprinde el, poate veți fi fricoși. Apoi v-ați întors după aceasta: fără harul lui Allah asupra voastră și mila Lui, ați fi fost dintre pierduți. » (al-Baqara, 63-64) « și când am ridicat muntele deasupra lor ca și cum ar fi fost o acoperitoare, și au crezut ei că va cădea asupra lor: luați ceea ce v-am dat Noi cu tărie, și pomeniți ce cuprinde el, poate veți fi fricoși. » (al-Baqara, 93) Ibn 'Abbas a spus: când Musa le-a venit cu tablele cuprinzând Tora, el le-a poruncit să o primească și să o ia cu tărie și cu hotărâre.

Întinde-o dinaintea noastră: dacă poruncile ei și împotrivirile ei sunt ușoare, noi o vom primi. Luați-o mai degrabă cu ceea ce cuprinde ea. Ei l-au amânat deci de mai multe ori. Allah a poruncit deci îngerilor să ridice muntele pe capetele lor, până ce el să fie precum o acoperitoare: adică un nor pe capetele lor: dacă nu o primiți cu ceea ce cuprinde ea, acest munte va cădea asupra voastră.

Ei au primit-o deci, și au fost porunciți să se prosterne, și s-au prosterneat, și s-au apucat să privească muntele cu jumătatea fețelor lor: și aceasta a devenit o practică pentru evrei până astăzi: ei spun: nici o prosternare nu este mai mare decât prosternarea în care a fost ridicat de la noi pedeapsa. Și a spus Sanid ibn Dawud, după Hushaym ibn Muhammad, după Abu Bakr ibn 'Abdallah: când el a întins-o, nu a rămas pe fața pământului munte, nici copac, nici piatră fără să fi fost tremurare: deci nu este pe fața pământului nici un evreu, nici mic și nici mare, asupra căruia să fie citită Tora fără să nu tremure și să nu scoată capul lui pentru ea.

« apoi v-ați întors după aceasta » adică: apoi, după luarea la cunoștință a acestui legământ uriaș și a poruncii serioase, ați încălcat înțelegerile voastre și legămintele voastre: fără harul lui Allah asupra voastră și mila Lui, prinzându-vă prin trimiterea spre voi și pogorârea Cărții asupra voastră, ați fi fost dintre pierduți.